Pentru a trece prin poarta crucii trebuie să intrăm în războiul spiritual – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt al p. Spiridon Bailey în care acesta ne explică relația dintre crucea lui Hristos și biruința noastră în războiul duhovnicesc.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Pentru a trece prin poarta crucii trebuie să intrăm în războiul spiritual – p. Spiridon Bailey

Poarta crucii ne solicită să intrăm în luptă. De mai multe ori în lucrarea Sa pământească, Iisus revine iar și iar la aceleași teme accentuându-le și făcându-le să iasă în evidență pentru ca noi să luăm acest mesaj ca fiind deosebit de important. Deci, este important pentru noi să ne întoarcem la aceste învățături și teme și să reflectăm și să le permitem să se așeze în noi.

În Cap. 8 al Evangheliei Sf. Marcu, găsim una dintre aceste învățături la care Iisus se întoarce constant. El ne spune ”Ia-ți crucea și urmează-mi Mie”. El ne spune că trebuie să ne lepădăm de noi înșine și să-L urmăm. Așa că trebuie să reflectăm asupra modului în care facem acest lucru. Cum Îl urmăm pe Hristos, cum ne lepădăm de noi înșine și ne luăm crucea? Atât de des ne gândim că primul pas în urmarea lui Hristos este să abandonăm lucrurile acestei lumi, distracțiile, posesiunile, bogățiile și așa mai departe.

Pentru noi în sec. 21, poate că acest lucru devine din ce în ce mai dificil. Viețile noastre sunt acum pline de gadgeturi și „servitori” electronici care ne fac viața atât de ușoară și devenim obișnuiți cu un anumit sentiment de ușurință și confort, poate mai mult decât oricine din istoria omenirii, cu excepția celor foarte bogați. Și astfel, acest prim pas, și asta e tot ce este, e deosebit de dificil pentru noi în această epocă. Dar este doar primul pas – să negăm și să abandonăm lucrurile exterioare ale lumii e primul nostru mic pas de copil. Cât de rar se simte așa! Dar al doilea pas este și mai dificil, este mult mai greu – acela de a nega și abandona o parte din interiorul nostru, de a nega o parte din sinele nostru.

Sf. Grigorie Palma ne spune că ”crucea e fuga de lume”. Vrea să spună că crucea este separarea noastră de această lume, ea este moartea față de lume, moarte în interiorul nostru. Noi trebuie să murim față de lume. Așa că, haideți să ne întrebăm: ”De ce trebuie să facem asta? De ce trebuie să murim față de lume în acest mod?” A muri este parte din noi înșine. De ce? Și răspunsul este: ”Pentru că viața creștină autentică este o luptă.” Să fii ortodox înseamnă să intri în războiul spiritual. Și auzim aceste cuvinte atât de des…

Așa mulți dintre Părinții Bisericii ne repetă iar și iar că este o luptă spirituală. Ne luptăm cu lumea, cu trupul și cu diavolul, cu toți demonii. În această luptă Sf. Grigorie Dialogul ne spune că putem folosi analogia unui luptător. El spune că unui luptător care este gol îi va fi mai ușor să se lupte cu unul care este îmbrăcat, deoarece hainele lui îi vor da ceva de care să se poată agăța pentru a-l arunca la pământ și a-l învinge. Când ne luptăm cu demonii, ei vin la noi goi. Sfântul Grigorie spune că lucrurile din această lume, atașamentele noastre față de lucrurile materiale ale acestei lumi sunt o îmbrăcăminte pentru suflet. Noi îmbrăcăm sufletul în exces și extravaganță, în acele lucruri care sunt nenecesare. Atunci când ne atașăm în mod exagerat, când iubim și ne dorim lucrurile acestei lumi, ne îmbrăcăm sufletul cu ceva de care demonii se pot agața și să ne învingă, pentru că demonii sunt cu adevărat goi. Ei nu au nici o dorință pentru posesiuni materiale pământești, pentru bogăție. Dacă vrem să luptăm cu ei, dacă vrem să-i învingem în acest război spiritual, trebuie să ne debarasăm de toate cele de care se pot agăța în viața noastră, de tot ce este excesiv, extravagant, nenecesar.

Există o învățătură care apare de multe ori la Părinții Bisericii. Tot ce este în exces este de la diavolul! Orice e în exces este de la diavol! Nu trebuie să ne permitem să iubim lucrurile lumii, pentru că un suflet îmbrăcat în dorințe lumești va fi învins în războiul spiritual. Noi putem fi învinși. Și Iisus spune că trebuie să ne abandonăm pe noi înșine. Cum ne abandonăm pe noi înșine? Ei bine, facem asta devenind făpturi noi. Ne-am transformat pe noi înșine în distorsiuni ale creației lui Dumnezeu și trebuie devenim oameni noi prin harul lui Dumnezeu, trebuie să fim creați din nou prin harul lui Dumnezeu.

Sfântul Pavel scrie: ”Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. Omul vechi a murit și a fost pus la moarte prin puterea Crucii. Așa îl omorâm pe omul cel vechi, prin puterea Crucii, prin puterea supunerii, smereniei și ascultării. Dacă nu ne abandonăm pe noi înșine, dacă nu renunțăm la viața veche, atunci nu-L urmăm pe Hristos, nu ne apropiem de Hristos. Nu avem cum să ne apropiem de Hristos decât dacă abandonăm vechiul nostru sine. Și în aceste versete din Cap. 8 al Evangheliei după Marcu, Iisus ne cheamă în mod clar nu doar să îl urmăm ci să ne luăm crucea și să-L urmăm. ”Ia-ți crucea și urmează-mi Mie!”, spune El.

Sfântul Grigorie Dialogul ne învață că într-adevăr există doar două moduri principale prin care putem face asta. Prima e desigur această negare a trupului prin abstinență și post, care chinuiesc trupul. Dar în al doilea rând, trebuie să ne chinuim inima prin dragoste. Corpul vrea să consume, să ia, iar noi îl chinuim negându-i asta. În mod similar, inima vrea să judece, vrea să se dovedească pe sine, vrea să fie plină de mândrie. Noi chinuim inima prin iubire, prin smerenie. Ambele sunt o negare a sinelui.

Dar trebuie să fim atenți, deoarece chiar și în aceste sfinte căutări, demonii vor încerca să ne împiedice, ei vor folosi totul și orice pentru asta, ca să ne conducă spre cădere. Abstinența fizică, desigur, poate fi transformată în slavă deșartă atunci când ne bucurăm de un corp subțiat și suntem conștienți că lumea poate vedea cât de slabi suntem și cât de virtuoși suntem. Chiar și compasiunea poate, șocant, să fie răsucită într-o cădere. Ea ne poate conduce către o falsă sfințenie când iertarea și compasiunea se transformă în indiferență față de păcat, indiferență față de rău. Când compasiunea noastră este coruptă și devine indiferență, atunci noi suntem corupți și cădem.

Trebuie să ne întrebăm ce este ceea ce avem nevoie cu adevărat în viață. Cineva care este pe cale sa facă o călătorie lungă, va împacheta multe, multe valize pot fi împachetate și se pleacă cu multe bunuri și haine. Dar noi recunoaștem că destinația noastră este aproape. Împărăția lui Dumnezeu, ”Împărăția Cerurilor este în tine”, ne promite Iisus. Destinația noastră este aproape, noi nu avem nevoie de multe pentru această călătorie. Trebuie să trăim ca și aceia care urmează să intre într-o casă nouă. Noua noastră casă este atât de aproape și toate din vechea viață, când vom intra în această casă nouă, vor fi ca niște zdrențe murdare. Posesiunile, bogăția, statusul, toate vor fi ca niște cârpe murdare. Și dacă trebuie să aruncăm totul din viața noastră, trebuie să le recunoaștem ca fiind zdrențe murdare, ca și mizerie, ca nimic. Destinația noastră este atât de aproape.

Sfântul Grigorie Dialogul ne spune: „Cruce că este poarta către noua noastră casă.” Crucea este adevărata intrare în această nouă casă. Și nu doar că trebuie să ne purtăm crucea, așa cum a făcut Simon pentru Iisus pe drumul Său spre calvar, dar noi trebuie să fim răstigniți cu Domnul nostru. Nu doar să ne purtăm crucea, ci să fim răstigniți cu El. Trebuie să fim răstigniți cu Domnul nostru în moartea Sa ca să putem trăi viața Sa înviată.

”Va veni o vreme când nu persecuțiile ci banii și bunurile acestei lumi vor îndepărta oamenii de Dumnezeu. Atunci mai multe suflete se vor pierde decât în timpul persecuțiilor. Pe de o parte, vor aurii cupolele Bisericilor și vor pune cruci pe ele, iar pe de altă parte, peste tot răul și falsitatea vor conduce.

Adevărata Biserică mereu va fi persecutată. Cei care vor vrea să fie salvați, vor fi salvați prin boală și greutăți. Modul în care se vor produce persecuțiile va fi foarte subtil și va fi foarte dificil pentru careva să prevadă persecuțiile. Amarnic va fi acel timp; Îi plâng pe care care vor trăi atunci.” – Sf. Serafim de Virița

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!