Lumea nevăzută: posesiune demonică și exorcism – p. Paul Truebenbach

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Paul Truebenbach despre lumea nevăzută, posesiune demonică și exorcism.

Este puțin mai lung și mai complex însă merită ascultat.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Lumea nevăzută: posesiune demonică și exorcism – p. Paul Truebenbach

Creștinul ortodox trebuie să fie conștient în mod constant de faptul că lumea nevăzută este mereu activă. Suntem extrem de precauți cu orice, inclusiv cu noi înșine. Recunoaștem că orice gând sau impuls pe care îl avem poate fi de la Dumnezeu, dar poate fi doar psihologic din partea noastră sau poate fi de la demoni. Și trebuie să recunoaștem, cu toată smerenia, că probabil nu avem discernământul de a ne deosebi [gândurile] între ele. Marii sfinți și bătrâni au acel discernământ. Când nu avem acel discernământ, tindem să fim destul de neîncrezători în noi înșine, motiv pentru care mergem la duhovnicul nostru. Dar suntem mereu conștienți de lumea demonică din jurul nostru.

În același timp, nu suntem concentrați asupra ei. [E bine să] nu devenim obsedați de asta, să nu dăm mai multă atenție decât merită. Și cred că unul dintre lucrurile periculoase spiritual pe care le fac oamenii e atunci când ceva se întâmplă în viața lor spirituală ce ei simt că este demonic. Dacă începi să-ți faci într-adevăr griji pentru asta și îi dai mai multă atenție decât e necesar o întărești.

De exemplu, oamenii sunt uneori surprinși când au unul dintre aceste gânduri, unul dintre aceste gânduri aleatorii care apar și sunt cam nebunești. De exemplu, conduc pe drum și din senin am un gând despre copiii mei în spatele mașinii pentru a smuci volanul și mașina mea să iasă de pe drum și să murim toți. E un gând trecător, a venit și a plecat. Și zic: N-am mai avut niciodată un astfel de gând, ce s-a întâmplat? Ei bine, dacă îi dau multă atenție, o să stau acolo și o să-l întăresc, o să încep să-mi fac griji pentru asta, o să încep să-i dau o putere pe care altfel nu ar avea-o. Dar dacă în acele momente învățăm să spunem: O să-mi pun gândurile înapoi pe Hristos și zic: „Doamne știu că acest gând e nebunesc, nu a venit de la mine, clar că nu a venit nici de la Tine, alungă acele gânduri de la mine!” Și apoi întoarce-te la viața ta de rugăciune și la pacea ta și vei fi mai bine.

Îi învăț pe oameni tot timpul, le spun că unul dintre cele mai mari instrumente spirituale pe care li le pot oferi se numește: „sfânta ridicarea din umeri”. „Sfânta ridicarea din umeri” este să ia ceva ce s-a întâmplat și să spună: „Da, în regulă.” și să se întoarcă la viața normală. Pentru că altfel îi acorzi mult mai mult credit decât merită. Și dacă gândul nu te ajută, atunci de ce îi acorzi atenție în primul rând. Nu-i permite să-ți ocupe mintea. Întoarce-te la lucrurile sfinte și concentrează-te pe acelea cât mai mult posibil. Metoda Sf. Porfirie este cu adevărat cea mai bună. Și asta înseamnă să lupți pentru Hristos cu spatele la demoni, mai degrabă decât să încerci să lupți direct împotriva demonilor cu spatele la Hristos. Cu toate acestea spuse, noi chiar luăm lumea demonică foarte în serios, suntem foarte precauți cu asta. Am avut experiențe care m-au trezit cu adevărat, nu numai despre seriozitatea atacurilor demonice, dar și despre cât de mare este puterea lui Hristos asupra demonilor.

[Întrebare]: Ce înseamnă posesia demonică? Cum văd ortodocșii, acest concept?

