Urmăriți un material extraordinar al părintelui John Mahfouz despre Marele Post și Paștele în Tradiția Ortodoxă, în care acesta analizează cu multă duhovnicie și discernământ această perioadă binecuvântată a anului.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Marele Post și Paștele în Tradiția Ortodoxă – Pr. John Mahfouz
Pr. John Mahfouz: Postul Mare este una dintre cele patru perioade de post ale Bisericii, este străvechi, urmând prescripția Domnului nostru însuși, care a postit în pustie timp de 40 de zile, și este modul nostru de a ne pregăti pentru o mare sărbătoare. Postul Mare este numit de către Părinți „arena”, arena în care intrăm într-o viață de mai multă vigilență, o viață concentrată pe vindecare. De aceea e important să avem astfel de perioade în viața noastră în care putem fi mai atenți, astfel încât să ne putem așeza pe un picior mai bun pe măsură ce continuăm viața spirituală.
Deci Postul Mare este o perioadă de pocăință, este un timp în care să fim mai concentrați, să revenim la scopul vieții noastre, să ne concentrăm pe Hristos. Doar despre asta este vorba. Și deci să avem rugăciune, post, milă, și toate aceste lucruri, pe care nu le facem doar în Postul Mare, dar acestea sunt amplificate acum. Încercăm să ne creștem rugăciunile personale, slujbele Bisericii sunt crescute oarecum, sunt mai lungi, postul este sporit, mila și generozitatea noastră sunt chemate să sporească și toate acestea sunt pentru a ne reorienta: „Eu de ce îmi trăiesc viața?” Pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu. Și revenind la asta, dacă am fost, și am fost, distrași de grijile lumești și de atracțiile lumești care vin înspre noi tot timpul…
– Care sunt unele concepții greșite pe care le au oamenii despre Post? Știu mulți oameni care când se gândesc la Post se gândesc ca la acea perioadă în care renunți la ciocolată, sau ceva de genul acesta, și cred că asta vine mai mult din viziunea occidentală despre Post și oamenii se uită, de exemplu, la islam, în care există o perioadă de postire (de o lună) numită Ramadan, fără să știe că și creștinii ortodocși iau postul foarte în serios și că este o perioadă mare de post și pentru ortodocși.
– Da. Dacă te uiți la religia musulmană și la detaliile acesteia, la învățăturile ei, vezi foarte clar, și istoric vorbind, că toate au provenit din punerea cap la cap a ideilor și practicilor iudaice și creștine. Unele concepții greșite, chiar și ideea de a renunța la ciocolată, care este lucrul comun în vest de a renunța la ceva, se trage de la frumoasa încercare de a renunța la propria noastră voință și propria noastră dorință, pentru a fi mai orientați înspre Hristos. Acum, din păcate, ne-am diluat practicile și Biserica, în experiența ei, ne-a dat deplinătatea, sau modul testat care este foarte puternic în vindecarea sufletelor noastre.
Așa că postul pe care îl avem, această dietă vegană, nu se referă doar la tipul de mâncare pe care o mâncăm, de fapt mâncăm mai puțin. Auzim că unii oameni din islam nu mănâncă de Ramadan până la apusul soarelui și apoi au această sărbătoare uriașă. Aceasta este și practica noastră ortodoxă, de fapt, noi nu mâncăm până după vecernie, apoi luăm masa și facem rugăciunea de noapte, Complinul, care în limba greacă înseamnă „după cină”. Și deci aceasta este practica ortodoxă. Și apoi plecând de la această practică, așa cum ne-a fost dată de Biserică, cei care au boli sau din alt motiv nu pot să țină postul în plinătatea lui, îl vor ajusta la îndrumarea unui părinte duhovnic, astfel încât să poată avea totuși un post „de succes”.
A nu mânca timp de 40 de zile produse animale sau cum hotărăsc ei cu părintele lor duhovnic, nu acesta e scopul. Scopul este de a renunța la ceea ce ne dorim cel mai adesea și ca inimile noastre să fie înmuiate, să fim mai atenți la Hristos. Deci dacă mâncăm mai puțin, cheltuim mai puțini bani și dăruim mai mult. Mâncând mai puțin începem să fim mai flămânzi și mai însetați după Hristos. Pe măsură ce ne creștem rugăciunea, respirăm mai mult, ne oxigenăm mai mult creierul. Acesta este tratamentul cu oxigen. Când ne rugăm, respirăm, sufletul respiră, comunică cu Dumnezeu și, deci, cu cât intrăm mai mult în rugăciunile Bisericii, suntem purtați și suntem însuflețiți să-L putem cunoaște pe Hristos mai mult, pentru a intra mai mult în [comuniune cu] El.
