Urmăriți o bună discuție cu un grup de pelerini pe diferite teme legate de boli, de fricile care ne stăpânesc și de rugăciunea care ne ajută să trecem peste acestea. De asemenea, abordăm și problema practicii yoga care, din păcate, se răspândește în România.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Părintele Teologos: Dragii noștri ca de obicei, încercăm să facem din când în când câte o filmare cu o sesiune de întrebări și răspunsuri, astfel încât să dau posibilitatea și pelerinilor care sunt la noi să întrebe. Și pentru că astăzi sunt mai multe grupuri conduse de preoți, m-am gândit să facem o astfel de înregistrare în care și preoții dar și mirenii, adică pelerinii să pună întrebări și o să încercăm să răspundem la întrebările pe care le pun ei. Ca să nu vă mai țin, dacă are cineva întrebări, puteți să puneți sau să spun eu un cuvânt sau puneți voi întrebări? Să încep eu, da.
Bolile trupești și bolile sufletești
Să spun un lucru care pe mine mă șochează oarecum, mă șochează, adică sunt așa… mă impresionează. Diferența dintre abordarea trupească și abordarea sufletească în ceea ce privește bolile. Bolile trupești, bolile sufletești. Dacă cineva are o boală trupească, e bolnav cu trupul, toți ceilalți, în general îl iubesc pe omul respectiv, au compasiune față de el, vor să-l ajute, „Ce medicamente să-ți aducem?” și așa mai departe, „Săracul!”, nu? Și urăsc boala bineînțeles. Adică, mai ales dacă e o boală gravă, o boală așa mai departe… și toți sunt aproape de el încercând să-l ajute cu tratament și cu toate cele necesare.
În cazul, însă, a bolilor sufletești, din contră, îl vezi pe… vezi pe omul care bolește sufletește, adică are o patimă… una sau mai multe, vezi că nu numai că nu este ajutat de către ceilalți, adică ceilalți îl iubesc pe omul respectiv și urăsc patima sau urăsc păcatul lui, ci din contră este împins și mai tare în, cum îi spune, în noroiul provocat de patimile, știți că patimile sufletești de obicei au, bolile sufletești au ca și efect întunecarea minții, adică aducerea omului într-un noroi existențial.
Ei și atunci, omul care deja se luptă cu întunecarea minții, este împins și mai tare în această întunecare, se poate ajunge până la depresie, deznădăjde și așa mai departe. „Bă, tu care faci cutare și nu știu ce… și uite ce păcat ai!” și toate astea. În loc să fie ajutat adică să se disocieze între faptă și făptaș, între păcat și păcătos, și să-l iubim pe păcătos, dar să urâm păcatul. Da? Pentru că păcatul, mare atenție, păcatul este o boală, o boală existențială. Foarte important asta.
Ei și din cauza asta, cum spuneam, trebuie să avem exact aceeași abordare în cazul patimilor, în cazul patimilor sufletești, după cum avem și în cazul bolilor trupești. Adică să -l iubim pe păcătosul respectiv, bineînțeles să fim atenți să nu ne contaminăm și noi de boala respectivă, dacă este contagioasă, și în cazul bolilor sufletești, în general sunt boli contagioase. Dar, pe de altă parte, să-l iubim și să încercăm să-l ajutăm, bineînțeles dacă avem expertiza necesară sau dacă ne validează Bunul Dumnezeu să-l ajutăm.
Asta am vrut să spun pentru că se vede această, această diferență, știți? Ei, și e o mare tragedie, de ce? Pentru că omul are nevoie de ajutor și în loc să fie ajutat să iasă din noroiul în care a intrat până la genunchi chiar, în loc să fie ajutat să iasă este împins și mai tare, până la gât. Mare problemă! Și din cauza asta, totdeauna să fim atenți la noi înșine, să fim atenți la noi înșine, astfel încât, cum îi spune, să încercăm să-l ajutăm pe omul respectiv sau măcar dacă nu putem să-l ajutăm, să nu-l împingem, să nu-l împingem și mai tare în boala sa, în problemele sale, înțelegeți?
Legăturile dintre oameni și puterea rugăciunii. Îndrumarea și exemplul personal
Pelerin: Ce modalități ne-ați recomanda pentru a-i ajuta pe cei care sunt în astfel de cazuri?
Părintele Teologos: Da. În primul rând rugăciunea. Trebuie să știm, eu am vorbit, am vorbit despre Adam cel global. Sigur că sfinția voastră știți despre ce vorbesc, dar vorbesc acum pentru cei care sunt pentru prima dată în… printre noi, să zic așa. Adam cel global, la ce se referă? La faptul că omul a fost făcut de către Dumnezeu ca un singur om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu care este un singur Dumnezeu în trei persoane. La fel și Dumnezeu l-a creat pe om, un singur om, în multe persoane, în două genuri: masculin și feminin. Ei, aceste persoane trebuiau să fie unite între ele, adică noi la ora asta trebuia să ne cunoaștem gândurile, trebuia să ne partajăm sentimentele, trăirile și să fim o unitate deplină, care acesta unitate este raiul de fapt. Ei, noi nu mai avem această unitate, de ce? Pentru că suntem îmbucățiți de păcat. Însă, mai există legături între noi.
Aici pe pământ suntem o existență în rețea. Deci cum sunt nodurile de la o plasă de pescuit, nodurile de la un năvod, așa sunt oamenii între ei, au legături existențiale foarte concrete, chiar dacă ele nu se văd. Să vă dau un caz. De exemplu, în clipa în care ne aflăm lângă un sfânt ne simțim foarte bine. Sau iarăși, în clipa în care ne aflăm lângă o energie demonică mare, adică doi, de exemplu, se ceartă urât de tot, chiar dacă e… cearta lor n-are nicio legătură cu noi, ne simțim rău. Da? Pentru că există această legătură între noi și ei, care sunt niște legături foarte puternice. Ei, în clipa în care noi ne rugăm, atunci nodul care suntem noi, ne ridicăm. Și în clipa în care un nod al acestei plase de pescuit. un nod al acestui năvod se ridică, celelalte noduri adiacente se ridică și ele. Bineînțeles nu la măsurile nodului, dar clar se ridică.
Deci evident că ajută enorm rugăciunea aici și omul trebuie să fie conștient că-l ajută rugăciunea. Și pe el și pe cei din jurul lui. Și din cauza asta, diavolul încearcă, face tot posibilul ca omul să nu se roage, prin griji, prin tulburări, prin anxietăți, prin toate astea.
După aceea, ajută foarte mult să întrebăm, adică mergi și întrebi un specialist. „Părinte, e bine tratamentul ăsta pe care vreau să-l dau fiului meu?” „E bine cum mă comport cu copilul meu, așa?” După întrebare, ceea ce este esențial în cazul, mai ales în cazul tinerilor, dar nu numai, este exemplu personal. Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi la el. Și atunci el te va urma. Am spus că este vorba de acel nod care trage în sus sau trage în jos. Puterea exemplului este fenomenală.
Și abia pe ultimul loc este cuvântul. Întâi de toate este fapta, care fapta… tună, pe când cuvântul sună. Înțelegeți? Noi, astăzi, în clipa în care dorim… „Părinte spuneți-mi ce cuvânt să-i spun, ce, cum să-l presez pe copilul meu să facă nu știu ce…” Nu. Te-ai rugat pentru el? Ai întrebat pe alții? Ești exemplu personal? Și abia în ultimă instanță să-i spui un cuvânt ,dacă… Înțelegeți?
Deci, cred că asta ar trebui făcut astfel încât să îl determinăm pe copilul nostru să facă voia…, mare atenție, voia lui Dumnezeu. Pentru că… știi ce se întâmplă? De multe ori, pe noi nu ne interesează care e voia lui Dumnezeu, ci „vreau eu ca copilul meu să facă aia pentru că eu am hotărât pentru el și aia trebuie să urmeze.” Și, din păcate în aceste cazuri, de foarte multe ori se nasc traume, mari traume. Chiar cunosc niște cazuri dacă vreți să spun un caz sau așa…
Da, țin minte un caz, chiar se întâmpla în Statele Unite. Era vorba de o fată pe care părinții ei o doreau să devină juristă, cred că am mai spus cazul, nu mai țin minte. În orice caz, fata în ruptul capului nu dorea să devină așa… juristă. Și părinții au presat-o foarte tare, s-a ajuns, eu știu… psiholog, certuri, plecat de acasă, toate astea… Bineînțeles că nu s-a rezolvat, din… mai rău s-a ajuns. Și într-un final, Slavă lui Dumnezeu, într-un final au ajuns la un psihiatru, dar un psihiatru creștin, adică nu care, cum să spun să distrugă pe biata fată. Și când au ajuns acolo la psihiatru respectiv, era în anticameră și în anticameră, mă rog era frumos, era o mobilă ceva și era pusă și muzică de așa… de fond, o muzică instrumentală, ca să fie o atmosferă plăcută.
