Urmăriți un cuvânt al p. Spiridon Bailey, în care acesta ne explică ce ar trebui să facem pentru a nu fi înșelați de propriile noastre sentimente.
Audiție plăcută!
Powered by RedCircle
Nu vă lăsați înșelați – p. Spiridon Bailey
Noi ca și occidentali suntem învațați să exagerăm, să ne concentrăm prea mult pe emoțiile noastre. Filmele, literatura, cultura din jurul nostru subliniază sentimentele protagoniștilor din poveștile pe care le citim și le trăim și atât de ușor învățăm să exagerăm importanța emoțiilor noastre, pur și simplu le vedem mult mai importante decât sunt. Și una dintre marile înșelăciuni la care duce aceasta este interpretarea lumii sau a altor oameni sau chiar a lui Dumnezeu și a credinței noastre în Dumnezeu și a legilor lui Dumnezeu și a revelației lui Dumnezeu prin prisma a cum ne fac să ne simțim.
Acesta e un mare pericol pentru că sentimentele noastre devin apoi standardul după care totul poate fi judecat. Atunci când facem din emoțiile noastre arbitrul adevărului: Cum mă face acest lucru să mă simt? Ce simt eu despre acest aspect al tradiției creștine, al revelației lui Dumnezeu și așa mai departe… Și când vine vorba de lupta noastră de a ne ruga și de a fi ascultători, emoțiile noastre, putem spune, sunt aproape irelevante, ceea ce este un lucru dificil de auzit pentru mulți occidentali, că sentimentele mele, emoțiile mele pot fi irelevante.
Dar viața spirituală cere determinare, necesită luptă, o străduință de a depăși tot ceea ce împiedică prezența lui Dumnezeu în noi. Și adesea, desigur, aceasta va implica sacrificiu de sine și răstignire. Și emoțiile pot acționa împotriva acestor lucruri, ne pot împinge să evităm ceea ce ne face inconfortabili, ceea ce face viața dificilă pentru noi. Așa că trebuie să ne păzim de exagerarea importanței sentimentelor noastre pentru că pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie să ne uităm dincolo de noi înșine.
Pentru a ne concentra pe prezența lui Dumnezeu, trebuie să ignorăm distracția sentimentelor noastre sau reacția, răspunsul care se întâmplă să fie în noi într-un anumit moment. Foarte des, chiar și în rugăciune, ne putem îndrepta atenția către sentimentele calde pe care rugăciunea le poate genera în noi sau chiar un sentiment de încântare într-un fel de experiență mistică pe care percepem că o avem. Dar trebuie să ne uităm la cum ne rugăm. Cum mă rog? Și să ne întrebăm: Cât de bine m-am rugat de fapt? Cât de bine m-am rugat? Și răspunsul la acest lucru nu se găsește în cât de bine ne face să ne simțim. Aceasta este o înșelăciune uriașă în care putem cădea: Ce sentiment mi-a lăsat rugăciunea mea? Cât de profund mi s-au trezit emoțiile?
Nu! Răspunsul este în: a dat roade în viața mea? A dat rugăciunea mea roade în viața mea? A dus ea la o ascultare mai mare de Dumnezeu? Sunt mai iertător cu vecinii, prietenii și familia? S-a manifestat în mine voia lui Dumnezeu? M-am lepădat de mine, mi-am luat crucea? Așa trebuie să judecăm rugăciunea noastră. Bucuriile rugăciunii, desigur, sunt un dar al harului lui Dumnezeu și chemarea noastră este să fim hotărâți în concentrarea noastră pe Dumnezeu, nu asupra acestor daruri ale lui Dumnezeu de care ne putem bucura.
Atunci când Sfântul Serafim de Sarov a fost întrebat: Ce îi face pe unii oameni sfinți, pe când alți oameni rămân mari păcătoși, deși ambii declară credința creștină? Răspunsul lui a fost foarte simplu, a spus: „determinarea”. Sf. Serafim de Sarov spune că aceasta este ceea care îi deosebește pe marii păcătoși de sfinți: determinarea, hotărârea. Tot ceea ce trebuie să facem trebuie să fie determinat ca un act de voință, un act de voință hotărât. Aceasta este adevărata libertate în Dumnezeu. Adevărata libertate se găsește în acest act hotărât de voință în viețile noastre. Căutând ascultare față de Dumnezeu va contrazice adesea complet ceea ce vor sentimentele noastre, deoarece sentimentele și dorințele omului vechi din noi sunt păcatele, sunt lanțurile sclaviei. Sentimentele omului vechi din interiorul nostru sunt robia vieții noastre în sclavie. Și adevărata viață spirituală este trăită doar atunci când voința conștientă este în armonie cu voia lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata transformare pe care Duhul Sfânt ne-o aduce, armonizarea voinței noastre cu voia lui Dumnezeu.
Sunt creștini care cred că închinarea constă în a-ți ridica mâinile în aer, a zâmbi exagerat, a ajunge acasă și a spune cât de mult s-au distrat. Slujbele ortodoxe pot fi lungi, pot fi solicitante, stăm în picioare, suntem răstigniți în oboseala noastră încercăm să ne răstignim mintea rătăcitoare, omul vechi al păcatului se va plânge că este prea greu, că nu este nicio plăcere în asta, că poți găsi mai multă distracție în altă parte, dar trebuie să ignorăm vocea acestui om vechi, omul vechi al morții și al păcatului din noi. Prin acest act hotărât de a ne concentra întregul sine asupra lui Dumnezeu, omul vechi este adus la tăcere împreună cu dorința de distracție, de plăcere. Dorința noastră de a ne îndepărta de lume, de tentațiile trupului și de diavol ne dă posibilitatea să primim harul lui Dumnezeu și atunci schimbarea adevărată devine posibilă în noi, schimbarea pentru a deveni cu adevărat așa cum ne dorește Dumnezeu, în asemănarea lui Hristos, după care tânjește inima noastră.
Așa că trebuie să refuzăm zarva, zgomotul emoțiilor noastre, să lăsăm inimile să-L caute pe Dumnezeu și nu pe noi înșine, și să ne dea El să cunoaștem adevărul prezenței Sale, dincolo de fanteziile sentimentelor noastre.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
