Urmăriți un frumos documentar cu viața unuia dintre cei mai delicați Sfinți ai ortodoxiei: Sfântul Grigorie Teologul. În documentar veți vedea câteva locuri din viața Sfântului.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
25 ianuarie – Sf. Grigorie Teologul
Pe 25 ianuarie, Biserica noastră îl prăznuiește pe Sf. Grigorie Teologul, Arhiepiscop al Constantinopolului. Sf. Grigorie este unul dintre cei 3 sfinți care dețin titlul de Teolog. El a dobândit acest titlu datorită preciziei uimitoare cu care a exprimat dogma Sfintei Treimi în Biserică, Combinând experiența prin care L-a văzut pe Dumnezeu în mod autentic cu înalta sa educație enciclopedică.
De îndată ce Grigore s-a născut, mama sa a avut grijă să cultive în el dorul și dragostea de Dumnezeu. Din setea pentru știință, a mers cu fratele său Cezar să studieze retorica în Cezareea Capadociei unde l-a întâlnit pe Marele Vasile. Apoi a mers în Cezareea Palestinei și la Alexandria. Acolo l-a părăsit pe fratele său și a vizitat faimoasa Atena, care își păstrase încă prestigiul de capitală a retoricii și a filosofiei. În Atena, Grigore a cultivat o prietenie profundă cu Vasile cel Mare. Ei împărtășeau totul, dragostea pentru cunoaștere și științe, talentul retoric, profunzimea cugetării și, mai presus de toate, curăția viețuirii, căutarea desăvârșirii și întoarcerea întregii ființe către Dumnezeu.
După studiile lor, Sfântul Vasile s-a întors în Capadocia, în timp ce Grigorie a fost convins să rămână la școală ca profesor. Dar el nu a rămas mult timp acolo, în cele din urmă s-a întors în Capadocia și a fost botezat. Din acel moment, el s-a dedicat cu toată inima lui Dumnezeu. Voia cu ardoare să se dăruiască neîmprăștiat rugăciunii și contemplației. Din acest motiv, a fugit la Marele Vasile, la locul său de retragere de lângă râul Iri, ca să locuiască împreună în asceză. În ciuda vârstei lor tinere și a timpului scurt de când se nevoiau ca monahi, au reușit să întocmească împreună „Regulile Mari”, un tipic pentru viața de mănăstire, care e și astăzi temelia vieții de obște.
Cu toate acestea, această viețuire a lor, monahală, nu a durat mult. Grigorie a fost curând chemat să aibă grijă de bătrânul său tată și să preia administrarea Bisericii din Nazianz. La început a refuzat să fie hirotonit preot. din sentimentul de frică și venerație față de Taina Preoției. Cu toate acestea, a fost hirotonit preot – împotriva voinței sale – de către tatăl său. Acest eveniment l-a zguduit atât de profund încât, după hirotonie a dispărut, mergând în Pont, aproape de iubitul său prieten Vasile. Mulți au condamnat fuga lui Grigorie, iar acel act avea să devină sursă de inspirație pentru ca Sfântul să scrie una dintre cele mai mari opere ale sale.
După 3 luni, la sugestia Marelui Vasile, s-a întors la Nazianz pentru a-și prelua atribuțiile sale. Timp de un deceniu, el a fost pentru Nazianz un model de grijă pastorală și afecțiune. În 372, în ciuda dorinței lui Grigorie de a se retrage din îndatoririle pastorale pentru a se dedica liniștii și rugăciunii, Sfântul Vasile l-a hirotonit episcop de Sasima, provincie creată de împăratul arian Valens, pentru a limita activitatea episcopului de Cezareea. Grigorie nu a acceptat funcția și a fugit în munți, sperând să afle alinare la Dumnezeu în greutățile sale. Dar a cedat presiunilor tatălui său și a acceptat să se întoarcă la Nazianz pentru a prelua administrarea bisericii de acolo până la moartea bătrânului părinte.
La începutul anului 379, Biserica a plâns moartea lui Vasile cel Mare. În același an a murit și ereticul împărat Valens și a fost urmat la tron de Teodosie cel Mare apărător credincios al credinței ortodoxe. Credincioșii din Constantinopol, oraș care se afla în mâinile ereticilor, i-au cerut atunci episcopului de Nazianz ca să îi ajute. După moartea lui Vasile, Grigorie a conștientizat marea responsabilitate pe care o purta. Era acum unul dintre puținii păstori capabili să apere dogma adevărată a Bisericii. Așa că s-a rupt din isihie și a ajuns la Constantinopol, aducând cu el puterea de nezdruncinat a cuvântului și experiența vederii lui Dumnezeu pe care o dobândise din viața sa isihastă.
În acea vreme, mediul din Constantinopol era foarte ostil ortodocșilor. S-a stabilit în scurt timp într-o casă a rudelor sale, și, în afara ei, au construit o mică biserică. Era singura biserică ortodoxă din întreaga capitală. O mică biserică dedicată Sfintei Anastasia [Învieri], care avea să rămână în istorie ca biserica în care Ortodoxia a înviat. Atât ortodocșii cât și ereticii au început rapid să vină în număr mare pentru a-i asculta cu entuziasm predicile. În cuvântările sale, el sublinia constant dumnezeirea Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi – a lui Hristos – Care, din iubire de oameni, S-a făcut Om.
Pentru că omul avea nevoie, așadar, de mai mult ajutor pentru acestea, un astfel de ajutor i-a fost dat. Acesta a fost Însuși Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, Cel înainte de veci, Cel nevăzut, Cel nemărginit, Cel fără de trup, Începutul care a fost de la început, Lumina care a venit din Lumină, Izvorul vieții și al nemuririi, Prototipul Frumuseții celei dintâi, Pecetea și Icoana neschimbată… Cuvântul Tatălui încape în făptura creată după chipul Său. Și poartă trup de dragul trupului meu; și suflet, de dragul sufletului meu. Pentru ca, făcându-se asemenea creaturii sale, să o curățească complet.
Dar ce unire nouă? Dar ce amestec paradoxal??? Izvorul existenței se supune făpturii! Cel necreat se face creat și Cel nemărginit se face mărginit, întrucât dobândește carnea sălbaticită și sufletul rațional care mijlocește către Dumnezeu. Și astfel Singurul dătător de bogăție, sărăcește. Și sărăcește pentru că își asumă natura mea umană ca eu să mă îmbogățesc prin firea Sa dumnezeiască. Și cel Deplin întru totul se deșeartă. Se golește momentan de slava Sa, ca eu să mă fac deplin. – Cuvânt la Botezul Domnului
Sfântul Grigorie, în celebrele sale 5 Cuvântări teologice a dezvoltat toată temelia teologiei creștine, susținând dumnezeirea indiscutabilă a Fiului și a Sfântului Duh și egalitatea lor cu Persoana Tatălui. Reușitele lui Grigorie au provocat împotriviri din partea ereticilor care au răspândit calomnii oribile împotriva lui.
Dar ei nu s-au oprit aici. În Sâmbăta Mare din anul 379, noaptea, în zorii Paștelui, ei au intrat în biserica Sfintei Anastasia și au semănat panică în rândul adunării, aruncând cu pietre și cu alte obiecte, încercând să-l ucidă cu pietre pe Sfânt. Oamenii înspăimântați au evacuat biserica, în timp ce Sfântul Grigorie a rămas în altar îmbrăcat în veșmintele sale preoțești. Ereticii au plecat, Sfântul a rămas rugându-se cu ardoare lui Dumnezeu până în zorile Duminicii Paștelui. Începuse să se lumineze de ziuă. Primele raze de soare au revărsat lumina dimineții în mica biserică, iar la scurt timp după aceea, primul dintre credincioși, Sfântul a început netulburat imediat slujba Învierii.
Datorită luptelor sale, erezia a început să decadă, iar, în cele din urmă, Sfântul a devenit patriarh al Constantinopolului. În 381, al doilea Sinod Ecumenic a fost convocat de împăratul Teodosie pentru a rezolva total problema ereziei ariene. Teologia lui Grigorie a fost acceptată pe deplin. A fost completat Simbolul de credință, care proclama că Fiul lui Dumnezeu e deoființă cu Tatăl, în timp ce Duhul Sfânt e închinat și slăvit împreună cu celelalte două Persoane ale Sf. Treimi.
Cu toate acestea, ascensiunea lui Grigorie la tronul Constantinopolului a fost considerată contrară sfintelor canoanelor. Grigorie, pentru a evita producerea dezbinării a demisionat imediat și s-a întors la Nazianz. Mai târziu, s-a retras de tot de acolo, mergând la moșia sa din Arianz, de și-a petrecut ultimii ani din viața sa în tăcere și liniște. Din însingurare, a scris epistole dogmatice și i-a sfătuit pe episcopi. A compus multe poezii și lucrări. A murit în pace în locul său de nevoință.
Pentru sfintele lui rugăciuni, Hristoase, Dumnezeule miluiește-ne pe noi! Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
