Iisus este foarte dificil de înțeles și de relaționat – Jonathan Pageau & Dr. Martin Shaw

Urmăriți un profund dialog între Jonathan Pageau și Dr. Martin Shaw în care aceștia scot în evidență câteva aspecte ce demonstrează că Domnul nostru Iisus Hristos nu poate fi închis în marginile gândirii și experienței omenești, depășind cu mult orice înțelegere lumească a sa.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iisus este foarte dificil de înțeles și de relaționat – Jonathan Pageau & Dr. Martin Shaw

– Ai avut vreodată o poveste cu care te-ai luptat să o pricepi?

– Da! Este amuzant că ai menționat asta, pentru că am observat că, evident că iubesc poveștile biblice, dar am observat și că există unele povești biblice pe care nu mi le amintesc, mai ales, există unele părți din povestea lui Iisus, de exemplu, în care tind să uit unele dintre lucrurile care le-a spus, unele dintre parabolele care par să nu aibă sens sau care par a spune opusul a ceea ce spune Iisus, și, de exemplu, pentru cea mai lungă perioadă de timp când eram tânăr, a existat o parte a lui Iisus, partea în care spune, îi laudă pe farisei… Ei bine, nu-i laudă, dar spune: Nu face ce fac fariseii, dar ascultă-i pentru că ei stau pe scaunul lui Moise.

Ca un tânăr răzvrătit, punk-rock-er adolescent, până la 20 de ani, nu puteam să văd partea asta, nu puteam să o văd. Și apoi, la un moment dat, la mijlocul anilor 20, textul m-a lovit, l-am citit și m-am gândit: Cum? Iisus spune asta? Și m-am gândit că citesc această poveste de ani de zile și nu am văzut-o niciodată așa, nu am văzut că Iisus spune asta. Am pus-o in colțul întunecat unde nu contează. Deci acestea sunt tipurile de lucruri la care sunt atent.

De exemplu, chiar și în ceea ce privește o perspectivă simplă a cât de profunde sunt acele povești, este o parte în Evanghelie în care Iisus îi spune lui Petru să aducă o sabie la Cina cea de Taină. Și tot timpul ignoram asta, pentru că partea in care Iisus îi spune lui Petru să nu-l lovească pe soldatul roman, aceea are sens din punct de vedere al poveștii. Dar nu-ți amintești că Iisus i-a spus lui Petru să aducă sabia în primul rând, pentru că acea parte te deranjează, nu-ți oferă acea caracteristică plăcută, curată a lui Iisus la care te aștepți.

Deci mai ales în povestea lui Hristos, locurile în care elemente din povestea lui Hristos, lucruri pe care El le-a spus sau făcut, care nu-mi rămâneau în memorie sunt cele care m-au adus mai departe pentru că au compensat pentru propriile mele tendințe, ai putea spune.

– Cred că ai ridicat ceva foarte important, și anume ce încearcă acele povești să facă cititorului? Pentru că îți imaginezi că orice editor atent la detalii ar fi observat aceste lucruri imediat și puțin câte puțin ar fi scos pietricelele din pantof, ele nu sunt acolo. Dacă chiar te concentrezi cand citești vei ieși din asta…, de obicei, nu cu strălucirea pe care ai primi-o dintr-un mit epic. Eu ies din poveștile biblice conștient că s-a întâmplat ceva puternic și destul de tulburător, pe care l-am întrezărit doar pe jumătate.

Am fost întrebat de câteva ori, mi-au spus: când te rogi, stă Iisus în fața ta în acel mod iconic? Stă El cu fața la tine la propriu ca o icoană? Și am spus: chiar deloc! El este o ca o siluetă care se mișcă prin linia copacului, prind doar câteva viziuni, El este palpitant pentru mine. Nu mă simt niciodată similar cu Hristos, așa că este interesant, pentru că iată un lucru, una dintre întrebările pe care le aveam înainte de a fi creștin a fost cum urmezi o figură care este în întregime perfectă?

Cum urmezi o figură făcută din Lumina? Deoarece știi că in mitologia convențională avem zei și zeițe foarte nuanțați, nimeni nu merge la Zeus sau Dionisos sau Atena sau Grendel pentru o experiență de completitudine luminoasă emfatică, așa că asta a fost una dintre provocări pentru mine. Am vorbit recent cu cineva și a spus că citirea Bibliei este ca și cum ai face o baie, și uneori baia este mai degrabă fierbinte atunci când intri. Și limbajul este curat, așa cum am discutat înainte, foarte rar descrie starea interioară a cuiva, ai doar suprafața. Și apoi asta s-a întâmplat și apoi asta s-a întâmplat … și apoi asta, apoi au mers pe deal…

Și ca povestitor mie îmi vine să plâng pentru că mă gândesc: îmi va fi foarte greu să povestesc asta. Am totuși vești bune totuși, de când ne-am văzut ultima oară, am început să spun povestea Genezei până la Turnul Babel și este plină de lucruri frumoase și tulburătoare spuse chiar și oral, dar nu sunt capitole și versuri, eu mă lipesc de narațiune. Există o limită, în ceea ce privește poeticul, la cât de departe voi merge cu ea, dar da, îmi place. Dar așa cum spui, eu uit, uit, pentru că Biblia pare să fie uneori contradictorie.

