Vizionați un material în care prezentăm istoria Noului Testament, facem o scurtă descriere a cărților din această culegere, amintind și anumite lucruri mai puțin cunoscute despre acestea.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Vă mărturisesc că am ezitat să abordez acest subiect pentru că este un subiect, în general, nepopular, din păcate, și asta este pentru mine o mare durere. Este vorba de subiectul cărților și întâi de toate al cărților duhovnicești, al cărților sfinte.
Trebuie să menționez că nu prefer cărțile pentru că m-am format astfel și nu știu altceva – din contră: sunt foarte obișnuit cu audiovizualul datorită parcursului pe care l-am avut în viață și din cauza asta pot să vorbesc oarecum din cunoștință de cauză, cunoscând puțintel ambele lumi. Este dureros pentru mine faptul că aproape nimeni nu mai citește, mai ales dintre tineri – chiar dacă sunt și excepții notabile în acest sens.
Spun că nu este vorba atât de o preferință personală cât de o durere duhovnicească pentru că informația multimedia de pe internet așa cum este structurată astăzi generează un mod de gândire imediat, rapid, haotic și foarte superficial, oamenii așteptând pusheul de dopamină, așeptând pseudo-recompensa după 15-20 de secunde cât durează un clip pe TikTok sau chiar mai repede, cât durează vizionarea unei imagini pe Instagram. Totul astăzi este un sac fără fund pe repede înainte, oamenii dezvoltând adicții foarte urâte, distrugându-și sistemul nervos, intervalul de atenție, capacitatea de concentrare și răbdarea cu ceilalți, chiar dacă pierd ore nesfârșite în doomscrolling, adică în încercarea disperată de a găsi ceva care să-i împlinească pe ecrane.
Consumul pe internet și efectul distructiv asupra tinerilor
Trebuie să știm că astfel se distrug generații întregi de tineri – cel puțin 14 state din SUA dând în judecată TikTok cu acuza că platforma este adictivă pentru tineri și le distruge sănătatea mintală. Evident că acest lucru este îmbucurător, însă dacă ne gândim la faptul că Instagram, Facebook și YouTube au copiat același model de la TikTok, realizăm că acțiunea în instanță ține mai degrabă de faptul că TikTok este o platformă chinezească decât de dragostea față de tinerii americani.
De fapt, problema este discutată în cercurile de specialitate de peste 20 de ani, dacă nu mai mult – amintim aici doar pe Nicholas Carr care a generat multă tulburare printre cei expuși la internet datorită faptului că a atras atenția asupra acestor lucruri încă de la începutul sec. 20, și bine a făcut. Printre altele, a scris un celebru articol intitulat „Is Google Making Us Stupid?” urmat și de o carte în care autorul își povestește experiența sa în care, după multe cărți citite, a avut o lungă perioadă în care a folosit internetul. La un moment dat, a dat bunul Dumnezeu și a găsit un pic de timp liber ca să citească iarăși o carte. Atunci și-a dat seama cu stupoare că nu mai poate să facă asta, încercând să navigheze prin carte după cum navighează cineva pe internet – adică să citească puțin aici după care să răsfoiască puțin în față, să mai citească puțin de acolo, să revină, să facă puțin altceva, iarăși să revină la citit – un comportament specific cuiva al cărui creier este cablat pentru a consuma tipul de informație care este predominant pe internet. Când și-a dat seama de incapacitatea sa a scris celebrul articol de care am amintit.
Chiar dacă la vremea respectivă poziția lui Carr a fost dezbătută de diferiți susținători ai internetului, astăzi poziția lui este verificată de rezultatele nefaste care se văd mai ales la tineri. Amintim aici că Suedia plătește între 40 și 60 de milioane de euro pe an pentru întoarcerea învățământului suedez la cărți și la scrisul de mână.
Desigur că este lăudabilă inițiativa guvernului suedez însă problema nu este atât cumpărarea de cărți și materiale cât recablarea creierului de la un mod de gândire foarte superficial, scurt, rapid și haotic la modul de gândire mai lent, mai adânc, mai logic și mai structurat în care să apară realitatea în adevărata sa lumină. De fapt, este nevoie de o abordare echilibrată în care să fie îmbinate diferitele moduri de prezentare a informației pentru că mintea are nevoie de variație.
