Muzica, DJ și duhovnicia – Damian Flocea, p. Teologos

Vă invităm să urmăriți o discuție foarte emoționantă și interesantă cu Damian Flocea, care printre alte activități este și DJ, despre factorii duhovnicești, influența și dramele din muzică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu un DJ din Londra, din Anglia. Se numește Domițian Flocea și am avut astăzi o discuție cu el pe tema muzicii, pe tema muzicii tinerilor, în principal, muzică de dans. Și fiind o discuție foarte interesantă pe care am avut-o, l-am rugat dacă este să facem o masă rotundă adică să vorbim împreună despre… chit că masa este pătrată, o să vorbim puțin despre muzică.

Ascultarea muzicii: de la fenomen elitist, la curent de masă

Astăzi, după cum știți, muzica este un fenomen de masă. Acest fenomen de masă a început de la începutul secolului xx. Deci mai bine de 100 de ani, odată cu apariția radioului, când muzica de la un fenomen elitist deci de la compozitori care erau… sigur, ultimul curent era curentul romantic, dacă doriți, post-romantic – să ajungi la un curent de masă care toată lumea ascultă muzică, cu platforme de streaming, în care muzica este foarte ieftină, unde ori chiar gratis, dacă vorbim de YouTube muzica este chiar pe gratis.

Din cauza asta, suntem inundați într-un ocean de muzică și, de fapt, tinerii de astăzi sunt foarte foarte foarte foarte foarte foarte influențați de muzică. Din păcate, muzica de astăzi, după părerea mea, este cea mai mare parte – bineînțeles, nu putem să o judecăm – cea mai mare parte muzica de astăzi este o muzică nocivă care îndepărtează pe om de Dumnezeu. Chiar Damian – trebuie să știți – e un băiat foarte bun și socotesc că o să aibă un cuvânt cu putere. De ce? Pentru că are experiența muzicii, fiind DJ… de câți ani?

Damian: De șapte ani.

Tinerii și muzica

Părintele Teologos: De șapte ani. Hai să începem cu începutul. De ce crezi că sunt atrași tinerii de muzică?

Damian: Tinerii sunt atrași de muzică pentru că îi scoate din lumea cotidiană. Sunt foarte multe lucruri care se întâmplă în ziua de azi și prin muzică pot să se exteriorizeze un pic și să se simtă un pic mai bine decât cum se simt ei zi după zi. Îi face să se gândească mult mai departe, mult mai profund la tot ce se întâmplă în jur.

Eu am început să pun muzică, am vrut doar să-i fac fericiți. Eu sunt o persoană un pic mai introvertită și prin muzică am putut să mă exteriorizez. Am fost influențat de cineva și a durat un pic până ce am ajuns la muzica pe care vreau să o pun și a fost a fost interesant că am am descoperit asta fără să vreau, cu ajutorul unui prieten, că pot să mă exterizez. Nu prea vorbeam cu oamenii, eram în căsuța mea, în camera mea, după școală mergeam în casă și stăteam în casă și clar mă jucam și jocuri video. Desigur, ca orice adolescent din zilele noastre… Gamer… și aș crede că oamenii, copiii, tineretul în general, vrea să se distreze acum. A fost multă schimbare de când am plecat până acum, dar în mare parte ei vor să se distreze.

Părintele Teologos: Eu cred că problema cea mare este faptul că, într-adevăr tinerii doresc să se distreze, adică tinerii doresc să iasă din cenușiul cotidianului, dar problema cea mare este că ei nu mai au experiența lui Dumnezeu. Cum trebuie să se distreze, sau mai bine zis, care este Dumnezeu adevărat, care este direcția adevărată?

Scurtă istorie a muzicii electronice

Foarte pe scurt, o mică istorie a muzicii, în direcția asta, în Tehno House și așa mai departe – muzica electronică a început prin anii ’60. Era vorba de niște, să nu intru în foarte multe detalii, cred că cel mai cel mai reprezentativ compozitor din cei vechi este Isao Tomita, care cânta electronică, dar electronică analogică, adică erau înregistrate bucăți. Era muzică electronică, îl scotea pe om din din cenușiul cotidianului, dar era o muzică bucuroasă. De ce ? Pentru că pe vremea respectivă încă oamenii aveau o bucurie înăuntru lor, erau cât de cât mai aproape de natură, natura fiind scară către Dumnezeu. În natură se vede umbra bucuriei lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este o Persoană foarte bucuroasă.

După Tomita, pe de altă parte, în Europa, avem școală germană de muzică electronică „Krautrock” se numește, în care erau niște compozitori foarte buni, cei mai cunoscuți astăzi, ca să nu intru în detalii așa foarte extensive, sunt „Tangerine Dream” și Klaus Schulze, Dumnezeu să-l odihnească, că a murit omul. Aceștia au găsit ca și soluție a ieșirii din din cenușiul cotidianului spațiu cosmic. Bineînțeles că ei au fost contemporani cu marile descoperiri pentru vremea respectivă și toată lumea era entuziastă pe tema spațiului cosmic și din cauza asta muzicile lor să sunt niște compoziții relativ lungi și mai ales  spațiale, dacă dorești. O muzică a spațiului care să te scoată în cer și lucruri de genul ăsta.