Și în clipa respectivă fata începe să danseze pe muzica respectivă. Părinții au încercat cumva s-o liniștească, dar nu puteau să intervină foarte brutal pentru că erau și alți oameni de față. Ei, și în starea asta, la un moment dat, iese cine era înainte și ajung ei la rând, părinții se năpustesc pe psihiatru respectiv, și îi spun: „S-o determini pe fata noastră să devină juristă.” Și psihiatrul respectiv spune foarte clar: „Fata dumneavoastră nu poate să devină juristă.” „De ce nu poate să devină juristă?” „Păi, fata dumneavoastră e dansatoare.” Și într-adevăr, la ora asta este una din, cum se spune… dacă nu chiar prima dansatoare, nu mai țin minte, la Opera din New York.
Deci, mare atenție! Copiii trebuie ghidați, nu trebuie presați. Și, în general, trebuie să căutăm să facem voia Lui Dumnezeu, nu voia noastră. Înțelegeți?
Pelerin: Bine. Până ajung la o vârstă să sesizeze ei, doar că… cumva de mici ar trebui să începem și cum știm să alegem cele mai bune lucruri pentru ei. Noi ne dorim poate unele lucruri pe care nu le-am avut noi
Părintele Teologos: Din cauza asta spun…
Pelerin: Vreau să facă copilul meu asta, pentru că eu nu am avut, vreau să îi dau asta, pentru că eu n-am avut…
Părintele Teologos: Ei, asta-i greșit…
Pelerin: El e mic nu știe… va face ce…, unde-l ducem, va face ce-i spunem noi până la un moment dat.
Părintele Teologos: Da, dar tu trebuie să-l ghidezi, tu trebuie să-l lași totuși liber pentru că dragostea presupune libertate, dar totuși ghidată, adică totuși, sigur, sub ascultarea părinților. El întâi de toate, trebuie să facă ascultare, bineînțeles, până la o anumită vârstă. Până la vârsta majoratului să zic așa. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fie un… cum să spun, nu trebuie să fie un regim opresiv. Copilul, de mic copil începe să se manifeste, ce-i place și așa mai departe. Bineînțeles că… cum îi spune, când e vorba de modul corect de comportament, acolo clar trebuie tăiate excrescențele, clar trebuie
## 12:45 ##
legea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că legea lui Dumnezeu este modul corect de a fi, asta e legea lui Dumnezeu.
Deci, cum să spun, Ortodoxia nu este că i s-a cășunat cuiva sau așa mai departe, ci este modul corect de a fi, pentru că Dumnezeu nu este șeful suprem sau Dumnezeu este polițaiul suprem. Dumnezeu este Cel care este, Cel ce este, adică dătătorul existenței. În clipa în care, în clipa în care tu ieși din voia lui Dumnezeu, de fapt ieși din modul corect de a fi, te duci spre distorsiune, și asta chinuie sufletul.
Deci clar, în cazul copilului trebuie să-leînvățăm cum să se comporte, dar de acolo încolo expresia lui, în domeniul profesional, în domeniul artistic, dacă nu este păcat frontal, clar, cum să spun, lași să se dezvolte. Ca și la un copac, îi tai excrescențele, via o copilești, dar nu-i tai toate frunzele, că la urmă moare.
Alte întrebări…
Copii cu dependențe. Cum să-i facem să asculte
Pelerin: Ce facem cu generația asta tânără și cu adicțiile de tot felul și cum putem să-i învățăm să… de fapt să-i învățăm, să-i îndrumăm, pentru că nici măcar să asculte nu mai vor în ziua de astăzi și nici măcar nu conștientizează că de fapt se luptă… au niște adicții și consideră că așa ar trebui să fie, indiferent de natura lor, de la droguri, alcool, până la jocuri de noroc și așa mai departe. Toate sunt adicții și nu vor să le recunoască și cred că…
Părintele Teologos: Da, pentru că n-au, pentru că n-au experiența unei alte realități, din păcate. E problemă imensă datorită faptului că părinții și-au trădat copiii, părinții și-au renegat copii, și-au trădat copiii în fața ecranelor. Și conform legii duhovnicești și copiii își trădează părinții, își trădează părinții pentru că, clar, el este învățat de către ecran. Nu știe să iubească, ecranul nu iubește. El, bineînțeles că nu consideră că are adicție pentru că… și nu consideră, nu consideră că există un mod de gândire mult mai adânc, mult mai matur, mult mai… pentru că el e învățat cu netul, cu jocurile pe calculator care sunt… și în general toată această, tot acest mod de gândire, care este foarte brutal, foarte scurt, foarte superficial, imediat, haotic. Ei, și el nu știe că există altceva.
Adică vezi în toate narativele, toate narativele societății departe de Dumnezeu, cel bun e ăla care snopește în bătaie pe ăla rău. Da? Bun. Ei, Hristos vine și spune: Nu. Cel bun este cel care depășește moartea prin dragoste, prin jertfă. Ei, ei cei depărtați de Dumnezeu știu că au o mare problemă, își dau seama, pentru că am spus că Dumnezeu este pur existențial, adică este modul corect de a fi, ei simt că nu sunt în modul corect de a fi, dar nici măcar nu știu ce să facă ca să iasă de acolo. Și atunci caută la nesfârșit pe internet soluția. N-o să găsească, pentru că soluția este la Dumnezeu care se manifestă direct prin rugăciune sau indirect prin ceilalți, prin ceilalți.
Din cauza asta copiii trebuie să aibă o relație foarte bună cu Dumnezeu, să se roage, să se roage. Adică trebuie să aibă program de rugăciune zilnic. Și aici rugăciunea trebuie să fie prima, primul val de apărare, nu ultima redută. Adică, imediat ce vin de la școală, sigur, da, mănâncă, vorbesc cu părinții, după care, primul lucru să se roage, să aibă experiența unei alte lumi, pentru că omul e veșnic. Da? Acuma, clar, omul îi veșnic, clar Hristos a înviat, clar, Hristos a depășit moartea. Da. Dar câți dintre noi avem experiența acestui lucru? Câți dintre noi pot să spună: „Hristos a înviat!” din inimă, adică pe baza experienței personale?
Deci copiii, clar, trebuie să aibă program de rugăciune și, clar, trebuie să aibă relații interpersonale cu persoanele pe care le validează Dumnezeu în fața lor, evident părinți, numărul 1, numărul 2, da frații dacă au, și ar fi foarte bine să aibă, așa… și clar, prietenii. Dar mare atenție, prietenii nu sunt avatarurile de pe… pentru că pe ecran, omul, complexitatea și frumusețea inefabilă a persoanei umane este redusă, este aplatizată total, adică nu este… un like, ce-i aia? Adică o pușeu de dopamină. Trebuie să aibă relații interpersonale, de ce? Pentru că persoana este sursă de iubire.
Dumnezeu este sursă de iubire, Dumnezeu este sursa absolută de iubire, celelalte persoane reflectă această iubire pe care o primesc de la Dumnezeu, dacă sunt curățate, pentru că dacă nu sunt curățate, nu intră iubirea în ceilalți, da? Nu intră lumina iubirii. Dar, dacă sunt curățate, intră lumina iubirii în ceilalți și ceilalți prin diamantul inimii lor, reflectă, redirecționează această iubire, într-un mod foarte frumos, în afară. Și atunci, în clipa în care eu am contact cu persoana respectivă, o persoană curățată, atunci îi simt iubirea și mă hrănesc. Mă hrănesc, pentru că sufletul uman se hrănește cu iubire, mai exact, sufletul uman se hrănește cu harul lui Dumnezeu, cu energia necreată a lui Dumnezeu, care în cotidian se manifestă în mod pregnant prin iubire; dragoste, bucurie, pace și toate celelalte.
Ei, dacă tânărul nu este hrănit cu iubire, nu este hrănit cu harul lui Dumnezeu, cu energia necreată a lui Dumnezeu, tânărul, bineînțeles… se comportă aberant. După cum un trup care nu este hrănit cu mâncare, se comportă aberant, adică merge pe trei cărări și cade jos, da? La fel… și leșină, la fel și sufletul uman care nu este hrănit, merge pe trei cărări și la un moment dat cade jos, nu mai poate, nu mai duce. Și iarăși, trupul care este un trup schilod, un trup rahitic, dacă puțin îl împingi și așa mai departe, cade jos. La fel și sufletul, dacă n-are dragoste, n-are harul lui Dumnezeu, numai să te uiți strâmb la el și cade jos, se victimizează, adică are gânduri, război de gând și așa mai departe. Pe când, un suflet puternic ca și un trup puternic poate să primească o lovitură destul de dură și să reziste. Înțelegeți?