Unul dintre lucrurile pe care le-am experimentat lucrând în Tabără este că mulți adolescenți întreabă: De unde știm că Dumnezeu există? Este o întrebare comună pentru tineri. Și, de cele mai multe ori, când ei pun această întrebare, descoperi că ei nu prea au o viață de rugăciune. Ei bine, dacă nu vorbești cu El, dacă nu Îl cauți pentru a vedea dacă există, dacă nu te angajezi [într-o relație] cu El, da, atunci este o întrebare bună, cum ai putea să știi? Cum ai putea știi? Trebuie să ne angajăm [în relație] cu Dumnezeu, trebuie să Îl căutăm și cu siguranță vom descoperi că există pentru că El lucrează în viețile noastre și face ceea ce noi nu suntem capabili să facem, ceea ce este omenește imposibil. Dumnezeu lucrează chiar și în zilele noastre. Puteți să-i întrebați pe medici, ei văd miracole tot timpul, indiferent dacă vor să creadă sau nu sau pur și simplu le asociază cu ceva care este necunoscut sau…, dar minuni se întâmplă tot timpul.
Așa că acestea sunt preconcepții ale oamenilor din exterior. Ei spun că acestea sunt doar tradiții omenești și ei nu înțeleg care e rostul. Ca și când eu vreau să devin puternic, dar ce rost are să merg la sală? Aș putea să devin puternic făcând ceea ce vreau să fac, poate voi face doar cinci flotări pe zi și acelea mă vor face puternic. Da, cu siguranță va fi mai bine decât să stai pe canapea, dar există o modalitate mai bună și cei mai mulți oameni știu că atunci când vine vorba de trupul fizic, dacă vrei să devii puternic și ai niște obiective adevărate mergi la un antrenor care are experiență, care cunoaște diferitele antrenamente și diete etc. și te ghidează în acest sens, astfel încât să îți poți atinge acel obiectiv. Ei bine, noi ne cunoaștem obiectivul, acesta este Împărăția Cerurilor, scopul nostru este unirea cu Hristos. Iar Sfinții, Sfinții Părinți au experiență cu calea vindecătoare care ni s-a transmis, în ceea ce practicăm pe perioada Postului Mare, viața ascetică. E un cuvânt foarte frumos, viața ascetică, această viață de exercițiu pentru suflet care îl întărește.
Oamenii folosesc [în engleză] termenul „Easter” pentru Paște, dar mai frecvent este numit „Pasca”; acesta este un cuvânt aramaic și îl avem și în greacă, este în Scripturi. Este același cuvânt cu Paștele evreiesc (trecerea prin Marea Roșie) și asta pentru că Hristos este împlinirea Paștelui. În Paștele evreiesc, ei comemorează trecerea întunericului peste casele care fuseseră însemnate cu sângele mielului sacrificat, și astfel ei, copiii lor, nu au fost uciși și apoi celebrează trecerea din Egipt prin Marea Roșie. Și toate acestea arată spre Hristos, care este Cel care este sacrificat și ne mântuiește viața, care este Cel care ne va duce în viața viitoare, deschizându-ne Împărăția Cerurilor. Și asta e tot ceea ce înseamnă acel cuvânt și oamenii îl numesc astăzi, în special cei din afara Bisericii Ortodoxe, Ziua Învierii și ei sărbătoresc doar Învierea lui Hristos, în mod absolut. Dar Învierea lui Hristos este Trecerea, este Paștele, mântuirea omenirii din păcat și moarte pentru că El biruiește moartea.
– Dar de ce Ortodocșii sărbătoresc Paștele într-o zi diferită decât Occidentul?
– Singurul motiv pentru care e într-o zi diferită este din cauza celor două calendare folosite, există calendarul vechi și calendarul nou, sau calendarul gregorian și calendarul iulian. Și deși Biserica Ortodoxă folosește în diferite părți ale lumii două calendare diferite, unele sunt pe noul calendar, altele pe calendarul vechi, când vine vorba de sărbătorirea Învierii lui Hristos a fost important să rămânem pe același calendar, adică pe calendarul vechi. Deci calculul este același cu cel dat de primul consiliu ecumenic din Niceea, dar din cauza discrepanței în zile poate fi câteodată în aceeași zi sau poate la o săptămână distanță, totuși în anul 2024 a fost aproape la cinci săptămâni distanță.