Duhul Sfânt este înaintea vremurilor trăite de umanitate
Ceea ce este foarte important aici este faptul că Biserica luminată de Duhul Sfânt a ajuns la acest nivel cu mult timp înainte, fără însă să intre în toată toxicitatea de mesaj și prezentarea haotică la care asistăm în mass-media depărtată de Dumnezeu.
De exemplu, vedem destule cărți, în frunte cu Sfânta Scriptură, care acoperă toată gama de tipuri de mesaje și de moduri de transmitere. Avem cărți narative care ne povestesc, avem cărți teologice, ascetice, sapiențale – care ne transmit în mod frontal învățături și avem cărți poetice. De asemenea, avem ca moduri de transmitere versete, citate scurte, în capete – care sunt sentințe puțintel mai lungi și, bineînțeles, avem text cursiv. De asemenea, avem și muzica și icoanele pentru care s-a făcut chiar un sinod ecumenic. Este important de menționat aici faptul că anumite cărți cum ar fi Scara, Patericul Egiptean și alți părinți filocalici cum ar fi Avva Marcu au în mod voit sentințe scurte, capete, astfel încât să poată să fie memorate ușor. Sfinții Părinți au fost deja în urmă cu peste 1500 de ani mai presus de nivelul la care încearcă astăzi mass-media să ajungă bâjbâind. Sunt și alți Sfinți Părinți care scriu puțin mai pe larg cum ar fi Avva Isaac Sirul și Sfântul Ioan Casian, ambii niște super-sfinți pe care îi recomand cu toată căldura. Deci după cum vedeți există material pentru toți.
Despre Biblie
Biblia este cartea completă – cartea cărților. Avem toate felurile de care am vorbit înainte și pentru că, din păcate, destui astăzi nu găsesc timp să o citească, din cauza asta o să vorbim puțin pe tema asta. Biblia este o culegere de cărți; de fapt cuvântul „Biblia” provine de la grecescul „Βιβλία” care înseamnă „cărți”. Această culegere a apărut și a evoluat în timp îndelungat – forma de astăzi fiind stabilizată în anul 366-367 de către Sf. Athanasie cel Mare, formă care mai apoi a fost ratificată de către Sinodul din Hippo în 393. Desigur că sunt cu mult mai multe de spus pe acest subiect al evoluției Noului Testament, însă nu doresc să vă încarc cu date ci doar doresc să arăt că Biserica a făcut Biblia sub insuflarea Duhului Sfânt – asta și prin Sfinții care au scris-o cât și prin Părinții care au aprobat și au stabilizat ce cărți să intre în Biblie.
Biblia este împărțită în două culegeri mai mici: Vechiul Testament și Noul Testament. După cum știm, ceea ce le desparte este venirea lui Hristos. Pentru că Legea Veche, Vechiul Testament este doar un pedagog pentru Legea Nouă a Noului Testament, recomandăm ca să începem cititul cu Noul Testament și din Noul Testament să citim Evangheliile în ordine.
Cititul zilnic din Biblie
Este mult mai bine să citim câte puțin în fiecare zi și să ne gândim puțin la ce am citit. 5 minute ajută enorm. Să nu spunem că nu avem timp atunci când pierdem foarte mult timp pe ecrane, la sală sau la alte activități care nu ne hrănesc sufletul aproape deloc. Este adevărat că diavolul luptă acerb să nu citim Biblia pentru că știe că acolo găsim viață veșnică. Ne poate spune orice în gând, începând de la faptul că oricum nu înțelegem și terminând cu faptul că le-am mai auzit și nu e nimic nou. Fraților, este esențial să recitim pentru că așa ne hrănim și ne adâncim în sensuri. De fapt, repetiția este mama învățării și noi trebuie neapărat să învățăm cum să dobândim viața veșnică pentru că acesta este, de fapt, scopul nostru aici pe pământ și pentru acest scop Scriptura ajută foarte mult chiar dacă pe primul plan sunt Biserica și ascultarea de Biserică prin conducătorul duhovnicesc și tainele Bisericii care ne ajută la mântuire.
