„Nu vezi îngerii?” – IPS Neofit de Morfou

Ascultați pe IPS Neofit de Morfou care, într-un cuvânt foarte duhovnicesc, ne explică modul în care trebuie săvârșită Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, dezvăluindu-ne și un moment deosebit trăit în preajma unui mare sfânt contemporan.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

„Nu vezi îngerii?” – IPS Neofit de Morfou

Totul ne smerește în Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Totul! Totul!

Vocea noastră ar trebui să fie mai joasă, să citim cu voce scăzută. Doar când psaltul cântă „Acum puterile cele cerești”, doar atunci ar trebui ca el să cânte cu toată puterea. Vă voi explica de ce… Peste toate celelalte se așterne o adâncă sfială…

Sfântul Teodor Studitul spune … unde este? …am găsit! Sf. Teodor Studitul, în tâlcuirea sa la Liturghia Darurilor, spune: „În această Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite totul se petrece într-o tăcere așezată în umbra tânguirii.” Totul se petrece ca sub un văl, acoperit, și foarte tânguitor, cu jale. Luminile se micșorează pe cât posibil. Iar, dacă e cu putință, să se evite lumina artificială, electrică. Chiar și microfoanele să se evite. Trupurile deja le-am smerit cu postirea de-a lungul întregii zile [se referă la Liturghia Darurilor săvârșită după-amiaza]. Trupul așteaptă cu nerăbdare să se împărtășească din Cel ce este Viața a toate, apoi să bea apă și să mănânce un covrigel. Și toate vor avea un gust mult mai bun și vor fi mult mai apreciate astfel.

Așadar, totul se petrece în taină, cu tânguire adâncă. Sfântul Teodor Studitul adaugă apoi: „Căci acestă slujbă devine întru totul tainică.” Vezi, nu îi spune Taină, nu îi spune Liturghie, ci slujbă. „Devine mai tainică” – adică este învăluită în taină. La această slujbă ni se oferă ocazia „de a privi înlăuntrul nostru” – ca să folosesc o expresie modernă. „Să privim înăuntrul nostru” – să pornești în căutarea ta, a rațiunii tale… Unde se află aceasta? În inima ta? Să îți observi puterile tale, slăbiciunile tale, patimile. Să cercetezi toate ale tale…

O Liturghie a Darurilor este o ocazie de aur! Mai ales cea de noapte! Pentru ca omul să poată să își facă o introspecție, să plonjeze în adâncul său, profund în adânc: „Unde sunt eu?” „Pe ce poziție mă aflu?” „Cum îndrăznesc să vreau a-mi uni trupul meu cu Trupul Celui ce a biruit moartea? Celui ce a biruit păcatul? Celui ce a biruit diavolul?” Totuși, Hristoase al meu, am așa o mare dorință de a fi cu Tine, căci Tu ești Viața mea, Tu ești Suflarea mea! Tu ești Dulceața mea! Tu ești Lumina mea! Tu ești Cel ce mă cheamă să mă apropii, să mă împărtășesc. Nu este după voia mea, ci pentru că Tu dorești aceasta. Voia lui Hristos este mai puternică, este un magnet mult mai puternic decât propria mea voință. Așadar…

Acum, un ultim lucru. Dacă este ceva care ne arată exact ceea ce se întâmplă, – nu doar în Liturghia Darurilor, ci în fiecare Sfântă Liturghie – aceasta este ceea ce se cântă la Heruvic de către strană, înainte ca Însuși Domnul Hristos să iasă din Sfântul Altar… Fiți atenți la cum are loc această ieșire: cădem cu toții în genunchi. Cu toții! Fie Episcop sau Patriarh, bătrâni sau tineri, imediat ce cântărețul termină așa numitul heruvic: „Acum puterile cele cerești…” Vedem atunci cum diaconul iese pe ușa din nord cu o lumânare. El merge cu spatele [cu fața la Sfântul Altar], adică nu îi arată nicicând spatele lui Hristos, [Care este prezent în Sfintele Daruri]. Diaconul iese din Sfântul Altar mergând cu spatele… și tămâiază. Pe cine tămâiază? Vedem cum îl tămâiază pe preot, dar ce duce el în mâini? Ce ține el așa, înaintea frunții, având capul acoperit cu Sfântul Aer? Ce moment de taină! Numai gândul că Dumnezeu m-a învrednicit să văd cum se slujește Sfânta Liturghie și cum preotul duce în mâinile sale pe Dumnezeul întregii creații, ținându-L sus, la înălțimea capului, cu Sfântul Aer acoperindu-L…

Pe cine am văzut? Pe Sfântul Iacov Tsalikis. Iar eu, nevrednicul, țineam cădelnița și lumânarea… Sfântul lui Dumnezeu putea să vadă, spre deosebire de noi, orbi neștiutori, vedea „puterile cele cerești” – vizibile, nu în mod nevăzut -, care îi slujeau în stânga și în dreapta. El mergea încet, așa că i-am spus: „Mergi mai repede, Părinte!” „Unde să merg, copilul meu? Nu vezi?” „În fața mea, în spate, la dreapta și la stânga, deasupra mea… Îngerii! Unde să mă mișc, copilul meu?” Acesta este un sfânt, care are ochii sufletului deschiși și poate să vadă.

Dar noi? Despre noi cântă strana. Ascultați ce spune psaltul în momentul acela: [citește fragmentul în greaca veche] „Acum – acum! – puterile cerești împreună cu noi nevăzut slujesc…!” Ceea ce vedea Sfântul Iacov, se întâmplă la fiecare Sfântă Liturghie, cu fiecare preot, cu fiecare episcop, fie el păcătos, drept sau sfânt. Doar că cei drepți și cei sfinți pot vedea cele nevăzute: îngerii, sufletele celor pomeniți, sfinții care se pomenesc, ei îi pot vedea, noi nu putem. Dar să avem încredere în cei ce îi pot vedea. De aceea spunem: „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri…”.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!