Somnul rațiunii naște monștri – Jonathan Pageau

Urmăriți un dialog în care Jonathan Pageau expune problema iluminismului și motivul falimentului acestuia, care devine din ce în ce mai evident în perioada pe care o traversăm.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Visul rațiunii naște monștri – Jonathan Pageau

Dr. Luke MARTIN: Cum înțelegem noi cuvântul Iluminism? Vorbim despre o mișcare din sec. XVII-XVIII în Europa. Avem în minte figuri precum Kant, David Hume, Newton. Vreți să dezvoltați ce vă vine în minte pe acest subiect?

Jonathan PAGEAU: Da. Iluminismul e înțeles corect ca și continuare a unei mișcări care a început în Renaștere, cu Revoluția Științifică. În unele feluri, e înțelegerea rațiunii în sensul că ființele umane sunt raționale și că rațiunea e calea prin care existăm. și apoi aplicând această gândire, această rațiune, cât și metodele de explorare și analiză științifică asupra lumii. Așa că avem o metodă pentru a putea prezice și înțelege fenomenele, avem o metodă prin care putem analiza lucrurile, iar această metodă este foarte puternică și dă putere. E cel mai bun mod de a o înțelege. Produce mai multă capacitate de a controla și de a gestiona realitatea, realitatea fizică, să faci nave spațiale, toate lucrurile de care ne bucurăm și care sunt destul de minunate.

Dar există și un punct orb în acest Iluminism, mai ales atunci când tinde spre secularism și mai ales atunci când se îndreaptă spre ateism, pentru că există un sens în care începem să credem că această rațiune și această capacitate de a raționa este supremă și că este suficientă. Și apoi o aplicăm și o tot aplicăm, dar problema apare atunci când începem să o întoarcem asupra noastră, când ajungem în punctul în care acum trebuie să ne înțelegem pe noi ca agenți, ca ființe conștiente. Atunci rațiunea începe să devină stângace, începe să nu mai fie de ajuns, mai ales în înțelegerea funcționării identității. Rațiunea nu oferă identitate. Rațiunea oferă analize pentru identități care sunt deja date. Dar identitățile par a fi date sau să vină… Dacă folosim limbaj religios, ele vin din Cer. Ai nevoie de identitate înainte să poți aplica metodele științei. Și din cauza asta, îi lasă pe oameni cu ceva absent din experiența lor, despre care ei știu că există, ceva ce ei experimentează tot timpul, dar care nu poate fi conținut de acest proces.

Dr. Luke MARTIN: Da. O descriere pentru Iluminism este „era rațiunii”. Chiar nu-mi place asta pentru că îmi plac figurile medievale. Și desigur, figuri medievale ca Aquinas, Scotus, Ockham (Occam), sau din Evul Mediu timpuriu, ca Anselm, acesti tipi folosesc rațiunea? În ce sens triumfă rațiunea în Iluminism? Unii oameni spun că este vorba de rațiune plus renunțarea la autoritate. Alasdair MacIntyre crede că este rațiunea plus lepădarea simțului fix al naturii umane.

Jonathan PAGEAU: Da. Este rațiune și mândrie. Este mândria rațiunii. Acesta este cel mai bun mod de a o înțelege. Și astfel modul în care medievalii înțelegeau rațiunea era că ea deriva și se manifesta prin ceva transcendent, ca un mister care este dincolo de înțelegere, care se dezvăluie în rațiune. Adică există întotdeauna un aspect al realului care nu poate fi cercetat și veți găsi asta în toate epocile medievale, fie în vest sau est. Există ceva dincolo de rațiune care nu poate fi examinat și care se predă rațiunii, și rațiunea decurge din asta. Și asta înseamnă că rațiunea nu este suficientă, că rațiunea nu conține toate lucrurile. Și asta, de asemenea, elimină și problema mândriei rațiunii.

Și astfel în Iluminism ideea este că noi putem face asta, noi suntem cei care o avem [în mâinile noastre], Noi încercăm să reducem realitatea la rațiune. Este începutul unei structuri revoluționare în care omul încearcă să ia de la Dumnezeu, de la vârful ierarhiei, și să spună: noi suntem la vârf, noi suntem cei care putem, cu rațiunea și mintea noastră să analizăm lumea. Dar de îndată ce se întâmplă asta, atunci lucrurile încep să degenereze și te trezești la sfârșitul acestui proces într-o situație care nu este deloc rezonabilă, care e de fapt complet nerezonabilă, dar nu nerezonabilă în sensul că Dumnezeu este dincolo de rațiune, ci nerezonabilă în sensul că patimile și dorințele și capriciile noastre sfârșesc prin a domni în cele din urmă.