Biblia și înțelegerea ei
Fraților, să încercăm să înțelegem însă să nu ne blocăm nelimitat sau să renunțăm să citim dacă socotim că nu înțelegem. Oricum nu înțelegem, vă asigur! În Biblie există multe, multe straturi de sensuri. Chiar de la început, de la primele versete ale Evangheliei după Matei, avem genealogia Mântuitorului pe care cineva poate să o ia ca o simplă introducere, altcineva ca pe una din dovezile pe care o aduce Sf. Ap. Matei evreilor pentru care scrie că Iisus este fiul lui David și fiul lui Avraam și este Mesia cel așteptat. Vedeți că spune că toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; și de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. De ce? Pentru că 14 este numărul lui David în acord cu gematria care era comună în vremea respectivă și prin asta Sf. Matei aduce o dovadă că Iisus este fiul lui David – Mesia cel așteptat. Deci după cum vedem sunt straturi de înțelesuri.
Deci, fraților, să citim Scripturile și să le cercetăm însă cu conștiința faptului că suntem limitați în cunoaștere.
Evangheliile
Evanghelia după Matei
Este bine să începem cu Evanghelia după Matei pentru că Duhul Sfânt care prin insuflarea Sa a stabilit ordinea acestor cărți în Scriptură nu face greșeli. Este cel mai potrivit să începem cu Evanghelia după Matei pentru că ea este scrisă către evrei și are ca unul din scopurile principale să arate că Iisus este Hristosul cel așteptat și profețit de către profeți. Dincolo de asta, pentru că are structura și proza cea mai lină este și cea mai ușor de citit, conținând multe povestiri și învățături. Mântuitorul este prezentat mai ales în dimensiunea Sa umană, ca om al durerilor, fără ca Sf. Ap. Matei să se avânte în complexități teologice sau filologice. Din cauza asta simbolul Evangheliei după Matei este omul – mai bine zis îngerul.
Evanghelia după Marcu
Evanghelia după Marcu sunt foarte probabil notițele acestuia după predica părintelui său duhovnicesc, Sf. Ap. Petru și din cauza asta Sf. Petru are un loc deosebit în această Evanghelie. Unii spun că ar fi fost și părintele său trupesc. În orice caz, ceea ce este important este faptul că Evanghelia după Marcu este foarte vie, directă, plină de acțiune, motiv pentru care Evanghelia după Marcu are ca simbol leul. Punctul central al Evangheliei după Marcu este mărturia lui Petru că Iisus este Fiul lui Dumnezeu cel Viu. Înainte de acest punct din capitolul 8 vedem o mulțime de minuni ale lui Iisus – un Iisus activ, practic, minunat, lucrător în a ajuta pe oameni, în timp ce după acest punct narativa se schimbă semnificativ și se concentrează pe Iisus ca învățător.
De fapt, așa este și în viața duhovnicească: dacă la început Îl vedem pe Iisus ca Mesia, ca Mântuitorul cel așteptat, după cum este prezentat în Evanghelia după Matei, după aceea trebuie să intrăm în viața practică în care să dobândim har prin jertfelnicia noastră. Să avem grijă în această perioadă să nu ne eschivăm de la ajutorul pe care trebuie să-l dăm celorlalți cu pretextul vieții contemplative pentru că acum este timpul să lucrăm și nu să ne afundăm în abisurile tainelor dumnezeiești.
Evanghelia după Luca prezintă un alt mod de abordare, mult superior din punct de vedere stilistic. De la început vedem că Evanghelia are un arc: vedem că Evanghelia începe și se sfârșește la templu. De aceea Sf. Luca are drept simbol în iconografia creștină un vițel, care era, prin excelență, animalul de jertfă în templul iudaic. Evanghelia după Luca arată trecerea de la legea veche la legea nouă, de la templul vechi la templul nou.
Evanghelia după Luca – diferențe și semnificații
Chiar dacă Sf. Luca este net superior lui Matei și Marcu din punct de vedere al limbii și al modului studiat, aproape științific în care își pregătește episoadele, evanghelia sa are aceeași prezentare relativ cronologică a faptelor ca și celelalte două evanghelii, în afară de o parte importantă duhovnicește care îl diferențiează pe Sf. Luca. Este vorba despre secțiunea între capitolele 9 și 19 în care Sf. Luca ne oferă o sumedenie de învățături ale Domnului pe drumul Acestuia către Ierusalimul în care urma să fie răstignit. De fapt, cursul normal al Evangheliei se întrerupe în capitolul 9 în care Domnul spune că trebuie să se urce la Ierusalim unde urmează să fie răstignit și reîncepe în capitolul 19 în care Hristos ajunge în orașul crucificării.