– Sf. Siluan Ahonitul ne dă o explicație clară în acest sens, când vorbește despre modul în care apare posesia în diferite etape. Când auzim cuvântul ”posesie”, tindem să ne gândim la tipul Hollywood de posesie, în care cineva și-a pierdut controlul de sine însuși, deoarece demonul îl controlează. Acest tip de lucruri chiar se întâmplă. Cunosc preoți care au făcut exorcism asupra unor oameni care nu erau într-un film de Hollywood. Mă refer literalmente la oameni care levitau de pe pământ prin puterea demonică oameni care vorbeau în limbi pe care nu le cunoșteau și unele lucruri cu adevărat îngrozitoare.

Dar acest lucru este foarte rar. Este foarte rar. Demonii vor mult mai mult să nu fim conștienți de existența lor. Vor să ne facă să nu ne gândim deloc la lumea spirituală și doar să devenim obsedați de această lume, de confortul și plăcerile de aici. Și, prin urmare, există multe niveluri mai mici de posesie cu care toți trebuie să ne confruntăm. Și ceea ce spune Sfântul Siluan este: „Dacă îți iubești dușmani, acesta este un semn că Harul este în tine. În schimb dacă îți urăști dușmanii, este un semn că un demon este în tine.” Există un anumit nivel de posesie.

Așa că posesiunea lucrează de fapt în diferite etape. Acesta este motivul pentru care botezul ortodox începe cu un exorcism. Primul lucru pe care îl facem este să stăm în spatele bisericii, iar preotul face semnul crucii și sufla asupra persoanei ce urmează să fie botezată și apoi face trei rugăciuni de exorcizare. Sf. Diadoh al Foticeii spune că: „Ceea ce se întâmplă în aceste rugăciuni este că natura omului este restaurată.” El spune că înainte ca cineva să fie făcut creștin, demonii și răul lucrează din interiorul inimii și harul lucrează din exterior ca și cum bate la ușă. Dar dupa botez și mai ales dupa aceste rugaciuni totul se inverseaza. Acum, harul lucrează în mod natural din interior și demonii sunt cei care încearca să atace din afară. Acesta este motivul pentru care oamenii după botez se confruntă cu atacuri demonice mult mai dificile și violente asupra vieții lor spirituale deoarece demonii încearcă acum să-și recâștige teritoriul. Tocmai de aceea Hristos ne dă propriul exemplu: după botez merge în deșert. Ce să facă? Să lupte cu satana. Deci știm că demonii vor lupta împotriva noastră. Așadar, fiecare creștin ortodox, dacă a fost adus la biserică, a experimentat un exorcism asupra sa.

Dar sunt cazuri în care exorcizările se fac pe oameni sau locuri în care este un nivel mult mai profund și mai mare de posesie. Îți voi spune că: Nu am făcut un astfel de exorcism cu o persoană, dar am luat parte la exorcismele unor locuri care erau într-adevăr acoperite de energie demonică și acestă experiența îți schimbă total viața.

Cel mai extrem caz la care am luat parte, nu voi da detalii despre acest loc, dar voi spune că acesta era într-o zonă mai pustie și erau un număr de clădiri acolo, și au existat povești în această zonă timp de mulți ani în care oamenii au văzut și auzit lucruri care sunau… „fantomatic” sau ceva de genul ăsta, sunau demonic. În anul în care am fost acolo, activitatea a crescut exponențial. De fapt eu nu eram preot încă. Dar am chemat un preot și l-am rugat să se uite la această zonă. El s-a consultat cu niște oameni care erau mai familiarizați cu exorcismele. După ce a auzit toate poveștile, a decis că vom face slujba de exorcizare, care conține doar câteva rugăciuni ale Sf. Vasile și Sf. Ioan Gură de Aur și le-a făcut în fiecare clădire din această zonă.

