Arca lui Noe găsită în realitate?

Urmăriți un interviu cu dr. Andrew Jones, care conduce o echipă extinsă de cercetători pe muntele Ararat la celebrul de acum loc în care, susțin aceștia, a fost descoperită Arca lui Noe, cercetările recente părând să indice din ce în ce mai mult acest lucru.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Arca lui Noe găsită în realitate?

– Andrew, mă bucur să te revăd. Te-am avut ca invitat la CBN și altădată să vorbim despre lucrările pe care le desfășori într-un loc pe care îl consideri a fi locul unde se află Arca lui Noe. Acest loc a stârnit controverse. Au existat dezbateri în jurul lui, dar tu ai fost întotdeauna ferm convins. Crezi că Arca se află sub pământ îngropată în acest loc. Spune-ne despre noile descoperiri, pentru că voi faceți acum săpături chiar în acel loc.

– Da. S-au întâmplat multe lucruri aici, în estul Turciei. Cred că ultima dată când am vorbit, eram chiar înainte de începerea sezonului de vară, și spuneam că am primit autorizația de a continua lucrările.

Întregul proiect se desfășoară sub coordonarea Universității Sivas Cumhuriyet din Turcia, iar eu sunt unul dintre vicepreședinții proiectului. Președintele este prof. dr. Cenkur Atilla, arheolog în Turcia, și el este cel care a obținut autorizațiile pentru proiect. Celălalt vicepreședinte al proiectului deține un doctorat în arheologie pentru regiunea Anatoliei de Est, această zonă a Turciei, cu specializare în arheologia perioadei neolitice. Echipa este internațională și include un arheolog american, unul slovac, un geolog brazilian, un specialist australian în știința solului, precum și trei studenți la arheologie din Turcia. Spun toate acestea pentru că mai sunt încă persoane care susțin că eu aș fi singurul care vine aici cu poze și că inventez aceste lucruri, în timp ce, de fapt, avem o întreagă echipă, autorizații oficiale și sponsorizare din partea unei universități și a unor instituții guvernamentale. Așadar, sperăm să nu mai auzim din partea unor persoane că nu avem arheologi în echipă.

Trecând mai departe, luna trecută am primit un nou tip de radar de la un om de știință al guvernului american. Dr. Bukhtar a venit aici cu radarul său Bukhtar, iar ultima versiune a acestui sistem a fost folosită la granița dintre Statele Unite și Mexic pentru a detecta tuneluri ilegale la o adâncime de 30 de metri. Conform datelor obținute cu acest radar, se înregistrează informații până la o adâncime de 95 de metri. Este mult mai adânc decât am reușit vreodată să ajungem până acum.

În acest set de date, pe care încă nu l-a analizat complet – ultima dată când am vorbit cu el, parcursese puțin peste 20% din date – rezultatele preliminare arată anomalii, cum ar fi unghiuri drepte, similare cu cele detectate în 2019 cu radarul tradițional. El observă aceleași tipuri de anomalii asociate cu coridoare cu unghiuri drepte, care ar putea fi umplute cu sedimente, dar care indică un tipar clar al unei structuri aflate sub suprafață, precum și straturi de aproximativ cinci metri grosime în diferite zone, de exemplu la o adâncime de cinci metri.

El a precizat că toate aceste elemente provin din același material sursă, adică a eliminat din analiză geologia naturală din jur și s-a concentrat asupra anomaliilor care diferă de geologia locală, fie că este vorba de calcar sau de alte tipuri de rocă.

Așadar, când a venit luna trecută, în trei-patru săptămâni a putut să ne spună, în primul rând, că nu vede roca de temelie aproape de suprafață în acest loc. Nu a observat că situl ar fi un bloc compact de calcar. Acestea sunt două lucrări de doctorat publicate în reviste de specialitate evaluate de experți în ultimii peste 30 de ani, care susțineau una dintre aceste ipoteze. Exista o structură sinclinală de rocă sau o rocă de temelie care ieșea la suprafață pe fundul văii. Acel noroi ar fi format corabia. Însă el nu a observat acest lucru în rezultatele radarului. Totuși, am vrut să vedem ce este sub suprafață.