Duhovnicește vorbind, vedem că trecerea de la legea veche la legea cea nouă a învierii vine prin urcarea la Ierusalim adică la pacea cea sfântă din inima noastră unde trebuie să ne răstignim pentru păcatele noastre. Evanghelia după Luca se adresează în principal păgânilor, lumii greco-romane, oamenilor care însă au un anumit grad de iluminare intelectuală, chiar dacă poate fi citită de către oricine. Sf. Luca are o predilecție aparte să nu rănească pe păgâni, în special pe romani și o grijă specială față de cei săraci, care apar într-un mod deosebit în evanghelia sa. De la viața practică prezentă pregnant în Evanghelia după Marcu ne ridicăm la iluminarea milostivirii din Evanghelia după Luca.
Evanghelia după Ioan
Dacă primele 3 evanghelii au mai mult sau mai puțin aceeași prezentare – adică sunt sinoptice – evanghelia după Ioan nu ține seama aproape deloc de evoluția cronologică a evenimentelor și se concentrează pe înălțimile teologice ale relației de ascultare iubitoare dintre Dumnezeu Tatăl și Fiul Cel întrupat în Domnul Iisus. Ținta Sf. Ap. Ioan este de a demonstra că numitul Iisus, fiul Mariei este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu întrupat și astfel să avem viață întru El. Pentru a demonstra aceasta nu folosește minunile pentru că, după cum notează el însuși, Iisus a făcut și multe alte minuni pe care Sf. Ioan nu le-a scris în cartea sa. Modul prin care Sf. Ioan dovedește că Iisus este om adevărat și Dumnezeu adevărat este perfecțiunea ascultării Sale față de Tatăl care L-a trimis. Ascultare care merge până la moarte și moarte pe cruce.
Teologia este vorbirea despre Dumnezeu care vine din vorbirea cu Dumnezeu prin rugăciune și unirea cu Acesta. Teologul este cel care se roagă cu adevărat și care află că în sânul Sfintei Treimi se află în mod tainic ascultarea ca și întrupare a iubirii. Iubirea este starea iar ascultarea este acțiunea, este iubirea în dinamică. Sf. Ioan a descris ca nimeni altul această realitate și din cauza asta Biserica i-a dat supranumele de Teologul.
Ascultarea adevărată este jertfă; iubirea adevărată este jertfă și din cauza asta dovada ascultării desăvârșite a Fiului față de Tatăl a fost jertfa pe Cruce. Din această cauză Săptămâna Mare are o pondere deosebită în Evanghelia după Ioan, ocupând aproximativ jumătate din conținutul Evangheliei. În prima jumătate avem o serie de întâmplări în care Iisus se arată ca dătător de lumină lumii prin ascultare față de Tatăl. Este evanghelia care se adresează celor care se apropie de desăvârșire, care trec de iluminare, chiar dacă poate să fie citită de fiecare dintre noi. Este evanghelia cu înțelesurile cele mai înalte și din cauza asta are ca simbol iconografic vulturul. Mai demult această evanghelie era oprită auzului celor nebotezați, catehumenilor, până când se botezau. Este giuvaerul teologic al Bibliei chiar dacă limba folosită este una dintre cele mai simple.
Evanghelia după Ioan se termină cu un final dincolo de Învierea Sa, în care ni se prezintă minunile pe care Iisus le-a făcut la Marea Tiberiadei dimpreună cu iertarea Sf. Petru. În această ultimă parte, Domnul vorbește adumbrit despre a 2-a venire a Sa la sfârșitul veacurilor. De fapt, Evanghelia după Ioan începe la începutul timpului și se termină cu sfârșitul acestuia, accentuând și mai mult caracterul nepământesc etern al acestei Evanghelii.
Faptele Apostolilor
Este adevărat că și Evanghelia după Luca se termină dincolo de Învierea Domnului, însă Sf. Luca nu merge până la sfârșitul veacurilor, ci se oprește la promisiunea Lui și a Tatălui că le va da pe Duhul Sfânt după care Domnul se înalță de la ochii lor și îi lasă în rugăciune cu bucuria Sa în inimile lor.
