Urmăriți un material foarte bun cu Jonathan Pageau în care acesta ne arată că diavolul a fost mereu în muzica maselor prin ocultism și prin alte metode.
Vizionare cu folos!
Powered by RedCircle
Diavolul a fost mereu în muzica maselor – Jonathan Pageau
– [Winston Marshall]: Diavolul joacă un rol important în muzica rock și mergând până înapoi la Robert Johnson, iar eu cred că povestea lui Robin Johnson este, probabil, arhetipul muzicii rock ‘n roll. A murit la vârsta de 27 de ani, e primul care s-a alăturat la „Clubul 27”, după cum se spune, și-a vândut sufletul la răscruce de drumuri diavolului pentru a avea acest talent pe Pământ, care este o poveste arhetipală fascinantă, și acea poveste este piatra de temelie și merge până la capăt și chiar și astăzi avem diavolul încă reaparând cu Sam Smith în turneul său recent; el este îmbrăcat cu coarne de diavol, flăcări care urcă pe scenă, în jurul scenei, este ca și cum ar fi dantelat în SNM și există un întreg context aici. Deci e cumva un flirt cu… și, evident, aceasta este doar o latură a muzicii pop și a muzicii rock, dar există un flirt cu diavolul care este vizibil pentru că, să spunem, artiștii clasici… Evident, diavolul a fost întotdeauna portretizat, dar de obicei este portretizat în contrast cu cerescul sau divinul. Și mă întreb care e percepția ta referitor la diavol în muzica pop?
– [Jonathan Pageau]: Asta e de fapt ceva ce ai putea găsi și în alte forme, ca să nu ne limităm doar la muzica pop, să fim atenți, ca oamenii să nu creadă că doar muzica rock este rea sau… În muzica populară, în multe tradiții populare ai o relație între diavol și…, de exemplu, diavolul și lăutarul, există toate aceste tradiții, știu că în Quebec când cânți lăutărește ca diavolul și uneori, dacă cânți lăutărește prea bine și dansul este prea intens, diavolul va veni și va dansa printre oameni. Și există întotdeauna această legendă a unei tinere care dansează cu diavolul și dansează cumva cu diavolul prin iad și îl obosește, ca și cum ea ar fi singura care poate să-l obosească.
Deci ideea că diavolul este legat de muzica aceasta, are legătură cu… Cel mai bun mod de a înțelege asta e că are legătură cu patimile, e cel mai bun mod de a înțelege asta, pentru că muzica populară și muzica de dans și astea se cam reduc la șolduri, este mai pasional, are ceva legat de dorință, este ceva care are legătură cu seducția, este ceva care are de-a face cu mai multă energie sexuală și deci cred că, în mod natural, există un sens în care asta este conectat cu diavolul în mitologia vestică.
– Este un cântec celebru, Devil Went Down to Georgia (Diavolul a mers în Georgia), al trupei lui Charlie Daniel, cu faimosul solo lăutăresc și e exact așa, un joc cu diavolul. Dar este doar așa de simplu ca și când oamenii se joacă cu ceea ce consideră că sunt păcate, să spunem, și nu este superficial…?
– Nu, nu e superficial, este la toate nivelurile la care poate fi. Și deci aceasta este problema, cred, atunci când oamenii se uită la acest tip de simbolism sau acest tip de muzică, că vor spune: „În anii 80 ziceam că heavy metal este satanic și totul este satanic, că, literalmente, oamenii satanici se închină diavolului. Și oricine este interesat de genul ăsta de muzică știe că nu este adevărat. Și mie îmi place Black Sabbath, dar știu că nu sunt un satanist, adică știu că satanismul nu e ceva care mă interesează, dar nu înseamnă că nu poate duce acolo, dar la cel mai superficial nivel este exact ceea ce ai spus, ne jucăm cu dorințele noastre, ne jucăm cu păcătoșenia, ne jucăm cu frica, este ceva asemănător Halloween-ului, tocmai am sărbătorit Halloween-ul săptămâna trecută și Halloween-ul are ceva de-a face cu asta. Are legătură cu carnavalul.
Și simbolismul din rock ‘n roll și din muzica pop este legat de ceea ce am considera carnavalul antic. În lumea antică existau întotdeauna sărbători ale excesului, unde, de obicei, înainte de unele perioada de post sau, uneori, la sfârșitul anului, există tradiții diferite pentru diferite culturi, ai avea o sărbătoare a excesului și o sărbătoare „cu susul în jos”, unde doar pentru câteva zile te-ai costuma, ai purta măști, ai avea niște personaje diabolice, ai avea acrobați și lucruri care se învârtesc și suflători de foc și toate aceste chestii.
– Ce tradiție e asta?
– Nu, e un carnaval, știi ce e un carnaval.
– Știu! Deci în înțelegerea mea, și poate că greșesc,…
– Uite, Mardi Gras! Da? Am avut Mardi Gras (lăsatul secului) în vest, am avut mai multe tradiții în vest. Este Mardi Gras înainte de post, o tradiție de carnaval în care găsești costumări în personaje, un comportament lasciv, un pic de jonglerie.
– Dar asta nu provine din tradiția voodoo?
