Sfânta Liturghie – PS Petru (Pruteanu) de Caffa, p. Teologos

Ascultați o discuție foarte frumoasă cu PS Petru (Pruteanu) de Caffa în care preasfinția sa ne vorbește despre lucrurile mai puțin știute care există în taina Sfintei Liturghii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Părintele Teologos: Spuneți un Împărate ceresc, părinte, vă rog tare mult!

Preasfințitul Petru: Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistieria bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Părintele Teologos: Amin!

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Preasfințitul Petru, pe care… eu îl iubesc foarte, foarte mult, să știți! Am mai făcut podcasturi cu el, interviuri cu el, și… o să intru direct în subiect, nu mai are rost să-l prezint. Este o personalitate foarte cunoscută, să știți, și foarte duhovnicească, după părerea mea, și nu numai după părerea mea. O să intru direct în subiect, pentru că este o mare durere a mea – problema slujbelor. Desigur că ar trebui să vorbim despre toate slujbele, ca să știți ce se întâmplă la fiecare slujbă în parte. Iarăși o altă durere: nu putem să vorbim pe tema asta pentru că ne-am lungi foarte mult și poate că voi ați considera că este puțin cam arid, care este o poziție foarte greșită, bineînțeles, pentru că slujbele sunt foarte interesante… Însă, vrând-nevrând, o să ne ocupăm de cea mai importantă slujbă a Ortodoxiei, de stâlpul Ortodoxiei, care este Sfânta Liturghie. O să-l rog pe Preasfințitul să vorbească: Ce este Sfânta Liturghie, ce se întâmplă în esență la Sfânta Liturghie, și după care o să luăm, așa, foarte pe scurt – nu se poate, dar pe cât posibil concentrat – să vă expunem în fiecare moment, mă rog, în mare, din Sfânta Liturghie: ce se întâmplă, care este tipicul și… acolo unde se merită, să zic așa, să spunem și de ce, cum s-a ajuns în locul respectiv. Ce e Sfânta Liturghie?

Ce e Sfânta Liturghie?

Preasfințitul Petru: Ați spus deja că e stâlpul… Există, până astăzi, încă… anumite contradicții în ce privește originea termenului, pentru că… cei mai mulți spun că ar fi o lucrare în comun; o slujbă a unei comunități a unei obști. Dar există și un alt înțeles mai adânc, inclusiv în filozofia greacă veche, în care cuvântul ,,Liturghie” este folosit cu sensul de o lucrare care se face spre binele comun, chiar dacă este făcut de o singură persoană sau de două. E făcut spre binele multora fără ca neapărat acei mulți să contribuie și ei, cumva devin agenți pasivi, să spunem așa.

Părintele Teologos: Cum mai demult era liturghisitor, era și funcționarul public.

Preasfințitul Petru: Exact, da. Un funcționar care avea doi, trei secretari, sau ajutători, dar tot ce făceau ei împreună era pentru binele a mii sau zeci de mii de oameni. Eu cred că ar trebui să avem în vedere ambele valențe ale cuvântului ,,Liturghie”, dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțelegem este faptul că Liturghia sau Euharistia creează Biserica, și în același timp nu poate fi concepută fără Biserică, pentru că ea contribuie la zidirea Bisericii. O să spun poate un lucru mai puțin popular pentru teologia scolastică, dar… trebuie să-l spun: Biserica lui Hristos nu are taine. 3, 7, 10 și așa mai departe, ea însăși este Taină! Ea este Taina mântuirii. Acolo ea se lucrează. Și toate celelalte sacramente, pe care noi le numim Taine, doar servesc acelei Taine unice prin care noi devenim mădulare ale Trupului lui Hristos. Nu întâmplător Sfântul Apostol Pavel folosește expresia de ,,Trupul lui Hristos” și pentru Biserică, și pentru Euharistie. Pentru că Euharistia primită în noi ne face pe noi mădulare ale Trupului Acestuia nevăzut al Bisericii lui Hristos. Când Hristos spune:,, Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu între ei ” nu înseamnă că El este al patrulea, sau al cincilea. El este în noi și ne unește. El ne face pe noi Hristos, Trupul Lui…

Părintele Teologos: Deci devenim…

Preasfințitul Petru: Al cărui Cap este El însuși.

Părintele Teologos: Devenim o entitate din cinci separați, sau din câți…

Preasfințitul Petru: Da, da, sau câți sunt, și toți una în Hristos. Deci, când depășim scolastica asta, care mai degrabă ne încurcă, chiar dacă ea, aparent, la un nivel de școală, așa, ne… ajută să ne formăm niște idei, când depășim toate astea înțelegem că… Euharistia este viața noastră și felul de a trăi relația cu Hristos. Euharistia, Liturghia și orice slujbă a Bisericii până la urmă este o întâlnire cu Dumnezeu, iar Biserica este Parusia Lui. Este prezența Lui aici între noi, și în noi.

Biserica: Cerul pe pământ

Părintele Teologos: Venirea lui Hristos…

Preasfințitul Petru: Bineînțeles, e punctul nostru de întâlnire și în același timp punctul de întâlnire între timp și veșnicie. Este felul nostru de a ne acomoda cu ceea ce urmează noi să trăim veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu cei care nu s-au obișnuit cu ea încă de aici! Nu e vorba că Dumnezeu e un terorist care dă cu măciuca în cap la toți cei care nu au adus contribuții, sau nu știu ce.

Părintele Teologos: S-au au avut absențe, da.

Preasfințitul Petru: S-au au avut absențe, da. Ci, cu cei care nu s-au îngrijit să se pregătească și să devină compatibil cu tot ce se întâmplă aici. Toate icoanele Sfinților care le vedem noi pe pereți și așa mai departe, trebuie să devină familiare pentru noi, nu ca formă și ramă și nu știu ce, ci persoana de acolo să fie un prieten al meu! Ca atunci când voi intra în Împărăția lui Dumnezeu, să-l recunosc pe Petru, pe Pavel, pe Andrei, pe Ioan Gură de aur, pe Ioan Botezătorul și așa mai departe. Pentru că noi toți formăm o Biserică, și această Biserică luptătoare, cum o numim noi, împreună cu ce-a triumfătoare, este, de fapt, una singură, doar că în două planuri. De exemplu, în picturile din Cappadocia, Sfinții, nu erau pictați în acest registru superior, așa cum noi de obicei suntem obișnuiți să intrăm în biserică și undeva de pe la umerii noștri încep a fi pictați Sfinții. În Cappadocia erau pictați de la pământ, de la nivelul podelei…

Părintele Teologos: Da, da.

Preasfințitul Petru: Și tu te uitai în fața lui. Îl vedeai ca pe unul dintre cei prezenți acolo, și toți împreună formăm această Biserică. Deci, fără această conștiință a Parusiei, a prezenței lui Dumnezeu și a întâlnirii cu El, toate celelalte, fie sunt văzute ca lucruri inutile, fie ca niște acte magice, care trebuie să-mi fie mie de folos, acum și aici, și dacă nu-mi rezolvă o problemă undeva după ușa bisericii, că eu pentru asta am intrat aici, ca să… pot rezolva lucrurile din afară…

Părintele Teologos: Să iau bacalaureatul!