Teofil, patricianul influent de la Roma căruia Sf. Luca i-a dedicat Evanghelia a fost foarte impresionat de cele citite și i-a spus Sfântului să continue. Astfel Evanghelistul scrie o a 2-a lucrare începând de acolo de unde a terminat-o pe prima, reluând încheierea Evangheliei și dezvoltând-o astfel încât să existe o legătură naturală între activitatea lui Iisus pe pământ și activitatea Duhului Sfânt Mângâietorul pe care Domnul L-a trimis de la Tatăl. Unii chiar numesc această lucrare „Evanghelia Duhului Sfânt” însă ea este cunoscută îndeobște sub numele de Faptele Apostolilor pentru că la o primă vedere arată într-adevăr faptele apostolilor însă de fapt este vorba de nașterea și dezvoltarea Bisericii care este unitatea Sfinților condusă de Hristos prin Duhul cel Sfânt dătătorul de viață.
Tainele Bisericii
Vedeți că Hristos a dat Apostolilor darul Duhului Sfânt și prin ei se săvârșeau tainele Bisericii prin care primeau toți ceilalți Duhul cel Sfânt, adică Duhul Sfânt se dăruiește. Taină a Bisericii este orice mod prin care se transmite Duhul Sfânt. După cum spune Sf. Iustin Popovici, și nu numai, sunt cu mult mai multe decât 7 taine ale Bisericii. O taină specială este taina hirotoniei prin care prin punerea mâinilor apostolilor cineva putea să primească harisma de a da mai departe Duhul Sfânt. Deci Biserica este păstrătoarea harului, energiei necreate a Duhului Sfânt prin succesiune de la apostoli până astăzi.
În Faptele Apostolilor se vede acest lucru pentru că Duhul Sfânt are un rol de supraveghetor care coordonează mișcările apostolilor și, pe alt plan, se vede succesiunea de la Sf. Petru ca erou principal la Sf. Pavel ca protagonist. De asemenea, este esențial faptul că dezvoltarea Bisericii se face prin jertfă – jertfa Mântuitorului, apoi, prin jertfa Sf. Ștefan și mai apoi prin jertfa Sf. Pavel care prin osteneala sa convertește la creștinism Mediterana, el însuși fiind convertit de către Domnul din Cer. Cu toate că Faptele Apostolilor au aspectul unei cărți istorice din punct de vedere lumesc și poate fi citită ca atare, ea este o carte istorică din punct de vedere duhovnicesc care arată efectele învierii Domnului și ale pogorârii Duhului Sfânt peste oameni, motiv pentru care a și fost inclusă în Biblie. Biblia nu e o carte istorică, e o carte duhovnicească.
Fond duhovnicesc și formă frumoasă
„Faptele Apostolilor”, fiind duhovnicească, pe primul plan trebuie să ne intereseze transformarea omului în bine, lupta apostolilor pentru mântuire. Și după aceea, datele istorice care sunt acolo cum sunt și scrisul foarte frumos și elegant în stilul rafinat al Sf. Ap. Luca. Din cauza asta este și o plăcere să o citim.
Legat de stilistica de admirat a Sf. Luca, este esențial aici faptul că Faptele Apostolilor nu are de fapt un sfârșit, pentru că această carte se continuă până astăzi prin Viețile Sfinților. Un autor atât de versat ca Sf. Luca nu ar fi lăsat acest sfârșit confuz cu venirea Sf. Pavel la Roma, ci foarte probabil ar fi încheiat cu martirajul său, însă Duhul Sfânt a voit astfel pentru a arăta că Biserica se continuă și este vie până astăzi și aceste fapte se continuă până astăzi, indiferent de motivul omenesc pentru care Sf. Luca și-a încheiat astfel lucrarea sau, mai bine zis, nu și-a încheiat lucrarea – foarte probabil că i-a cerut Teofil lucrarea în momentul respectiv, înainte ca Sf. Pavel să fie martirizat. Dar pe noi ne interesează motivul duhovnicesc, fraților.
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
După Faptele Apostolilor avem în Noul Testament câteva dintre epistolele Sf. Ap. Pavel. Știm sigur că erau mai multe, însă Biserica luminată de Duhul Sfânt nu a păstrat și pe celelalte. De aici vedem că Scriptura nu are ca și criteriu autorii, adică păstrăm tot ce avem de la un Sfânt, fie el și Apostol, ci Biserica, fiind întemeiată și condusă de Hristos și, deci, fiind mai presus de Scriptură, alege și face ce dorește Domnul inclusiv în ceea ce privește conținutul Sfintei Scripturi. Pentru că Mântuitorul nu calcă în picioare libertatea umană, conținutul Noului Testament a variat până când experiența în Duhul Sfânt s-a maturizat în acest domeniu și astfel canonul Bibliei s-a stabilizat în secolul 4.