Vă pot spune că înainte de a veni preotul, a te afla afară noaptea singur era înfricoșător. Eu însumi am simțit că văd pe cineva în depărtare uitându-se la mine și pe măsură ce m-am apropiat a dispărut complet. Am auzit în spatele meu pași când ieșeam afară. Vă spun că, în timpul nopții, se auzeau foarte clar sunete de pași chiar în spatele meu, și apoi te întorci și nu vezi nimic acolo. Foarte puține lucruri m-au învățat cum să mă rog cu rugăciunea lui Iisus ca în noaptea aceea, care a fost o noapte înspăimântătoare. Și toți cei care au fost acolo au experimentat lucruri asemănătoare, auzind voci și alte asemenea lucruri. Ceea ce a fost incredibil… deși asta fusese înfricoșător, a fost că am văzut puterea lui Hristos. Am văzut cât de multă putere absolută are Hristos asupra lumii invizibile. Ceea ce s-a întâmplat: am făcut rugăciunile de exorcizare ore în șir, a durat ore să mergem de la clădire la clădire și să le facem în fiecare clădire separat.

Dar a doua zi am avut o situație interesantă. În noaptea de după aceste slujbe de exorcizare, unii dintre noi am fost afară noaptea și am observat că era o diferență palpabilă și unii oameni ar putea crede că a fost pur și simplu psihologic, dar vă spun că nu a fost. Să fii afară acum te simțeai liniștit, ai fi vrut să dormi afară sub stele. A fost complet diferit. Desigur, vă întrebați dacă acest lucru este doar psihologic. Cu siguranță nu s-a simțit psihologic. Ci se simțea ca și cum aceasta era o pace dintr-o altă lume care a intrat în această zonă. Apoi a doua zi dimineață s-a întâmplat ceva cu adevărat fascinant. Chiar dacă aceasta era o zonă retrasă în sălbăticie, nu ne-am gândit niciodată la faptul că nu prea am văzut animale în acea zonă. Dar în dimineața de după exorcisme a fost ca un „film Disney”: căprioare, bufnițe, iepuri erau peste tot. Ca și cum natura însăși a recunoscut că energia demonică a dispărut și toți au venit acolo. A fost printre cele mai incredibile lucruri pe care le-am trăit vreodată. Și, din nou, lecția pentru mine a fost: să nu mă tem de puterea demonică și să rămân aproape de Hristos, deoarece puterea lui Hristos asupra diavolului fusese incredibil de palpabilă. A fost o experiență de neuitat.

[Întrebare]: Ce tipuri de lucruri ne deschid calea spre puterea demonică? Ce lucruri ar trebuie să evităm în viața noastră de zi cu zi, despre care s-ar putea să nu conștientizăm că ar putea deschide uși pentru demoni să intre în viața noastră.

– Doar nu păcătui și atunci nu trebuie să-ți faci griji pentru asta. E simplu. Evident… Evident că ori de câte ori păcătuim, ne aliniem [cu deavolul]. Acesta este felul în care va fi mântuirea. Este unul dintre modurile de a privi mântuirea – dacă ne-am aliniat mai mult cu îngerii decât cu demonii. Va conta cum arată sufletele noastre, dacă arată mai demonic sau mai angelic. Vreau să spun că a te lupta în viața spirituală pentru Hristos și a căuta constant harul și iertarea Sa reprezintă o protecție în sine.

Este, de asemenea, înțelept să stai departe de orice practici spirituale care nu sunt ortodoxe, în special cei care participă la ocultism. Unii oameni văd superficial aceste lucruri și, de fapt, nu cred că participă la ele, ca Tabla Ouija și lucruri de genul ăsta, dar chiar și în alte domenii, devenind obsedați de filmele de groază și lucruri de acest gen. În marea majoritate a cazurilor, veți vedea posesiuni directe și evidente după aceste acțuni? Nu, probabil că nu. Dar ne aclimatizăm la rău, în acest sens. Să fim distrați de rău este un lucru cu adevărat ciudat. Să fim distrați privind pe cineva care merge și ucide oameni este ciudat. Și să fii distrat de unele filme cu demonii e de asemenea ciudat.