Și astfel, în conflictul meu cu Lindsay, am citat celebra afirmație a lui Goya. Există o gravură a lui Francisco Goya care spune că ”somnul rațiunii naște monștri” sau ”visul rațiunii naște monștri”. Și asta e situația în care ne aflăm acum, și anume că după ce noi am insistat atât de mult pe rațiune și după ce am împins spre margini lucrurile care nu sunt raționale, la un moment dat, acel nerațional se prăbușește înapoi. Și, așa cum ați spus, în lumea medievală, acel nerațional, sau ceea ce depășește rațiunea ar fi fost, într-un fel, ridicat spre slava lui Dumnezeu. Ar fi fost ceva de genul excesul unei Biserici într-un sat… Tot acest exces inexplicabil pe care noi îl experimentăm în realitate, Îi dăm ca slavă lui Dumnezeu, dar dacă nu facem asta, atunci se transformă în demoni hibrizi care vin și te lovesc noaptea, ca toți acești monștri și ființe intermediare, care încep să apară în lume și vor încerca să distrugă rațiunea în acest fel.

Dr. Luke MARTIN: Interesant, da. Cu siguranță nu mi se pare că standardele problematicii rațiunii au devenit mai bune o dată cu Iluminismul. Nu mi se pare că Hume este mai deștept decât Ockham sau Aquinas, dar cu siguranță îmi place modul dvs. de a o descrie acest lucru ca pe ridicarea rațiunii, ca mândria rațiunii. Și am spus asta și lui Peter Boghossian săptămâna trecută, ideea asta că avem nevoie atât de rațiune cât și de mister, pentru că asta este cam la ce ajungi. Și critica sau înțelegerea dvs. asupra lui Lindsay și într-o oarecare măsura a lui Peter, este că ei vor doar sa aibă rațiune. Corect?

Jonathan PAGEAU: Asta e ceea ce vezi și vezi asta la Stephen Hicks, Pinker, Lindsay, la toată acea echipa. Ei au, după impresia mea, o imagine distorsionată în primul rând despre ce sunt oamenii și în al doilea rând despre cum funcționează realitatea, și asta poate arăta foarte convingător la început, pentru că ceea ce spun ei este că dacă noi am fi doar raționali, atunci am avea o societate perfectă. Nu-i așa? Deci e aproape ca problema „comunismul nu a fost încercat niciodată”. Adică oamenii nu sunt doar raționali, realitatea nu poate fi limitată doar la ceea ce este rațional. Pur si simplu nu se poate. Nici măcar epistemologic nu putem accesa toată realitatea prin rațiune.

Și noi începem să cunoaștem chiar și științific acest lucru, că noi nu putem cuantifica toate lucrurile, nu putem analiza toată realitatea. Întotdeauna trebuie să existe un miracol, fie că miracolul este Big Bang-ul sau altceva… sau ceva de la început care nu face parte din sistem, care este doar un aspect inevitabil despre cum o ființă se înfățișează. Devine dificil pentru că dacă am fi doar raționali și indivizi raționali, atunci toate lucrurile ar funcționa, dar noi nu suntem așa. Oamenii nu sunt doar asta, ei sunt asta doar într-o oarecare măsură. Așa că, iarăși, e această problemă. E ca și cum ai un punct orb, care e aspectul nerațional, indiferent dacă îl înțelegi ca ceva ce e dincolo de rațiune sau ceea ce e sub rațiune.

Există un aspect al realității care nu poate fi redus la rațiune. Dacă îl ții deoparte ca pe un punct orb, la un moment dat se va prăbuși înapoi. Așa că atunci poți să te plângi cât de mult vrei despre stângiștii nebuni sau despre inter-categorii care apar în lumea noastră și despre hibridizare și toate aceste lucruri ciudate pe care le vedem întâmplându-se. Dar, asta este ceea ce se va întâmpla.