Damian: Exact,așa, te ridică foarte mult.

Părintele Teologos: Da, exact, și te curăță de griji, de angoase, de toate lucrurile astea. Bineînțeles, fiind germani și Tomita fiind japonez, desigur că nu te duce în iubirea lui Dumnezeu, cu toate că Tomita și după aceea Kitarō reușește oarecum, de ce, pentru că ei sunt foarte aproape de natură: de flori, de ciripitul păsărelor, lucruri de genul ăsta. Nemții sunt mai întunecați puțin, dar centrul  întregii școli germane de muzică electronică era Edgar Froese, sufletul de la Tangerine Dream, care a trecut printr-o mare dramă.

El s-a născut în Rusia, deci avea oarecare contracte cu ortodoxia, chit că era neamț. După care naziștii i-au omorât cea mai mare parte a familiei, inclusiv tatăl, și asta la ajutat sigur că este un mare păcat, bineînțeles, dar l-a ajutat cumva să iasă din lume, adică să nu mai fie lipit de lume, să nu mai creadă că lumea este soluția. Asta se vede din toată muzica lui, pe de o parte, și o oarecare tristețe, dar pe de altă parteși ieșirea asta din din cotidian.

După care avem Jean-Michel Jarre care iarăși, datorită unei drame, tot cu tatăl său, se refuzează și el în cosmos. Cele două celebre albume, „Équinoxe” și „Oxygène”, după care o întreagă pleiadă de albume a lui Jarre pe muzică electronică. Jarre începe să fie mai întunecat puțin, sigur că după ce coboară pe pământ cu „Revolutions” și cu „Rendez-vous” devine mai mai mai trist.

Între timp, în Germania apare curentul care a ajuns astăzi să fie techno și house, e vorba de Kraftwerk care părăsește spațiul și se înglodează în materie. Adică e vorba de entuziasmul tehnologiei, adică erau „Tehnologia va salva tot, tehnologia este mântuitoare” și așa mai departe. Era o piesă celebră „We are the robots” din care toate toate versurile …„We are the robots” …

Damian: Sună foarte cunoscut.

Părintele Teologos: Ei au fost la baza, au rămas până astăzi și au dat curentul ăsta. De ce? Pentru că acest curent care s-a transformat din muzica spațială, adică influențată de spațiu cosmic, a ajuns prin prin prin Daft Punk și mai ales The Prodigy și ăștia, a ajuns pe pământ, în tehnologie în toate lucrurile astea, care, din păcate, astăzi, vezi că oamenii foarte închiși. E o muzică fără ieșire, un ritm, un beat rapid, care-l ține pe om acolo. Nu-i mai dă un mesaj, ci mai degrabă îl incită să danseze, dar fără ieșire. Marea mea problemă, și nu numai a mea, din păcate, cu muzica de astăzi este că în general muzica, cu toate că unii dintre artiștii sunt foarte studiați pe teme de textură, pe teme de efecte sonore și așa mai departe.

Damian: Da, sunt foarte tehnici.

Părintele Teologos: Da, dar n-au bucurie, nu-L au pe Hristos, n-au ieșire. Deci, da, ok, ieșim – slavă lui Dumnezeu – fie în natură, fiind spațiu cosmic, nu știu ce.

Mesajele negative propagate prin muzică

Damian: Eu unul nu văd asta. Am ascultat destul de mulți DJ pentru inspirație, dar a trebuit să mă opresc la un moment dat pentru că nu mai era ceea ce voiam să pun eu, ceea ce-mi doream. Se duceau foarte departe și erau și foarte multe piese cu mesaje, putem să zicem, subliminale, care nu erau nu erau ok, care duceau la mai mult, să zicem sex, ceva sexual, ceva care să faci un lucru rău, sau „we are smoking every day” („fumăm zilnic”),adică mesaje care nu sunt deloc bune, mesaje negative, și oamenii dansau pe aceste mesaje.

Părintele Teologos: Cred că și oamenii erau incitați să facă faptele care erau promovate prin atmosferă, în care se includ și versuri, bineînțeles, dar și vorbim de atmosferă.

 Damian: Dacă tot auzi, cuvintele din jur se imprimă în creier și te apuci și tu la un moment dat să faci.

Părintele Teologos: Cunoști cazul de genul ăsta?

Damian: Cazuri de persoane?

Părintele Teologos:  Da, fără nume, poți să povestești niște cazuri?