Preasfințitul Petru: Da, să iau bacalaureatul, să rezolv niște chestiuni, am pus o lumânare pentru problema cutare, sau pentru cealaltă, și prin urmare ar trebui să se rezolve că până la urmă am dat un ban pentru lumânarea aia, deci nu…

Părintele Teologos: Da…

Preasfințitul Petru: Deci, dacă avem această conștiință, atunci, bineînțeles, slujbele devin seci, cuvintele psalmilor sunt absolut de neînțeles pentru noi, cântările le percepem ca pe niște lălăieli, iar nu ca pe o lucrare care să aducă liniște minții, o adunare, și o trecere într-o altă realitate. Pentru că până la urmă, vedeți, când mergi supermarket nu este liniște, permanent e o muzică care trebuie să-ți fure mintea, și să te facă incapabil de a discerne ce trebuie să cumperi și ce nu trebuie, de ce ai nevoie și de ce nu ai nevoie. Iată, muzica bisericească, cântarea din Biserică, ea vine să refacă acest lucru și să te ajute să te concentrezi pe adevăratele tale necesități. Pe ceea ce este cu adevărat vrednic și drept, da? Deci, aș propune ca în primul rând să avem această viziune foarte generală asupra ceea ce înseamnă Biserica, cum o numeau unii părinți ,,Cerul pe pământ”, locul de întâlnire între noi și Dumnezeu și, în același timp, locuri în care ne hrănim cu cuvântul lui Dumnezeu. Aici înțelegem Biserica în ambele ei aspecte: și cu majusculă, ca Trup al lui Hristos…, nu neapărat ca instituție umană, care este înregistrată într-un stat și are structuri…

Părintele Teologos: Administrații…

Preasfințitul Petru: Da,  administrații…

Părintele Teologos: Tot respectul! Da, da, da…

Preasfințitul Petru: … Și structuri locale, da, bineînțeles.

Părintele Teologos: Sigur.

Preasfințitul Petru: Ea își are rostul…

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Și vedem că începuturile unei astfel de structuri sunt încă din secolul apostolic, da? Și a continuat după aia, dar nu la asta ne referim. Pentru că o astfel de viziune ar putea să ne împiedice în relația noastră cu Dumnezeu, că nu merg pentru că, uite, cutare…

Părintele Teologos: Director bisericesc…

Preasfințitul Petru: Director bisericesc, din nu știu ce regiune, da…, ceva nu a făcut cum trebuie. Deci, vedem Biserica lui Hristos, și tot timpul, ea, ca Mireasă a lui Hristos, trebuie să fie orientată doar spre Mire, nu spre nuntași, ci spre Mire, că El e [actorul principal], și Mireasa trebuie în totalitate să-i aparțină Mirelui!

Părintele Teologos: Și nu spre organizarea nunții.

Preasfințitul Petru: Nu spre organizarea nunții, nu-i treaba ei.

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Nu-i treaba ei. Ea este floarea, este lumina unei nunți. Ea este…, să spunem…, ceas spre care se îndreaptă toți ochii.

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Și Hristos, ca Mire, chiar se pune în umbră ca Mireasa să strălucească cât mai mult! Ea nu se îngrijește de…

Părintele Teologos: Adus de mâncare, de făcut…, da.

Preasfințitul Petru: Adus de mâncare și așa mai departe, da? Și iată, când Biserica coboară la aceste lucruri josnice, atunci ea încetează să mai fie Mireasa lui Hristos, așa cum Și-o dorește Hristos: fără pată, fără zbârcitură, cum ne spune Apostolul Pavel. Și iată, vorbim și despre asta, dar vorbim despre Biserică și ca un locaș concret, sfințit, care servește ca loc de întâlnire al credincioșilor, care împreună au același gând și merg în aceeași direcție. Ce este ,,eclesia”? Din greacă vine de la ,,εκκλησια”, care înseamnă ,,cei care sunt chemați”, sau, am putea spune mai adânc ,, adunare celor care răspund unei chemări”. Limba greacă are și alte cuvinte pentru a desemna adunările, dar anume ,,ekklesia” este ,,adunarea celor care răspund unei chemări”.

Părintele Teologos: Cu scop comun.

Preasfințitul Petru: Cu un scop comun. Chemarea este aceeași la mântuire și, iată, un grup de oameni în mod liber răspund acestei chemări, pentru că vor să primească această ofertă. „Este o ofertă din partea lui Dumnezeu, care este Mirele; cât de Mire o fi El, totuși, El se pune în genunchi în fața miresei și-i cere mâna.

Părintele Teologos: Și chiar se răstignește pentru mireasă!

Preasfințitul Petru: Se răstignește pentru asta, iar mireasa Îi răspunde „da”, sau îi poate răspunde și „nu”! Chiar dacă Mirele este impecabil, iar ea este cum este, da? Iată, nu întâmplător Sfântul Apostol Pavel, și vedem acest lucru încă în ,,Cântarea Cântărilor”, și la Înțeleptul Solomon, și în toată teologia Bisericii se vorbește foarte mult despre asta. Și pildele despre Euharistie, că vorbim despre Liturghie, în Sfânta Scriptură sunt asemănate unei nunți!

Părintele Teologos: Evident!

Sensul și necesitatea Liturghiei 

Preasfințitul Petru: Da, unei nunți. Și iată, cred că, redescoperind acest sens de Parusie, de eshatologie…, numai așa vom putea înțelege necesitatea Liturghiei ca pe o hrană de toate zilele, ca o relație permanentă, nu ocazională. Nu putem numi familie relația ocazională dintre bărbat și femeie. 

Părintele Teologos: Evident! Adică…

Preasfințitul Petru: O dată pe an.

Părintele Teologos: Da…

Preasfințitul Petru: De două ori pe an.

Părintele Teologos: Suntem familie de două ori pe an!

Preasfințitul Petru: Da, suntem familie de două ori… Deci, e o, o dragoste permanentă și o împreună ședere și lucrare. Și culmea că Mirele nu se sfiește să aibă contul bancar în comun cu Mireasa! Sau toate bunătățile, toate darurile Lui tot ce I-a dat Tatăl Ceresc, le împarte cu noi!

Părintele Teologos: Și se dă și pe Sine!

Preasfințitul Petru: Și pe Sine însuși se dă! Singura condiție este să fim fideli, să nu fugim, să nu înșelăm Mirele și toate încrederea și dragostea Lui! Deci, de aici pornește sensul adevărat al Liturghiei.

 Sfânta Liturghie  – Experiența trăită a prezenței divine

Părintele Teologos: Da, înainte să intrăm în tipicul Sfintei Liturghii, doresc să spun ceva foarte, foarte important: Oameni buni, ce a spus Preasfințitul până acum trebuie să știți că este foarte concret! Deci, nu care cumva să credeți că dacă Preasfințitul a spus, clar, a vorbit frumos, foarte frumos, dar nu care cumva să credeți că a vorbit poetic, și că Mirele este așa o figură de stil, și că Biserica este Cerul pe pământ ca o figură de stil, sau ca avampremiră a Raiului! Nu fraților! Lucrurile astea sunt foarte, foarte, foarte, foarte concrete! Chiar puteți să opriți video și să reluați…

Preasfințitul Petru: Ideea este că ne putem convinge despre această realitate doar gustând-o, doar trăind-o. Ascultând metafore, s-ar putea să ni se pară straniu absolut orice, dacă… cineva povestește că a fost pe nu știu ce insulă, sau nu știu ce rezervație naturală, sau parc și a văzut acolo nu știu ce fel de flori. Până omul nu caută să vadă, sau zice „arată-mi în poze”…

Părintele Teologos: Concret!