– Nu!
– De unde provine Mardi Gras?
– Mardi Gras e sărbătoarea dinaintea postului, înainte de Miercurea Cenușii Miercurea Cenușii este, în vest, atunci când primești crucea pe frunte cu cenușă din Duminica Floriilor de anul trecut și de atunci începe postul. Iar carnavalul înseamnă sărbătoarea trupului, de fapt, este sărbătoarea cărnii. Deci, din punct de vedere liturgic, era ultima zi în care mâncăm carne. Deci ne întâlnim împreună, gătim toată carnea și apoi terminăm carnea pe care o aveam pentru că acum o să postim o lună.
Dar apoi asta a fost asociată cu o tradiție mai generală de carnaval, care include în tradiția evreiască Purim, sau mai era Bacchanalia sau orice alt tip de tradiție de exces sau răsturnată, exces și umor, toate astea. Ai văzut o sărbătoare Mardi Gras, adică dacă te uiți în Veneția sau unde oamenii se costumează în clovni, se costumează în…, va fi un pic de erotism, depinde de cultură, dar chiar și în culturile foarte tradiționale ai avea un comportament răsturnat, oameni care se costumează ciudat și altele în timpul Mardi Gras. În Purim, de exemplu, în tradiția evreiască, există o tradiție rabinică care spune că de Purim ar trebui să bei suficient vin și să te învârți până când cazi la pământ. Acesta este un mod bun de a înțelege ce sunt aceste tradiții de carnaval.
Deci poți înțelege tradiția de carnaval ca ceva de genul: a ajunge la sfârșit, a ajunge la margine, a veni în locul în care toate lucrurile își arată excepția și sunt inversate, sunt excese și le expunem pentru o clipă pentru că este un fel de tabu în cea mai mare parte a anului. Avem aceste dorințe, avem aceste mici zboruri, aceste mici excese, micile momente în care nu suntem complet adecvați în gândurile sau în dorințele noastre și apoi, de obicei, acele tradiții permit lucrurile astea, pentru o zi sau pentru câteva zile și apoi le opresc iar.
– Care este scopul?
– Sunt mai multe scopuri. Unul este acela de a fi ca o supapă pentru ca acea presiune să iasă, celălalt este de a dezvălui care este anormalul. E ca și cum ai spune: asta nu este lumea normală, acesta este anormalul, acesta este excesul. Așa că trebuie să o arătăm într-o oarecare măsură, ca să putem ști ce contrastează cu ce este normal, Așa că avem un moment în care este în regulă să purtăm o mască, e în regulă să facem lucruri care nu au sens, care sunt absurde și apoi ne întoarcem la normal. Și facem asta. Să ne gândim cum facem asta fracțional, adică pe diferite niveluri, așa că la sfârșitul fiecărui an, de obicei, în majoritatea culturilor, există cel puțin un carnaval. Dar de obicei avem weekend-uri, și în weekend nu facem ceea ce este normal, facem lucruri care sunt puțin diferite de normal, poate ne jucăm jocuri, facem lucruri care sunt puțin în afară. Și seara facem la fel, adică lucrăm ziua, iar seara jucăm cărți, ne uităm la un film ne distrăm, și apoi începem din nou.
Deci carnavalul este ca o versiune uriașă pentru asta, o versiune la nivel de oraș sau de țară a anormalului. Și așadar Halloween-ul este unul dintre ultimele rămășițe pentru asta din cultura noastră. De Halloween ies monștrii, și acum vedem monștrii și vedem vampirii și monștrii și excesul și asistenta sexy sau orice. Și există o idee de a depăși limita și a arăta lucruri care de obicei nu sunt normale și apoi ne întoarcem la normal.
– Deci putem vedea muzica pop cumva similar. Adică noi nu trăim în acea lume în continuu, dar ascultând-o sau mergând la acele tipuri de concerte în care diavolul este manifestat, facem din nou asta?
– Exact. Cel mai pozitiv mod de a înțelege muzica pop este astfel. Deoarece are estetica asta, de a dansa cumva cu diavolul, are puțin din asta și puțin din a dansa cu excesul și a participa și a te juca cu elementul pasional al nostru, a ne juca cu acele dorințe, a ne juca cu acea transgresie. Desigur, pericolul, și este cumva pericolul epocii noastre în general, este că… Carnavalul este o dată pe an, dar problema în societatea noastră este că practic noi suntem în carnaval tot timpul, toată cultura noastră este acum divertisment, toată arta noastră este acum transgresivă, și toată cultura noastră poate, cu aceeași estetică, care are un loc normal în orice societate, poate într-un fel să devină un indicator ciudat al locului în care se află societatea.
Deci să ne gândim așa: la sfârșitul zilei, trebuie să joci niște cărți și poate că beți ceva și apoi te duci la culcare. Apoi în weekend o să faci asta puțin și apoi ai carnaval și apoi faci asta masiv timp de o săptămână și o faci mai mult, te costumezi și faci toate astea. Deci îmi imaginez că o întreagă societate ajunge la sfârșitul a ceva și apoi devine un fel de lume a clovnilor, un fel de lume de carnaval.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