Damian: Prietenii.. am încercat să vorbesc cu ei și ei cred că nu este nicio problemă. „Eu mă pot controla pe mine” Bine, dar este mai mult de atât, sunt anumite puteri care aparent lucrează. Chiar astăzi la întâlnire mi-a spus de vrăji. Eram un pic sceptic, nu prea credeam în ele, având în vedere că Dumnezeu este Atotputernic, dar există și cealaltă parte, nu doar bine. Deci foarte foarte interesant este că am aflat acest lucru, că vrăjile ne pot afecta.

Părintele Teologos: Da, bineînțeles că ne pot afecta vrăjile. Știi care e problema? Dumnezeu este Atotputernic, dar Dumnezeu este și Atotiubitor, și, fiind Atotiubitor, respectă libertatea umană. Diavolul nu poate să facă nimic, dar dacă omul în mod concret dă drepturi diavolului, adică în mod concret, pentru că prin vrajă deschizi ușa. Tu, printr-un gest foarte concret îl chemi și îi spui să facă nu știu ce. Înțelegi?

Damian: Omul se deschide diavolului.

Părintele Teologos: Din păcate, datorită faptului că există foarte mari plăceri în muzică, nu mă refer aici doar la bani și la faimă, ci mă refer și la puterea de a influența. Mă refer la sentimentul tainic al reușitei. Foarte mulți compozitori caută reușita, caută acea descoperire de la Dumnezeu… Știu compozitori care au descoperire de la Dumnezeu, compun piesa și, la un moment dat, încep să plângă, în clipa în care au compus o bucată, un pasaj, din piesa respectivă. Asta este descoperire.Poate să fie de la Dumnezeu, sau poate să fie de la vrăjmașul.

Damian: Da, mi s-a întâmplat.

Părintele Teologos:  Da?

Damian: Am avut câteva întâmplări, da.

Părintele Teologos: Poți să-mi povestești una?

Descoperirea lui Dumnezeu prin muzică

Damian: Pot să povestesc o poveste. Era înainte de primul meu „party”, să zic așa. Eu nu prea am pus muzică în cluburi, am încercat să stau de asta, am avut o tendință, căci voiam să câștig bani din asta la un moment dat. Am zis că trebuie să mă fac popular, trebuie să pun pe social media de unde plec. Nu pot să zic că sunt un muzician, ca și DJ, momentan doar iau părticele de colo-colo, le pun într-un mix și încerc să fac o poveste, să le organizez cât mai bine. Încerc să dăruiesc cât pot numai că vorbeam… eram înainte de „party” și cream asta, am ajuns să conectez câteva piese foarte foarte frumoase și mă gândeam la cum o să fie, aparent era și majoratul meu.

Eram nou atunci, era chiar primul an după ce îmi luasem prima consolă, și când am început să conectez toate acele piese și mă gândeam așa la o idee cum va fi. Era primul meu public, de altfel, și mi-a plăcut mult, mi-au dat lacrimile pentru că am zis: „Este momentul meu în care să arăt oamenilor ceea ce pot, să ies afară din culcușul meu,din carapacea mea”. Am avut acest moment, pentru prima dată, că va fi bine, și a fost foarte interesant, mi-au dat lacrimile un pic. A fost foarte frumos momentul acela.

Într-adevăr, sunt două părți. Acum, că mă gândesc în trecut… este bine? Este rău? Cred că știu răspunsul deja.

Părintele Teologos: Da, au fost oameni care s-au folosit, care și-au schimbat viața. Vorbește Andrei Tarkovsky, un celebru regizor de film: „arta este o formă de rugăciune și are ca scop să-i facă pe oameni mai buni”. Cunoști cazuri de oameni care au fost făcuți mai buni prin muzică?

 Damian: Un caz sunt eu, pot să spun. Muzica a fost prima dragoste în care s-a dus și L-am întâlnit pentru prima dată pe Dumnezeu. Îmi aduc aminte, eram pe un câmp, mergeam pe un pod, aveam noi în câmp foarte frumos, cu o autostradă lângă, cu copaci… acum i-a tăiat – păcat. În timp ce mergeam, ascultam o piesă foarte frumoasă, înainte să fiu DJ chiar, și atunci L-am întâlnit pentru prima dată pe Dumnezeu cu adevărat, aș putea să spun, prin muzică. Eram singur, total singur, în lumea mea, și m-a surprins lucrul acesta. Da, au fost și alte persoane pe care le-a ajutat muzica, numai că nu prea au avut nicio legătură cu Dumnezeu. Hai să zicem, poate o persoană… dar nu cunosc foarte mult. Una-două persoane sută la sută, iar pe restul le-a ajutat în evoluție, dar nu aș putea să zic că foarte mult.

Părintele Teologos: Cum L-ai simțit pe Dumnezeu?