Preasfințitul Petru: Da, concret, da, să văd și eu, sau trebuie și eu să merg și așa mai departe.

Iată, viața Bisericii se bazează pe… un cuvânt foarte important din primul capitol al Evangheliei după Ioan:,,Vino și vezi.” Deci, putea să vorbească Filip cu Natanael mult și bine, celălalt nu-și putea închipui o fi adevărat, n-o fi adevărat, că l-am găsit pe Cel despre care a vorbit Moise și prorocii și așa mai departe. Ce-mi spui tu mie, cum e posibil așa ceva? Și ce-i spune: „Vino și vezi.” IIată, „Vino și vezi.” În Liturghie, mai folosim un cuvânt din Psalmul 33 ,,Gustați și vedeți că bun este Domnul.” Deci, până nu încerci chestia asta, într-adevăr s-ar putea să vi se pară că vorbim lucruri absolut abstracte și… ca și cum ne-am ocupat cu…

Părintele Teologos: Poezie, cu…

Preasfințitul Petru: Poezie, cu nu știu ce. Într-adevăr, Biserica folosește limbajul poetic pentru că doar el poate exprima realitățile tainice care nu pot fi exprimate în ecuații matematice.

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Doar în poezie! Și asta o spune Grigore Teologul și mulți alții. Sfântul Efrem Sirul nu scrie proză despre Împărăția lui Dumnezeu și Rai, ci scrie poezie despre Rai!

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Că altfel nu ai ce să scrii!

Părintele Teologos: Și doi dintre cei mari, cei trei teologi, adică, Sfântul Grigore și Sfântul Simion scriau poezii!

Preasfințitul Petru: Scriau poezii, exact, exact!

Părintele Teologos: Scriau poezii.

Preasfințitul Petru: Scriau poezii, că altfel nu poți scrie despre asta. Însă poezia se conturează în mintea noastră și în viața noastră, ca o realitate atunci când ea devine parte din noi, când…

Părintele Teologos: Avem experiență.

Preasfințitul Petru: Împlinim cuvântul acesta:,,Vino și vezi”, ,,Gustă și vezi”. 

Tipicul Sfintei Liturghii

Prima parte a Liturghiei: Proscomidie

Părintele Teologos: Referitor la Sfânta Liturghie, eu intru în biserică, la început sunt niște cântări, până la un moment dat, când văd că iese diaconul cu preotul și fac un semicerc cu… cu Evanghelia. Puteți să ne spuneți puțin despre prima parte, ce se întâmplă?… Și după aceea vorbim și despre…

Preasfințitul Petru: Da…

Părintele Teologos: … semicercul respectiv, de Vohodul Mic.

Preasfințitul Petru: Aceasta este… prima parte văzută. Pentru că Liturghia mai are încă o parte nevăzută…, nevăzută nu în sens tainic, mistic, ci nevăzută de ochii credincioșilor.

Părintele Teologos: Așa este. 

Preasfințitul Petru: Pentru că se întâmplă într-o anexă a Sfântului Altar, și este vorba despre „Prothesi” sau „Proscomidie/Proscomidiar”, acolo unde preotul pregătește Darurile Euharistice. În trecut, totul începea cu primirea acestor Daruri din mâinile credincioșilor. Și, ca o continuare a ideii de mai devreme, trebuie să avem această conștiință că Jertfa care se aduce implică, până la urmă, tot ceea ce noi punem în fața lui Dumnezeu. În trecut fiecare femeie cocea niște pâinele, niște prescuri, da, le aducea, de acolo, diaconul alegea câteva de care avea nevoie pentru Euharistie, restul se împărțeau după aceea la săraci. Tot așa, cineva, aducea vin, diaconul se ocupa cu această triere, da, a doua a regulilor: uleiul, tămâia, lumânările, și acestea erau puse deoparte, că ele se foloseau la toate celelalte slujbe, nu neapărat la Euharistie…

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: … Și iată…, de acolo s-a dezvoltat ceea ce numim noi Proscomidie. Când…

Părintele Teologos: Și pentru că acolo se duceau darurile…,

Preasfințitul Petru: Da

Părintele Teologos: …, că acolo erau și pomenite. 

Preasfințitul Petru: Da, acolo se duceau darurile și cei care le aduceau erau pomeniți împreună cu toți ai lor, da? Primul lucru pe care noi îl înțelegem e că… chiar dacă nu aducem în mod fizic fiecare o prescură, sau vin, și așa mai departe, că nici nu ar fi nevoie de atâtea sticle de vin…,

Părintele Teologos: Evident.

Preasfințitul Petru: …și așa mai departe, noi contribuim prin jertfa noastră, acolo, la pangar, la pomelnicul pe care îl plătim, la toate acestea, aducem jertfa văzută, dar, și mai importantă este [Jertfa nevăzută]. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este ,,Duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.” Deci, asta este principala Jertfă cu care noi venim! Și trebuie să avem această conștiință, că nu intri în Biserică oricum! Ce-I aduc eu lui Dumnezeu? Uite, ce am adunat eu săptămâna asta? Ce-I aduc eu, în mintea, în inima mea? Doar prostiile și filmele de pe Netflix, sau de nu știu de unde care le-am privit, sau, că am rulat o lentă de Facebook, sau nu știu ce, cam asta-i tot ce pot eu să-I aduc? Că în rest n-am adunat, n-am…, n-am pregătit nimic ca să-I aduc lui Dumnezeu, da?

Părintele Teologos: Și unde mai pui – mă iertați! – unde mai pui că uneori, omul zice: Da, ok, dau un pomelnic cu nu știu ce bani și gata, sunt în regulă.

Preasfințitul Petru: Păi nu suntem în regulă …

Părintele Teologos: Nu.

Preasfințitul Petru: Mai ales dacă și acel ban poate nu este foarte cinstit, sau eu nu acompaniez rugăciunea Bisericii cu propria mea jertfă lăuntrică, da?

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Jertfa minții și așa mai departe. Deci…, ca să sistematizez această primă idee.

Părintele Teologos: Da.

Partea principală a Proscomidiei

Preasfințitul Petru: Avem o parte nevăzută a Liturghiei, unde se pregătesc Darurile Euharistice. Dintr-o pâine, se taie un cub pe care noi îl numim Sfântul Agneț, care are o pecete cu „Iisus Hristos NIKA”, adică „Iisus Hristos Biruitorul”. Apoi, se toarnă vin cu puțină apă în Potir. Aceasta este partea principală a Proscomidiei și, în principiu, mult timp în Biserică, ea se limita doar la această scoatere a Agnețului și turnarea vinului și a apei în Potir. S-a dezvoltat și obiceiul de a scoate părticele în cinstea Maicii Domnului, a sfinților și pentru pomenirea celor vii și adormiți. Pentru că acum nu se mai aduc multe Agnețe, nu se împărtășește atât de multă lume și forma împărtășirii s-a schimbat. Dacă în trecut preotul dădea fiecăruia o părticică din Sfântul Trup și diaconul dădea Potirul ca să bea fiecare câte un gât din Sfântul Sânge, bineînțeles, era nevoie de mai multă pâine euharistică și de mai mult vin euharistic.