Epistole neincluse în Biblie
Poate că o să vă întrebați acum care sunt epistolele Sf. Ap. Pavel care nu au fost incluse în Biblie. Desigur că noi acum nu facem un cuvânt științific și din cauza asta amintim pe scurt doar o a 3-a epistolă către Corinteni, alta decât cea apocrifă care s-a păstrat până azi. Unii vorbesc chiar de o a 4-a. De asemenea, se vorbește despre o a 2-a epistolă către Efeseni scrisă înaintea celei pe care o avem și, de asemenea, despre epistola către Laodiceeni pe care câțiva o identifică cu epistola către Efeseni.
Dintre epistolele atribuite Sf. Ap. Pavel incluse în Noul Testament, cea mai importantă este prima, Epistola către Romani – în care apostolul tratează tema mântuirii făcând o paralelă între legea veche și legea harului în Hristos, arătând care este planul dumnezeiesc al mântuirii în contextul lumii contemporane a Sf. Pavel și, de fapt, al fiecăruia dintre noi, fiind valabilă până azi. Este cea mai structurată epistolă dintre cele atribuite Sf. Pavel, dacă exceptăm Epistola către Evrei care, de fapt, nu e a lui. În general, Sf. Pavel când își scrie epistolele și le scrie relativ spontan fără să se pregătească temeinic înainte, mânat fiind de iubirea sa arzătoare pentru ucenicii cărora li se adresează și cărora dorește să le rezolve problemele care apar. Datorită acestui lucru poate că sunt puțintel mai dificil de citit decât celelalte cărți din Noul Testament, dar cu toate acestea sunt foarte folositoare pentru că se vede zelul și Sfințenia Apostolului care s-a nevoit mai mult decât ceilalți apostoli de dragul lui Hristos.
Influența în istorie a epistolelor Sfântului Apostol Pavel
Epistolele Sf. Ap. Pavel – eu îl iubesc foarte mult pe Sfântul Apostol Pavel, să știți – au exercitat și exercită o influență covârșitoare în istorie. Amintim doar abolirea sclaviei, egalitatea și echitatea dintre oameni care au fost impuse de societate pe baza învățăturilor creștine din epistolele Sf. Ap. Pavel. Desigur că în clipa în care omenirea se depărtează de Adevărul Hristos, atunci începe să distorsioneze învățătura creștină, începe să distorsioneze dragostea, egalitatea, echitatea și să reapară sclavagismul.
Epistola către Evrei
Un loc special în epistolele pauline și, de fapt, în canonul Noului Testament îl are Epistola către Evrei care, de fapt, după părerea celor mai mulți specialiști și din vechime și din contemporaneitate, nu a fost scrisă de Sf. Ap. Pavel, chiar dacă duhul este foarte apropiat. Foarte probabil că a fost un discipol al Sfântului care însă are o greacă formidabilă, o foarte bună cunoaștere a Vechiului Testament și o mare grijă în a-și structura și poliza materialul și exprimarea, având ca rezultat un material de o calitate teologică, oratorică și filologică deosebită. Este o epistolă care este adresată evreilor care începeau să se îndoiască de faptul că Iisus este Mesia cel așteptat, îndoială pe care autorul necunoscut o demontează magistral. Este de un mare folos sufletesc chiar dacă anumite noțiuni sunt foarte dificil de înțeles pentru noi care suntem începători în viața duhovnicească.
Epistolele sobornicești
După epistola către Evrei urmează un grup de mici epistole foarte frumoase și foarte ușor de citit scrise de către un apostol apostol către toate bisericile. Din cauza asta ele se numesc epistole sobornicești. Cele mai importante sunt Epistola Sobornicească a Sf. Ap. Iacov și Prima Epistolă Sobornicească a Sf. Ap. Ioan Teologul, în care se vede Sfințenia înaltă și înțelepciunea adâncă a celor doi apostoli. Sf. Ap. Iacob e tare de tot și bineînțeles, Sf. Ap. Ioan Teologul pe care îl iubesc enorm și căruia îi port numele. De fapt, merită să citiți toate epistolele sobornicești pentru că sunt doar câteva pagini toate și sunt de foarte mare folos duhovnicesc.