Damian: L-am simțit că mă iubește și că și eu Îl iubesc pe El. S-au întâmplat câteva lucruri în adolescența mea, să spun așa, în care am crezut că nu sunt iubit. Chiar dacă părinții erau lângă mine, chiar dacă aveam frații și sora lângă mine – erau plecați, dar le scriam, nu eram certați, aveam o relație foarte bună și în continuare avem. Nu simțeam că sunt iubit, pur și simplu, și am încercat să mă detașez de ei și lucrul ăsta l-am făcut fără motiv și fără să-mi dau seama. La un moment dat, am avut o discuție cu ei, foarte serioasă, în care toți trei plângeam, eu, mama și tata, că ce fac cu viața mea. Eram în creștere atunci, aveam în jur de 16-17 ani cam așa. A fost o conversație foarte serioasă.

L-am cunoscut pe Dumnezeu prin muzică, pentru prima dată, înainte de conversația asta, iar apoi am avut conversația și s-au unit foarte bine. Am zis: „uite! exact după ce L-am cunoscut, am avut conversația asta și după s-a schimbat conversația și am aflat că mă iubesc și ei”.

Părintele Teologos: Ai ieșit din iad. Ți-a dat Dumnezeu iubira Sa, și după care părinții. Pentru că iadul este imposibilitatea iubirii, lipsă totală a iubirii. Sunt cazurile fericite. Pentru tineri care, într-adevăr sunt atrași de muzică, poți să spui și niște cazuri nefericite?

Damian: Legat de muzică?

Părintele Teologos: Da, fără nume.

Damian: Despre alții sau despre mine?

Părintele Teologos: Cum vrei. Despre tine ar fi mai bine, dar nu te presez. Pentru că, totdeauna, exemplul personal are foarte mare putere.

Damian: Păi spun despre mine. Nu prea îmi place să vorbesc despre alții, s-ar putea să bârfesc.

Părintele Teologos: Din cauza asta am spus să nu dăm nume, vorbim doar despre fapte, nu despre persoane.

Muzica și patimile

Damian: Un moment despre mine. Ascultasem muzică și începuse să devină cam prea mult. Multe analizări despre muzică, multe analizări despre viață, au început să încurce realitatea, cât de cât. Aici, desigur, dacă am voie să spun, nu a fost muzica simplă, că de asta este o problemă ceea ce se întâmplă cu muzica. Fiind o muzică foarte bună și, cum a zis, tehnică, și are o evoluție de atâția ani, a început să ducă la un extaz. Tinerii nu ascultă muzică – generalizez acum. Am cunoscut, din grupurile de prieteni în care am fost, cam mereu se duce un pic la mai mult.

Mereu se începe de jos: o berică, un vinuleț, și se ajunge la mai mult, la un fum de anumite substanțe, și tot așa crește. Din nefericire, am ajuns și eu la acestea. Am avut, totuși, o mică viziune, să zic așa. Am zis că, ok, înțeleg viața asta, când am ajuns în Londra sau chiar un pic înainte. Am zis așa: „vreau să încerc!”. Eram foarte curios, eram introvertit, voiam să mă exterizez și voiam să cunosc care este viața reală. Am încercat prima prima țigară, am încercat primul joint.Mi-am zis că, dacă tot se întâmplă așa, și sunt curios, – a fost uluitor, mi-a deschis „al treilea ochi”…

Părintele Teologos: Da, da, înșelări, înșelări…

Damian: Înșelări pe care le credeam ca o noutate. Eu credeam că este bine, mai ales când auzeam pe cineva că fumează mă simțeam aproape de persoana cealaltă. „Pe bune? Și tu fumezi? Fratele meu!” Pe cei care nu fumau îi dădeam la o parte, fără să vreau, și chiar eu însumi, din nefericire, și îmi asum riscul – încerc să-l îndrept – îi îndemnam și pe alții la asta. „N-ai încercat? Este frumos, uite câte se întâmplă”. De aici a început să meargă mai departe. Nu este bine, devine prea mult la un moment dat, s-a dus la mine prea mult.

Într-o seară, am început, să zic așa, să am un fel de criză de realitate, nu mai știam ce este bine, nu mai știam ce este rău, nu mai știam cum să fac să fie bine (folosisem anumite substanțe și intervenise și muzica). A fost o seară în care eram doar în gândurile mele, din cauza substanțelor și din cauza oboselii. Atunci a fost un moment foarte critic, în care a trebuit să aleg: o duc înainte așa sau dau înapoi. Este bine ceea ce fac? Clar, în momentul respectiv, nu era bine. Aveam și un jurnal, și m-a făcut să continui să scriu în jurnal, să-mi analizez gândurile. Este posibil ca asta să mă fi salvat, dar împreună cu Dumnezeu.

Eu sunt credincios de mic, am avut „up and downs” („suișuri și coborâșuri”) pentru asta, dar, până la urmă, am văzut, am cunoscut, și sigur m-a ajutat Dumnezeu, să mă lumineze.

Părintele Teologos: Dacă te opreai, mureai.