Părintele Teologos: Evident.

Ecteniile: cereri de rugăciuni

Preasfințitul Petru: Acuma când se dă cu lingurița o părticică mică, un Agneț, ajunge pentru a împărtăși întreaga comunitate, și din celelalte prescuri se scot doar părticele care nu se prefac în Trupul lui Hristos, nu sunt sfințite și binecuvântate asemenea Agnețului. După ce sunt pregătite aceste Daruri Euharistice, acolo pe masa proscomidiarului, ele sunt acoperite, totul se întâmplă înainte ca preotul să dea binecuvântarea: ,,Binecuvântată este Împărăția Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh” când noi spunem că începe partea văzută și auzită de toți a Liturghiei. Iată, o dată începută această parte… vedem că… diaconul, sau preotul enumeră un șir de cereri. Acele cereri pe care noi le numim Ectenii, nu sunt rugăciuni, sunt invitație la rugăciune! Rugăciunile sunt: ,,Doamne, miluiește”. Răspunsul întregii comunități.  Bine, s-a ajuns și la obiceiul acesta ca răspunsul să fie dat doar de un grup de cântăreți, sau mai știu eu, citeți și așa mai departe, dar, cel puțin la ,,Doamne, miluiește” poate să răspundă întreaga biserică, da? Și, de fapt, acestea sunt cereri de rugăciuni. Diaconul doar spune pentru cine sau pentru ce să ne rugăm, și întreaga biserică, răspunzând ,,Doamne, miluiește”, participă la această rugăciune.

Părintele Teologos: Deci, să nu uite oamenii, oameni buni să nu uitați! Deci, voi trebuie să vă rugați! Nu tre să ne zboare mintea când diaconul spune: ,,Domnului să ne rugăm”.  ,,Domnului să ne rugăm” se referă la voi!

Preasfințitul Petru: Da, este o invitație la rugăciune.

Părintele Teologos: Exact!

Preasfințitul Petru: Dar rugăciunea este: ,,Doamne, miluiește”, și noi participăm, chiar dacă nu cântăm cu voce tare, acolo e participarea întregii comunități. De ce în Biserica Ortodoxă, spre deosebire de romano-catolici, da, preotul nu stă cu fața spre credincioși, ca și cum ar arăta, ar juca un teatru…

Părintele Teologos: Un teatru.

Preasfințitul Petru: O scenetă, da? Ci, el, aparent, doar stă cu spatele spre credincioși. De fapt, el este primul dintre credincioși. El este un reprezentant al comunității, care stă în fața tuturor celorlalți și aduce Jertfa în numele celorlalți. Iar preotul, să știți că, nu numai că trebuie să simtă, dar chiar simte dacă cei din spatele lui se roagă și îl susțin cu rugăciunile, sau nu!

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Da.

Cântările din Psalmi. Antifoanele

Preasfințitul Petru: În continuare Liturghia noastră s-a dezvoltat, așa, că are la început trei Antifoane. Antifoanele înseamnă cântări din Psalmi, sau cum avem, în cazul nostru, al treilea Antifon este deja cu o cântare din Noul Testament, mai exact ,,Fericirile”, care apar în ,,Predica de pe Munte”, și care sunt cântate antifonic, adică un stih e cântat de strana dreaptă, alt stih de strana stângă. Acolo unde nu sunt două strane, o singură strană cântă și un stih și al doilea, și deja, parcă cuvântul ,,Antifon” nu s-ar potrivi foarte bine…,

Părintele Teologos: Da, da.

Preasfințitul Petru: …, dar el rămâne ca termen tehnic.

Pentru primul, al doilea și al treilea Antifon…, iată, vedem aici cântări din Vechiul Testament, care cumva ne pregătesc pentru ascultarea legii celei noi, a Cuvântului din Noul Testament. Vorbim despre Apostoli și Evanghelie.

Părintele Teologos: Da, da. Da.

Preasfințitul Petru: Dar, iată vedem că Vechiul Testament nu este lăsat la o parte, în trecut chiar se citeau Paremii…

Părintele Teologos: A!

Preasfințitul Petru: Și Liturghia Sfântului Iacov, care mai este săvârșită uneori cu anumite ocazii, până astăzi are o Paremie….

Părintele Teologos: Se păstrează, da.

Preasfințitul Petru: …, în cadrul Liturghiei….

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Înainte de Apostol, mai întâi citim ceva din Vechiul Testament. Iată, toate acestea ne pregătesc pe noi, și spunea, încă…, un scriitor bisericesc din secolul al III-lea că nu te poți împărtăși de Hristos Euharistic până mai întâi nu te-ai împărtășit din Cuvântul Lui.

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Deci, nimeni n-ar putea să se împărtășească. Nu zic că nu ar exista excepții, dar, în mod firesc, în mod normal, nu poți să vii direct la Împărtășanie; trebuie mai întâi să vii să asculți: Psalmii, Apostolul, Evanghelia, predica – toate acestea fac parte din hrănirea, mai întâi, a minții și pregătirea pentru Împărtășirea Euharistică. Eu, mai întâi, trebuie să văd dacă sunt compatibil cu Cuvântul lui Dumnezeu, dacă Evanghelia, cuvântul pe care l-am auzit, vibrează în inima mea și eu corespund cu modul de viață pe care mi-l propune mie Hristos! Asta înseamnă să ascult Apostolul și Evanghelia. Să intru în duhul Lui! Să am mintea lui Hristos, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Și, iată, având mintea lui Hristos, abia atunci Îl pot primi înlăuntrul meu! Dar, dacă, acolo se citește una, și mintea ta este cu totul în altă parte, și viața ta nu corespunde nici măcar în mică măsură cu ceea ce se citește acolo. Atunci, iată, chiar vroiam să fac o referire la Psalmul acesta 102, primul Antifon, da? Cât de frumos este că pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta, dorirea ta, adică El, Cel care îți satură toate dorințele tale, El este Cel care înnoiește tinerețile tale ca pe ale vulturului. Că, noi, oamenii din lume, așa, deseori ni se pare că suntem mari și tari, dar, de fapt suntem ca niște rațe care ne bălăcim într-o bâltoacă, și ni se pare că suntem mari păsări! Iată, suntem chemați să devenim vulturi tineri care zboară la înălțime, nu coboară și nu se amestecă cu lucrurile josnice.

Părintele Teologos: Da.

 Vohodul Mic: Intrarea mică

Iată, toate aceste texte ne pregătesc, și apoi… făceați referire la ceea ce numim noi în terminologia liturgică românească ,,Vohodul Mic”, pentru că nouă ni se pare că accentul este mai degrabă pe ieșirea preotului…

Părintele Teologos: Exact! Omul așa crede.