Un bărbat din prima mea parohie a venit la mine, chiar înainte să încep utrenia într-o duminică și m-a întrebat: Voi, ortodocșii, faceți exorcisme? Acum, oricând cineva te întreabă așa ceva, știi că e o poveste în spate, deci am spus: „Spune-mi ce s-a întâmplat. Trebuie să încep slujba în cam 5 minute, deci nu am mult timp, dar spune-mi ce s-a întâmplat.” El a spus că el a crezut că ar fi amuzant să ia niște imagini oculte și să facă de Halloween un sicriu fals cu o frânghie și să-l tragă după el prin oraș. Doar ca să-și bată joc de unele credințe creștine despre moarte și demoni și lucruri de genul acesta. A spus că de când a făcut asta, a simțit o prezență în spatele lui și că se trezește în miezul nopții, cu zgârieturi pe corp, auzind mârâit și că la un moment dat s-a trezit și a văzut o siluetă întunecată deasupra lui respirând fierbinte chiar pe fața lui. Și a spus că indiferent ce făcea nu a putut scăpa de ea. Asta a fost la aproximativ 3 săptămâni după Halloween. Și a spus că regretă cu adevărat ceea ce a făcut. I-am spus: „Ascultă, nu am prea mult timp acum”, eram un preot foarte nou, trebuia să mă consult cu cineva despre asta, dar am spus „trebuie să încep slujba, dar iată ce vreau să faci: aș vrea să rămâi. Dar dacă nu poți sta chiar acum, întoarce-te la Sfânta Liturghie, și după aceea îți promit că vom vorbi.” Din păcate, nu a mai apărut niciodată, a plecat și nu s-a mai întors. Habar nu am ce s-a mai întâmplat cu el până azi. Dar acesta este unul dintre multele cazuri pe care le-am văzut de oameni care s-au implicat în a batjocori lumea demonică sau în ocultism și care au avut probleme majore după aceea.

[Întrebare]: Dar lucruri care ar putea părea inofensive, cum ar fi: ascultarea muzicii laice, muzică rap, unde multe teme care apar în muzică sunt: a ucide etc. Dar, știți, unii oameni spun că: „Păi nu mă gândesc la acele lucruri, îmi place doar energia melodiei și îmi place cum mă face să mă simt.” Ce puteți spune despre aceste lucruri?

– Da, îmi amintesc că în tinerețe îmi plăcea muzica rock și îmi amintesc că cineva a numit odată rock-ul „demonic” și am râs și am spus că este absolut ridicol, asta nu e muzică demonică. Trupa nu vorbețte despre demoni, nu se închină demonilor, nu existau imagini demonice în trupa pe care o urmăream. Dar pe măsură ce am crescut și sper că m-am maturizat puțin, am început să văd că atunci când spunem că lucrurile sunt demonice nu înseamnă neapărat demonic în sens evident, declarativ. Ceea ce spunem este că există ceva acolo care manifestă o energie demonică. Este destul de interesant. Dacă ascult o parte din acea muzică aș putea observa că devin o persoană mai mânioasă după ce o ascult. Sau, uneori, aș fi pur și simplu mai lumesc, aș avea un simț mai slab al moralității.

Așa că aceste lucruri intră în noi. Noi trebuie să credem că ceea ce intră în corp, în simțuri, nu trece și ne lasă fără să-și lase amprenta. Tot ceea ce consumăm în acest sens lasă un fel de amprentă. Și amprenta secularismului în sine poate să nu fie, repet, în mod deschis demonică, dar se îndreaptă către o perspectivă mai seculară, adică mai puțin centrată pe Hristos? Da. Și nu este asta în sine o formă de demonic? Așa că, din nou, acest lucru nu ne va conduce neapărat la venerarea demonilor, ceea ce cred că mulți oameni presupun, dar ne aclimatizează totuși la o viziune anti-creștină asupra lumii. Deci trebuie să fim precauți cu lucrurile astea.