Așadar, el va finaliza analiza radarului și ne va trimite raportul final în vreo două luni. Cred că estimează sfârșitul lunii noiembrie. Apoi vom vedea ce va rezulta pentru sezonul de săpături de anul viitor.

Însă, imediat după el, am adus o întreagă echipă de analiză a solului. L-am avut pe același specialist din 2024, Bill Crabtree, care este pedolog. Am avut un arheolog slovac și câțiva localnici care ne-au ajutat să prelevăm probe de sol de la o adâncime mult mai mare pe tot situl, comparativ cu ce am făcut în 2024. Deoarece rezultatele din 2024 arătau de trei ori mai multă materie organică și cu 38% mai mult potasiu, lucruri de acest fel, în compoziția solului din formațiunea de corăbie, față de zona imediat din afara ei. Acum mergem mai în adâncime.

Până acum am colectat peste 300 de probe de material care vor fi analizate într-un laborator universitar din Turcia, sub coordonarea președintelui proiectului nostru, dr. Attila. Iar o parte din aceste probe, de fapt majoritatea lor, au fost prelevate cu mașina de carotaj pe care am adus-o. Așadar, este vorba de carotaj profund.

A mai existat o încercare în 1988, sub conducerea dr. Salih Bayrak-Tutun și a dr. John Baumgardner, de a carota acest sit. Cred că au făcut aproximativ patru foraje. Nu au mers foarte adânc, iar mașina folosea un sistem de răcire cu apă pentru burghiu, iar apa spăla solul neconsolidat.

Ceea ce am constatat săptămâna trecută și în această săptămână, în timpul forajelor de pe sit, este că situl nu este format din rocă. Astfel, radarul Bukhtar arată că nu este un bloc compact de calcar sau de rocă dură. Acum, forând efectiv în sit, în unele locuri până la 18 metri, nu întâlnim nici aici rocă dură. Obținem straturi diferite. Majoritatea acestor straturi au diametrul de 6,7 centimetri, câteva au 20 de centimetri. Am avut anumite puncte în care am vrut să introducem o cameră mai mare pentru a coborî și a filma.

Însă, din mostrele luate până acum, cred că sunt 12 în interiorul sitului, niciuna nu a arătat că am atins un substrat stâncos. Așadar, acum știm cu siguranță, deoarece unele sunt din locații aleatorii, altele dintre aceste situri de forare au fost identificate pe baza rezultatelor GPR anterioare. Așadar, din acestea reiese clar că nu este un bloc compact de stâncă, ci străbatem prin pământ, iar acesta este pământul pe care îl extragem.

Aceste probe sunt foarte prețioase pentru noi, din cauza autorizației și a dificultății de a aduce utilajul pe sit. Așa că, le-am pus în saci, le-am pus în frigider și apoi le-am scos afară, le-am expediat la laboratorul universitar de aici, din Turcia. Iar o parte dintre ele vor fi trimise și către o fundație din SUA care ne sprijină.

– Lăsați-mă să vă întreb ceva, pentru că există un clip pe rețelele sociale cu un dispozitiv care, probabil, face parte din carotajul la care v-ați referit, și care coboară și explorează, fiind prezentat ca intrând în Arca lui Noe. Povestiți-mi despre acest clip. Se vede un fel de vehicul mic care coboară în cavitatea respectivă și cercetează împrejur. Ați surprins ceva? Ați putut vedea ceva cu acea cameră care să vă convingă 100% că vă aflați în interiorul Arcei?

