Citiți rubrica „Întrebări și răspunsuri” alcătuită din comentariile scrise de cei care ne urmăresc pe platformele noastre și cărora le-am răspuns. Tema principală este viața duhovnicească și câteva aspecte esențiale ale acesteia.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Să nu le dai atenție. Să nu le crezi. Să nu discuți cu ele.
Concentrarea pe propriile păcate, neputințe.
E unul din principalele semne.
Pentru că sufletul a simțit plăcerea păcătoasă provenită prin trup, experiență care îl chinuie după moarte.
Nu are dreptul. Diavolul le știe de mai dinainte. Dincolo de asta, este și proprietatea naturală a minții să-și aducă aminte.
E mai bine. Dacă încetează e foarte probabil că nu e de la Dumnezeu.
Nu, însă e de așteptat. E atac demonic.
Da, nu joacă. Acesta este un mare parazit al căderii lui Adam. Se poate însă alinia în timp prin asceză, paza minții și autocontrol.
Prin ascultare. Prin spovedanie.
Ca expresie a iubirii noastre.
Când facem ascultare și ne smerim.
Unirea cu Hristos. Ajungerea la perfecțiune. Postim pentru a ne pregăti
Ambele. Vine de la Dumnezeu însă trebuie și omul să se deschidă pentru asta.
Nu o facem noi. Este darul lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne nevoim și să fim atenți la noi înșine.
Pentru că toți păcătuim și aceasta înseamnă plăcere păcătoasă. Deci este nevoie de o formă de durere.
Pentru că este omor. Trauma unui păcat serios nu se repară printr-un păcat și mai serios.
Forța vine din rugăciune, spovedanie și împărtășanie deasă și atenția la noi înșine.
Pentru a ne mântui. Cădem în înșelare prin credința în propriul gând.
Evident – diavolul dorește să-și recâștige terenul pierdut.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comment
Cum se ia in considerare ziua bisericeasca?
1) De la 00:01 pana la 24:00
2) De la rasaritul soarelui dimnineata pana la urmatorul rasarit
sau altfel?
De exemplu ziua de post de miercuri sau vineri de la cat la cat se considera?
De la până la 00:00 noaptea.
Si pe vremea lui Stefan cel Mare tot asa era? Se intreba lumea cat e ceasul ca sa stie cand incepe ziua si daca bea apa la 00:01 nu mai lua anafura de dimineata?
Mi se pare ceva inventat in vremea moderna, nu ceva ce tine de traditie. Am mai intrebat pe la manastiri si sunt pareri impartite. Nu mi se pare normal ca dupa 2000 de ani de crestinism sa nu avem lucruri clare.
Probabil o sa spuneti ca nu e ceva foarte important. Mie mi se pare important. Multa lumea nu ia anaufura, nu bea aghiasma, nu se impartaseste pentru ca a baut apa la 00:01.
E vorba de ascetism aici și nu de poliție. Nu pune legea oarbă mai presus de milă și îndurări. În general trebuie să treacă 6-8 ore de la ultima masă ca să ne putem împărtăși. 6 ore este un pahar de apă în cazul privegherilor.
Astăzi însă este bine să fie 00:00. Să nu fim neglijenți și nici să ne uităm la ceas ca să mâncăm la 23:59. Este rușinos. Nu murim.
Dpdv liturgic ziua începe la apus de soare.
Din punct de vedere al postului, întotdeauna am ținut o singură rânduială. Țin post de dimineață când mă trezesc, până mă culc seara (care, în cazul meu, este înainte de 12 în 95% din cazuri).
Cred că a ține postul de la apus până la apus deschide o portiță către viclenii și furat singur căciula: de genul- azi e joi, deci hai să mănânc repede până nu apune soarele, ca să mănânc de dulce, mâine e vineri, deci hai să mai aștept o oră până apune soarele, ca să mănânc iar de dulce.
În puținele cazuri în care miezul nopții mă prinde treaz, da, consider la 12 ziua de post încheiată.
Cred totuși că astfel de întrebări răsar în vremurile noastre în care avem un ritm de viață total dat peste cap și lipsit de orice rânduială: în mod normal nu ar trebui să mâncăm noaptea (evident, nu vorbesc aici de oamenii al căror loc de muncă sau activitate justifică acestea).
Sarutmana! Am inceput sa ma rog seara pe metanier cu rugaciunea lui Iisus zilele trecute. Pe masura ce ma rugam, ramaneam pe cuvantul „miluieste-ma” si un gand imi spunea (si ma urmareste de atunci): de sa fii miluit? Cumva, ca si cum nu ai avea nevoie de mila, desi eu pricep ca doar mila lui Dumnezeu ne tine. Nu stiu daca e gandul meu sau de la vrajmas. Sunt o persoana inclinata spre mandrie ca fire, mi-am dat seama tarziu de acest lucru. Cum sa fac sa scap de gand? Mi se pare ca ma aseman cu tangalachi si ma cutremur. Multumesc!
Nu da atenție gândului.
Părinte, cum rezolvăm acest aparent paradox: Spuneți că trebuie împărtășanie deasă ca să ne protejeze de plăcerile răului, dar atunci când plăcerile răului vin peste noi, primim canon cu oprire de la împărtășanie, deci nu putem face împărtășanie deasă. Mi-a spus un părinte duhovnic că dacă nu ținem canonul și oprirea și ne împărtășim, atunci diavolul ne atacă și mai tare. Dar dacă nu-l putem ține? Dacă tot vin ispitele și păcătuim săptămână de săptămână? Ce facem? Nu ne împărtășim deloc, toată viața?
De exemplu, mi-a zis că pentru un anume păcat sexual (dintre acelea mai mici de le fac majoritatea bărbaților), oprirea canonică e de 40 de zile. Păi asta ar însemna că majoritatea bărbaților care cad în acel păcat cel puțin o dată pe lună, nu se pot împărtăși deloc, toată viața?