Chiar de păcătuiți repetat, nu disperați! – p. Spiridon Bailey

Urmăriți pe p. Spiridon Bailey care ne pune înainte învățătura Sfinților Părinți despre necesitatea de a nu ne pierde încrederea în mila lui Dumnezeu și a ține astfel aprins focul pocăinței.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Chiar de păcătuiți repetat, nu disperați! – p. Spiridon Bailey

Dumnezeu dă medicament sufletului bolnav. Erezia, credința greșită, gândul greșit despre Dumnezeu ne pune sufletul în pericol. Erezia nu este o problemă ipotetică, pur teologică, ci este o chestiune de credință și o chestiune de mântuire. Iar gândirea greșită despre Dumnezeu poate afecta înseși temelia credinței noastre, însăși starea sufletului nostru. Un exemplu în acest sens este felul cum ne gândim la păcat, justificare și mântuire. Trebuie să abandonăm, trebuie să respingem orice fel de legalism, nu trebuie să avem o idee legalistă despre păcat în sine. Trebuie să vedem păcatul ca pe o boală spirituală, o rană, o rănire pe care o aducem sufletului.

Și, desigur, de fiecare dată când păcătuim, nu ne rănim doar pe noi înșine, ci întregul trup al lui Hristos. Așa cum spunea Avva Efrem din Muntele Athos și din Arizona, „de fiecare dată când păcătuim, fiecare nou păcat este un nou cui bătut în trupul lui Hristos”. Noi batem cuie proaspete în Hristos ori de câte ori păcătuim. Dacă trăim cu iluzia că noi nu suntem mari păcătoși, că păcatul nostru este foarte limitat, că viețile noastre nu sunt deloc pline de păcat, atunci putem fi siguri că suntem departe de Dumnezeu. Cu cât intrăm mai adânc în taina lui Hristos, cu atât Duhul Sfânt ne convinge mai mult de realitatea păcatului nostru, de adâncimea și de adevărul păcatului nostru.

Nimeni nu își vede păcatele sale mai mult decât ​​sfinții. Mulți sfinți au plâns continuu pentru păcatele lor. Dar văzându-și păcatele, o parte din adevărul păcatelor lor, sfinții nu disperă pentru că pe măsură ce Duhul Sfânt le dezvăluie adevărul păcatului lor, ei recunosc medicamentul spiritual pe care Dumnezeu ni-l oferă în mod continuu ca răspuns la păcatul nostru. Dacă tânjim să fim vindecați de boala păcatului, atunci medicamentul pe care Dumnezeu ni-l oferă este pocăința. Pocăința este un medicament spiritual, un tratament pentru vindecarea sufletului. Desigur că putem să ne strigăm dragostea pentru Iisus de pe cel mai înalt munte, ne putem declara creștini înaintea întregii lumi, dar dacă nu ne pocăim nu putem fi salvați. Fără pocăință, nu există mântuire.

Și de aceea una dintre marile erori ale vremii noastre moderne este modul în care unele grupuri moderne din afara Bisericii se proclamă a fi mântuiți: „Eu sunt mântuit! Tu ești mântuit?” Aceasta este o înșelare demonică. Dacă noi credem că suntem deja mântuiți, unde este urgența, unde este nevoia de a ne pocăi, de a ne schimba, de a ne întoarce de la păcatele noastre? Și toți păcătuim și vom continua să păcătuim: eu voi păcătui mâine, tu vei păcătui mâine, până la ultima suflare a vieții noastre vom continua să păcătuim. Și cine poate spune în ce măsură ne vom pocăi mâine, sau în ce măsură vom cădea în mocirla păcatului nostru și poate nu ne vom ridica. Și dacă nu este nicio urgență pentru că noi credem că suntem mântuiți, atunci diavolul câștigă, diavolul ne câștigă sufletul. Nu putem să ne declarăm pur și simplu că suntem mântuiți, suntem chemați să avem speranță, creștinii trebuie să aibă speranță în mila și iertarea lui Dumnezeu, în dragostea lui Dumnezeu.

Și așadar nu trebuie să disperăm. Părinții Bisericii adesea ne spun că pocăința este ca un al doilea botez. Când strigăm către Dumnezeu, când ne străduim să ne întoarcem de la păcatele noastre, Dumnezeu ne curățește, Dumnezeu acceptă intenția noastră sinceră de a ne pocăi. El privește până în adâncul inimii noastre și știe intenția noastră de a ne pocăi și de a ne întoarce de la păcatele noastre, indiferent de cât de multe ori am căzut în aceleași păcate, în același tipar de păcate. Atunci când ne mărturisim, atunci când dorim cu adevărat să ne întoarcem și să respingem aceste păcate Dumnezeu ne iartă, El ne iartă oricât de multe ori am fi greșit în trecut. Nu disperați! Mila lui Dumnezeu și iertarea continuă să se găsească.

Dar este un proces cu două sensuri. Mai întâi, pocăința noastră este un răspuns la mila lui Dumnezeu, iar apoi mila lui Dumnezeu este primită în măsura în care ne pocăim. Să fim clari, pocăința nu înseamnă doar sentimente de regret sau de întristare sau de rușine. Hristos a făcut din pocăință o nouă realitate, Hristos a creat o nouă realitate prin pocăință. În realitate, pocăința este iertare, pocăința este iertarea păcatelor pe care o experiem și o primim de la Dumnezeu. Prin pocăința noastră ne facem capabili să primim această milă de la Dumnezeu De-a lungul Bibliei citim despre oameni sfinți care și-au plâns păcatele: Sf. Petru, după ce a negat că-L cunoaște pe Hristos în noaptea în care Hristos a fost arestat, regele David vorbește în Psalmi despre umezirea pernei sale pe timpul nopții pentru că a plâns atâtea lacrimi pentru păcatele sale, pentru răul făcut.