La fel și sufletul dacă este iubit, dacă are harul lui Dumnezeu, poate să fie ocârât, poate să aibă un mare necaz, dar cu Dumnezeu înainte, cu credință, înțelegi? Și atuncea, mergi înainte, mergi înainte. Deci clar, clar, trebuie… Deci, scopul nostru, în principal, este să aducem… da, să aducem de mâncare copiilor, dar întâi de toate mâncare duhovnicească, adică vorbim de harul lui Dumnezeu, și după aceea, evident, și mâncare trupească. Adică, sigur, mâncare și toate celelalte.
În regulă? Alte întrebări.
Despre neînțelegerile între cei de o credință cu noi
Pelerin: Rețeaua invizibilă care ne leagă, ne-ați dat dumneavoastră exemplu cu năvodul. Când doi frați întru Hristos se ceartă, simbolistic vorbind, și noi cei din jurul lor, frații întru Dumnezeu cu ei, ce-ar trebui să facem aici? Sau cum să privim… nu victimizarea… faptul că unul dintre frații este foarte năpăstuit de al doilea frate, un frate mai mare poate.
Părintele Teologos: Da, depinde.
Pelerin: Legat, chiar de situația actuală.
Părintele Teologos: Depinde de la caz la caz. Pentru că… clar, în clipa respectivă, acea legătură dintre cele două noduri se rupe sau, mă rog, se subțiază foarte puțin și asta doare. După cum doare în clipa în care ți se rupe un mădular, că aia se întâmplă. Pentru că noi suntem mădulare unii altora, spune Sfântul Apostol Pavel, adică suntem noduri unii altora. Ei, și în clipa în care ți se rupe un mădular, ți se rupe mâna, te doare imens, de fapt asta, din cauza asta urlă cei doi, pentru că acolo există o durere foarte mare, da?
Pelerin: O legătură care s-a rupt…
Părintele Teologos: Care s-a rupt și aceasta este…
Pelerin: …dintr-o terță cauză.
Părintele Teologos: Sigur. Asta este păcatul. Păcatul este o distorsiune, o strâmbare a unei legături care se bazează, posibil pe fapte reale sau pe fapte exagerate sau chiar pe fapte ireale, adică pe un pretext oarecare. Bun.
Pelerin: Dar noi…
Părintele Teologos: Acum, ok, n-am răspuns la întrebare. E, în clipa în care tu vezi că există această strâmbare, sigur că trebuie s-o repari. Poți? Ai puterea necesară? Înțelegi? Pentru că devreme ce e distorsiune, dacă tu n-ai puterea necesară, adică nu te validează Dumnezeu, mai bine roagă-te, adică roagă-te: „Doamne trimite…” Pentru că legăturile astea sunt legături harismatice, sunt legături de har. „Doamne ajută-l pe omul respectiv!” Că dacă încerci să intervii, energia demonică de acolo poate să te plesnească în față, și trebuie să ai măsură ca să poți să ții legătura respectivă, că la urmă se poate întâmpla mai rău.
Pelerin: Se extinde…
Părintele Teologos: Da. Chiar să-ți dau un caz. La un moment dat eu eram la…, mă rog, n-are importanță unde eram, eram la o mănăstire undeva. Și erau doi frați, care acești doi frați erau mai mici decât mine și în monahism și ca și vârstă, deci mai tineri și mai mici decât mine ca și… în monahism. Și fratele cel mai mare îl certa pe cel mic pentru un lucru care cel mic susținea că nu-l făcuse. Și într-adevăr nu-l făcuse, dar mă rog, era o neînțelegere. Bun. Și ăla mare, în continuu pe ăla mic: „Bă, bă, bă…!” Nu știu ce. Și eu, după nu știu cât timp, când eram prezent, și bineînțeles simțeam energia demonică care exista acolo, îi zic, nu celui mare, îi zic celui mic, îi zic spune: „Iartă-mă!” Adică să stingem.
Pelerin: Să-ți asumi numai ca să închei conflictul.
Părintele Teologos: Las-o! Știi?
Pelerin: Chiar dacă nu-i vina ta.
Părintele Teologos: Da, da. Zi: „Iartă-mă!”
Pelerin: Că ești mai mic.
Părintele Teologos: Da, ești mai mic și, cum să spun, pompăm puțină dragoste, e o infuzie de dragoste, se calmează.
Pelerin: Se potolește și celălalt.
Părintele Teologos: Da, sigur. Ei, atunci ăla mare se întoarce către mine: „Cine ți-a spus să vorbești…!?” Eu n-am avut nimic cu ăla marele, chiar i-am spus la ăla micu: „Predă-te!” de fapt, că asta i-am spus. Dar ăla mare datorită faptului că el era în distorsiune, înțelegi? A izbucnit toată această strâmbare împotriva mea. Slavă lui Dumnezeu că, da, ok, eu eram mai mare din toate punctele de vedere. Nu zic din punct de vedere al virtuții, dar măcar, să zic așa, din punct de vedere al vârstei și cinului monahal, știi? Deci îmi puteam permite, dar cu toate astea, am primit, am primit…
Pelerin: Răspunsul. Omul când e nervos…
Părintele Teologos: Da, da. Distorsiuni, energie demonică. Deci, din cauza asta, mai bine te rogi, te rogi, sau uneori ajută, dar cu dragoste, cu dragoste și totdeauna, nu pe cel rănit. Cel… totdeauna trebuie să știi că agresorul este cel rănit, pentru că el urlă, pentru că are o rană care posibil că i-a provocat-o cel agresat, dar de multe ori și-o provoacă și singur, prin optica sa greșită. Deci mare atenție, că principalele răni ni le provocăm noi înșine, datorită opticii noastre greșite. „A, tu te uiți urât la mine, lasă că știu eu că vrei, vrei să-mi faci nu știu ce. Lasă că știu eu cine ești tu.” Știi? Adică e vorba de-o escaladare a gândurilor care de fapt ne rănesc…
## 23:56 ##
ură. Am spus că sufletul se hrănește cu iubire. Ura este otrava sufletului. Ei și în clipa în care eu îmi generez ură, chiar și pe baza unor anumite, eu știu, pretexte. Știi?
Pelerin: Da. False.
Părintele Teologos: Da, false. Sau, mă rog, poate să fie, poate să existe ceva subiectiv, adică exagerat, știi? Ei, atunci sigur…
Pelerin: … mici lucruri pe care le amplifici.
Părintele Teologos: Le amplifică, da. Ei, atunci, atunci sufletul se rănește, atunci la un moment dat, explodează. Din cauza asta întotdeauna trebuie să punem gând bun, gând bun, gând iubitor. Cum spuneam la început, să disociem dintre păcat și păcătos, dintre bolnav și boală. Da, săracul, sigur, o făcut o greșeală, dar nu a știu, nu a putut, e tânăr, n-are experiență, așa a fost învățat, are un obicei prost, de când a fost mic sau așa mai departe. Totdeauna găsești, găsești, cum îi spune, găsești un motiv să-l îndreptățești. Nu judeca, îndreptățește-l pe celălalt, iubește-l, și atunci o să-l vezi în iubirea lui Dumnezeu și acum este el, în frumusețea lui. Bineînțeles că fapta se judecă: „Bă, n-o făcut bine că… Dar, săracu a avut greutăți, nu a putut…” Și atunci o să-l vezi, o să-l vezi în lumină și știi… adică, lumina respectivă îți arată cum să-l și vindeci, adică, cum să intervii într-o, într-o ceartă.
Pelerin: Deci soluția ar fi…
Părintele Teologos: Rugăciune
Pelerin: Rugăciune pentru ei, și ca cel mic încurajat să recunoască…
Părintele Teologos: Da, și asta…
Pelerin: Niște greșele pe care le-a făcut sau poate nu le-a făcut. Dar să și le asume pentru a-l liniști pe cel puternic.
Părintele Teologos: Da, și nu numai asta, cum spuneam. Trebuie să fii atent, să vezi dacă poți. De acolo am început, dacă poți, că dacă nu poți, te plesnește…
Pelerin: Te plesnești și tu…
Părintele Teologos: Ai înțeles?
Pelerin: Chiar dacă nu ești mare și ești…
Pelerin: Sigur. Deci, să fii foarte atent dacă te validează Dumnezeu. Totdeauna intervenim dacă ne validează Dumnezeu, adică dacă avem o relație pe orizontală, pe… iartă-mă, pe verticală, sau cel puțin oblică, adică…
Pelerin: Da, oricum, tangențial măcar.