Mari drame din lumea muzicii

Ajungeai ca și Avicii (Tim Bergling) – Dumnezeu să-l odihnească. Care a fost un super geniu, dar, pentru că nu s-a putut opri și pentru că a fost foarte presat de către impresarii lui și de către casele de muzică să scoată albume… ca și Prince, de altfel, și Michael Jackson, într-o oarecare măsură – n-au rezistat. Michael Jackson a murit prematur – o viață foarte tristă. Avicii chiar era împins la maxim, consumul de substanțe și chefurile… omul nu rezistă. Pentru că, dacă omul se apropie cu voia proprie de către acești mari centri de plăcere, va fi atras de ei fără voia sa, își pierde voia își pierde libertatea. Lucrurile sunt foarte periculoase, foarte viclene. Omul nu-și dă seama la început.

Țin minte, la un moment dat, venise cineva în Sfântul Munte, era terminat de droguri. L-a întrebat un părinte: „măi, copile, de ce ai început să consumi substanțe psihoactive?” El a spus: „am crezut că o să găsesc raiul”.

E o mare problemă cu asta. De ce? Pentru că muzica îți dă un vânt în direcția raiului, dar este oarecum distorsionată. Omul vrea mai mult, nu știe că mai mult este în direcția persoanei, adică în direcția lui Dumnezeu. Atunci se duce în direcția excitărilor trupești, care se fac prin substanțe psihoactive, prin sex, băutură. Ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu!

Damian: Mulți tineri trec prin asta și nu realizează, pentru că este ceva normal. Ceva ce, dacă unul face, toți din grup fac. Tu de ce să nu faci?

Părintele Teologos: Presiunea de grupși mai ales că ei nu știu existența unei alte realități. Își dau seama că ceva nu-i bine, dar nu știu cum și încotro să iasă. Nu știu că trebuie să se roage și că trebuie să aibă relații interpersonale cu altcineva, cu o persoană iubitoare, apropo cum te-ai simțit și tu – să te simți iubit. Aceasta este problema cea mare.

Mai faci muzică?

Singurul scop benefic al muzicii: aducerea lui Dumnezeu în inimile oamenilor

Damian: Treaba stă în felul următor. Eu, în sinea mea m-am lăsat, de câteva luni. Dacă ar fi să se mai întâmple ceva, aș cam spune nu. Dar s-a întâmplat chiar acum, înainte să vin, pe 15, luna trecută a fost evenimentul Tomorrowland. Un festival mare, imens, a fost un eveniment în care trebuia să trimiți un mix, un mesaj motivațional, și dacă ești câștigător, poți să pui pe scena Tomorrowland. Am trimis mix-ul, a trebuit să fac un cont și toate cele.

Am fost împins de la spate, eu nu știam de de această oportunitate. Am fost împins de la spate din cauză că au venit niște prieteni foarte dragi la noi, în Londra, și nu m-au auzit niciodată cum mixez. Au auzit fratele meu, Răzvan, și a fost un feedback. Au vrut să mă audă cum mixez, desigur că am consola acasă, imediat conectez la boxe, și le-am pus un pic de muzică. Am avut un feedback foarte bun, am început să vorbim, să dansăm… Am zis că pun așa la ocazii familiale, în care știu că nu se întâmplă nimic grav, în care am încredere că suntem ok cu toții.

Părintele Teologos: Este foarte important. Trebuie ca noi să controlăm muzica, noi să devenim mai buni, nu muzica să ne subjuge pe noi înșine. Pentru că muzica are o foarte mare putere de a transforma și din cauza asta să te rogi înainte de a compune, în timpul compunerii și atunci când pui muzică, este foarte important. Pentru că depind foarte multe suflete de tine, înțelegi? Cum vezi viitorul?

Damian:  Foarte interesant! Este o întrebare grea, de asta a fost și venirea mea aici, în Sfântul Munte Athos. Este o binecuvântare cam această discuție cu dumneavoastră. Sper să fie în-un pas bun. Nu știu exact ce să aleg în continuare, dacă voi fi acceptat la Tomorrowland nu știu dacă merg sau nu. Ideea este că sunt slabe șanse. A fost în ultima zi, aproape că uitasem de event. L-am făcut repede, ceva motivațional, scurt. Nu știu dacă voi câștiga.

Ideea este că mi-ați spus ceva foarte interesant, când v-am întrebat dacă este bine să continui pe partea de DJ, mă așteptam la un simplu nu, dar ați dezvoltat subiectul. Dacă plec eu din locul acesta, vine altcineva, 100%, dar dacă stau și încerc să schimb ceva, încă nu știu cum să schimb. Poate aș avea câteva idei, dar nu știu va merge.

Părintele Teologos: Din cauza asta, eu spun în felul următor: roagă-te, cum spuneam, vorbește cu Dumnezeu, și dacă vezi că ceva se leagă, adică vezi că vei crește iubirea în inima ta și în univers, continuă. Dacă nu, nu. Pentru că tot ceea ce facem trebuie să facem pentru slava lui Dumnezeu, adică pentru aducerea lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Dumnezeu este Atotprezent.

