Te simți pierdut? – p. Iosia Trenham

Ascultați un bun cuvânt duhovnicesc al părintelui Iosia Trenham care ne vorbește despre marelui pericol care îl pândește pe omul modern – sentimentul părăsirii și al deznădejdii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Te simți pierdut? – p. Iosia Trenham

Bună tuturor. Dumnezeu să vă binecuvinteze. Vă mulțumesc mult că sunteți alături de noi.

Această meditație pornește de la una dintre cele mai frumoase părți ale Sfintei Evanghelii, de la întâlnirea dintre Hristos și femeia samarineancă. Relatarea se află în Evanghelia după Ioan, cap. 4. Este un text deosebit. Aici, Mântuitorul dă poate cea mai puternică învățătură despre viața creștină din tot Noul Testament.

Fac această meditație din cauza descurajării și a zdrobirii sufletești care se văd atât de mult în cultura noastră contemporană. Păstoresc de mulți ani și nu am întâlnit niciodată atâta tristețe și atâta deznădejde ca rod al lepădării de Dumnezeu, pe care o gustăm ca societate secularizată în Apus. Rodul ateismului practic este deznădejdea desăvârșită și prăbușirea tuturor modurilor nobile de viață pe care le inspiră creștinismul. Și de aceea, atât de mulți oameni se simt la marginea deznădejdii. O mare parte din consumul de droguri și creșterea explozivă a numărului celor care caută să scape de realitatea prezentă, pe care o simt ca pe o mare durere, are legătură cu acest lucru.

Ioan 4, această minunată întâlnire a lui Iisus cu femeia de la fântână, descoperă cea mai adâncă învățătură despre viața creștină, cea mai înaltă descoperire despre sălășluirea Duhului Sfânt în cei care Îl urmează pe Hristos, despre izvorul lăuntric care hrănește viața creștină dinăuntru și care, după cuvintele Domnului, țâșnește spre viața veșnică.

Viața creștină este o viață care izvorăște dinăuntru spre afară. Ea curge din inimă, din adâncul omului, din persoana cea mai tainică. Acolo se trăiește înnoirea. Acolo se primește darul Duhului Sfânt. El vine să locuiască în noi atunci când omul este botezat și uns cu Marele Mir.

Ce text minunat! Și culminează cu închinarea treimică, nu doar într-un loc pământesc, ci în duh și în adevăr, ceea ce, după cuvintele Mântuitorului din acest pasaj, Ioan 4: „ceea ce caută Tatăl.” Este singurul loc din toată Sfânta Scriptură unde Hristos spune că Tatăl caută ceva de la oameni. Și ce anume caută? Caută închinarea treimică, din inimă, din adâncul omului.

Vreau să observați ceva. Vreau să observați că Domnul a dat această învățătură unei femei căzute, unei femei cu totul căzute, care era eretică. Să nu scăpați acest lucru din vedere. Cea mai mare învățătură a lui Iisus nu a fost dată Sfântului Petru. Nu a fost dată niciunuia dintre apostoli. Nu, ea a fost dată unei femei pierdute. Unei femei pierdute, care era eretică. Fără niciun cuvânt de mustrare.

Exact opusul a ceea ce vedem în Matei 23, unde Iisus mustră pe fariseii mândri, pe cei care credeau că au totul în ordine, care credeau că sunt cât se poate de departe de a fi pierduți. Ei erau modelele. Așa credeau ei.

Femeia de la fântână, pe care o cinstim ca sfântă, Sfânta Fotini, cea întocmai cu apostolii, avusese cinci bărbați, iar acela cu care trăia în desfrânare era al șaselea. Iisus i-a descoperit aceasta. Descoperirea stricăciunii noastre este necesară, prin prezența Sa ea iese la iveală ca să ne putem pocăi și să ne mântuim. Și exact aceasta a făcut și ea. El nu i-a descoperit acestea ca s-o osândească. Și, pe lângă faptul că era căzută și roabă patimilor, era și eretică, urmând rătăcirile samaritene.

Mulți dintre noi, iubiților, suntem astăzi căzuți. Mulți dintre noi am pierdut ceea ce este de preț: inocența tinereții, curăția inimii și chiar curăția minții, prin consum de droguri. Nu doar inocența am pierdut-o, ci și încrederea. Mulți oameni se simt pierduți, ca și cum nu ar mai avea nicio cale înainte. Nu văd nicio ieșire din îndatoririle care îi apasă acum: relații distruse, datorii, și nu doar datorii financiare, ci datorii de dragoste, nădejde pierdută, moșteniri apăsătoare. Mulți se simt astăzi pierduți. Și în mijlocul acestui sentiment de pierzanie, Mântuitorul Se arată.

Mântuitorul a intrat în viața ei. El a mers, de fapt, acolo unde le-a spus ucenicilor Săi să nu meargă: „În cetățile samaritenilor să nu intrați, la neamuri să nu mergeți, ci doar la oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Și totuși, Domnul nostru merge El Însuși în Samaria și dă cea mai mare învățătură a Sa unei femei care era pierdută și eretică.

Există un imn frumos scris de marele poet și teolog din secolul al IV-lea, Sfântul Efrem Sirul. Este un imn minunat despre această întâlnire a lui Iisus cu femeia samarineancă, în care el laudă smerenia mântuitoare a Domnului nostru și purtarea Sa de grijă față de cei pierduți, căutarea Sa a celor pierduți, ca să le dea lucrul cel mai de preț din lume: prezența Sa lăuntrică, care lucrează în noi și izvorăște acea fântână nesecată a vieții veșnice. Citesc din ediția din seria „Clasici ai spiritualității occidentale”. Îngăduiți-mi să citesc doar câteva versuri din acest imn minunat:

„În tine, Blândule, Cel obosit a aflat odihnă. Deși este neobosit, S-a ostenit ca să-ți dea ție odihnă.”

Iubesc acest vers. În marea Sa iconomie, a rânduit să obosească chiar acolo, la fântâna lui Iacov, unde El o va întâlni pe Fotini.

„Binecuvântat ești, Sihem, căci morții și viii din tine tânjesc după Mântuitorul nostru. Binecuvântat ești, Sihem, în care Cel Adevărat Și-a lepădat propriile cuvinte de dragul vieții tale. Nu mergeți pe calea păgânilor, nici într-o cetate samariteană. Binecuvântat ești, Sihem, căci astăzi, pe fântâna ta este zidită o sfântă biserică. Căci iată, Eu botez cu apă vie, pe care gura ta a cerut-o acolo. Oricine a băut din fântâna ta a însetat din nou și s-a întors la ea. Botezul Meu nu are nevoie de repetare.”

Lăudați pe Domnul. Lăudați pe Domnul că ne caută pe noi, cei nimiciți. Lăudați pe Domnul că își revarsă cele mai mari bogății peste cei care nu aveau nimic să-I ofere, decât credința lor, decât dragostea lor. Iisus face oameni întregi din cei nimiciți. El face oameni sfinți din cei păcătoși. Harul este mai puternic decât orice. Este cel mai mare dar și moștenire, care compensează moștenirea căderii noastre. Nu contează dacă suntem nimiciți. Hristos Dumnezeu caută să ne facă întregi, așa cum a făcut cu Sfânta Fotini.

Slavă numelui Său și bună nădejde și putere vouă tuturor.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!