Părintele Teologos: Măcar, știi? Nu așa, că apari tu, și… „Cine ești tu? Cine?” Știi? Ăla, imediat îți găsește un motiv și…
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: În regulă.
Pelerin: Adică, minte întunecată de niște frustrări…
Părintele Teologos: Patimi.
Pelerin: Care au venit în timp.
Părintele Teologos: Da, traume. Alte întrebări.
Pelerin: Părinte, mă iertați, vă rog.
Părintele Teologos: Sigur.
Iubirea condiționată vs. iubirea necondiționată
Pelerin: Considerați că este important, mai ales în relația cu… părinte copil, dar nu numai, chiar și la adulți, care au fost copii la un moment dat, este importantă conștientizarea diferenței între iubirea condiționată și iubirea necondiționată?
Părintele Teologos: Da, pentru că iubirea condiționată… Deci iubirea condiționată, nu este iubire, în adevăratul sens al cuvântului, dar hai să spunem așa… este o treaptă, este o devenire, o transformare, da? Adică noi toți trebuie să devenim fluturi, dar încă suntem puțin viermișori, adică puțin încă suntem… omidă, încă.
Ei, diferența… iubirea, iubirea presupune jertfă, iubirea presupune nedreptate. Iubirea e nedreptate, dar nedreptate nu în favoarea mea, ci în favoarea celuilalt. În clipa în care vorbim de condiții, vorbim de fapt de un raport mai multe sau mai puțin comercial, sau un contract. Asta nu e iubire. Iubirea este nedreptatea în favoarea celui iubit, și din cauza asta părinții își iubesc copiii, pentru că părinții, evident sunt nedrepți, dar în favoarea copiilor. Adică le dau de toate, uneori chiar mai mult decât trebuie, știi? Așa… fără ca copiii să răsplătească cu ceva în schimb. Asta este iubirea. Și Dumnezeu ne dă toate, fără ca noi să putem să-i dăm ceva în schimb.
Și mai ales astăzi, în legea harului, deci în legea Noului Testament să zic așa, ce-i dăm noi lui Dumnezeu? Îi dăm fum, da? Tămâie, adică nimic. Bine, dincolo de faptul că tămâia a fost creată de Dumnezeu, că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, știi?
Ei, revenind… În clipa în care copilul este învățat, și din păcate uneori nu se poate altfel, este învățat cu „Te iubesc dacă-mi dai.”
Pelerin: Distorsiune.
Părintele Teologos: Da, e distorsiune, bineînțeles că e o distorsiune, știi? Și trebuie să-i spui: „Tata, bun, ok, eu îți dau, dar trebuie să știi că asta, nu te face pe tine fericit. Pe tine te face fericit jertfa, adică depășirea condiționărilor.” Pentru că asta… fericirea acolo vine. Și asta a venit Hristos și ne-a adus. Hristos a venit și nu ne-a adus Hristos, cum îi spune, un făraș de legi. Hristos nu-i polițai, nu e agent de circulație. Hristos a venit să ne vindece sufletele, ca să depășim orice condiționare, să ne vindece sufletele de moarte. Hristos e terapeutic, este, cum îi spune, întâi de toate, este medic. Și vezi Mântuitorul a fost numit Învățător, întâi de toate. Mântuitorul niciodată nu a fost numit făcătorul de minuni, niciodată n-am văzut Iisus – făcătorul de minuni, chit că Mântuitorul făcuse niște minuni… adică, Maica lui Dumnezeu cea sfântă!
E, Mântuitorul a fost numit totdeauna Învățătorul, pentru că ne-a dat un mod de comportament terapeutic, adică în clipa în care omul: „Stai puțin că pot să depășesc moartea, eu pot să scap din nedreptatea care mă apasă? Ok! Sunt foarte interesat de treaba asta, foarte interesat de treaba asta!” Ei, și asta trebuie să învățăm și noi la rândul nostru pe copiii noștri, și aici clar prin exemplul personal. Și bineînțeles prin multă răbdare.
Pelerin: Dar aici, noi ca adulți, de multe ori suntem noi păcăliți, la vremea noastră când am fost copii.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Din generație în generație e, s-a transmis problema asta, între iubirea condiționată și necondiționată, și la un moment dat suntem atât de captați în acest film încât nu mai discernem pădurea de copaci și avem impresia că aia este iubirea.
Părintele Teologos: Sigur. Pentru că, pentru că… din cauza asta există Biserica și din cauza asta a murit Hristos pe Cruce, pentru că lucrul ăsta este atât de puternic înăuntrul nostru, de fapt lucru care este puternic înăuntrul nostru este egoismul, adică dă-mi tu și eu nu-ți dau nimic, știi? Ok. Este atât de puternic lucrul ăsta înăuntrul nostru încât a trebuit Hristos să moară pe Cruce, efectiv să moară pe Cruce, înțelegi? Adică vezi, El putea să vină să ne arunce, să zic așa din elicopter: „Băi, faceți treburile astea, Eu mă duc!” Nu s-a putut, nu se poate, trebuie exemplu personal. Și ăsta l-a dat El, Mântuitorul a dat exemplu personal. Și vezi în cazul, în cazul tuturor, nu tuturor, dar marea majoritate a minunilor, Mântuitorul întotdeauna întreabă „Ce vrei să-ți fac?”
Stai puțin, deci Dumnezeu e Dumnezeu, adică știe toate, și dincolo de asta când îl vezi pe ăla orb, nu-l mai întrebi „Ce vrei să-ți fac?” că știi ce vrea el. Da, dar Mântuitorul întreabă „Ce vrei să-ți fac?” nu ca să afle El, ci ca să arate că face asta de dragul omului, adică era și o faptă de iubire, nu ca și o faptă de automatism legal, să obțină voturi, ci face asta din iubire, și cred că dacă cineva ar fi spus, acuma că mă gândesc, dacă cineva ar fi spus „Doamne vreau să înviu, vreau să depășesc moartea!”, atunci ar fi spus: „Fie ție după credința ta!” Cred c-ar fi făcut. Dar, din păcate oamenii doresc, doreau să se vindece, să una alta, să nu știu ce. Sigur, e de înțeles.
Pelerin: Dar s-a sacrificat pentru ca noi să conștientizăm, că de fapt asta este… însă asta înseamnă iubirea adevărată.
Părintele Teologos: Da. Și din cauza este esențială Învierea lui Hristos, ca să-ți arate că acest drum duce la depășirea morții, că acest drum este singurul drum care trece dincolo, care nu se oprește la prăpastie, la limitări, ca să ne arate foarte clar, pentru că omul, niciun om nu poate să-și imagineze că drumul ăsta al iubirii, al jertfei, duce acolo. Și niciun om, cum să spun, n-ar avea puterea să se jertfească până la maxim, până la cruce.
Pelerin: Pentru că de fapt, inima transcede mintea.
Părintele Teologos: Da. Nu transcede, ar trebui să se unească, ar trebui să se unească mintea cu inima. Adică dorințele, dorințele și fricile trebuie să se unească cu partea rațională, părțile raționale și atunci omul să devinăm un tot unitar, adică să fie un glob atotvăzător și atotștiitor, asta trebuie să fie omul.
Pelerin: Mulțumesc frumos!
Părintele Teologos: Să-ți ajute Bunul Dumnezeu! Alte întrebări, chiar din peluză, băieți dacă aveți întrebări…
Ziua de odihnă
Pelerin: Despre ziua de odihnă ce ne puteți spune, Părinte?
Părintele Teologos: Da. E foarte necesară! Foarte necesară! Țuțea sau Noica…? Nu mai țin minte cine, dar cred că touși domnul Petre Țuțea, cred că el avea, la un moment dat am găsit un citat care m-a șocat, cred că Țuțea era. De ce? Pentru că, știi că Țuțea îi foarte hâtru, nu știu dacă ai citit câte ceva de el, mă rog. E așa, foarte… calambururi și da… Ok. Și la un moment dat o spus Țuțea: „Vai și amar de poporul care n-are sărbători!” Ce vrea să zică? Ce se întâmplă?
Este esențială sărbătoarea, pentru că în sărbătoare harul este mai mare, energia necreată a lui Dumnezeu este mai mare, și omul are experiența podului care duce dincolo de moarte, în veșnicie. Și atunci omul nu mai cade în depresie, omul are curaj. „A, se poate! Ok, pot, are sens să mă lupt!” Pentru că vezi, aici omul pe pământ, cum să spun, da, se luptă, pentru ce se luptă? Pentru bani, dar câți bani? Adică, pentru o poziție socială, care poziție socială? Copiii sunt bine, soția e bine, sunt bine și… se aplatizează. Și el știe că nu asta îl împlinește, el știe că are nevoie de perfecțiune, că are nevoie de perfecțiunea personală veșnică. Da, dar lucrurile astea se opresc în moarte.