Acum, după ce am spus asta, pastoral, când cineva spune: Chiar trebuie să scap de toate aceste aspecte din viața mea? Recunosc că îmi duc copiii la filme uneori, rar, că nu sunt multe filme care să merite văzute în zilele noastre, dar poate o dată pe an îi duc la un film. Așa că nu spun că totul în viața ta trebuie să fie bazat religios în toate sensurile. Cred că oamenii care sar prea mult și prea repede nu pot rezista prea mult și până la urmă pur pleacă, spun: „Asta e prea greu pentru mine”. Așa că pentru lucruri precum: jocuri video, filme, muzică, le spun oamenilor că ceea ar trebui să facă este să înceapă să se îndepărteze de acele lucruri până când atracția pleacă. Dacă vei juca jocuri video, poate te joci opt ore pe zi. De ce nu încerci să joci șapte ore și jumătate pe zi și apoi să-ți petreci acea jumătate de oră rămasă rugându-te. Și apoi să pui un cronometru după ce te-ai obișnuit așa și să spui: „Hai să reduc la 7 ore” și să te rogi pentru o jumătate de oră, poate 40 de minute acum. Și să continui să scazi [timpul pentru jocurile video].

Cred că același lucru este valabil cu muzica, cu televizorul. Deși susțin că oamenii nu ar trebui să-și trăiască viața spirituală ca o „listă de verificare”, cred că a avea o listă de verificare zilnică e de fapt un lucru bun. Din lista mea de verificare, fac parte lucruri pe care vreau să le urmăresc, sunt lucruri pe care aș dori să le ascult care pot să nu fie direct legate de credința mea, dar acele lucruri sunt plasate sub alte sarcini spirituale. Adică dacă nu mi-am făcut rugăciunile, dacă nu mi-am făcut lectura spirituală, dacă nu mi-am făcut metaniile, dacă nu am făcut oricare alte priorități, atunci nu. E ca un sistem de recompensă pentru mine, așa că nu încerc niciodată să dau prioritate „lumescului” față de „spiritual”. Încerc întotdeauna să dau prioritate „spiritualului” față de „laic”. Asta necesită timp.

Așa că trebuie să ne angajam în această privință. Când am făcut asta cu mine însumi, cu muzica, pentru că și când am devenit preot încă îmi plăcea să ascult mult din acea muzică, de care obișnuiam să mă bucur. De ceea mi-am făcut o regulă: O să mă rog rugăciunea lui Iisus în mașină, cât mai mult timp, în funcție de drum apoi pot asculta ceea ce vreau. În timp am mărit acel timp de rugăciune. Acum, nu vă pot spune, cât de mult abia aștept acea pace și liniște. Nu-mi place radioul deschis în mașină. Îmi place acel timp pentru rugăciune. Îl doresc. Îl aștept cu nerăbdare. Este unul dintre puținele momente în care am liniște totală în viața mea. Așadar, din când în când mai zic: parcă mi-e dor să ascult un anumit cântec pe care s-ar putea să-l pun, dar nu mă mai satisface.

Cred că viața spirituală este mult mai împlinitoare. E ca și cum ai avea de ales între o friptură perfect gătită și un castron mic de carne de vită ieftină de la Taco Bell sau ceva asemănător. Poate din când în când mi-e dor de Taco Bell și iau câteva linguri din carnea de vită. Dar apoi vreau friptura. Vreau să mă întorc imediat la friptură. Așa este și viața spirituală. Deci trebuie să învățăm să ne îndrăgostim [de ea]. Și asta nu necesită efort. Este nevoie să reînvățăm la ce tânjește cu adevărat inima. Și, atunci când faci asta, vei sta puțin mai departe de acele lucruri. Dar dacă ne adâncim prea mult în jocurile video, cultura pop, muzica și alte chestii, fără să ne dăm seama, își lasă amprenta în inima noastră și ne predispune să luăm lucrurile mai puțin în serios. Cred că așa eram eu când eram tânăr, fiind încăpățânat când cineva spunea că: „Asta e muzica demonică” și de aceea am râs de asta. Nu mai râd de asta.