Dr. Luke MARTIN: Da. Și asta vedem și în ceea ce spune Dawkins. Desigur, el a avut această utopie științifică, dar prin 2014 a pierdut premiul umanistul anului din cauza a ceva ce a spus despre oameni că nu ar putea…

Jonathan PAGEAU: Da, pentru el nu a vrut să joace…. Acesta este un exemplu grozav a ceea ce se întâmplă dacă nu ai misterul corect la începutul procesului tău rațional. Atunci vei avea alte mistere care vor fi inserate, alte dogme și alte contradicții. Așa că cineva va spune exact asta, că un bărbat poate fi o femeie cu seriozitate, uitându-se la tine. Și la ceea ce ei tânjesc, ceea ce ei doresc este ceva ca Trinitatea, de exemplu, ceva de genul că există un mister despre cum unitatea și multiplicitatea coexistă și cum coexistă la infinit, deoarece nu putem explica complet modul în care unul și mulți funcționează în experiența noastră a lumii.

Așa că noi percepem un mod transcendent infinit în care acestea două sunt unite. Acesta este tipul de mister pe care medievalii, de exemplu, îl vedeau ca fiind începutul realității. Dar dacă nu ai asta, atunci te trezești cu ceva ca ”un bărbatul este o femeie”. Iar problema cu Iluminismul este că, cel puțin la prima vedere, a vrut să sistematizeze, să transforme lumea într-o enciclopedie. Acesta e unul din motivele pentru care enciclopedia a fost o parte atât de mare din proiectul Iluminismului, ”vom defini totul, vom măsurăm totul, vom cuantifica totul și vom înțelege practic realitatea”. Dar se ignoră un aspect și anume că există aspecte ale realității care nu pot fi categorizate, din diverse motive.

Și unul dintre acestea este cel intercategoric, monstrul. Monstrul nu poate fi categorisit. Acesta este unul din motive. Și celălalt este mai degrabă cel trans-categoric sau super-categoric, acela care face loc categoriilor: infinitul, ființa însăși sau diferitele aspecte care sunt dincolo de simplele categorii analitice. Dar ceea ce vreau să spun este că prin eliminarea părții religioase, eliminarea aspectului transcendent, ce s-a întâmplat acum, și acesta este motivul pentru care postmodernismul într-un fel este inevitabil Iluminismului, este că nevoia pentru ceea ce este dincolo de rațiune nu dispare din oameni. Este parte din felul omului de a fi. Dar ei o pot găsi în monștri, pot găsi această abordare a transgresivului, abordarea a ceea ce este dincolo de categorii în inter-categoric. Deci asta e ceea ce găsești în…

Dr. Luke MARTIN: V-am auzit spunând că iluminiștii au încercat să pună totul în cutii. Nu sunt un expert în Aristotel, dar el a fost angajat în acest fel de activitate atunci. A avut mai multă deschidere către transcendent…

Jonathan PAGEAU: Dar nu e nimic greșit în încercarea de a categoriza realitatea.

Dr. Luke MARTIN: Deci atâta timp cât scapi de… Bine.

Jonathan PAGEAU: În cele din urmă… Problema Iluminismului nu este doar asta, ci faptul că Iluminismul chiar și la început nu era complet acel proiect. Este o parte întunecată a Iluminismului pe care oamenii o numesc contra-Iluminism. Atunci când spui că Kant face parte din Iluminism, este amuzant. Întreabă-l pe Stephen Hicks dacă Kant face parte din Iluminism. El va spune: ”Nu! Kant este din contra-Iluminism!” Este ca această idee ciudată că gânditorii iluminiști au anumite aspecte ale lor pe care mulți apărători moderni ai Iluminismului nu le plac, și ei îi așează în ceea ce ei numesc contra-Iluminism, care înseamnă, în unele moduri, aspecte ale ne-rațiunii și ale magiei și hermetismului și toate aceste lucruri care sunt ca un ciudat parazit al Iluminismului de care nu poți scăpa complet. Continuă la personaje ca Swedenborg sau… toți acești ezoterici din zona occidentală, care nu sunt opuși Iluminismului. Sunt aceiași oameni. Descartes și-a petrecut o mare parte din viață încercând să contacteze Ordinul [Mistic al Templului] Rozicrucian. Sunt aceiași oameni, nu sunt tipuri diferite. E ciudat, dar în Iluminism sunt lucruri de genul: magie, esoterism, francmasonerie, toate astea.

Dr. Luke MARTIN: Da, interesant…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!