Ei, în clipa în care el are înăuntru lui, cum spuneam înainte, experiența lui „Hristos a înviat”, experiența depășirii morții, experiența continuării acestui drum către perfecțiune, cu ajutorul Celui perfect, adică nici măcar drumul de unul singur, că… cum îi spune, chiar și drumul de unul singur către perfecțiune, zic „Bă se merită!”, perfecțiunea personală veșnică. Dar cu atât mai mult, în clipa în care te ajută Cel atotputernic, comunitate, că Sfânta Treime e comuniune, da? Mergi pe drumul ăsta, zici „Bă, mă bat cu toate, cum să spun, cu toată forța înainte, cu toate cele patru picioare, mă bag înainte!” Înțelegi? E esențială, este ziua, cum îi spune, ziua de odihnă.
Bineînțeles, ziua de odihnă nu înseamnă…, da, ok, sigur, înseamnă și odihnă trupească, adică să stai puțin să te liniștești, clar. Pentru că dacă te surmenezi îți distrugi sistemul nervos. Dar întâi de toate te odihnești prin deschiderea ta către Cel veșnic iubitor, care nu este o veșnicie moartă, o veșnicie rece, ci o veșnicie iubitoare personală care te așteaptă uite așa. Esențial. Bineînțeles că aici, clar, nu se discută, omul trebuie să meargă la Biserică, pentru că Biserica este trailer-ul, Biserica este avampremiera vieții veșnice, din cauza asta mergem la Biserică, pentru că acolo vedem de fapt unde ne ducem, cum, încotro drumul ăsta către perfecțiune, cam cum arată, unde-i în viitor? Ha! Biserica se vede, episodul viitor. Asta… Nu știu dacă am răspuns.
Alte întrebări.
Pelerin: Care este lucrarea duhovnicească. după ce te-ai spovedit, te-ai…, ai primit dezlegare, te-ai împărtășit? Și totuși, există un păcat mare, este o lucrare după duhovnicească după acest moment al spovedaniei, dezlegării?
Părintele Teologos: Există!
Pelerin: Și în ce constă asta?
Părintele Teologos: Da, eu acum o să ți răspund ție ca și… că te cunosc de atâția ani sau răspund la general?
Pelerin: Cum credeți dumneavoastră.
Părintele Teologos: Da, o să-ți răspund ție, că te cunosc și te iubesc de atâția ani. Bun, ar trebui să oprim camerele, dar… După aceea o să răspund și la general. Spune Sfântul Nil Izvorâtorul de mir; trebuie să știți că sunt… toți sfinții sunt mari, dar sunt niște sfinți care sunt super curați și dovada curățeniei extreme a sfinților ăstora este că izvorăsc mir. În clipa în care auzi că un sfânt izvorăște mir, ăla înseamnă că a fost precum lacrima, adică e… spune Sfântul Nil Izvorâtorul de mir că, după ce ne împărtășim e foarte bine să tăcem trei ore, dacă nu se poate, măcar două ore. Ăsta-i răspunsul pentru tine că te iubesc. Acuma, în lume e dificil treaba asta: „Ai auzit ce o făcut Popeasca, Săchelăreasca?” Știi? Știrile. „Ah, ce a făcut Gaza? Ce se întâmplă în Ucraina?” Las-o, trăiește puțin momentul acela de unire, de transcendență către Tatăl cel ceresc și iubitor.
Din cauza spune Sfântul Nil să tăcem, că vorbește de tăcerea… existenței noastre. Evident că asta nu înseamnă că rănești suflete. Adică, dacă ajungi acasă te întreabă eu știu fata sau te întreabă ginerele: ”Cum a fost la Biserică?” Tu: „Îmm…” Nu. Nu la asta se referă, se referă la tăierea tuturor fluxurilor, tuturor zgomotelor informaționale, da, care vin să te… să altereze delicatețea inefabilă a iubirii extraordinare a lui Dumnezeu. Deci, în clipa…, deci după ce te împărtășești roagă-te, citește cărți duhovnicești, vorbește cu un ”avva”, apropo de vorbit, și tot tăcere este, adică tot oprire de la lume. Desprinde-te de lume puțintel ca să vezi cum arată… cum arată raiul. Pentru că raiul, da, sigur, ok, raiul este și un loc, da, dar raiul este întâi de toate o stare. Este o stare pe care putem să o trăim încă de aici de pe pământ. Spune Mântuitorul: „Împărăția cerurilor înăuntrul vostru este.”
Creștinismul de la început și cel de astăzi
Pelerin: Aș vrea să întreb… e o problemă care mă frământă, poate e reală, poate nu, dar: Care e diferența dintre comunitatea creștină de la început, care de la o mână de oameni a influențat în bine întreaga lume și creștinii de astăzi care sunt mai degrabă influențați de către lume?
Părintele Teologos: Iar, tu pui niște întrebări că trebuie să le spun pe cameră, dar eu le spun pe cameră, de dragul tău le spun. Laicizarea, duhul lumesc, logica. Dumnezeu este total transcendent, este dincolo de această lume. E, noi acum, pentru că nu mai avem experiența lui Hristos pe care o aveau respectivii, ei aveau foarte multă credință, adică cum spuneam: „da, mă duc înainte de dragul lui Hristos” Știi? Noi, pentru că suntem mult mai ancorați în logică, adică cum vorbea domnul înainte despre iubirea condiționată și iubirea necondiționată: „Dar ce bă, eu îs prostul lui să-l iubesc necondiționat? Nu!” Înțelegi? Logica. Distrugător, distrugător. Nu, fă! Iubește necondiționat și te va valida Dumnezeu, asta-i credința, este o credință, credința este depășirea logicii, supra-logică, știi?
Asta aveau cei din primele veacuri, și bineînțeles ceea ce aveau ei și acum e, de fapt spun cine este de vină, principalul de vină sunt eu, adică eu și mă rog, vă rog să mă iertați părinți, noi suntem de vină, da? De ce? Cei din primele veacuri aveau exemple personale. Acuma noi ar trebui să fim exemplele personale pentru comunitatea, pentru Parohia, eu pentru… așa, voi pentru familia voastră. Și, din păcate nu suntem exemple personale. N-avem noblețea necesară ca să zică cineva: „Da bă, uite se poate! Ia uite! Slavă lui Dumnezeu!” Asta-i cea care schimbă care schimbă, da? Să te binecuvânteze Dumnezeu! Alte întrebări.
Depășirea gândurilor din timpul rugăciunii
Pelerin: Părinte, ce puteți să ne spuneți despre depășirea ispitelor, gândurilor care vin în timpul rugăciunii? Că tot timpul apare un gând că trebuie să cumperi nu știu ce, că trebuie să faci nu știu ce, că…
Părintele Teologos: Toate problemele se rezolvă în timpul rugăciunii…
Pelerin: Da, dar focusarea aia, concentrarea aia…
Părintele Teologos: Știu, păi, din cauza asta spun, pentru că diavolul îți aduce o mulțime de gânduri… Diavolul nu-i prost. E întunecat, dar prost nu e
Pelerin: Mare teolog! Cum zicea Părintele Cleopa.
Părintele Teologos: Sigur, din cauza asta este esențial să știm că diavolul este un tip de minte, adică cineva foarte inteligent, foarte malefic bineînțeles, dar foarte inteligent. Ei, în clipa în care îți vin gânduri la rugăciune spui „Nu acum!”, efectiv nu dai atenție. Este ca și avionul care vine dar tu nu-i faci pista de aterizare, nu lași să aterizeze, nu discuți cu gândul, nu-i dai atenție. Dacă vezi că vine unul elicopter și încearcă să-și pună desantul unde nu trebuie, iei bazuca și dai după el, adică o să mergi să spovedești. Asta trebuie făcut. După care, fii foarte atent să nu dai importanță exagerată grijilor, întâi de toate tai grijile, adică simplifici viața la minim, adică nu, simplifici viață la maxim și ți-o… înțelegi ce vreau să spun..
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Adică să ai o viață cât de simplă posibil și grijile pe care trebuie să le ai, nu le absolutiza. Da, sigur, ok, trebuie să mă duc să cumpăr dar mâine, sau mai încolo și așa mai departe, nu acuma. Și chiar poți să spui: „Doamne dacă-i de la tine gândul ăsta, te rog eu mult că mă rog acuma Ție, adu-mi gândul după.” Și atunci o să vezi dacă o să vină gândul după. Pentru că dacă diavolul e inteligent, Dumnezeu este super inteligent și bineînțeles că Dumnezeu nu este un, cum să spun, nu este un aparat din ăla care-ți aruncă numere la întâmplare. Nu. Dumnezeu fiind inteligent, știe că te rogi, și deci o să-ți aducă gândul bun după rugăciune, la sfârșitul rugăciunii. Dacă vine în timpul, vine antiaeriană în timpul rugăciunii, asta-i clar că e de la vrăjmașul, știi?