– Sunt două aspecte. Pe acest vehicul l-am numit „Gopher”. Am cerut oamenilor să ne ajute să-i dăm un nume. Vehiculul în sine a fost inventat de un om de știință în robotică australian, profesor în Australia, care ni l-a pus la dispoziție pentru a-l modifica și a-l micșora, astfel încât să-l putem folosi. El a făcut parte din echipa de proiectare pentru această etapă de explorare a sitului. Și da, credem că este Arca lui Noe. Scopul vehiculului este ca, dacă dăm de un gol sau de o cavitate, să putem filma în interior, nu doar să prelevăm probe de sol.

Așadar, există două metode diferite. De fapt, am avut trei sisteme de camere diferite pentru a coborî în aceste găuri. Găurile sunt mici. Dacă am face găuri mari, ar costa foarte mult. Și, evident, încercăm totodată să protejăm situl, pentru că este foarte fragil, de aceea forăm în principal găuri cu diametrul de 6,7 cm și doar câteva cu diametrul de 20 cm.

Astfel, avem trei sisteme de camere diferite. Una e o cameră obișnuită de canalizare, pe care am folosit-o la NBC News și la emisiunea Today Show anul trecut. Am folosit-o și la unele dintre găurile din acest an. Poate intra prin găurile mici.

Am adus o companie, nu știu dacă ține de Carlson, firma de GPS, dar oricum, și-au trimis personalul pe sit în mod gratuit, donându-și timpul și efortul pentru a ne ajuta să filmăm și să documentăm. Camera lor, folosită inclusiv pentru documentarea tunelurilor Hamas din Gaza, e același sistem pe care armatele SUA, ale Israelului și ale altor țări l-au achiziționat de la această companie. Au adus-o aici, inclusiv ultima lor versiune. Iar acesta are o cameră, dar scopul principal este că poate cartografia întreaga cavitate cu LiDAR. Iar dacă întâlnește un gol, poate schimba capul și unghiul, și apoi se poate roti în jurul acestuia și cartografia întregul gol în 3D cu LiDAR, poziționându-l cu o precizie de nivel subcentimetric pe Pământ. Astfel, vom putea combina aceste date, adică modelul 3D, cu celelalte seturi de date pe care le-am obținut anul acesta și vom arăta exact unde se află golul în formațiunea corăbiei.

Așadar, au adus sistemul lor de camere. L-am folosit, cred că, în două goluri în care am reușit să-l introducem până acum. Unul, însă, era umplut cu noroi. Se adunase apă în el. Nu-mi amintesc adâncimea, aș zice că era la cinci metri adâncime. Am fost chemați pentru acest gol, unde proprietarul companiei de foraj a spus că a scos materialul cu burghiul și a arătat nu doar un strat de pământ, ci și o întreagă secțiune de noroi, și a zis că acolo este apă. Însă au introdus camera cât au putut de bine.

La celelalte a existat un gol lateral pentru care au adus „Gopher-ul” să încerce. Este primul an în care folosesc „Gopher-ul” și, de fapt, e prima dată când au încercat să-l introducă în forma corăbiei. Au întâmpinat câteva probleme cu tracțiunea, neputând să-l tragă prin interiorul golului. De asemenea, se supraîncălzea. Așa că mi-au spus că vor face unele modificări de design pentru sezonul următor. Dar da, este adevărat. Am introdus trei camere diferite, inclusiv drona „Gopher”, în formațiunea de corăbie.

– Bine, știu că trebuie să pleci. Așadar, ultima întrebare pentru tine. Ce le-ai spune criticilor care zic că nu este posibil ca aceasta să fie locația și că greșiți? Ce le spui?

– Le spun doar: așteptați! Evident, nu vom putea convinge pe toată lumea. Știm că vor exista critici chiar și după ce vom afirma sau chiar înainte de a termina lucrarea. Oamenii ne critică chiar și acum. Le spun doar: fiți răbdători! Așteptați! Facem aceasta cu o echipă științifică, este un proiect pe mai mulți ani. Mai avem de făcut analizele de sol. Vom merge unde ne conduc datele. Cerem oamenilor doar să fie răbdători și să vadă ce vom descoperi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!