Preasfințitul Petru: … în mijlocul comunității, da? Și Sfântul Simeon al Tesalonicului, drept că abia la începutul secolului al XV-lea, până atunci nu exista o astfel de interpretare, spunea că această ieșire a preotului sau a diaconului cu Evanghelia ar simboliza, sau, cumva ne-ar aduce aminte despre ieșirea Mântuitorului la propovăduire. De fapt, accentul cădea pe Intrare, și chiar așa ar trebui să o numim mai corect ,,Intrarea Mică”. Este vorba de faptul că episcopul, și chiar preoții, stăteau în mijlocul comunității, și la un moment dat diaconul aducea din skevofilachion, din anexa unde se păstrau sfintele vase, cărțile liturgice și așa mai departe, aducea sulul cu Evanghelia din care trebuia să fie citită. Pe atunci, fiind suluri foarte mari, nu putea să fie într-o singură carte Evanghelia după Matei, Marcu, Luca și Ioan, așa că se aducea acel sul sau pergament legat, iar Intrarea în Sfântul Altar se făcea pentru că urma să se săvârșească Sfânta Jertfă, dar înainte de aceasta să se citească, iar accentul era pe Intrare.

Părintele Teologos: Pe Intrare, da.

Preasfințitul Petru: De aceea, la Liturghia arhierească, până astăzi, episcopul stă în mijlocul comunității, stă în mijlocul bisericii, și intră abia la ,,Veniți să ne închinăm”.

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Până atunci, sau în vechime, și preoții făceau același lucru.

Părintele Teologos: A, da?

Preasfințitul Petru: Da. ,,Binecuvântată este Împărăția” se făcea cu cădelnița din mijlocul bisericii. 

Părintele Teologos: A!!

Preasfințitul Petru: Despre asta spune, încă, Teodor Studitul.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Preasfințitul Petru: Da.

Părintele Teologos: Și din cauza asta, în greacă, nu se numește Vohod, ci Eísodos.

Preasfințitul Petru: Eisodo, deci e Intrare.

Părintele Teologos: Intrare…

Preasfințitul Petru: Este Intrarea mică. Da, era prima Intrare, pentru că nu exista obiceiul ca preoții să stea slujba vecerniei și a utreniei în Altar, și până astăzi în Sfântul Munte vedem că chiar preotul de rând…

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: … are un loc și în biserică.

Părintele Teologos: Evident!

Citirile biblice. Imnul Trisaghion

Preasfințitul Petru: Și doar vine, își pune epitrahilul, spune Ectenia, sau ce are de spus, pune epitrahilul înapoi, și se retrage. Nu petrece în Altar ca în spatele unui zid, unde… preoții au ceva de vorbit sau de făcut, da?! Și, iată, această Intrare Mică, cumva, semnalizează faptul că urmează citirile biblice. Citirile acestea biblice sunt precedate de cântarea Imnului Trisaghion: ,,Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte…”; în anumite perioade și locuri acesta era Imnul de Intrare, nu era ,,Veniți să ne închinăm…”

Părintele Teologos: Am înțeles.

Preasfințitul Petru: … Ci era Imnul de Intrare în Altar, și…, se pare că istoria aceasta coboară până chiar la Sfântul Vasile Cel Mare.

Părintele Teologos: Oo!!

Lecturile biblice și cuvântul de folos – omilia

Preasfințitul Petru: Da. Și ultima dată când avem noi dinamis puternic, era ultima cântare a acestui Imn, deja, ca toată lumea să se liniștească, să-și ocupe locul lui, și… se binecuvânta comunitatea de către episcop sau preot cu cuvintele „Pace tuturor”, iar apoi începeau lecturile biblice, cărora li se dădea o importanță mult mai mare decât cea pe care o avem noi astăzi, nu pentru că am fi schimbat noi ceva în rânduială, ci pentru că ne-am schimbat atitudinea față de ele. De exemplu, cădirea, care, și până astăzi ar trebui să fie făcută în timp ce se cântă Imnul Aleluia, pentru că Imnul Aleluia și cădirea sunt ca o pregătire pentru citirea Evangheliei, noi o facem din timp, chipurile, în timpul Apostolului, și dacă mai ai și cădelniță cu clopoței sună atât de tare încât Apostolul, practic…,

Părintele Teologos:  Îl pierzi.

Preasfințitul Petru: … nu mai este ascultat de nimeni…

Părintele Teologos: Evident.

Preasfințitul Petru: Iar dacă citețul vrea să se impună puțin, începe să îl cânte, să facă diferite exerciții muzicale, și cadențe și așa mai departe, încât se pierde mesajul, și accentul vine pe glasul sau pe capacitatea citețului de a intona, de a recita ,,acest” Apostol într-o formă sau în alta.

Părintele Teologos: Cred că e una din principalele probleme ale Liturghiei, astăzi – vă rog să mă iertați că vă întrerup! – problema Apostolului, pentru că, în mod normal, așa ar trebui să se întâmple, deci, toată lumea să fie atentă la Apostol, se oprește…

Preasfințitul Petru: De cele mai multe ori Apostolul este legat de Evanghelie, și ele se tâlcuiesc reciproc.

Părintele Teologos: Reciproc. Da, da, da, și, deci, nu trebuie cădit în timpul Apostolului…

Preasfințitul Petru: Nu!

Părintele Teologos: …, ci după.

Preasfințitul Petru: În timp ce se cântă ,, Aleluia”

Părintele Teologos: ,,Aleluia”, da.

Preasfințitul Petru: Și pentru că, uneori, lungim Liturghia cu elemente străine de Liturghie, cum ar fi anumite pomeniri sau mai știu eu ce altceva, sau predici exagerat de lungi, predicile în trecutul Bisericii niciodată nu erau lungi; ele erau foarte sintetice, pentru că ele nu înlocuiau cateheza…

Părintele Teologos: A!!

Preasfințitul Petru: Care se făcea în timpul săptămânii, așezați pe scaun, cu întrebări, cu răspunsuri și așa mai departe. Deci, predica nu trebuie să fie o cateheză.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Preasfințitul Petru: De aceea, chiar și la facultățile de teologie, chipurile, învățăm catehetică și omiletică.

Părintele Teologos: Am înțeles!

Preasfințitul Petru: Ori noi… am cam confundat…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Preasfințitul Petru: … lucrurile astea, și facem omiletica, o facem catehetică, și invers. Deci, omilia nu era foarte lungă, deși la Sfântul Ioan Gură de Aur întâlnim și omilii foarte lungi, lucruri pentru care a și fost condamnat de contemporanii lui, pentru că nu erau obișnuiți. Adică, mai degrabă, Ioan Gură de Aur era o excepție de la regulă, decât o regulă.

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Și…

Părintele Teologos: Când era…, cănd era… omilia?

Preasfințitul Petru: Obligatoriu imediat după Evanghelie.

Părintele Teologos: Da. Pentru că astăzi se face uneori la…

Preasfințitul Petru:La sfârșit, este, chipurile, o măsură pastorală de a-i face pe unii să asculte Evanghelia, pentru că vin mai târziu, sau să asculte predica…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Preasfințitul Petru: Pentru că ei vin prea târziu. Dar dacă vin prea târziu, ne mai întrebăm de ce vin, că noi tocmai vorbim de Mireasă și de…  Și ne aducem aminte de pilda celor 10 fecioare.