Dar tot plânsul nostru nu va aduce înapoi lucrurile lumii. Când pierdem pe cineva apropiat, când plângem lacrimi de doliu, chiar și un ocean de lacrimi nu vor aduce înapoi pe cei adormiți, nu putem schimba lucrurile lumii prin lacrimile noastre. Iar când păcătuim pierdem extrem de mult. Dar diferența este că atunci când pierdem puritatea, când pierdem apropierea de Dumnezeu, când pierdem pacea inimii, toate acele lucruri pe care păcatul ni le ia, atunci ne asigurăm că dacă plângem pentru aceste lucruri pe care le-am pierdut, ele se vor întoarce la noi, când plângem pentru lucrurile pe care le-am pierdut spiritual, nu după cele din lume, Dumnezeu ni le va da înapoi prin pocăința noastră. Lacrimile pocăinței pot restaura tot ceea ce am pierdut cu adevărat, din ceea ce este veșnic. Focul păcatului poate fi stins prin lacrimile pocăinței, așa că să ne bucurăm, să fim recunoscători pentru acest mare dar pe care ni-l oferă Dumnezeu, această pocăință care ne poate șterge toate păcatele. Știm, ca și creștini, că Hristos a biruit puterea păcatului, El a biruit puterea morții și El ne invită să intrăm în această bucurie prin pocăință.

Și noi știm că dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât totalitatea păcatelor pe care l-am putea comite vreodată. Și dragostea Lui este transformatoare, este un dar transformator, El ne oferă pocăință din dragostea Lui ca noi să putem fi transformați de la [viața în] păcat la puritate.

Sf. Ioan Hrisostom folosește un exemplu cu un cărbune fierbinte. El spune: „Gândiți-vă cum o singură bucată de cărbune încins ne poate arde, poate chiar să ne ardă întreaga casă, chiar și un întreg oraș, o singură bucată de cărbune fierbinte. Și totuși Sf. Ioan Hrisostom ne spune: „Aruncați acea bucată de cărbune în mare și se va stinge imediat. Astfel este și cu păcatul nostru, când îl aruncăm în marea milei și iubirii lui Dumnezeu prin pocăință, când aruncăm cărbunele păcatului nostru în mila lui Dumnezeu se stinge și suntem purificați.” Mila lui Dumnezeu este fără margini, dar demonii ne vor ispiti cu îndoiala, ne vor spune că păcătuim prea des, prea profund prin tipurile de păcate de care nu putem fi iertați niciodată.

Cât de des auzim asta de la oameni: „Da Dumnezeu iartă, dar uite cum am păcătuit eu, uite cum am căzut, uită-te ce păcate groaznice am făcut eu. Dumnezeu sigur nu poate ierta asta.” Dar mila lui Dumnezeu este nelimitată și aceasta este o ispită demonică, este un truc al demonilor pentru a ne face să disperăm. (Bate vântul, iertare.) Trebuie să fim siguri că Dumnezeu iartă, El iartă pentru totdeauna. Atunci când noi ne mărturisim și ne întoarcem de la păcatele noastre, Dumnezeu ne iartă pentru totdeauna, acel păcatul este îndepărtat de la noi, nu se mai vede niciodată. Trebuie să ne ferim de a deveni demoralizați, și, de asemenea, să ne păzim de a deveni orbi la păcat.

Este o reflecție a lui Avva Efrem din Muntele Athos. El spune, când vorbește despre Sf. Ioan Hrisostom, că Dumnezeu ia cărbunele păcatelor noastre și nu doar că îl stinge, ci îl ia și îl transformă într-un diamant. Și așa este și cu noi, păcătoșii, Dumnezeu ia ceea ce distruge și îl transformă în ceva prețios și frumos. Puterea lui Dumnezeu este cea care face sfinți din păcătoși, diamante din cărbuni și sfinți din păcătoși, prin pocăință, prin mila lui Dumnezeu. Și această transformare miraculoasă este cea pe care demonii se străduiesc neobosit să o prevină, căreia i se opun în special prin descurajarea pocăinței. Așa că ori de câte ori am căzut în păcat, și chiar în aceleași păcate, din nou și din nou, trebuie să ne pocăim, trebuie să ne întoarcem înapoi la Dumnezeu și să ne pocăim din nou și din nou, de fiecare dată. Iar harul pe care îl primim prin mărturisire suntem asigurați că, în cele din urmă, ne va elibera de patimile noastre. Suntem păcătoși, fiecare dintre noi, suntem păcătoși, dar nu trebuie să disperăm. Disperarea este un truc demonic, este o ispită. Trebuie să ne agățăm de realitatea și de asigurarea că Raiul nu va fi plin de oameni fără păcat, ci va fi plin de oameni care s-au pocăit. Așa că haideți să ne grăbim la spovedanie și să primim această putere transformatoare a milei lui Dumnezeu.

„Prin pocăință murdăria acțiunilor noastre este spălată. Apoi vom participa în Duhul Sfânt, nu automat, ci după credința, smerenia și dispoziția noastră internă de pocăință în care sufletul nostru este angajat. De aceea e bine să ne pocăim zilnic deoarece pocăința este nesfârșită. ~ Sf. Simeon Noul Teolog

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!