Necredința Generației Z – p. Iosia Trenham

Vă prezentăm un cuvânt foarte bun și argumentat al p. Iosia Trenham despre motivele pentru care Generația Z (tinerii născuți între 1997 și 2012) este cea mai nereligioasă generație din istorie și modul în care noi putem schimba această realitate.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Necredința Generației Z – p. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc pentru prezență! Am o reflecție pentru voi astăzi pe care am intitulat-o „Necredința Generației Z”.

Dar înainte de a mă lansa în discuția despre această generație unică, mă întreb dacă ați descărcat noua aplicație PNP din magazinul de aplicații sau din Magazinul Google. Sper că da! Cred că o veți găsi incredibilă și resursele sunt abundente pentru creștere dumneavoastră spirituală și sper că ne veți ajuta prin alegerea de a deveni un donator lunar pentru PNP, din moment ce totul este acum gratuit pe platforma noastră. Desigur că ”am căzut de pe stâncă” cu privire la venituri și trebuie să ne consolidăm prin dobândirea de donatori lunari care se vor ruga pentru noi și vor face donații.

Motivul pentru care aduc în discuție această temă despre Generația Z pe care o abordez este pentru că recent am dat un interviu unei minunate formatoare de opinie pe rețele sociale care e din Generația Z. Ea a venit să mă intervieveze cu echipa ei despre unele dintre particularitățile Generației Z, în special despre realitatea că Gen Z este cea mai puțin religioasă, cea mai puțin atașată de credință din toate generațiile americane. Acest lucru este ceva care a deranjat-o pe gazdă și s-a gândit că eu aș putea aduce unele lămuri pe tema asta. Este adevarat că Gen Z, care e formată din oameni născuți între 1997 și 2012, așa că cei mai în vârstă din Gen Z ar avea acum 28 de ani iar cei mai tineri 12 ani, deci în acest interval de vârste se încadrează.

Acest segment demografic, care reprezintă aproximativ 20% din populația SUA, are cel mai mare procent de neafiliere religioasă. 34% din Generația Z nu are niciun angajament religios, nici o afiliere religioasă formală. 9% sunt atei, 9% sunt agnostici. Adică peste jumătate din populația din Gen Z nu e în niciun fel asociată cu credința sau religia. Când am auzit asta, primul meu gând a fost „Gong”! Nu este un semn bun și este plin de prevestiri pentru viitorul celor din Gen Z, dacă rămân subdezvoltați din punct de vedere spiritual, dacă rămân necredincioși. Există tot felul de consecințe măsurabile pentru o comunitate pe măsură ce devine tot mai secularizată.

Aceste fapte despre progresul necredinței și consecințele pentru structura socială a unei națiuni nu sunt bine cunoscute. Eu m-am gândit să menționez doar câteva dintre ele. Pe măsură ce credința scade, implicarea în comunitate scade, cu cât ești mai angajat religios, cu atât ești mai interesat de comunitatea ta, cu atât ești mai implicat în interacțiunea cu comunitatea ta. Există o diferență majoră între cei care sunt implicați religioși și cei care nu sunt, cu privire la implicarea în cluburi sportive și sociale.

Dintre cei care sunt foarte religioși, 46% din această categorie demografică sunt implicați în sporturi și cluburi sociale, în timp ce doar 16% din cei care nu au nici o afiliere sunt implicați. Donațiile caritabile și implicarea caritabilă prin voluntariat, de asemenea, cresc pe măsură ce afilierea religioasă crește și scad pe măsură ce afilierea scade. Interconectivitatea, adică legătura cu vecinii și familia, crește odată cu afilierea religioasă, pe când sentimentul de izolare crește pe măsură ce afilierea religioasă scade. Sentimentul de insularitate, care este adesea folosit ca o bombă, acest concept că oamenii dedicați religiei sunt blocați în propriile lor comunități și insular, asta pur și simplu nu e adevărat. Este complet inventat! Oamenii care sunt dedicați comunităților religioase au cel mai mare grad de implicare în tot felul de activități publice și acest lucru este evident.

Folosind creștinii ca exemplu, desigur, religia majoritară în America, un creștin serios se consideră pe sine un proiect și își vede calea spre mântuire prin aproapele său. Nu există cale de a ajunge în Împărăția cerurilor fără a-ți iubi aproapele, fără a-ți sluji aproapele! Așa că puteți vedea că cu cât sunteți mai angajat în credința creștină, ceea ce e departe de a fi izolat, de a deveni un fel de terorist domestic așa cum unii dintre pateticii noștri lideri politici seculari sugerează. O afiliere creștină puternică, un angajament față de Biserica locală este de fapt, un mare semn de largă conexiune în societate și cu totul opusul izolării.

De ce atunci există această prăbușire a credinței în rândul tinerilor din Gen Z. Voi împărtăși cu voi câteva dintre lucrurile pe care le-am împărtășit în acest interviu. Cred că, în multe feluri, iar acest lucru se dovedește în cercetarea care a fost făcută cu aceasta generație, și anume că există un puternic sentiment de dezamăgire venind din partea celor care au profesie religioasă, și eu nu cred în răspunsul tipic, că Biserica e plină de ipocriți, al celor care nu vor să devină oameni decenți, care nu vor să se angajeze în proiectul de pocăință și să devină urmași ai lui Iisus, porniți împotriva noastră. Bineînțeles că aceasta e la fel de veche ca și necredința, acuzația împotriva creștinilor că toți suntem ipocriți. Niciunul dintre noi nu va nega asta. Suntem ipocriți care ne pocăim. Mergem la Biserică pentru a ne putea pocăi de ipocrizie și să devenim mai puțin ipocriți, mai autentici, mai inspirați de integritatea lui Iisus, mai supuși conducerii Duhului Sfânt în viața noastră, astfel încât să nu acționăm duplicitar. Având un om vechi și un om nou este realitatea noastră și suntem chemați în urmarea lui Iisus să persecutăm omul vechi, să-l dăm la moarte pe omul vechi și să trăim noua viață a iubirii, a credinței și a speranței. Ipocrizia este o boală umană universală, e o boală a păcătoșilor, și a o folosi ca pe o bombă împotriva creștinilor și ca o justificare pentru a nu fi angajați noi înșine în proiectul de pocăință și de transformare în Hristos este jalnică, cu ”J” mare.

Dar nu cred că asta e ceea ce Gen Z susține. Eu nu cred că ei sunt doar o generație unică care aruncă această acuzație de ipocrizie asupra Bisericii, mai mult decât alții. Eu cred că ei au o oarecare legitimitate în a simți astfel. Un exemplu ar fi că au fost dezamăgiți de propriile lor familii. Această generație, mai mult decât oricare alta, a suferit durerea groaznică a divorțului și o mare parte din Generația Z a fost și e crescută de familii monoparentale, ceea ce e cel mai rău marker social pentru boli mintale, depresie și nefericire. Asta este ceva dureros pentru creștini, fiindcă avem un standard așa de ridicat dat de Iisus referitor la căsătorie și la marele păcat al divorțului. Cred că aceasta e una dintre căderile, prin care copiii sunt zdrobiți și speranțele lor sunt zdrobite. E greu să crezi că poate exista o altă cale când părinții lor nu au fost capabili să-și mențină dragostea unul pentru celălalt sau angajamentul lor față de Dumnezeu pentru binele copiilor. Acesta este doar un exemplu.

De asemenea, aș spune că ei au trăit printr-o perioadă în America de mare declin în vitalitatea Bisericilor creștine care sunt în mod obișnuit pe scena noastră. A fost un colaps masiv al identității creștine. Acesta este cazul printre Bisericile Protestante principale care au fost asimilate radical la cultura seculară și și-au pierdut sarea și lumina lor, În cadrul acestui cadru protestant a existat această contrapondere care e creșterea Bisericilor biblice non-denominaționale care sunt deosebit de mari aici în vest, în California mai mult decât în orice alt stat din America. Aceste Biserici au multă sinceritate religioasă, o mare devoțiune pentru Biblie, multă căldură, dar nu atât de multă lumină, o foarte mare deconectare, nu doar față de istoria creștină, dar și de tradiția sacră, de modurile normative de sfințenie creștină care au fost urmărite timp de 2000 de ani. Multe dintre aceste Biserici nu pot nici măcar să se asocieze între ele, de unde și titlul de non-denominaționale. Denominațiunea uneia este o declarație asupra conducerii acelei parohii că nu este capabilă să fie în contact tangibil nici măcar cu o altă parohie, cu o altă biserică.

Și desigur, este nevoie doar de o privire superficială în istoria Bisericii pentru a vedea că o astfel de viziune a guvernării Bisericii nu a existat, ideea că fiecare congregație este independentă și nu are nicio responsabilitate față de Biserica mai mare pur și simplu nu o veți găsi [în istorie]. Au existat multe mișcări pozitive în aceste biserici non-denominaționale, dar de multe ori ușa din spate este la fel de mare ca cea din față. Dacă ne mutăm de la Biserica Protestantă și ne uităm la Bisericile Romano-Catolice în timpul în care Gen Z erau în creștere, vedeți de asemenea, prăbușirea completă a vitalitații credinței Romano-Catolice. Dacă o folosim ca fereastră, decăderea călugărilor și călugărițelor lor, a lumii lor monahale, și aceasta este o măsură foarte importantă pentru că călugării și călugărițele din Biserica Romano-Catolică au fost bătăile de inimă, nu doar în menținerea credinței catolice, dar și în caritate. Și dacă vă uitați de la aproximativ 1955 până astăzi, 95% prăbușire în viața monahală, ceea ce este extrem de catastrofal. Și astfel, în ultimele decenii pentru fiecare catolic care se botează, șase catolici părăsesc Biserica Romano-Catolică.

Dacă ne întoarcem privirea spre Creștinismul Ortodox, spre Creștinismul Ortodox Răsăritean din America, nu avem o situație istorică mult mai bună. Avem alte boli pentru Ortodoxie, se pare că noi încă nu am decis că suntem în America, chiar dacă poporul nostru a venit la aceste țărmuri de peste 1025 de ani, în cea mai mare parte, și s-a revărsat în toate părțile până la prima jumătate a sec. 20, suntem încă foarte concentrați pe terenuri străine, pe țările noastre de origine, și nu am arătat aproape deloc grijă pentru America. Aceasta se exprimă în eforturile caritabile, educaționale și chiar în incapacitatea de a susține focusul pe Misiunea de Evanghelizare aici în America, care la diferite momente ale istoriei ortodoxe americane a fost mai bună, dar este cu siguranță în subsolul abisal astăzi.

Deci, dacă acestea sunt exemplele de devotament creștin cu care Gen Z a crescut, mai este vreo surpriză, vreo mirare că ei au o așa mare dificultate de a face un angajament formal la credință? Atunci când am fost rugat în interviu să împărtășesc ceva personal, m-am gândit la ceea ce cred eu că a fost problema primară. Primul meu răspuns a fost pur și simplu să spun că e vina mea, eu am vârsta părinților care au crescut copii din Gen Z și mă întreb care au fost marile obstacole pe care le-au întâmpinat proprii mei copii trăind alături de mine. Iisus spune că apologetica supremă, cea care va dovedi realitatea și prezența Sa printre noi, este aceasta: că toți oamenii vor ști că voi sunteți discipolii mei, dacă aveți dragoste unul pentru altul, dacă vă iubiți-vă unul pe altul așa cum v-am iubit Eu! Aceasta este apologetica supremă și acest lucru este ceea ce câștigă oamenii la o afirmare a credinței, atunci când ei o văd trăită de cei pe care îi cunosc și pentru care au o dispoziție de a-i iubi, pe părinți, bunici, prieteni, mătuși și unchi ai lor, o credință care nu poate fi explicată prin nimic de pe pământ, cu excepția miracolului prezenței lui Iisus în viața noastră.

Acesta este răspunsul la îndoiala Generației Z și eu mă căiesc de neputință mea de a fi o persoană mai inexplicită. Aș vrea să fiu o persoană mai imposibil de explicat prin altceva în afara faptului că Iisus este în viața mea și că Dumnezeu este regele meu. Și fie ca Domnul să mă ajute și pe mine și pe voi, dacă aveți același sentiment, de a trăi în așa fel încât să aprindem inimile copiilor noștri, nepoților noștri și ale prietenilor noștri pentru Dumnezeu astfel încât El să nu poată fi negat și aceasta ar fi cea mai mare bucurie și fericire pentru prietenii și vecinii noștri care ne cunosc ca ei să facă un angajament formal față de Domnul Iisus Hristos, față de Sfânta Sa Biserică. Aceasta este calea prin care Sfânta Ortodoxie explodează, acesta este modul în care câștigăm o cultură și punem capăt necredinței, trăind vieți care nu pot fi explicate decât prin miracolul credinței. Să ne iubim copiii și să ne sacrificăm pentru ei, astfel încât Gen Z să nu aibă motiv să simtă că suferă din pricina vieții famililor lor.

Dacă trăim în așa fel încât realitatea Împărăției Cerurilor să fie incontestabilă pentru copiii noștri, cred că ei își vor lua angajamente față de credință. Și mai ales trebuie să judecăm circumstanțele în care trăim. Nu putem face greșeala de a dori pur și simplu să ne replicăm copilăria sau modul în care am mers noi la Biserică. Cultura nu este la fel! Cultura noastră s-a degradat teribil! Tentațiile care îi înconjoară pe copiii noștri astăzi sunt mult mai intense și mult mai agresiv anticreștine decât au fost când eu era tânăr, fiind născut în anii 60.

De aceea, nu-mi pot trăi viața în felul în care au făcut-o părinții mei. Nu pot presupune că mergând din când în când la biserică duminica sau chiar și în fiecare duminica, că ar fi suficient pentru a-mi ajuta copiii să negocieze calea îngustă a credinței în această cultură foarte agresivă și secularizată. Nu! Ispitele sunt de așa natură încât un angajament mult mai concertat, intens, sincer, devotat și iubitor față de Dumnezeu trebuie să fie făcut, astfel încât copiii noștri să poată negocia, împreună cu noi, circumstanțele vieții și să găsească Împărăția Cerurilor. În mijlocul unei revoluții culturale, noi nu putem doar să repetăm foarte ignorant ceea ce am făcut și nu putem tolera acest tip de angajament șubred pe jumătate, care va produce de fapt necredință în copiii noștri. Ei nu vor lua în serios credința noastră și prin urmare vor lua credința lor în serios, fără intervenția lui Dumnezeu și vor nesocoti intervenția Duhului Sfânt.

În schimb, să fim ceea ce creștinii au fost întotdeauna hotărâți să fie, cei care, conform Faptelor Apostolilor Cap. 2:42 erau dedicați învățăturii Apostolilor și părtășiei în comunitate, la frângerea pâinii și la rugăciunile zilnice. Dacă vreți să vedeți o schimbare, mergeți la biserică în fiecare zi, nu lipsiți în nici o duminica, considerați că credința voastră este cel mai important lucru din viața voastră, pentru că Dumnezeul căruia Îi slujim spune că cea mai mare dintre toate poruncile e ”să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”. Acesta este numărul 1. Dumnezeu să ne învăpăieze inimile și să salveze Gen Z și să îi facă pe aceștia liderii unei mari reînnoiri și a unei mari pocăințe naționale.

Fie ca sfântă Ortodoxie să prospere spre slava Sfintei Treimi! Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!