Bun. Și aici, bineînțeles iarăși ajută înainte de a te ruga, să n-ai centrii de plăcere puternici, centrii de atenție puternici, adică nu te uiți la știri înainte de a te ruga, că atunci în timp ce te rogi îți vine știrea. Sau în cazul copiilor, spre exemplu, copiii să nu se joace înainte, adică să nu să se joace jocuri pe calculator sau orice altceva sau să… tiktokeze înainte de a se ruga, că atunci îi vine în minte toate imaginile de pe acolo, sau înainte dar de a face lecțiile.
Pelerin: Dimineața e ușor, dar seara e greu.
Părintele Teologos: Știu. Nu seara…
Pelerin: Seara e încărcată de tot felul de programe. Dimineața da, e simplu, te dai jos din pat, ok ai mintea limpede, liniștită. Seara e mult mai greu.
Părintele Teologos: Din cauza asta, nu întârzia seara. Adică roagă-te, imediat, cum am spus, primul val de apărare să fie rugăciunea, imediat ce ajungi acasă, imediat ce ajungi acasă. Sigur că da, ok dai dragoste soției, copiilor, îi îmbrățișezi, îi întrebi ce mai fac, după care primul lucru vă rugați. Astfel încât să plece mâzga aia de la lucru, toate grijile alea, și așa mai departe, vă liniștiți, vă calmați, vă echilibrați, o să fiți mult mai rezilenți la o năzbâtie, la un cuvânt mai nepotrivit a unui membru de familie. Și dincolo de asta, vă liniștiți. Dacă într-adevăr vă rugați seara târziu la nu știu ce oră cu capul în pungă, pe repede înainte…
Pelerin: Asta voiam să vă întreb: Care ar fi o oră? Spune că rugăciunea de la miezul nopții e foarte puternică.
Părintele Teologos: Nu-i adevărat! Adică bun, să ne înțelegem, e adevărat dacă vorbim de Sfântul Munte, e adevărat dacă vorbim de Sfinții Părinți. Bun, dacă voi aveți în lume o viață fără centre de atenție puternici, faceți-o. Dar în clipa în care, cum spuneai tu, vii surmenat la ora 12:00 noaptea și așa mai departe e… Adică poți s-o faci? Sfinții Părinți bineînțeles că vorbeau de priveghere și așa mai departe și bine vorbeau, dar vorbeau în condițiile lor, în care omul…
Pelerin: Scuzați-mă că vă întrerup, dacă te culci să zicem la ora 10:30 – 11:00, poți să faci atunci rugăciune la 10:30 la 11:00?
Părintele Teologos: Da, sigur, bineînțeles, evident, și eu chiar ți-am spus mai repede, după cum e Vecernia de fapt, una din principalele slujbele ale bisericii, imediat ce ajungi acasă. Pentru că dacă te rogi la 10 -11 o să… bine, acuma nu știu cazul tău personal, dar vorbesc în general, oamenii seara sunt surmenați, sunt plini de griji că ce-or văzut și toate astea și se roagă pe repede înainte. Și obosiți, și căscând și toate astea, știi? Eh, și atunci unde-i calitatea rugăciunii, că el de fapt se roagă patului, știi? Nu se roagă lui Dumnezeu, știi? „Când termin?” Asta. Și bineînțeles, iarăși ce ajută enorm în cazul ăsta e tipul de rugăciune, ce rugăciune faci. Dacă faci „Doamne Iisuse” care e o rugăciune ciclică, rugăciune dintr-un gând care n-are multe gânduri în ea, atunci o să vezi că o să te rogi mult mai bine, și mai ales dacă folosești metanierul…
Pelerin: Să fie mai scurtă, da…
Părintele Teologos: Scurtă și fără multe gânduri. Nu „pâinea noastră cea spre ființă…” „Băi ce pâine bună am mâncat…”
Pelerin: Dacă spui Psalmul 50, n-ai cum la Psalmul 50…
Pelerin: Nu-i permitem gândului să plece…
Părintele Teologos: Păi asta spun, îți vine gândul și pleacă. Din cauza asta… cu „Doamne Iisuse”. Dar sigur, cum spune duhovnicul tău. În orice caz, în Sfântul Munte noi „Doamne Iisuse” avem și ăsta e… știm că asta ajută foarte mult și mai ales, cum spuneam pe metanier și dacă faceți semnul crucii „Doamne Iisuse Hristoase…” Hai să scot și eu metanierul, așa bun, deci „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă!” Asta ține foarte tare, așa, mintea adunată, și o să vezi că ușor nu se răspândește. Se mai răspândește ea din când în când, dar e mult mai bine decât în clipa care citești…
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Da, sigur, bineînțeles.
Pelerin: Și dacă îți acorzi 2-3 ore de somn, care sunt foarte importante pentru liniștirea creierului, și-ți pui ceasul să te trezești, să te rogi… n-ar fi o soluție mai bună, că te liniștești, și te rupi și de ce-a fost în ziua dinainte?
Părintele Teologos: Trebuie cu foarte multă atenție tema somnului, temă foarte importantă, somnul este o perioadă foarte activă a creierului uman, la somn. Sigur ar fi foarte bine să vă culcați în intervale de o oră jumate, multipli de o oră jumate, adică trei ore, șase ore și așa mai departe. Dacă poți să faci treaba asta, da. Dar asta presupune că trebuie să ai un program foarte stabil în cursul zilei și un program care să nu te surmeneze. Cum spuneam, mai demult era altceva. Adică mai demult mergeai la câmp, deci oamenii erau în principal agricultori care…
Pelerin: Te trezeai cu cocoșii…
Părintele Teologos: Da, și dincolo de asta munca la câmp, bun, ok, o muncă obositoare pentru trup. Da, dar sufletul este foarte, nu știu dacă ați muncit vreodată la câmp, ați văzut că sufletul e cristalin, deci nu e nicio problemă. Sigur, cu trupul, da, ok… dar, te culci și nu-i nicio problemă, te poți trezi după trei ore… după care iarăși te culci. Astăzi pentru că suntem în fluxul ăsta, zgomot informațional, că de fapt nici măcar informații nu sunt, mă rog… plus tiii tiii, plus una alta, plus certuri, plus știri, plus „Băi, ai văzut ce s-a întâmplat? Aia, aia, aia…” Trebuie cu discernământ. Dacă se poate face asta, cu atât mai bine.
Pelerin: …ești exact ca dimineața.
Părintele Teologos: Și dacă se poate, cu atât mai bine, dar trebuie să se poată, înțelegi? Cei mai mulți nu pot să facă treaba asta. Din cauză… eu vorbesc la general.
Pelerin: Și eu țin pentru persoana mea…
Părintele Teologos: Sigur, să te ajute Bunul Dumnezeu! Asta-i temă de duhovnic deja. Alte întrebări. Zi!
Reticența apropiaților vizavi de valorile creștine
Pelerin: Cum să gestionez reticența oamenilor din jurul meu când descoper o informație care pentru mine are o valoare în ascensiunea mea duhovnicească, probabil eu, cum v-am spus că m-ați ajutat foarte mult, și… pentru mine sharingul ăsta mă ajută foarte mult să asimilez informația, dar prietenii mei și oamenii din jurul meu, nu percep de nicio culoare și nici un fel. Și chestia asta parcă…
Pelerin: Judecă.
Pelerin: Da, mă judecă și mă doare, că pentru mine e un… ”aha moment” sau ceva foarte ”uau” și văd că pentru ei nu… îi zero sau nu doar zero, chiar primesc efectiv reticență și zic: „Băi, mai lasă-ne că ești nebun.” Sau…
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Întrebarea este: Continui așa, apostolește între ghilimele sau dacă primesc reticență așa, mă las efectiv și îmi văd eu de drumul meu?
Părintele Teologos: Spune Sfântul Apostol Pavel, după prima și a doua sfătuire, lasă-l. Pentru că generezi, poți să generezi repulsie. Să nu uităm că este în fizică un principiu al mecanicii, cred că al treilea principiu al mecanicii, al acțiunii și reacțiunii. Dacă tu presezi tare, o să ai și o forță contrară.
Pelerin: Am presat câțiva oameni să se uite, de exemplu la videoclipurile dumneavoastră, și după ce s-au uitat, mai ales pe mine m-au impresionat foarte tare, n-au înțeles nimic.
