Când avem o boală gravă NU este o descoperire de la Dumnezeu că o să murim – mai bine zis, nu știm asta.
Este, însă, o descoperire de la Dumnezeu că trebuie să ne pregătim mai intens de moarte. Să ne desprindem mai mult de cele lumești. Dumnezeu ne spune „ești pe pista de decolare”. Deci este nevoie de rugăciune, de tainele bisericii: spovedanie și împărtășanie în principal după care și de maslu, în funcție de împrejurări.
Când o să decolăm? Nu știm. Știm doar că acum ne putem concentra mai mult pe a ține drumul corect pe pistă pentru că acum diavolul încearcă să tragă mai cu forță de manșa avionului sufletului nostru.
Strategia diavolului când avem o boală gravă
Cu toate că facem ceea ce este omenește posibil ca să evităm moartea pentru a avea timp de pocăință, trebuie să fim atenți să nu avem o frică morbidă de moarte – oricum vine.
Aici ajută foarte mult conștiința noastră că moartea nu este decât o trecere într-o perioadă mult mai intensă a vieții noastre pentru care trebuie să ne pregătim cu toată seriozitatea, și nu înfricoșătorul sfârșit al existenței umane.
Este o strategie clasică a diavolului să ne panicheze sau, cel puțin, să nască anxietate relativ la boală astfel încât să ne certăm între noi, să paralizeze sau cel puțin să întunece mintea astfel încât să nu se mai poată ruga și acționa luminat.
Dincolo de asta, diavolul încearcă să oprească cu orice preț motoarele, împingându-ne în lene, plictis, acedie sau, dacă poate, în deznădejde.
Dacă nu reușește astfel, atunci ne exacerbează dragostea de cele lumești, dragoste care acționează ca niște ancore, împiedicând decolarea în direcția corectă prin durerea pricinuită de despărțirea de cele trecătoare. Această durere este foarte periculoasă pentru că poate chiar să prăbușească sufletul la decolarea sa către brațele Tatălui cel ceresc, veșnic și total imaterial.
Pregătirea pentru moarte
Problema este ca în clipa morții să fim pregătiți pentru a decola pe direcția corectă care este direcția unei inimi iubitoare.
Din cauza aceasta trebuie să trăim totdeauna ca și cum ar fi ultima zi. Nu putem să ne rugăm cu adevărat dacă nu avem continuu conștiința faptului că suntem în pericol de moarte și conștiința unui Mântuitor atotputernic.
Să ne gândim totdeauna dimineața: „Dacă până deseară mor, ce o să schimb astăzi în viața mea?” Ce pot să fac astfel încât să termin ziua cu o inimă deschisă față de Dumnezeu și de semeni?
Dacă nu ne învățăm din timp cu prezența morții, atunci când aceasta va veni, vom fi total nepregătiți și vom fi suferi din cauza aceasta. Dacă ne pregătim însă, moartea va fi doar o trecere spre casa noastră.
O persoană apropiată cu o boală gravă
De asemenea, dacă avem o persoană apropiată în această stare, să nu cădem în ispita că e mai bine să o menajăm în sensul de a-i ascunde semnificația duhovnicească a boli. Desigur că vom acționa cu discernământ și nu o vom îngrozi, însă îi vom spune cu tact adevărul descris mai sus și vom lua măsurile de rigoare, mai ales în ceea ce privește tainele bisericii – Sfânta spovedanie și Sfânta Împărtășanie.
Moartea este singurul lucru sigur din viața noastră, și cu toate acestea nu ne pregătim cu determinare de depășirea acesteia, mai ales atunci când împrejurările ne favorizează. Iată încă o dovadă a distorsiunii noastre.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comment
Sărut mîna ! În lumea asta nu sîntem siguri decît că vom muri și nu cînd vrem noi ci cînd va vrea Domnul. A avuto tînără de la teologie ca lucrare de licență despre moarte , cred că a studiat mult, subiectul mă preocupa pentru că Părintele meu duhovnicesc îmi administrase „un duș rece” și am întrebat-o pe fată care este cel mai dificil moment , judecata, vămile ? Mi-a dat un răspuns la care meditez și acum și tind să îi dau dreptate, ea crede că cel mai dificil moment este despărțirea sufletului de trup implicit de viața de aici. Să înțeleg că și dumneavoastră întăriți cele spuse de ea ? Mulțumesc!
Da, pentru că plăcerea de cele lumești este ceea ce ne ține prizonieri. Ref. la vămi: astăzi părerea teologilor este că acestea nu există – o să fie o judecată în fața „tronului” lui Dumnezeu și pentru starea noastră ontologică văzută global și nu pentru 27 (sau un alt număr) de păcate. Nu putem spune că dacă nu există o vamă pentru consumul drogurilor sintetice (de ex.) cei care consumă așa ceva sunt fără de vină.
Binecuvântați preacuvioase părinte, cum putem să știm unde se sălășluiește sufletul celui trecut la Domnul și ce să facem pentru al ajuta. Eu am simțit o ușurare pentru sufletul mamei mele, Elvira, abia după ce am reușit să o dau la pomenit unui părinte din Sfântul Munte. Iertați-mă.
Cu siguranță, în general, nu se știe – cu toate că Dumnezeu descoperă uneori anumite semne, cum este și ușurarea de care vorbești. Pentru a ajuta sufletele celor plecați facem rugăciune personală și la biserică (pomelnice și parastasele după rânduială) și milostenie. Vezi și https://www.chilieathonita.ro/2021/06/23/viata-vesnica-etape/
Doamne ajuta! Film rusesc Vamile: sunt 20 de vami!
https://www.youtube.com/watch?v=uPw_emS0rkI
Vezi comentariul meu anterior – nu e vorba atât de număr ci de altceva.
Mai simplu, le avem aici: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cele-20-de-vami-ale-vazduhului
Însă după cum spuneam, teologii sunt foarte rezervați în privința acestora pentru că asta ar însemna că:
1.) Mântuitorul nu ar mai fi judecător – de vreme ce cineva este judecat la una din vămi.
2.) Sunt destule lucruri care sunt văzute de Biserică / Sf. Părinți ca fiind păcate însă nu sunt „prinse” de vămi – de ex. consumarea de droguri (mare păcat, nu?), slava deșartă (!)
3.) Sunt vămi care se „întrepătrund” din destul (de ex. diferite forme de ură) și sunt fațete ale aceleiași patimi
Vom trăi și vom vedea! Domnul să fie milostiv!
Doamne ajută! E de crezut în visele unde apar oamenii trecuți dincolo?
Nu, bineînțeles. Dacă insistă sau sunt foarte vii, le spovedim la duhovnicul.