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Deci, numai primele cinci au intrat, iar celelalte, căutând ulei pe nu știu pe unde, au rămas în afară. Deci…, nu întâmplător, avem până astăzi în Sfânta Liturghie, iar Biserica, în mod poate paradoxal și anacronic, a păstrat aceste cuvinte: ,,Ușile, ușile, cu înțelepciune să luăm aminte.” Deci, dinaintea Crezului, ușile s-au închis, nu se mai intră și nu se mai iese!

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Deci…, cei care vin abia la sfârșit, și preotul, cumva, dintr-o… convingere și o, o…

Părintele Teologos: Pogorământ.

Preasfințitul Petru: Un pogorământ, da, pastoral, misionar, vrea să le spună și lor ceva; de fapt, singurul lucru care ar trebui să le spună este că ați venit prea târziu, și ghișeul s-a închis.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da, da.

Preasfințitul Petru: Da, deci ați venit prea târziu, și, întrucât nu v-ați împărtășit din Cuvântul lui Hristos, nu vă puteți împărtăși din El nici euharistic!

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Cum vrem noi altfel să creștem!

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Ne hrănim mai întâi cu Cuvântul. Mulți dintre Părinții Bisericii ne îndeamnă ca, înaintea rugăciunii particulare, a rugăciunilor de dimineață, de seară, un paraclis sau acatist, sau a oricăror alte citiri, să citim mai întâi un capitol din Sfânta Scriptură.

Părintele Teologos: Da, sigur!

Preasfințitul Petru: Da, și atunci ți se încălzește mintea, inima, altfel merge rugăciunea.

Ecteniile și rugăciunile pentru catehumeni

Preasfințitul Petru: Da. Mergând mai departe, deci după aceste lecturi biblice și…

Părintele Teologos: Cuvântul de folos – omilia.

Preasfințitul Petru: Cuvântul de folos – omilia; mai sunt și câteva ectenii în care, iarăși, ne rugăm pentru diferitele situații, dar la modul general. Și observăm un lucru foarte interesant: Biserica niciodată nu se roagă pentru cei care nu vor să vină la biserică, ci pentru cei care nu pot să vină: pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei robiți, adică cei care sunt prizonieri sau sunt în robie. Domnului să ne rugăm!

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Nu pentru cei care sunt în shopping sau care nu știu ce…

Părintele Teologos: Leneși!

Preasfințitul Petru: Da, leneși,dorm acasă și așa mai departe.

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Deci, aici, și atenție pe cine scriem în pomelnic.

Părintele Teologos: Da, da.

Preasfințitul Petru: Pentru că Biserica, cu toată dragostea se roagă pentru cei care nu pot veni! Și chiar într-o rugăciune a Sfântului Maslu, noi ne rugăm ca cel bolnav să fie vindecat și să redevină membru deplin al Bisericii, da, să se facă mădular cinstit al Bisericii Tale. Noi ne rugăm, nu să se facă sănătos să poată lucra în loc de 8 ore, 10 ore.

Părintele Teologos: Da!

Preasfințitul Petru: Ci ca să poată veni la Biserică.

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Că locul lui este aici, de aceea ne rugăm.

Părintele Teologos: Și asta este viitorul, asta este veșnicia!

Preasfințitul Petru: Da! Exact, exact! Și iată că apar totuși aceste cereri în care, bineînțeles, se fac și diferite pogorăminte. Ne rugăm pentru oameni fără a cerceta uneori dacă este cu voie sau fără de voie și așa mai departe.

Și după ce ne-am rugat și pentru aceștia, apare o parte a Liturghiei care, astăzi, aparent, și-a pierdut din actualitate: sunt rugăciunile pentru catehumeni, adică pentru cei care, în mod real, se pregătesc de botez. Aceste ectenii și rugăciuni nu sunt pentru orice potențial ortodox care ar putea, eu știu, din Africa sau din altă parte a lumii cândva și cumva să se convertească la ortodoxie pentru că ăștia nu sunt catehumeni. Catehumeni sunt cei care au început procesul de învățare; ei trebuie să participe la prima parte a slujbei, adică să fie prezenți acolo, să asculte Apostolul, Evanghelia, omilia, dar întrucât nu sunt botezați și nu se pot împărtăși, cealaltă parte a Liturghiei care urmează de aici încolo nu mai este destinată lor. 

Liturghia euharistică. Împărtășirea din Daruri – scopul deplin 

Biserica nu putea concepe ca, la a doua parte a Liturghiei, pe care noi o numim Liturghia credincioșilor sau Liturghia euharistică, să participe oameni care nu se pot împărtăși!

Părintele Teologos: O, da?!

Preasfințitul Petru: Și Ioan Gură de Aur, într-o omilie la Efeseni, spune foarte clar că cei care, din nesimțire și lenevie, nu v-ați pregătit și nu vreți să vă împărtășiți, de ce mai stați? Ieșiți odată cu catehumenii, că nu vă deosebiți de ei, zice: nu vă deosebiți de ei! Adică ca și cum…

Părintele Teologos: Voi sunteți creștini… Da…

Preasfințitul Petru: … ești botezat dar nu te comporți ca un om botezat!

Părintele Teologos: Da, da, da.

Preasfințitul Petru: Nu-ți asumi unirea cu Hristos, că doar la botez asta ai spus: că te-ai lepădat de Satana și te-ai unit cu Hristos, dar trăiești ca și cum te-ai lepădat de Hristos și te-ai unit cu Satana!

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Cam asta este ideea. De aceea, este foarte important să reținem această idee. Bineînțeles, noi nu dăm afară pe nimeni din Biserică.

Părintele Teologos: Da, că…

Preasfințitul Petru: Biserica demult s-a cam împăcat cu gândul că rămân la Liturghie euharistică și mulți dintre cei care nu se împărtășesc, dar trebuie să înțelegem totuși că aceasta a doua parte a Liturghiei, după cuvintele „Cât sunteți chemați, ieșiți!” sau „Câți sunteți catehumeni, ieșiți!”, ,,Cei credincioși, iară și iară în pace Domnului să ne rugăm.” Deci, din acest moment, începe partea Liturghiei care are ca scop împărtășirea din daruri.

Părintele Teologos: Și ca oricine…

Preasfințitul Petru: Din darurile euharistice care se sfințesc. Deci sfințirea darurilor nu este un scop în sine, ci este un mijloc prin care noi ajungem la împărtășire!

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Și, culmea, nici măcar împărtășirea nu este un scop în sine, ci sfințirea noastră. De aceea, Liturghia se termină cu ecfonisul: „Că Tu ești sfințirea noastră și Ție slavă înălțăm.” Deci, sfințirea darurilor și împărtășirea din ele ne pregătesc pentru acest final: „Că Tu ești sfințirea noastră și Ție slavă înălțăm.” Și aici înțelegem că Liturghia nu ne face oameni buni, ci ea trebuie să ne facă oameni sfinți. Cei care vin: păi da eu sunt bun, eu nu fac aia, nu fur….

Părintele Teologos: Nu omor.

Preasfințitul Petru: Da, da. Păi, mă ierți, sunt atâția păgâni care sunt oameni buni, că Dumnezeu ne-a făcut din start buni!

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Deci, toate le-a făcut bune foarte, noi am căzut din această bunătate. Liturghia vrea să ne ducă mai departe, să ne ducă în Împărăție, să ne facă sfinți precum Tatăl Cel ceresc Sfânt este! Și, iată, sfințirea Darurilor și împărtășirea din ele sunt o cale și un mijloc de a atinge, de a aduna, de a acumula această sfințenie în noi, până când vom străluci și noi, nu fiind Soare, ci fiind niște reflecții ale Soarelui Hristos!

Părintele Teologos: Oglinzi.

Preasfințitul Petru: Oglinzi ale Lui… Iar dacă suntem murdare și opace, bineînțeles nu putem reflecta nimic! Chiar poate să cadă soarele pe tine, tu doar te înfierbânți și începi să te topești, să miroși urât ca o smoală, dar tu nu vei reflecta lumină, pentru că ești negru.Trebuie să devii transparent, să fii strălucitor, și atunci tu reflecți lumină și devii lumină și pentru alții. De asta spune Hristos în <<Predica de pe munte>>: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptele voastre, să-L slăvească pe Tatăl Cel din ceruri”; adică pe Cel care este Izvorul luminii. Tu nu ești Soare, tu ești o lumânare care poți lumina 1 m², 2-3 m, depinde cât de mare este lumânarea. Da?! Dar Soarele este unul, doar El îi luminează pe toți. Deci, așa am făcut o escală, cumva…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Preasfințitul Petru: Și o trecere, cumva, pentru a marca scopul deplin al celei de a doua părți ale Liturghiei.

Părintele Teologos: Da.

Vohodul Mare

Preasfințitul Petru: Ei, și în această a doua parte, despre care s-ar putea vorbi la nesfârșit, avem câteva elemente foarte importante. În primul rând, transferarea acelor daruri euharistice pregătite de pe masa proscomidiarului pe Sfântul Altar. Asta noi deja numim Vohodul Mare, care, de fapt, este tot o intrare. Adică, în vechime, episcopul sau preotul chiar – astăzi s-a păstrat rânduiala doar în Liturghia episcopală – primea dintre Sfintele Uși Darurile pe care le aduceau diaconii. 

Părintele Teologos: Deci diaconii făceau…

Preasfințitul Petru: Diaconii făceau această procesiune, da?!

Părintele Teologos: Și am înțeles că diaconii și tămâiau.

Preasfințitul Petru: Da, da, exact! Preotul sau episcopul primea aceste Daruri și le punea pe Sfânta Masă, pentru că preotul este săvârșitorul. Nu este treaba preotului să spună ectenii, să facă cădiri, să facă procesiuni… Lucrarea lui este mult mai înaltă, iar atunci când lipsește diaconul, preotul trebuie să compenseze o bună parte din aceste slujiri. De fapt, el pune un pic în umbră slujirea lui principală.” În fine e o chestiune care s-a tot dezvoltat.

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Și istoric…,cumva, s-a cimentat într-o anumită formă și într-un echilibru, până la urmă.

Părintele Teologos: Da, da.

Simbolul credinței – Crezul

Preasfințitul Petru: Deci, după acest transfer al darurilor, numit de noi Vohodul Mare, și punerea darurilor euharistice pe Sfânta Masă, care este simbolul Sfântului Mormânt, spunem că și acest transfer este simbolul coborârii de pe Cruce și al punerii în mormânt a Domnului. Rostim <<Simbolul credinței>>, ceea ce este un lucru absolut important, pentru că mai departe nu ne putem împărtăși dacă nu avem toți același Crez! De exemplu, eu slujesc în Occident, unde catolicii sunt majoritari, și mai intră și ei în biserică. Uneori le spun: «Păi, uite, dacă am avea același Crez, ne-am putea împărtăși. Problema e că aveți un cuvânt acolo în plus care strică totul.»

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Și face imposibilă împărtășirea noastră ulterioară. Dacă am putea să rostim toți același Crez, că de acolo a pornit schisma, da?

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Da. Dacă am putea să rostim același Crez, n-ar fi o problemă să ne și împărtășim! Deci, spunem, mărturisim același Crez și arătăm dragostea noastră unul față de celălalt. În trecut, aceasta era manifestată și prin sărutarea păcii, îmbrățișare și așa mai departe, pentru că nu putem să aducem jertfă dacă nu suntem iertați și împăcați cu ceilalți.

Anafora – centrul Liturghiei

Și începe rugăciunea numită <<Anafora>> sau marea rugăciune euharistică, care este centrul Liturghiei. Acolo avem mai multe elemente, printre care elementul principal este epicleza, adică invocarea și coborârea Duhului Sfânt peste noi și peste darurile puse înainte. Duhul Sfânt nu se coboară doar peste daruri, ci preotul spune: <<Trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi și peste darurile ce sunt puse înainte.>> Pentru că darurile ce sunt puse înainte vor deveni Trupul lui Hristos, dar scopul este ca noi să devenim, până la urmă…

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Trupul lui Hristos!

Părintele Teologos: Da. Scopul, ați spus, este sfințirea noastră.

Preasfințitul Petru: Sfințirea noastră, da, și configurarea acestei Biserici ca Trup al lui Hristos, după ce ne-am împărtășit din Trupul Lui euharistic.

Deci, anafora cu toate răspunsurile, cu dialogurile care sunt între preot și strană, între preot și diacon și așa mai departe au și amintirea acelei cinei de taină cu cuvintele de anamneză Luați mâncați…”și ,,Beți dintru acesta toți…,

Părintele Teologos: Toți, toți, da.

Preasfințitul Petru: … Acesta este Sângele Meu, al noului legământ…”, și urmează, propriu-zis, epicleza sau prefacerea darurilor euharistice prin lucrarea Duhului Sfânt. După ce se termină această rugăciune a anaforalei, sar așa un pic…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Preasfințitul Petru: Cum spuneam, ar trebui să vorbim…

Părintele Teologos: Ore, da.

Preasfințitul Petru: Și, după cum știți am scris și o carte pe tema asta!

Părintele Teologos: Evident, în cazul ăsta!

Preasfințitul Petru: Iar bibliografia referitoare la Liturghie numără, cred, zeci de mii de volume în toate limbile.

Sfânta Împărtășanie: leac al nemuririi

Ne pregătim deja pentru a ne împărtăși din ceea ce s-a sfințit. Preotul, chiar imediat după prefacere, face referință la aceasta, după ce s-au sfințit Darurile, și zice: «Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt, ca să fie celor ce se vor împărtăși spre trezvia (mântuirea) sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Sfântul Duh, spre plinirea Împărăției Cerurilor, spre îndrăznirea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă>>. Nu avem aici spre păzirea de vrăji, farmece și mai știu eu ce altceva ca să ne meargă bine!

Părintele Teologos: Noroc la bani!

Preasfințitul Petru: Noroc la bani și așa mai departe, ci totul se începe spre trezvia sufletului! Deci, Împărtășania este, în primul rând un imbold și o hrană pentru trezvia noastră!

Părintele Teologos: Evident!

Preasfințitul Petru: Și aici facem legătură și cu ceea ce vorbeam anterior despre…

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: … minte și așa mai departe.

Pregătirea pentru Împărtășirea euharistică

Și urmează pregătirea pentru Împărtășirea euharistică, unde rostim rugăciunea pe care însuși Mântuitorul ne-a lăsat-o, Tatăl nostru, și care, în interpretarea părinților de dinainte, se referea, în primul rând, la Euharistie: «pâinea noastră cea spre ființă», spune și Grigore de Nyssa în comentariul său la Tatăl nostru, și apoi și alții, se referă la Pâinea euharistică.

Și după ce am rostit această rugăciune, sunt câteva elemente, unul dintre ele, de asemenea important, fiind… această exclamație a preotului că cele sfinte se pot da doar sfinților!

Părintele Teologos: Da.

Preasfințitul Petru: Aici, prin cuvântul ,,sfinți” în primul rând îi înțelegem pe cei botezați și vedem că Sfântul Apostol Pavel îi numește pe toți creștinii sfinții.

Părintele Teologos: Sfinți.

Preasfințitul Petru: În sensul de sfințiți prin apa botezului. Dar, în același timp, este și un avertisment pentru cei care poate au păcate incompatibile cu Împărtășirea. Nu toate păcatele sunt incompatibile cu Împărtășirea și nu ne lipsesc de dreptul de a ne împărtăși. Doar păcatele grave, și spune despre asta și Ioan Teologul că sunt păcate…

Părintele Teologos: De moarte.

Preasfințitul Petru: … de moarte, și sunt păcate care nu sunt de moarte. Ei, acele păcate de moarte, în niciun caz, nu ne permit să ne împărtășim, dar, chiar și neavând păcate de moarte, noi recunoaștem că unul este Sfânt, unul este Domn, Iisus Hristos, da?! Și cu toate acestea, îndrăznim să ne împărtășim dacă nu avem păcate de moarte, dacă avem binecuvântare de a o face, pentru că ne dăm seama că altfel nu putem trăi. Împărtășania nu este o medalie sau o recompensă că te-ai purtat bine. Este, în primul rând, un medicament și toți avem nevoie de acest medicament. Noi recunoaștem că unul este Sfânt, doar Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Și venind și cu cuvintele Sfântului Apostol Pavel, în care recunoaștem că Hristos a venit să mântuiască pe cei păcătoși dintre care cel dintâi sunt eu! Iată recunoscând și asta, nu doar repetând niște cuvinte, ci înțelegând că, eu, chiar sunt primul dintre păcătoși, mă apropii și primesc acest Dar al nemuririi; cumva mă vaccinez împotriva morții. Asta este Împărtășania: fármako tis athanasías ( φάρμακο της αθανασίας) – un leac al nemuririi.

Părintele Teologos: Nemuririi…

Preasfințitul Petru: Un leac împotriva morții. Și omori păcatul, care este virusul ce aduce și lucrează moartea în noi, și, în același timp, faci o transfuzie de sânge, cu Sângele lui Hristos, care este dătător de viață. Și asta ne unește și ne face frați! Iese după aceea preotul la sfârșit și spune: „Frați creștini!” Care frați? Ce ne face pe noi frați? Faptul că avem toți același pașaport, sau suntem consăteni, sau…?! Nu! Faptul că avem același sânge! Prin venele noastre ale tuturor curge sângele lui Hristos, asta ne face frați și surori, și așa devenim noi Biserică! Doar asta consolidează Biserica!

Părintele Teologos: Unitatea!

Preasfințitul Petru: Unitatea dintre noi! Și unde nu este Împărtășire comună,vedeți, cu cei care sunt excomunicați, sau se rupe comuniunea între o biserică locală și alta; s-a rupt comuniunea între creștinii din Răsărit și Apus! Nu mai putem să spunem că și aia este biserică, și asta este biserică! Juridic, noi folosim termenul de Biserică și pentru romano-catolici…,

Părintele Teologos: Da…

Preasfințitul Petru: … Și pentru protestanți că așa sunt ei înregistrați în stat, și da, mă rog, ne…

Părintele Teologos: Ca să nu creăm confuzie.

Preasfințitul Petru: Da, ca să nu creăm confuzii. Dar, teologic și euharistic vorbind, fac parte din Biserica lui Hristos doar cei care s-au împărtășit cu adevărat din Trupul și Sângele lui Hristos, care este Unul!

Părintele Teologos: Așa este!

Preasfințitul Petru: Nu se împarte! El se desparte, se distribuie, dar rămâne neîmpărțit!

Părintele Teologos: Difuzează.

Preasfințitul Petru: Da! E o distribuire a Lui…

Părintele Teologos: A Lui, da, da.

Preasfințitul Petru:… în toate mădularele, așa cum sângele și nervii, da, alimentează toate mădularele noastre, da?

Părintele Teologos: Da, da.

Sensul prezenței lui Hristos și hrănirea duhovnicească din El

Preasfințitul Petru: Tot așa și viața lui Hristos, căci El este Calea, Adevărul și Viața, se pompează prin inimă, iar inima Bisericii este Liturghia. Deci, Liturghia este pompa, este inima care pompează acest sânge în toate mădularele lui Hristos și le face să fie vii și să aibă legătura cu creierul, cu capul… iar Capul Bisericii este Hristos!

Părintele Teologos: Hristos.

Preasfințitul Petru: Deci, dintr-o astfel de perspectivă înțelegem și sensul prezenței lui Hristos, a hrănirii din El, și, bineînțeles, Liturghia trebuie să fie cea mai dorită așteptare a fiecărui credincios, chiar și a celui care merge în fiecare zi!

Părintele Teologos: Așa este! Pentru că este centrul vieții creștine. Liturghia este slujba Darurilor, slujba Jertfei Celui care s-a jertfit pentru noi!

Părintele Teologos: Mulțumim tare, tare mult!

Căutarea unei înțelegeri corecte și esențiale a Liturghiei

Preasfințitul Petru: Să ne ajute Dumnezeu! Și sper că această preocupare și dor al credincioșilor de a afla cât mai multe despre Liturghie să-i ducă la o înțelegere corectă și esențială. Pentru că, într-adevăr, în legătură cu Liturghia, să spunem, există și nuanțe care nu le putem numi chiar secundare, dar care servesc scopului principal. Iar dacă ne legăm doar de Anaforă, de miruitul de la sfârșit sau de… mai știu eu ce altceva, pomelnicul pe care-l dăm, și scăpăm esențialul, atunci e ca și cum ai avea o mașină frumoasă, cu ultimele cauciucuri, cele mai bune pregătite pentru iarnă, dar nu ai motor sau nu ai benzină în rezervor, da? Deci, nu ai esențialul, degeaba ți-ai echipat roțile ca să urci în munți și așa mai departe, când nu ai esențialul! Deci, să vedem totul unitar, și atunci vom deveni și noi toți uniți cu Hristos, și Hristos cu noi!

Părintele Teologos: Așa să ne ajute Dumnezeu!

Preasfințitul Petru: Amin!

Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Preasfințitul Petru: Amin!

Părintele Teologos: Binecuvântați!

Preasfințitul Petru: Doamne ajută! 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați