Adevăruri istorice în închisoare – m. Pangratia Mureșan

Ascultați pe m. Pangratia Mureșan care ne povestește despre lucruri mai puțin cunoscute din istoria închisorilor comuniste, lucruri cunoscute de dânsa din experiență proprie.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

A venit într-o zi comandantul închisorii de la Miercurea Ciuc, Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăiește. Era român, Humulescu îl chema. Era cred, că undeva din Moldova. Zice:

– Doamnelor, se face o colonie, pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad; se face o colonie de muncă pentru politici. Cine se simte în stare să meargă la lucru? 

– Scrieți-ma și pe mine.

Și doctorul:

– Ce să te scrie pe dv? Dv nu vedeți, peste 2 zile muriți.

Mă rog, nu m-a scris, a plecat.

În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. Nu era doctorul, şi-i spun comandantului:

-Domnule comandant, cred că nu vă e totuna – că în fiecare zi murea cineva – dacă moare una în plus, sau minus, scrieţi-mă şi pe mine pe listă.

S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier:

– Hai trece-o şi pe doamna pe listă”.

Şi a intrat doctorul:

-Nu, nu, nu. Domnule, ce-aţi spus? E sub comanda mea. 

În fine, ne-a dus la Arad. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer, aveam nu 100 de grame de pâine, aveam 250 de grame de pâine pe zi. Doctorul penitenciarului, nu ştiu de unde era a venit, era un doctor evreu, Avramescu. Acela, când m-a văzut, m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. Mă duce la cabinet, mă controlează, spun ce-am avut şi îi spune sanitarului: „Îi dai cutare, cutare, cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni. Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”. Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg. 

Mi-a mai prelungit regimul ăsta și după aceea, zice:

– Acum vă duceți la lucru.

Ne duceam la lucru: era împletitură de coșuri de nylon, sticle, etc. 

Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu, Dumnezeu să-l ierte, Kennedy, preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit – el ne-a scos din puşcărie pe politici. S-a dus, Maurer şi cu Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru  centrala de la Porţile-de-Fier I. Şi a spus: „ Da. Vă ajut.Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală, dacă în ’60, aveţi 300.000 de deţinuţi politici, dintre care 1000 de femei? Condiţia – aşa vă dau bani împrumut – ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. „Banii vi-i dau prin Israel, că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. Că noi eram încă sub copita ruşilor.

Nu erați în nici un partid?

Nu, asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. Ca inginer-şef în regiune, eram singura femeie din 16 regiuni. Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit. Nu mi s-a dat pe gratis”. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid, şi aţi spus: Nu, – că nu vă interesează”. Zic: „Eu am partidul meu, partidul lui Dumnezeu, nu al vostru, când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu, atunci sunt de acord cu voi”.

Maică, dar eraţi deja maică, când aţi fost anchetată?

Păi da, eu am terminat maică facultatea. Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea, apoi m-am dus la facultate. Eu am terminat în rasă Politehnica. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete.  Ca studentă am avut necaz, n-am avut dreptul la bursă, n-am avut drepturi, că eram în sutană.

Sigur că da.

Şi cine vă ajuta?

– Dumnezeu. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu, că-i sfidez. La examenul de marxism, că băgase în anul IV examenul de  marxism. Şi, când să ies pe uşă: „Măicuţă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învăţ”. „Bine, mulţumesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

În ziua de 15 ianuarie în ’63,  aud forfoteală mare.Pentru că aveam bine noțiunea timpului și a zilelor, aveam de acum de acum niște ani, 36. Aud trăsături de paturi. Trecuse ora de deschidere, că ne deschidea la 7.00 și și ne lua în primire altă echipă. Eram acum în camera 2 de la Miercurea Ciuc, eram 54 de persoane într-o cameră, cât e holul ăsta, paturi militare pe 3 rânduri și erau cu mine 8 deținute politic paralizate. Soții de general, doctori, profesori etc. Erau în foarte bune relații cu fosta directoare a liceului Iulia Hașdeu de la București care era arestată pentru spiritism, mă rog, ea i-a bătut, i-a înnebunit,  ea s-a amărât cu americanii, nu să-i ținem în brațe ca acum. Și erau 4 frați, 2 băieți și două fete, i-au luat de la parastas. I-a denunțat un cumnat de-al lor. 18 persoane a arestat atunci. Tanti Natalia, Dumnezeu s-o ierte, era paralizată și zice:

– Ce se întâmplă fata mamii?

– Ei, se întâmplă lucruri mari astăzi.

Era 15 ianuarie, avusesem eu un vis și bunicul mi-a spus că la 15 ianuarie pleacă acasă. Bunicul care a murit la 93 de ani. 

Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de autonomă. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă,   şi atunci a desfiinţat autonoma automat, şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară, Şi intră comandantul – era deja personal, mai erau nişte ofiţeri, din  Oltenia aduşi – „Doamnelor, unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă, şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele, să rămână pe loc”. Şi atunci fac eu un calcul, să vedem pe cine citeşte întâi. A citit pe cele 8 paralizate, care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale, dar dacă erau  politice, nu le-a dat drumul acasă. Ei, zic, mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă. Şi mai citeşte. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică, aşa am vrut. „Doamnelor, care v-aţi auzit numele, ieşiţi afară”. Ne-a băgat în altă cameră, unde strânseseră paturile. Vine comandantul, de data asta vesel: „Doamnelor, verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia, s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. Aveţi grijă să nu bateţi”, că noi vorbeam cu toată puşcăria, în morse.

În limbajul morse?

 Morse şi cu cana.

Cu cana cum??

Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă.

Câte femei erați?

În jur de 300 de persoane la Miercurea Ciuc.

Maica Mihaela fusese acolo. O cunoașteți?

Tot din bătut în perete. A murit în aceeaşi celulă, în ziua de vinerea mare,  în 64, în care a murit frate-său, cu 7 ani în urmă – Nicoară. Spunea una dintre sergente, majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. La proces a spus, că a fost judecată cu maica Maftidia, care e la noi cum și e paralizată: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”.

În procesul ăsta a fost Anania, a fost Veronica de la Vladimirești, Dumnezeu s-o ierte, că s-a purtat ordinar în pușcărie.

Cine? Veronica? Am auzit și noi mai multe.

A turnat, a turnat, a turnat…A turnat cât a putut. Ea din 25 de ani cât a fost condamnată, a făcut 2 ani. A venit, i s-a dat apartament, i s-a dat la Sinaia, l-a obligat pe ăsta, inginerul de la Patriarhie să se căsătorească cu ea. Mă rog, s-a căsătorit, treaba ei. Dar spunea sora ei, că săptămâna când a murit maica Mihaela a visat-o și-a spus, că mi-a spus mie odată la morse: „Dacă o întâlnești vreodată pe Veronica să-i spui că n-am crezut c-o să-L vândă pe Iisus! Pentru un blid de linte…a 2-a oară!”

Și a visat-o pe maica Mihaela că i-a pus Veronicăi un ulcior cu otravă și i-a spus: „Să-l bei tot că nu meriți mai mult!” A zic că dacă-i pare rău de ceva, este faptul că a învățat-op să facă școală. Dar mă rog..

Maica Mihaela a murit acolo?

La Miercurea Ciuc.

Trupul ei a fost luat de acolo?

Înainte de noi au fost legionarii, bărbații, cu 7 ani. Pe urmă l-au făcut de drept comun, pe urmă l-au desființat și l-au făcut de politice. Eram numai politice și serviciul îl făcea dreptul comun care i-aducea de la Brașov.

Trupul ei, se știe unde e înmormântat?

Nu.

Deci la groapa comună.

La groapa comună, sigur că da… A murit sora academicianului Plopescu Plopșor lângă picioarele mele. Femeie de 52 de ani. Fugarii din Făgăraș erau arestați, erau un lot de 1400 de țărani, dintre care 400 de femei.

Mi-aduc aminte, a venit odată, că eram în Miercurea Ciuc, nu ne dusese Arad – un maior de la procuratura militară. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor, uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară. Dacă aveţi ceva de spus, ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi, spuneţi-i dumnealui”. Şi baba Ana, Dumnezeu s-o ierte, plină de pelagră, a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi, domnule maior, vreau şi eu să vă pun o întrebare.” „Spuneţi măicuţă, spuneţi.” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. „Vă rog să-mi spuneţi şi mie ce-i aia politică.” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce, da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă, a venit  un bărbos, un amărât şi mi-a spus: ’Măicuţă, dă-mi şi mie o bucățică de mămăligă că-s nemâncat de trei zile’. Erau  fugarii din Făgăraş. Şi n-am avut nimic, veneam din poiată, dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Şi pentru asta o condamnase 10 ani.  Ca să știţi cum s-au dat pedepsele?

 Da, ne mai spunea părintele Justin. Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta.

Era cu mine, tot la Miercurea Ciucului, nepoata marelui actor Nottara de la Bucureşti, arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani, într-o zi se juca fetiţa cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei, şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin, Stalin”. Şi a fost denunţată, şi pentru asta a primit mama copilului, cinci ani. Aşa se dădeau pedepse.

Sau alta, că zarzavatul stricat la aprozar, vă spun că a fost ceva odios, odios.

Când a venit cu sentința, că asta voiam să vă spun, zic:

– Dar vă rog să-mi spuneți –  eu fac 8 ani de pușcărie, vreau să știu ce condamnare are Alexandru Meier, tânărul care l-a făcut tată-su…

Se uită lung la mine, șeful anchetei Ortoș:

– Dar de ce întrebați dna inginer?

– Vreau și eu să știu, pentru că a fost în lot cu mine. Pleacă acasă?

-Nu, că are 12 ani condamnare.

L-a mințit că-i ușurează pedeapsa. Asta a fost procesul nostru.

Deci câți ani ați stat, maică? 8 ani?

Am stat din 56. 7 Crăciunuri, 7 boboteze,  7 An Nou-uri la pușcărie.

După ce vă dădeați seama că e Crăciunul și Boboteaza? Vă spuneau?

Bine, în toate pușcăriile sunt caralii care se plimbă și auzeam, cunoșteam clopotele de la Catedrală.Aşa mi-a zis unul, zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”. La prost trebuie să-i răspunzi după el. În ’62, înainte de Crăciun, vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia, că era evreu. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. Îmi aduce ochelarii, erau cu balamalele rupte, – „Pune şefa de cameră că-i mai tânără, să citească”. A plecat el, a început lumea să plângă, că eu plec acasă, şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. Şi mă întreabă. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară, nu la puşcărie.” „Păi, să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. Dacă-i spui un adevăr, rămâi că eşti colţoasă.

În fine, mi-a spus de Meier că are 12 ani. Și-a ponegrit tata care….

Săracul a rămas și vândut și pierdut. 2 pierderi.

Așa se scrie istoria!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!