Părintele Teologos: De ce? Pentru că, bun, adică răspunsul teologic este pentru că nu i-a atins harul lui Dumnezeu. Acuma răspunsul corect este tot ăsta, dar tradus în română, ce se întâmplă? Ei s-au închis la această lume și nu numai că s-au închis la această lume, ei știu că au o problemă, știu că au o problemă, pentru că în clipa în care Îl accepți pe Hristos, accepți… asta aduce după sine o întreagă căruță de consecințe. Adică dacă Îl accepți pe Hristos, trebuie să accepți și Crucea lui, crucea ca și drum către…
Pelerin: E ca și cum renunță ei la ideologii și la dogmele în care…
Părintele Teologos: Da, uite, asta este! Adică renunță la patimile lor, înțelegi? Deci eu, cum să spun, am patimile mele, eu știu… beau, fumez, multe altele, să nu le spunem pe cameră acum. Așa, ok. Ei, în clipa în care eu accept, de exemplu, un film SF, nu-i nicio problemă, sau orice altă să zic așa religie greșită, orice altă erezie, nu știu ce… apropo de yoga și toate astea, satanismele astea. Nu-i nicio problemă. De ce? Pentru că, bine e o problemă foarte mare că te demonizezi, dar vreau să spun, eu nu, cum să spun, nu trebuie să mă angajez că îmi iau crucea. E, dar în clipa în care Îl accepți pe Hristos, trebuie să-ți iei crucea. Și tu știi că Hristos are dreptate, îți spune conștiința, adică clar, la toată lumea spune conștiința că Hristos… și de asta, vezi, Hristos este atât de luptat. Pe când cele mai bizare bazaconii nu sunt luptate.
Adică vezi, la ora asta sunt oameni care se consideră câini, se consideră pisici, bun.
Pelerin: Cameră de filmat!
Părintele Teologos: Ei, dar nimeni nu-l luptă. De ce? Pentru că, asta nu presupune cruce, pe când în clipa în care dacă tu-L accepți pe Hristos cel Înviat, e, asta presupune o anumită angajare din partea ta. Acolo-i problema. Deci ceea ce tu trebuie să faci, după cum spuneam, după prima și a doua sfătuire, lasă-i, dar fii exemplu personal bun pentru ei. Și atunci el, când o să vadă noblețea ta, când o să vadă, cum să spun, puterea de a depăși necazurile, când o să vadă puterea ta de iubire, adică puterea ta de jertfă, o să zică: „Ok, vreau și eu!”
Pelerin: Puterea exemplului, nu doar vorbă.
Părintele Teologos: Exact!
Pelerin: Ați zis acum, parcă Dumnezeu v-a pus în gând, exact despre subiectul cu yoga. Am văzut un videoclip de-al dumneavoastră în care ne îndemnați să ne uităm… Klaus Kenneth care vorbește despre yoga, am luat și cartea ”2 milioane de kilometrii în căutarea adevărului” și tot… după ce am aflat informația asta, am câteva prietene care le-am… le-am zis: „Vedeți, aveți grijă cu yoga, pentru că yoga este energie demonică și mai ales efectiv primii pași pozițiile în care stați sunt închinări zeilor.” Am înțeles că-s mai multe etape de yoga, în care energia demonică crește, care poți să ajungi până să fii un maestru guru sau…
Părintele Teologos: Da și să te demonizezi, aia e problema cea mare.
Pelerin: Da. Am fost subiect, toată lumea râdea de mine…
Părintele Teologos: Da. Pentru că ei nu știu, dar o să vadă în timp săracele. Nu zic cu bucurie, ferească Dumnezeu! Eu cunosc cazuri. Pe Kenneth, l-am cunoscut personal și chiar am discutat cu el, știi? Deci… Și el mi-a spus o mulțime de lucruri. Dincolo de asta am cunoscut foarte mulți yoghini care ajunseseră… adică rău de tot, cum să spun, uniți cu ființe alfa, tot felul de lucruri, demonizări. Ferească Dumnezeu! Suicid! Ferească Dumnezeu!
Pelerin: Spune dânsul, la un moment dat or intrat cu el…
Părintele Teologos: Da, era toată camera lui plină de demoni. Și zicea: „Băi, stai puțin că eu…”
Pelerin: Fizic…
Părintele Teologos: Fizic, da, da, da… „eu am ajuns guru să scap de demoni, și la urmă toată chilia mea e plină de demoni.” Ăsta a fost punctul care a zis el „Stop, că ceva e… nu e cum trebuie!” În regulă?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Alte întrebări, dacă mai era cineva.
Pelerin: Aș mai avea eu una.
Părintele Teologos: Da, sigur. Să auzim.
Despre plictiseala în timpul rugăciunii
Pelerin: Care e rezolvarea, în situația în care, de exemplu rugăciunile standard, cele de dimineață și cele de seară regăsite în cărțile de rugăciune ne plictisesc și ajungem să le rostim doar cu buzele. Putem să ne rugăm cu cuvintele proprii sau totuși să folosim o parte din rugăciunile standard și apoi să încercăm să ne rugăm cu cuvintele proprii?
Părintele Teologos: Rugăciunea cu cuvintele proprii oricum trebuie s-o faceți, pentru că este expresia inimii voastre către Dumnezeu. Asta este o rugăciune foarte mângâietoare care ajută pe om. Asta indiferent de uscăciunea în rugăciunea de care ai vorbit. Uscăciunea în rugăciune apare ca și un parazit al căderii lui Adam, bine, apare și ca și urmarea unui păcat concret pe care cineva îl face, dar uneori apare și ca și un parazit al căderii lui Adam indiferent ce ar face omul. După trei patru ani harul se retrage să știi. După primul zel, după harul ăla care la început așa… rupem tot, nu știu ce, după care apare această obișnuință. Aici ajută ”Doamne Iisuse…” și ajută într-adevăr să continui, să continui cu aceste rugăciuni, adică continuă chiar dacă nu simți nimic.
Pentru că trebuie să știi că atunci când nu simți nimic, bineînțeles nu din cauza păcatului tău, că dacă e păcatul tău, atunci e clar, trebuie să te spovedești și așa mai departe. Dar, dacă treci prin această perioadă de uscăciune, adică prin deșertul Arabiei cum a trecut Moise după marea minune din Marea Roșie, acolo este cea mai, cum îi spune, rugăciunea cea mai valoroasă, de ce? Pentru că acolo arăți că-L iubești pe Dumnezeu. Acolo arăți că-L iubești pe Dumnezeu. Pentru că, vezi în clipa în care avem har și ne rugăm, e… Duhul Sfânt se roagă în noi, cu suspine negrăite cum spune Scriptura, înțelegi? Și nu are atâta valoare. Valoare… Și apropo de iubirea condiționată, în clipa în care copilul spune că te iubesc în clipa în care tu îi dai ciocolată, nu acolo este… are valoare foarte mare în clipa în care tu nu-i dai nimic și spune „Te iubesc!”, înțelegi?
Și deci, din cauza asta, continuă cu rugăciunea, fă-ți programul constant pe care îl ai și o să afli o mare cunună să zic așa, mari daruri de la Dumnezeu. Dar trebuie să trecem prin asta. Evident că decorezi treaba asta cu rugăciuni spoveditoare, dar ai grijă să nu se răspândească mintea și cu rugăciunea lui Iisus pe metanier. În regulă?
Pelerin: Mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!
Mai dorea cineva să întrebe ceva?
Despre fricile din viața de zi cu zi
Pelerin: Cum poți să-ți înfrângi fricile care apar zilnic, în viața de zi cu zi?
Părintele Teologos: Sunt două… E odată, este vorba de prudență, în care s-a dovedit fizic, statistic, științific că, da, trebuie să te ferești, adică dacă sunt pe marginea bordurii aici și jos e prăpastie, nu mă duc. Dar, tu, evident că nu vorbești despre asta. Tu vorbești despre cum spune Sfântul Ioan Scărarul dacă nu mă înșel, despre pericolul care apare înainte de a apărea. Adică e vorba de…
Pelerin: Da
Părintele Teologos: Da. E vorba de gândurile care îți vin. Nu trebuie să primești aceste gânduri. Adică pur și simplu să spui: „Are grijă Dumnezeu!” Dacă conștiința nu te mustră de ceva, să nu îți fie frică, fii atent la conștiința ta! Conștiința nu te mustră de ceva și știi că nu ești, bun, toți suntem păcătoși, dar înțelegi ce vreau să spun, adică la nivelul tău, după cum spune duhovnicul, după cum spune soția sau, mă rog, prietenii și așa mai departe, șeful, că nu păcătuiești, mă rog, încă o dată, toți suntem păcătoși, nu asculta gândurile. Pentru că diavolul îți aduce gânduri ca să te oprească din drum. „Să vezi ce se întâmplă dacă nu știu ce…” Nu, n-o să se întâmple nimic pentru că Dumnezeu este personal. Dumnezeu este persoană, mai bine zis sunt trei persoane acolo, adică e Cineva activ, viu, care te ajută. Și asta este de fapt credința.
Credința este, în clipa în care spune Dumnezeu: „Fă așa cum zic Eu!” Logica ta, gândurile tale spun că n-o să reușești. Și într-adevăr, conform logicii n-o să reușești. Da, dar spune Dumnezeu „I am in charge! O să mă ocup Eu de treaba asta și o să te ajut în pofida oricărei logici!” În regulă?
Pelerin: Mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!
Pelerin: Deci trebuie să respingem gândurile.
Părintele Teologos: Neapărat! Nu ascultăm gânduri.
Pelerin: Și care e cea mai eficientă metodă de a le respinge?
Părintele Teologos: „Mă ce-s cu becurile alea acolo? Grămada asta de nisip de unde este? Da? Sigur, nu dai în seamă, „Doamne…”, rugăciune, nu dai, nu bagi în seamă, îți muți mintea altundeva. Întâi de toate rugăciunea, dacă vezi că insistă, mută-ți minte altundeva. Și chiar în biserică, dacă nu te mai poți ruga și ai război foarte puternic, efectiv vorbește cu sfinții din icoane, pe care-i vezi: „Maica Domnului ce drăgălașă ești tu! Fecioară curată, ajută-mă pe mine draga de tine!” „Sfinte Ioan Botezătorul, specialule, ajută-mă pe mine, nu mă lăsa pe mine!” Discuți cu ei, astfel încât să se opreascărăzboiul de gând. Sau iarăși, dar în viața de zi cu zi ajută foarte mult munca fizică, astfel încât mintea să se concentreze pe ce ai de făcut. De exemplu dacă are cineva un atelier de reparat mașini, trebuie să se concentreze pe reparat mașini, pe bătut cuie în geam, pe ceva, orice altceva, să nu aibe gânduri.
Pelerin: Gândurile apar…
Părintele Teologos: Când băltește mintea, înțelegi? Asta. Și atunci omul se poate apăra. Și mai ales dacă în clipa în care muncește spune și rugăciunea, adică lucrează ceva „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă!” Asta ajută foarte mult.
Pelerin: Adică mintea ancorată altundeva.
Părintele Teologos: Sigur. Și concentrată și se roagă, diavolul nu poate să atace. Foarte greu, înțelegi? În regulă?
Mai este o întrebare? Văd o mână sus acolo.
Imaginația în timpul rugăciunii
Pelerin: Este greșit dacă în timpul rugăciunii avem imaginea unei icoane?
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: Chiar dacă nu suntem în fața icoanei respective.
Părintele Teologos: Da. Nu-i bine. Adică e periculos. Cel mai bine este să nu ai niciun fel de icoană. Să nu ai niciun fel de… adică bun, să stai în fața icoanei, dar să nu-ți imaginezi icoana, să nu-ți imaginezi pe Hristos pe Cruce, și așa mai departe. Pentru că imaginația, puterea imaginativă a omului de fapt, imaginația, este portalul pe unde intră vrăjmașul. Pentru că în clipa, în care tu îți deschizi imaginația, asta e ca și cum deschizi așa un mare cearceaf, un mare ecran, cum erau mai demult la cinematograf, nu știu dacă mai este astăzi, și atunci vrăjmașul pune imaginea lui, și mai departe. Și atunci tu, de fapt te duci pe imaginea respectivă. Cel mai bine este să-ți închizi mintea pe cuvintele rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă!” Înțelegi?
Și concentrându-te pe cuvintele rugăciunii, pe sensul cuvintelor rugăciunii, da? Atunci o să vezi că mintea se luminează și începe să simtă, începe să simtă înțelesuri înalte, înțelesuri teologice dar în afara rugăciunii. Este o stare cum spuneam, acel nor luminos care era pe Muntele Tabor. Care bineînțeles era Duhul Sfânt, dar vorbim că… se arată ca nor pentru că e ceva difuz, adică nu e ceva îmbucățit, o imagine, înțelegi? Mare atenție cu imaginile.
Și din cauza asta, că întreabă cineva, apropo de catolici și nu știu ce, de rozariu: „Să folosim rozariul sau nu?” Pentru că rozariu seamănă foarte mult cu metanierul. Dacă rozariul, adică boabele alea de lemn sunt folosite ca și metanier, ok. Dar dacă sunt folosite ca și rozariu, e o problemă, de ce? Pentru că, în cazul rozariului trebuie să-ți imaginezi. Deci asta e marea problemă, că trebuie să-ți imaginezi pe Mântuitorul cu o inimă în centru, pe Maica Domnului cu o inimă în centru, cu spini în jur. Nu știu dacă știți, poate că ați văzut tablouri de genul ăsta, catolice și catolicizante. E greșit. Înțelegi? Pentru că atunci tu, de fapt te duci și contempli o imagine, care imaginea asta nu este Dumnezeu, înțelegeți? Și unde mai pui că, după cum spuneam, apare și apare și ”dangalaki” apare vrăjmașul. Deci mare atenție cu imaginile!
Alte întrebări? Bine. Dacă nu mai aveți întrebări… Zi, ultima.
Cum ne vorbesc sfinții
Pelerin: Ultima oară când am fost aici v-am întrebat cum o să îmi dau seama care este sfântul meu, pentru că după nume nu este. În primul rând vreau să vă întreb dacă am voie să vorbesc întâmplările cu sfinții?
Părintele Teologos: A, ok. Să spui întâmplările cu sfinții altora.
Pelerin: Aici de față.
Părintele Teologos: Pe cameră!?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Dacă nu te pui într-o poziție de slavă, spune-o.
Pelerin: Da. Nu de slavă.
Părintele Teologos: Bun. Zi, că te tai eu.
Pelerin: De mândrie… Nu, nu. Deci, am avut, mi-am adus aminte retroactiv, am citit într-o seară de Sfântul Iorodion de la Lainici…
Părintele Teologos: Mare sfânt!
Pelerin: Da, și mi-am adus aminte o întrebare de foarte mulți ani, de pe vremea când nu eram credincios, în care am oprit la mănăstire la Lainici și maică-mea a intrat în biserică, eu nu am vrut să intru în biserică. Am zis: „Hai du-te tu că… lasă-mă te rog cu astea.” Am stat în mașină, am fumat o țigară. În momentul în care am rămas în mașină, a venit un om, s-a urcat în mașina din față, a dat în marșarier și direct a intrat cu mașina în mine. Eu asta mi-am adus aminte retroactiv întâmplarea. În următoarea zi am fost la biserică unde merg de mai bine de șase luni, și eu nu știam unde este Sfântul Irodion de la Lainici, întâmplarea a fost că exact am întârziat câteva minute la slujbă și am sărutat icoanele mici și locul meu e undeva mai în față, m-am oprit exact, drept în fața icoanei, nu icoanei, desenului cu Sfântul Irodion de la Lainici. Asta înseamnă că am simțit Sfântul sau că simt cumva evlavie la acel…
Părintele Teologos: Astea sunt niște hint-uri cum să spune în engleză, niște apropouri. Adică spune Sfântul, în primul… la început, retroactiv a spus că: „N-ai făcut bine că nu te-ai dus în biserică.” Și asta, a doua a spus: „Am grijă de tine.”
Pelerin: Eu nu cred că o să… că era chiar o coincidență…
Părintele Teologos: Păi nu este, sigur.
Pelerin: Era a doua zi după ce m-am gândit la chestia asta.
Părintele Teologos: Sigur, nu este. Deci în clipa care vezi că se repetă astfel de lucruri, îi spui sfântul tău. Și atunci roagă-te: „Sfinte Irodion, ajută-mă pe mine!” Să iei o icoană frumoasă cu sfântul, să pui acasă frumos…
Pelerin: Deci asta înseamnă că simt evlavie la sfântul respectiv.
Părintele Teologos: Bineînțeles!
Pelerin: Dacă l-am simțit într-un anume fel.
Părintele Teologos: Sigur, cum spuneam, îți bate apropouri. Bine, sfinții sunt foarte eleganți, așa foarte… nu intră cu cizmele.
Pelerin: Au umor.
Părintele Teologos: Da, au mare umor, o mare delicatețe… da, sigur sunt și alții.
În regulă? Bine să vă binecuvânteze bunul Dumnezeu! Doamne ajută!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