Apocalipsa
Ultima carte din Noul Testament este Apocalipsa Sf. Ioan Teologul care a intrat și ultima în canon și care este singura carte din care nu se citește la slujbe, în biserică. Este o carte criptică pe care este bine să o lăsăm și să nu ne aventurăm în descifrarea acesteia pentru că foarte probabil ne vom înșela. Scopul nostru nu este să facem prognosticuri și profeții referitoare la vremurile din urmă ci să ne sfințim în prezent. Dacă ne vom sfinți acum și vom fi alături de Hristos, atunci vom învinge cu ajutorul Acestuia. Apropo de profeții, chiar Domnul a spus că porțile Iadului nu vor birui Biserica Sa. Totul este însă ca noi să fim în Biserică. Acum să ne sfințim. Este o ispită comună de a lăsa transformarea noastră întru sfințenie, curățirea inimii noastre și concentrarea noastră pe Hristos astfel încât să ne concentrăm pe speculații legate de sfârșitul veacurilor și mai ales legate de Antihrist. Mare atenție, cuvântul Antihrist nu apare în Apocalipsa.
Diavolul face în mod intenționat astfel pentru a ne depărta de pe drumul mântuirii noastre pentru că dacă ne apropiem de Dumnezeu cel atotputernic devenim din ce în ce mai puternici pentru că primim din ce în ce mai multă energie necreată de la Domnul. Și pe baza asta o să fim atotputernici și atotștiitori. Dacă însă noi ne concentrăm pe speculații și intrăm în labirinturi care nu se mai termină, ne întunecăm la minte pentru că ne depărtăm de lumina iubitoare a Domnului și atunci nu avem nicio putere chiar dacă noi credem că știm multe în gaura noastră de vierme.
Concluzii și îndemnuri
Este foarte important să avem discernământul necesar și să fim eficace. Prezentul este cel mântuitor și vedeți că în prezent nu putem să micșorăm răul din lume pentru că nu avem sfințenia necesară. Cu atât mai mult în viitor, dacă nu suntem atenți la noi înșine și nu ne pocăim de păcatele noastre.
Viața duhovnicească trezvitoare ne va descoperi înăuntrul nostru adâncimea problemelor și a păcatelor atât de multe încât nu o să mai avem timp să ne gândim la păcatele altora. Trebuie să ne concentrăm pe facerea virtuții. Dacă ne concentrăm pe păcatele altora, nu o să putem să facem nimic, fraților, mai ales că aceștia sunt intangibili nouă. Vom constata situația lumii actuale ca să știm să ne ferim însă nu vom face din analiza acestei situații prioritate. Să nu ne concentrăm pe rău pentru că vom deveni răi. Să ne concentrăm pe bine și atunci vom deveni buni. Vedeți că Scriptura a fost scrisă pe vremea unor împărați romani foarte păcătoși dintre care unii dintre ei erau schizofrenici și demonizați.
Amintim doar cazul lui Nero care a dat foc la Roma ca să se suie pe un dâmb să vadă cum arde și să aibă inspirație pentru poeziile sale și după asta a dat vina pe creștini că ei au făcut-o. Cu toate acestea, în Noul Testament nu scrie „Jos cu Nero!” și nu sunt demascate orgiile și uciderile samavolnice pe care acesta le făcea. Amintim numai faptul că Nero îi lua pe creștini, îi lega de un stâlp și le dădea foc de vii astfel încât să-i aibă pe post de torțe noaptea ca să-i lumineze dezmățurile la care se dădea. Și cu toate acestea în Scriptură nu scrie „Uite răul!”, ci „Fă binele!”. Binele este lumina lui Hristos. Răul este distorsiune, întuneric existențial. Nu ne putem lupta direct cu răul pentru că este ca și cum ne-am lupta cu întunericul și apărem și caraghioși, dând cu pumnii în întuneric. Dacă însă facem o gaură să intre lumina binelui, atunci întunericul răului pleacă de la sine. Așa a plecat și Nero în negura istoriei la lumina creștinismului.
Fraților, să fim creștini, să avem o viață creștină cu un program duhovnicesc adevărat în care să intre și cititul Noului Testament pentru că este cartea de căpătâi a omenirii. Citiți puțin zi, cât puteți, în fiecare zi și veți vedea schimbarea enormă în viața voastră. Mai lăsați ecranele, sala sau alte activități nocive sau de un folos îndoielnic. Trebuie să ne mântuim și timp mult nu mai avem.
Așa să ne ajute Dumnezeu să dobândim iubirea Sa și mântuirea Sa!
Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
