Urmăriți-l pe părintele Phillip Hall care ne arată că oamenii locuiau și cei mai mulți încă locuiesc în Pustia morții, însă părintele nu se limitează doar la atât ci ne oferă și modul prin care putem să ieșim din existența dezolantă a păcatului.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Pustia morții – p. Phillip Hall
Acesta este [programul] „Veniţi şi veţi vedea” cu părintele Phillip Hall : Întorcându-ne către Hristos și urmându-L – în sec. XXI. Părintele Phillip este preot paroh la biserica ortodoxă a Tuturor Sfinților din Lincolnshire, în Lincoln, Anglia.
În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! Unul este Domnul. Amin! Începem prin a citi Epistola a II-a către Timotei, capitolul 4, versetele 5-8, iar apoi din Evanghelia de la Marcu, capitolul 1, versetele 1-8.
În Evanghelia de la Marcu citim despre Sfântul Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul. La vremea aceea trăia în pustie, propovăduind pocăința, vorbea oamenilor despre venirea noului Mesia și urma ca în curând să ajungă în temniță, având parte de o moarte cutremurătoare. În cealaltă, Epistola a II-a către Timotei, citim despre Sfântul Pavel, ce îi scrie ucenicului său Timotei. Și el trăiește în pustia temniței, nu a Iordanului, și înfruntă moartea și execuția. Ioan, desigur, trăise o viață ascetică din copilărie, înfruntând deseori dificultăți în deșert, viețuind în deșert, având haine aspre, mâncare ciudată, multe lucruri neobișnuite lui, predicând în mod absolut despre Dumnezeu, căci întreaga sa ființă era înălțată în așteptarea venirii lui Mesia.
Sfântul Pavel, fiind înainte un persecutor era acum el însuși persecutat, fără casă, mereu călătorind, bătut adeseori, naufragiat, de multe ori s-a încercat a-l ucide, ș.a.m.d., iar acum Sfântul își aștepta moartea, în temniță fiind. Ambii trăind într-un fel de pustie, într-un deșert spiritual, într-un loc stâncos. Aceștia erau oameni duri, rezistenți. Erau disperați? Nu. Erau descurajați? Nu. Erau lipsiți de speranță? Nici pe departe. Întreaga lor viață era plină de nădejde, plină de bucurie, plină de așteptare pentru venirea Domnului și pentru a Doua Venire a Domnului, și pentru plata lor în Împărăția Lui.
Așadar, nefiind oamenii disperați, nefiind descurajați, nelipsindu-le speranța, ci din contră, privind moartea în față. Sfântul Pavel spune aceasta: „De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii”, iar Sfântul Ioan Îl aștepta pe Mesia, pe Însuși Dumnezeu-Omul: „cureaua încălțămintei Căruia nu sunt vrednic să o dezleg.” Acestea nu sunt cuvintele unor oameni cărora le lipsește speranța, oameni fără un scop anume, care văd cum li se apropie sfârșitul vieții și sunt disperați, triști. Acești oameni sunt plini de curaj, plini de așteptare, plini de bucurie, deoarece ambii erau absolut consumați de dragostea lor copleșitoare pentru Dumnezeu, și de dragostea copleșitoare a lui Dumnezeu pentru ei.
Deci noi, chiar noi toți intrăm în pustietate la un moment dat în viața noastră, într-un anumit punct. Ar putea să fie o pustietate a eșecului sau a bolii, sau a depresiei, sau a unei pierderi, sau a unei schimbări în viață. Ar putea fi, bineînțeles, pustietatea în care intrăm cu toții la sfârșitul vieții, când pășim în însăși pustietea morții. Dar ce înseamnă a fi un adevărat creștin?
Un creștin este cineva care în esență e un om al pocăinței, el se pocăiește, mereu este în duh de pocăință, adică își schimbă mintea către Hristos, spre a-I urma Lui, în tot momentul punându-și voința și punându-și mintea sub ascultare față de Acesta, făcând pocăință, pocăință, pocăință! Nu este ceva ce faci o singură dată, ci e ceva ce faci ca stil de viață, un stil de viață al schimbării de direcție înspre El, schimbarea minții, aplecarea minții înspre El, iar nu înspre sinele tău.
Sfântul Ioan, bineînțeles, a propovăduit și a și pus în practică pocăința în mod constant. Viața lui era una de continuă întoarcere către Dumnezeu, de călătorie înspre El și în El, așa că atunci când a sosit sfârșitul pentru el, nu a fost loc de amărăciune, nu a fost amărăciune de fel în țepușul morții. El a trecut de la viață la viața în Hristos. A tânjit după arătarea Domnului Iisus, și, văzându-L, a știut că partea lui s-a terminat, că viața lui și-a atins scopul. A spus: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.”
Iar la prăznuirea Teofaniei, în emisfera de Nord, începem să vedem că zilele sunt treptat tot mai lungi, că timpul lui Hristos irumpe peste noi. Dar Sfântul Pavel? Ei bine, Sf. Pavel și-a schimbat dintr-odată cursul, din persecutor, de la a-L persecuta pe Hristos și Biserica Domnului, a devenit apoi Următorul Lui înflăcărat, căutându-L pe Hristos, urmându-L, ș.a.m.d. O pocăință deplină, [îndepărtare] de la a trăi pentru el însuși de la a trăi pentru iudaism la a trăi, cum să spunem, trăind în dragostea arătării Lui și în bucurie – bucurie deplină în fața împlinirii propriei lucrări.
De aceea, pentru noi e la fel : să facem pocăință, să ne întoarcem la Hristos, să Îl facem viața noastră, să Îi acceptăm vindecarea și dragostea, să Îi pregătim calea în pustietatea deșertului și să pășim în ea noi înșine. Apoi El va face ca viața Lui să fie a noastră. Nu vă va lăsa să Îi desfaceți cureaua încălțămintei, ci, în schimb, vă va pune cunună pe cap. Praznic cu bucurie! Pomeniți-mă! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.
Însoțiți-ne din nou și data viitoare la „Veniți și veți vedea” cu părintele Phillip Hall, un program susținut financiar de către ascultătorii postului de radio Ancient Faith.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