Singurul loc unde, paradoxal, nu este prezent Dumnezeu este în inimile oamenilor. De ce? Pentru că oamenii se închid față de iubirea lui Dumnezeu, se închid în fața delicateții lui Dumnezeu. Dacă tu, prin muzica ta, prin mixurile tale, poți să deschizi treaba asta și omul este mai iubitor, nu mai e depresiv, și descoperă frumusețea celuilalt – fă-o. Dacă vezi că Dumnezeu nu te validează pe treaba asta, las-o. Dar poți să faci doar ca și hobby.

Damian: Înțeleg. Întrebarea mea este: credeți că se poate? Am ajuns la ideea că nu se poate să aduc oamenii către Dumnezeu prin house, techno… muzică… e foarte greu.

Părintele Teologos: Știu, e greu.

Damian: Orice DJ bun aduce oamenii la o stare înaltă, cu care nu se mulțumesc, vor să adauge ceva la sentimentul acela.

Părintele Teologos: Sigur, așa ajung la băutură, la droguri și așa mai departe.

Damian: Asta am aflat testând petrecerile pe care le-am făcut.

Muzica de astăzi îndreaptă publicul spre o direcție greșită

Părintele Teologos: Direcția nu-i corectă, din cauza asta spun. Nu se poate spune un „nu” absolut. De vreme ce Dumnezeu a îngăduit asta, înseamnă că oamenii aveau nevoie de un debușeu. Dacă tu, însă, poți să prezinți altceva, o muzică mai spirituală, în care oamenii să nu danseze, ci doar s-o asculte. De ce am râs?

Să spun un lucru. Eu am făcut liceul pe vremea comunismului. Colegii de clasă făceau petreceri de ziua lor de nume și de ziua de naștere. Acolo era celebrul casetofon la care fiecare punea muzică și dansa. Dar, e adevărat, pentru că pe vremea respectivă, totuși, tinerii mai și citeau, mai aveau și ceva de discutat. La un moment dat, țin minte, am fost la petrecere a unui coleg de clasă, care, săracul, era tot așa introvertit, mai retras, și țin minte, când am fost la el acasă, m-a impresionat. Bineînțeles că și la școală se vedea că era un un tânăr foarte intelectual și oarecum retras, nu era la modă, ci era mai degrabă cu cultura. Într-adevăr, acasă avea tablouri pictate, de colecție, avea o bibliotecă importantă, mobilă… lucruri într-adevăr culturale și de epocă. Avea și un pian și știa să cânte.

Bineînțeles că la petrecere era pus casetofon cu muzică de dans. E adevărat că și muzica de dans de pe vremea respectivă era mai intelectuală decât cea de astăzi, era vorba de Depeche Mode, despre asta vorbim… astăzi sunt și ei săracii cam distopici. La un moment dat, se strică casetofonul și o colegă de clasă spune „mă duc eu să aduc casetofonul de la mine de acasă, să continuăm petrecerea”. Pentru că mă înțelegeam foarte bine cu colega respectivă zic „vin cu tine”. Era noapte, trebuia să meargă cineva cu ea pe stradă, nu că era pericol. Când am venit înapoi, toți – dacă în clipa în care s-a stricat casetofonul erau mahmuri – erau foarte atenți la gazdă, care cânta la pian muzică clasică. Vedeai că era ceva cu o clasă mai înalt. Era un alt mesaj, o altă atmosferă.

Doamna Galina Răduleanu și muzica clasică

Într-adevăr, să-i schimbi pe oameni din tehno, din house și din toate astea, să-i duci în altă parte, e foarte dificil. Dar, de exemplu, să faci un eveniment cu muzică ambientală sau muzică care să-i ridice pe oameni. Cred că ar fi foarte bine. Singurul pericol pe care îl văd aici este faptul că doamna Galina Răduleanu – o mărturisitoare a închisorilor comuniste căreia îi transmitem toată dragostea noastră, acum se află la la apusul vieții sale, un psiholog de excepție – își scrie amintirile, și, la un moment dat, o cunoștință comună, spune „sunt extraordinare mărturiile doamnei, dar eu nu pot să înțeleg de ce ea scrie în continuu despre Bach”. Îmi trimite chiar o compoziție pe care doamna Galina o consideră că drept preferata ei.

În clipa respectivă, când am ascultat piesa de Bach, mi-a fost foarte clar de ce. Am scris acestei cunoștințe comune: tu nu ai acces la experiența pe care au avut-o Bach și doamna Galina. Este vorba de o experiență a unei lumi line, senine, în care exista delicatețea, rotunjimea artisticului. Înțelegi?