– Există o modalitate corectă [de calcul] sau e în principal stabilită prin tradiție sau prin acel conciliu? De exemplu, nu știu dacă acest lucru e adevărat, dar finlandezii, ortodocșii din Finlanda, sărbătoresc Paștele ca și Occidentul, pe același calendar.
– Nu sunt familiarizat cu asta, deci nu știu dacă există o modalitate corectă sau nu. Adică sunt cu siguranță oameni care au propriile lor păreri despre asta, unii Părinți au comentat că ar fi cu siguranță mai bine pentru noi să fim pe un singur calendar, dar faptul că Biserica funcționează după două calendare, Părinții au acceptat asta, și nu ca un mijloc de a avea dezbinare. Deci calea cea bună este ca noi să ne aliniem cu Biserica noastră și dacă Biserica noastră sărbătorește după noul calendar, sărbătorim și noi la fel, dacă Biserica noastră sărbătorește pe vechiul calendar, sărbătorim și noi pe vechiul. Și dacă Dumnezeu dorește, Biserica, inspirată de Duhul Sfânt, poate să se îndrepte din nou către un calendar unificat, fie că este vechiul calendar, fie noul calendar fie un calendar complet diferit. Noi ne vom alinia la acela, dacă Biserica decide astfel în modul ei corespunzător. Aceste lucruri se rezolvă în timp, nu sunt o problemă de diviziune, nu sunt o problemă care să ne dividă ca și creștini ortodocși.
– Acest videoclip va apărea probabil înainte de Paște, aveți vreun sfat sau recomandare pentru cei care se străduiesc chiar acum să țină postul după puterea lor și fac unele greșeli? Care sunt unele greșeli comune pe care vedeți că le fac oamenii în timpul participării lor la Postul Mare?
– Poate una obișnuită este că nu au îndrumător și fac lucrurile singuri, se auto-ghidează. Avem nevoie de îndrumare, deci să mergeți măcar să vă spovediți și să încercați să mergeți regulat, măcar o dată în timpul perioadei postului, sau poate de două ori, iar preotul vă va îndruma cât de des ar trebui să mergeți. În special în parohiile mai mari, s-ar putea să fie imposibil ca preotul să vă primească la mărturisire mai des, dar cel puțin o dată în timpul postului este imperios necesar, este viața noastră ca și creștini ortodocși, cel puțin în perioadele de post asta devine firesc, deoarece încercăm să ne pocăim și vrem să ne mărturisim. Dacă suntem atât de concentrați pe mâncare, pierdem esențialul. Asta nu ne va ajuta cu adevărat, de fapt ne poate chiar face rău. Postul și rugăciunea și toate acestea, dacă le facem doar de dragul de a le face, este ca și când încercăm să ne atingem propriul scop, care duce la mândrie.
Deci trebuie să renunțăm la aceste lucruri și să recunoaștem că și dacă am ținut postul cât de strict posibil, vedem că nu am postit de la păcat. Și deci mai ales pentru asta trebuie să mă pocăiesc – iau acest medicament și încă mă întorc la păcat, Doamne, ai milă de mine! Ne ajută cu adevărat să facem un plan pentru masă, mai ales pe americani, Când te gândești la mâncarea americană, cred că este la fel și în America de Sud, este în primul rând carne și apoi toate acele lucruri pe care le poți adăuga pe lângă carne. Dacă nu vezi carne e ca și când ar fi o farfurie goală. Dar ce voi mânca? Și oamenii devin foarte îngrijorați pe tema asta, foarte tulburați.
Bine, poate pentru noi în California este cel mai valabil, dar cred că în Statele Unite, în general, veganismul a devenit ceva destul de frecvent acum și există mult mai multe resurse pentru mesele vegane, chiar unele spectaculoase, adică parcă nici nu te-ai gândi că postești. Totuși, hai să devenim simpli. E nevoie de o pregătire, căutați, faceți o cercetare. Ce pot să mănânc care este sănătos? Adică nu te îndopa cu pâine tot timpul, mănâncă simplu cum ar fi legume, fierte sau în salată, și încearcă să spargi concepția din mintea ta care spune că o să mori…
Să știți că în Biserica Ortodoxă o mulțime de oameni țin acest post. În mod tradițional, în primele trei zile din Post nu se mănâncă și nu se bea nimic. Și când am auzit asta prima dată am crezut că este imposibil. Ziceam că nu pot rezista nicio oră fără să mănânc ceva, că e imposibil. Dar apoi când faci asta pentru prima dată, nu e ușor, dar vezi: „sunt încă viu”. Uităm că sunt oameni în lume care mănâncă mult mai puțin decât mâncăm noi. De fapt noi mâncăm foarte mult, și nu avem nevoie să mâncăm atât. Și realizăm că nu avem nevoie să mâncăm atât de mult cât mâncăm, putem mânca mai simplu, dar noi aveem o cultură a mâncării.
Deci făceți-vă un plan cu privire la mâncare ca să nu fie o piatră de poticnire și să nu vă focalizați pe asta. Luați masa, lucrați împreună cu familia voastră, făceți-vă planuri și apoi mâncați pentru slava lui Dumnezeu, și mulțumiți Lui pentru mâncarea voastră și continuați-vă postul, faceți asta cu rugăciune. Rugăciunea fără post este slabă, așa cum spun Părinții. Postul fără rugăciune este periculos pentru că postul fără rugăciune duce la mândrie. Deci luați toate medicamentele, profitați de aceste lucruri. Dacă acum când te uiți la asta ești spre sfârșitul Postului Mare și simți că n-ai făcut mare lucru, e în regulă, nu dispera în legătură cu ce nu ai făcut, uită-te la ce poți să faci, oferă acum, fă aranjamente acum, vorbește cu preotul tău acum, fă o programare, dă ce poți acum și apoi vino și sărbătorește Sfânta Înviere a Domnului nostru.
Dar da, n-ar trebui să renunțăm niciodată, nu trebuie să renunțăm niciodată. Da, ne simțim vinovați uneori, da. Dar nu lăsa acea vinovăție ca declanșator pentru cel rău, pentru că cel rău va încerca să găsească orice cale de a te îndepărta de Hristos. Dar chiar și slăbiciunile noastre ne pot conduce la Hristos când vedem că: da, sunt slab, și, prin urmare, de cine am nevoie? De Hristos! Da, am greșit, deci de cine am nevoie? De Hristos! Așa că ne întoarcem la El. Suntem atât de triști când vedem că greșim de atâtea ori încât spunem: „Cred că nu ar trebui să mai încerc.” Dar de ce nu? A renunțat Hristos la tine? Nu! Așa că să nu renunți niciodată! Să oferi ceea ce poți și apoi primește călăuzire de la Biserică.
Uneori credem că trebuie să facem asta așa și așa, astfel încât să putem face asta, și uneori, ca de exemplu în prescripțiile Bisericii pentru viața noastră, cineva s-ar putea să nu poată lua Sfânta Împărtășanie, de exemplu. Dar chiar dacă nu poate să ia Sfânta Împărtășanie pentru o perioadă de timp, datorită unui păcat în care au căzut, sau din alt motiv, asta nu înseamnă că slujbele și rugăciunile Bisericii nu au putere să vindece sufletele lor. Nu, sunt chiar foarte puternice, și ele revarsă mult Har în viața noastră.
Și deci chiar dacă nu primim Sfânta Împărtășanie, să lucrăm înspre comuniunea cu Dumnezeu, lucru pe care îl facem și atunci când luăm Sfânta Împărtășanie, să căutăm să ne adâncim în Hristos. Și deci chiar dacă nu primim Sfânta Împărtășanie sau nu putem să o primim din orice motiv, iar asta este hotărât de preotul nostru, nu hotărâm noi înșine, trebuie să vorbim cu un preot, trebuie să avem consiliere spirituală. Totuși mergem să participăm în aceste lucruri de dragul vindecării, mergem la mărturisire de dragul vindecării, venim la biserică pentru rugăciunile ei de dragul vindecării, postim de dragul vindecării, pentru Hristos, care este Cel care ne vindecă. Nu există nici o altă cale pentru vindecare. El este Mântuitorul, El a venit pentru a fi, cum spun unele rugăciuni, marele Medic care ne vindecă sufletele. Avem nevoie de Hristos!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