Cu câțiva ani în urmă am realizat că nu voi înțelege niciodată clar jumătate din ce spunea Iisus până când am făcut lucrarea lentă a Vechiului Testament, pentru că în permanență totul se referă la altceva. În basmele rusești, dacă încerci să te apropii de pasărea de foc, ea este adesea într-o cușcă în sălbăticie, dacă atingi cușca, sunt mii de ațe invizibile care merg în pădure și totul devine brusc alert și luminos. Găsesc Bblia un pic așa. Sunt multe atașate de ea. Sincer ca cineva care a crescut cu Homer și Shakespeare, în afară de cântecul cântecelor sau Iov, nu îmi oferă întotdeauna lucrul de care îmi este foame, ca persoană a cuvintelor, dar îmi oferă ceva mai profund.

– Da, dar figura lui Hristos este cu siguranță, cum ai spus tu, cu foarte mult subînțeles. pentru că în Scriptura, toate celelalte personaje au o parte luminoasă și una întunecată. Poți citi aproape toate poveștile din Vechiul Testament, și de fapt încurajez oamenii să facă asta ca un experiment, citiți povestea regelui David din punctul de vedere al regelui Saul. Și poți vedea că regele Saul uneori, dacă poți să-l faci pe regele Saul să scrie în oarecare măsură, în unele locuri: Nu știu ce să zic de David, este puțin umbrit… Poți citi Exodul și din punctul de vedere al faraonului și realizezi că are motivele lui pentru ceea ce face. Și deci toate personaje, de fapt, deși descrierile sunt rarefiate, personajele sunt, de fapt, destul de complexe. Și chiar și în Noul Testament îl vezi pe Sfântul Petru, pe Sf. Pavel, în felul cum se prezintă, îi poți vedea [uneori] neplăcuți, chiar dacă ei sunt sfinți, poți vedea și părți rele…

Dar Hristos…. este enervant la El că, pe de o parte, așa cum ai spus tu, El reprezintă persoana perfectă, dar acea persoană perfectă nu arată așa cum crezi tu că ar trebui să arate și deci El are, de asemenea, toate aceste aspecte multiple, de aceea ne e greu să le vedem pentru că noi credem, avem un anumit punct de vedere, credem că Iisus ar trebui să fie drăguț cu toată lumea, sau ar trebui să spună oamenilor adevărul adevărat, să-le transmită mesajul… Și deci dacă îmi place una din ipostaze, îmi e greu să o văd pe celălaltă, pentru că este atât de complet. Deci există întotdeauna această prismă pe care nu o pot vedea complet, deoarece are toate aceste fațete care, de obicei, nu par să se potrivească. Asta ar fi un mod de a gândi.

– Exact. Nu poți să-L desenezi pe Iisus dintr-o singură linie. În copilărie mi-am dorit foarte mult ca El să se transforme în Ioan Botezătorul, chiar voiam foarte mult. Îmi place foarte mult Ioan Botezătorul, sau chiar îmi place Prorocul Ilie. Îmi plăcea foarte mult de ei. Iar El, uneori, este un pic prea urban pentru mine, dar apoi revine și se roagă dimineața devreme, nu știi ce urmează să facă, nu poți să Îl cuprinzi. Și, pe de o parte, Hristos este dispus să vorbească cu toată lumea, dar ai grijă dacă vorbești cu El, ai grijă pentru că El te va confrunta cu ceva, te va expune.

Le spun asta oamenilor tot timpul: Ca și creștin, trăiesc într-o stare de expunere intolerabilă. Este îngrozitor pentru mine. Este o umilire constantă pentru că… datorită tuturor lucrurilor pe care le descriem acum…. Mitologia, deși minunată, îți oferă o mulțime de locuri unde să te ascunzi și îți permite să te închini, cum ar spune Sf. Pavel, la Dumnezeu necunoscut. Eu asta făcut ani de zile. Romantismul este o împingere către experiența creștină, dar nu este chiar asta, de cele mai multe ori.

Terminam o carte deunăzi și am scris ceva ce credeam că e semnificativ. Am scris: Prin fiecare experință a frumosului suntem pregătiți pentru eternitate, prin fiecare experiere a frumuseții suntem pregătiți pentru eternitate. Cred asta, în calitate de creștin, cu siguranță, în acele sclipiri, și este înțelept… Romanticii spun: Adevărul este frumusețe, frumusețea este adevărul, frumusețea îți arată ceea ce vrei să aperi în viața ta, ceea ce vei susține, cum tu și numele tău…, repet că aceasta este tradiția populară, aceasta e o viață creștină, cred. Dar, da, Biblia, bucățile pe care le uităm, le recitesc adesea din nou și am senzația că nu le-am mai citit înainte.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!