De exemplu Vivaldi, „Primăvara”. Eu pot să-l înțeleg pe Vivaldi, că stau în Sfântul Munte – bine, nu-l ascult, că-s monah – dar vreau să spun – pot să înțeleg. Pe când cineva dintre blocuri, e dificil, pentru că n-are acces la experiența lui Vivaldi, pe care a avut-o în clipa în care a fost în natura de pe vremea respectivă, neatinsă, din Italia, unde compunea. Se poate să exprime frumusețea. La fel și în cazul lui Bach. Pe vremea respectivă era foarte multă delicatețe. Astăzi, din păcate, se observă acest corn. Din cauza asta te-am întrebat de viitor. În general, există acest curent între tineri, de o oarecare curățire, de ieșire din manelizare, din tehno… Există o muzică epică, o muzică eroică, care să dea curaj, să-l scoată pe tânăr din îngustimea tehnologiei.

Tehnologia nu oferă iubire, ci o strivește

Tinerii își dau seama că știința nu oferă iubire, tehnologia nu oferă iubire. Din contră, poate s-o strivească. Din cauza asta spun: „vezi, ai o anumită vârstă, nu spun să continui, pentru că într-adevăr direcția, în general vorbind, este greșită”. Această direcție îndepărtează de Dumnezeu, din cauza asta fac podcastul acesta, muzica este din temele mele recurente.

Roagă-te la Dumnezeu și vezi încotro te poartă harul lui Dumnezeu. Socotesc că ai un talent care poate fi folosit într-o anumită direcție, să-i faci pe oameni mai buni. Să nu uiți, cum spuneam, ce spune Tarkovski, că arta e o formă de rugăciune. Eu cred că arta este umbra lui Dumnezeu cel Iubitor pe pământ.

Damian: Sunt sigur că este o soluție. Chiar și câteva piese care se se fac astăzi – iau citate din Biblie și fac piese cu ele. Sunt foarte frumoase. Se simte că aduce oamenii către El, direct. Acolo nu cred că este vorba de minciună sau altă cale.

Părintele Teologos: Sigur, este o nădejde, o speranță.

Damian: Mă gândesc că aceea este calea, să aducă cât mai multe din cunoștințele de astăzi care sunt în cărți și să le pună în versuri. Asta ar fi foarte frumos.

Ritmul muzicii influențează starea sufletului

Vorbind despre „beat” (unitate ritmică), ceva rapid, nu știu dacă lui Dumnezeu I-ar plăcea. Poți să faci asta pe versuri, „beat”, aduni totul să iasă ceva foarte cool. Nu știu dacă asta ar fi bine.

Părintele Teologos: Nu cred. Depinde și de „beat”, dar de obicei beat-ul rapid generează tensiune și Dumnezeu nu dorește ca omul să fie tensionat. Din contră, Dumnezeu dorește ca omul să fie relaxat, să aibă timp, pentru că timpul este necesar pentru iubire, să poți iubi. Liniștea, pacea, este starea sufletului sănătos. De obicei, un ritm mai rapid poate să exprime depărtarea de Dumnezeu și poate să exprime transformarea omului către Dumnezeu, dar asta trebuie să se termine într-o pace, într-o liniște, într-o ieșire. Deci, da, o piesă rapidă ca să dea curaj, dar în principal trebuie să fie pace, liniște, trebuie să fie rezolvarea. Să văd soluția în muzica ta, rezolvarea, că dacă nu, rămân cu tensiune.

Damian: Am înțeles. Bas-ul, în mare parte, ar duce la asta, îl duce la tensiune, chiar dacă este la o viteză foarte înceată.

Părintele Teologos: Așa este. Basul și în general gamele minore, care generează tristețe.

Damian: Aici se încadrează și minimal?

Părintele Teologos: Nu neapărat. De exemplu, Arvo Part, care este cel mai mare compozitor la ora – un ortodox din Estonia – este foarte minimal. Dar pentru că are o trăire foarte intensă, o înviere foarte mare, adică trăiește harul lui  Dumnezeu, din cauza asta, minimalul lui este un minimal făcător de pace.

Chiar îmi povestea cineva că avea căștile și mergea pe stradă, era furios, și i-a intrat pe playlist Arvo Part, care este foarte minimal și acesta s-a calmat. Asta trebuie să facă muzica, trebuie să calmeze, să fie în pace, să aibă multă liniște. Vezi, mai demult, pentru că era multă liniște, muzica care aducea sunete era o complementaritate care, oarecum, îl ajuta pe om. Astăzi, pentru că avem foarte mult zgomot, cred că muzica care aducea foarte multă liniște, l-ar ajuta să se liniștească. Înțelegi?

Cred că asta ar ajuta. Bineînțeles, datorită faptului că, totuși, omul are un mod de gândire rapid, minimalul trebuie să nu fie cu foarte multă liniște, adică să nu fie disjunct, ci totuși să-l țină pe om într-un anumit interes. Adică „build-up”-ul (construcția melodică) trebuie să aibă o anumită creștere și omul trebuie să aibă anumite recompense, la un moment dat. Înțelegi? Adică trebuie să primească un solo deorice, după care să vină iarăși, un „bridge”, după care…

Damian: Climax.