[Întrebare]: Cât de mult joacă intenția un rol în închinarea noastră? Ceea ce vreau să spun prin asta este: putem să ne închinăm fără să știm unui demon? Sau poate mulți dintre noi participă la activități demonice fără să știe, cum ar fi să bei produse care au simboluri satanice pe ele, cum ar fi un monstru. Sau îmi amintesc, doar ca să vă dau un exemplu, că eram un mare fan „anime” în copilărie și unul dintre simbolurile din anime care mi-au plăcut, nu îl știam la acea vreme, dar era de fapt un „666”, dar în felul în care a fost prezentat… nici măcar nu am făcut legătura. Până când una dintre colegele de muncă ale mamei l-a văzut și a oftat spunând: „Dar ce, ești satanist?” Și eu am răspuns: „Ce vreți să spuneți? Asta e din serialul meu preferat.” Așa că, putem face lucruri prin care participăm la ceva demonic. Dar ne putem închina demonilor fără să știm? Este asta ceva ce se poate întâmpla?

– Va trebui să speculez puțin în răspunsul meu aici. Aș fi curios să aflu ce ar spune unii sfinți părinți despre asta. Eu cu siguranță difer de ei prin ceea ce voi spune. Dar primul lucru pe care l-aș spune este că avem nevoie de mult echilibru. Nu vrem să devenim prea fundamentaliști cu asta, astfel încât să vedem duhul demonic peste tot și să exagerăm pe tema asta, devenind prea tulburați de asta. Trebuie să avem o minte trează în legătură cu acest lucru. Trebuie să fim imparțiali cu aceste lucruri. Și trebuie să ne asigurăm că orice facem, facem cu mult discernământ.

În același timp, orice promovează răul chiar și în moduri subtile, demonicul pentru noi nu este ceva pe care am dori să-l susținem oricum Și daca ei pun simboluri demonice asupra lucrurilor în mod ascuns, în primul rând trebuie să ne întrebăm: Care a fost intenția creatorului? Trebuie să fim dispuși să ne uităm la asta și să spunem: „Bine, oricât mi-ar plăcea asta nu este un mare sacrificiu pentru mine, pot lăsa aceste lucruri deoparte, deoarece în mod clar creatorii au o intenție care este împotriva credinței mele creștine și lucrează împotriva lui Hristos.”

Cât despre această întrebare, foarte interesantă, dacă ne putem închina în mod neintenționat diavolului, bănuiesc că aș răspunde spunând: e posibil să participăm neintenționat la închinare. Nu știu dacă este același lucru cu închinarea directă, dar putem participa în ceva care pare a fi sau chiar are legătură cu închinarea [la demoni].

Așa că mai întâi trebuie să punem întrebarea: „Ce este închinarea?” De obicei definesc închinarea ca fiind: „Încercarea de a deveni ca obiectul închinării” în primul rând. Dar înseamnă ceva mai mult decât atât. Închinarea necesită un fel de sacrificiu. Ori de câte ori „consumăm media”, sacrificăm timp și bani pentru acele lucruri și deci există un pic de sacrificiu implicat în aceste lucruri. S-ar putea să nu ne gândim în mod conștient la asta. Dar există un pic de sacrificiu. Dacă participând la aceste lucruri sau consumându-le, ne constrângem gândurile, dacă descoperim că ne gândim la aceste lucruri atunci când nu le facem, mai ales dacă interferează cu viața noastră de rugăciune… atunci în mod clar am provocat o distorsiune în închinarea noastră la Hristos.

Mie mi se pare că participăm fără să vrem la un fel de închinare. Și chiar dacă nu este complet intenționat, consumăm sau participăm în aceste lucruri, chiar dacă nu o vedem ca fiind închinare [la demoni]. De aceea creștinul trebuie să fie foarte conștient de ceea ce face și cum îl afectează lucrurile. Din nou, asta se întoarce la ceva ce am discutat deja, ne întoarcem la ideea că: cu cât ne aclimatizăm mai mult și rezonăm cu o viață de har, cu atât mai mult vom începe să observăm când lucrurile nu se sincronizează cu acea rezonanța. Asta este ceva necesar în viața creștină.

Singurul mod în care vei rezona mai mult cu Adevăratul Har este să continui să chemi harul prin rugăciune. De aceea viața de rugăciune trebuie să fie lucrarea principală. Acesta e obiectivul principal al creștinului.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!