Părintele Teologos: Da, un climax. Deci un solo, după care un bridge, adică revenirea,după care iarăși linia melodică și așa mai departe – adică o poveste. Ceea ce mie nu-mi place în Tehno e că nu prea există poveste, ci doar un beat foarte rapid care-l scoate pe om, îl duce în „transă”. Nu-i bună direcția, trebuie să-l duci în trezvie, omul să fie treaz: cine sunt eu? de unde vin? încotro mă îndrept? cum pot face să-i iubesc pe ceilalți mai mult?

Damian: Foarte organizat, îmi place.

Dacă ar asculta niște tineri muzică rapidă – dar nu iau anumite substanțe, nimic – doar o ascultă, poate dansează, dar sunt treji. Poate pe muzica aia vorbesc sau nu de Dumnezeu – asta nu știm – dar au o discuție. Ar fi ok să asculte?

Părintele Teologos: Da, sigur, ar fi ok.

Damian: Să nu fie influențați, adică e pe fundal.

Muzica bună trebuie să-l ducă pe om mai aproape de Dumnezeu

Părintele Teologos: Depinde de măsură, adică pentru monahii din Sfântul Munte n-ar fi ok. De ce spun de măsură? Muzica îl duce pe om mai aproape de Dumnezeu. În clipa în care omul este undeva departe Dumnezeu și tu-i oferă o muzică ca să-l aducă aproape de Dumnezeu – foarte bine. Asta se poate realiza în lume prin artă, e o mare nevoie de artă, trebuie să fim realiști. Nu toată lumea poate să asculte muzică psaltică. Din cauza asta am spus despre Sfântul Munte. Adică noi, în Sfântul Munte, nu-i cazul meu, dar vorbim de ceilalți părinți care au o anumită măsură duhovnicească, nu mai au nevoie de aceste trepte, muzica laică.

Oamenii din lume, care sunt departe de Dumnezeu, au o anumită duritate, tensiune, înăuntrul lor datorită problemelor. Ei se vor înțeleși, se vor iubiți și muzica poate să ajute. Muzica poate să exprime ceva, despre care să zică „uite că mă înțelege”. Un compozitor mare este cel care are reverberație, care este înțeles de către oameni.

Marea problemă astăzi este faptul că muzica asta „anti-muzică” este înțeleasă de către oameni, pentru că oamenii sunt undeva jos. Tu trebuie să fii un ghid pentru ei, adică să-i iei de acolo să-i duci mai sus. Nu te coborî la nivelul lor. Dacă la marea majoritate îi place manelele, nu înseamnă că trebuie să faci tu asta, ci trebuie să-i iei de acolo de la nivelul superior de unde pot accede, să-i duci mai sus, mai aproape de Dumnezeu. Să-i faci mai iubitori, mai spirituali, mai duhovnicești. Acesta este rolul compozitorului, fiecare este un compozitor original, fie că este un DJ.

Damian: Multă lume apreciază astăzi DJ. Nu pot să zic că fac o treabă foarte grea, mai ales acum cu toată tehnologia, este foarte ușor. Eu unul nu mai pot să ascult alt DJ, pentru că nu mai e ok ceea ce face, sau poate pur și simplu, nu-mi place, chiar dacă este foarte bun. Mă gândesc că sunt atrași foarte ușor de mulți DJ care nu prea fac nimic și sunt lăsați. Luând poate și alte substanțe, au foarte multe distrași, sunt foarte ușor trași în jos. Mi se pare un lucru destul de rău, aș vrea ca tinerii să realizeze un pic chestia asta.

Muzica, mantra și rugăciunea

Oriunde te duci este muzică, și muzica influențează mult, mai ales dacă este repetitivă. Ca mantra, repetiția e… mi-am dat seama și eu de asta, cred că chiar de la dumneavoastră am aflat și am zis „wow trebuie să pun asta acolo, la puzzle”.

Părintele Teologos: Dar problema cu mantra este că te duce în depersonalizare, pe când rugăciunea este un dialog interpersonal. Din cauza asta, cum spuneam, soluția este totdeauna rugăciunea.

Damian: Mantra e doar așa o intrare, un bun venit.

Părintele Teologos: Cum spuneam, rugăciunea e ceva repetitiv. Mantra este o repetiție în gol, pe când rugăciunea este o repetiție în plin, în preaplinul persoanei. Înțelegi? Adică spui „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Asta are răspuns, pe când mantra n-are răspuns, ci rămâi în singurătatea ta. Rugăciunea te ajută, te luminează și zici „Da, asta este! Mă duc pe direcția asta, compun, fac și văd dacă Dumnezeu lucrează prin mine către ceilalți – ok”.

Damian: O să încerc să adaug toate acestea la următorul party pe care îl fac, vreau să fie schimbări, cât mai healty (sănătos) și o să fac un anumit test împreună cu ei. O să văd dacă este ceea ce trebuie sau nu.

Părintele Teologos: Exact, Dumnezeu știe.

Damian: Mulțumesc tare mult.

Părintele Teologos: Dumnezeu să te binecuvânteze.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați