Powered by RedCircle
Vă oferim ultima rubrică „Întrebări și răspunsuri” din acest an, 2024, rubrică bine cunoscută de pe site-ul O Chilie Athonită: bucurii din Sfântul Munte, la alcătuirea căreia contribuie de peste trei ani, urmăritorii articolelor pe care le postăm. Cu darul lui Dumnezeu, căutăm să răspundem la întrebările pe care ni le scrieți și să selectăm dintre acestea, în fiecare duminică, pe cele pe care le considerăm a fi de folos pentru cât mai multe persoane. Vă mulțumim pentru comentarii.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Evident.
Vezi unde se odihnește inima, se apropie de Dumnezeu și îi ajuți pe ceilalți. Unde crești iubirea între oameni.
Da.
Este greșit. Trebuie să ai zel și să te duci încet-încet în spre duhul Sfinților.
Nu poate fi descris. Înțelepciune. Eu zic să ne concentrăm pe faptele pe care trebuie să le facem ca să ajungem acolo. Facerea poruncilor. Toată ascetica ortodoxă. E nevoie de timp și constanță.
E patimă. Vezi: Frica – p. Teologos
Nu am existat. Omul este adus în existență în clipa conceperii. Suntem în lume pentru a ne îndumnezei, a ne (re)uni cu Dumnezeu. Există suferință pentru că strămoșul nostru, Adam, a ieșit de bună voie din starea de fericire pe care i-o conferea unirea cu Dumnezeu. Sufletul nostru NU este din veșnicie. Aceasta este o învățătură eretică condamnată de Sinodul 5 ecumenic.
Prin smerenie și ascultare de conducător duhovnicesc experimentat.
Prin apropierea mai mare de Dumnezeu
Pentru că este scrisă sub influența intensă a Duhului Sfânt. Se citește neîntrerupt pentru că e puternică (nu este mai puternică decât „Doamne Iisuse…”).
Prin rugăciune și autocontrol. Să nu absolutizăm lucrurile trecătoare.
Hristos și Sfinții.
Prin iubirea de Hristos și de ceilalți care o generează.
Pentru că este drumul către Dumnezeu cel dincolo de logica lumească.
Să fim concentrați pe programul nostru duhovnicesc și să ne spovedim des. Continuă să te rogi însă fără anxietate.
Da.
Pentru că așa au fost învățați de societatea departe de Dumnezeu.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comment
Vă mulțumim pentru toate răspunsurile!
Părinte, apropo de care rugăciune e mai puternică, Doamne Iisuse Hristoase e mai puternică decât Tatăl Nostru? Înțeleg că puterea vine din faptul că e scurtă și repetitivă și astfel adună gândurile, dar Tatăl Nostru a fost spusă de însuși Hristos, El ne-a lăsat-o, deci cum de nu este Tatăl Nostru promovată atât de mult ca rugăciune de putere, așa cum este Doamne Iisuse? Doamne Iisuse a fost compusă de părinții Bisericii sute de ani mai târziu.
De asemenea, o dilemă conexă referitoare la puterea rugăciunii: Părintele Paul Truebenbach a fost avizat să nu facă Doamne Iisuse în grup, că vor veni atacuri demonice foarte mari pe care nu le va putea manageria (el voia să facă Doamne Iisuse repetitiv cu toți credincioșii în același timp). Oare de ce? Adică simt oarecum de ce, dar nu pot pune în cuvinte. De ce e rău să țintim foarte sus? Nu ne cheamă Dumnezeu pe toți la sfințenie? Și atunci când facem o rugăciune intensă care ne apropie mult de Dumnezeu pentru câteva clipe, mult mai mult decât de obicei, și primim atacuri demonice foarte mari, asta înseamnă că nu avem voie să facem rugăciuni intense fiindcă nu suntem pregătiți? Sau trebuie să continuăm să le facem în pofida atacurilor demonice? Oare părintele ar fi trebuit să ignore acel avertisment și să facă Doamne Iisuse în grup? Dacă există o cale de ne apropia de sfințenie astfel, de ce nu e bine să o folosim? Unde e greșeala?
Să vă dau un exemplu personal: pentru o perioadă, când făceam „Doamne Iisuse..” în forma lungă și finalizam cu dorința, iar la finalul dorinței puneam „spre mântuire”, am decis să înlocuiesc cu „spre sfințenie”, după ce am aflat de la dvs. că toți suntem chemați la sfințenie. Dar după câteva săptămâni am primit niște încercări destul de mari și am înțeles că de la schimbarea formulei de rugăciunea veneau ele. Când finalizam cu „spre mântuire”, Dumnezeu lucra multe minuni, viața era mai ușoară. Dar în perioada când am finalizat cu „spre sfințenie”, lucrurile au devenit mult mai grele. N-am mai răbdat și m-am întors la „spre mântuire”. Asta înseamnă că am cerut mai mult decât pot duce? Asta să fie explicație și la experiența mea și la părintele Paul? Că nu e bine să cerem mai mult decât putem duce?
Nu se cădea ca Hristos să spună „rugați-vă cu [Doamne Iisuse Hristoase…]” – adică să-i învețe să se roage la El. „Doamne Iisuse…” este din vremea apostolică. Spune Sf. Ap. Pavel că „Doresc să mă rog 5 cuvinte cu mintea decât mii cu gura”. Sunt și alte mărturii. Ref. la comunitatea p. Paul – creștinii acolo erau începători în sensul că nu erau în viața de rânduială a Bisericii și e posibil ca cu avântul și cu NEspovedirea regulată să fi avut ispite de mândrie sau de deznădejde. Depinde însă de la cine a primit avertismentul. În general pentru un ortodox din România, Grecia etc. care are duhovnic și merge regulat la Biserică într-o societate ortodoxă, acest avertisment trebuie ignorat. Ref. la experiența ta: să fim smeriți!
Da, corect, nu prea se cădea ca Hristos dă dea o rugăciune pentru El Însuși, n-am realizat acest aspect. Deși Iisus a vorbit despre El ca fiind calea, adevărul și viața, că nimeni nu vine la Tatăl decât prin El, deci era perfect capabil de a vorbi despre El Însuși la modul superlativ absolut fără a pica în capcana mândriei, evident, fiindcă e Dumnezeu.
Mulțumesc și pentru explicația cu P. Paul, e foarte bine de știut ca să nu evităm să facem Doamne Iisuse cu familia, în grup, de frica atacurilor demonice.
Da, foarte probabil că a fost și lipsa de smerenie la cazul meu, deși nu cred că e doar aceea, mai simt ceva, dar nu sunt sigur ce anume. Poate e mai bine să rămână așa, îmi va dezvălui Dumnezeu dacă-mi va fi de folos…
Și la mulți ani, Părinte, Doamne ajută în 2025! Deși părintele de la biserica de aici din cartier a zis că anul bisericesc începe la 1 Septembrie, am dat un google și am aflat și motivele. Nu mă miră deoarece niciodată n-am simțit 1 ianuarie ca un nou început, sărbătorirea revelionului și a anului nou tot timpul m-a lăsat rece din pdv duhovnicesc-spiritual, ba chiar simt o încărcătură demonică aproape tot timpul în aceste zile „dintre ani”, e ceva demonic în ideea asta de a sărbători la maxim aceste zile… sărbătorim nimicul… fiindcă nu e nimic de sărbătorit, niciun sfânt, niciun eveniment creștin, nici măcar un eveniment astronomic așa cum e dimineața fiecărei zile care e menționată în multe rugăciuni ca un nou început. (știu că sunt sfinți azi, dar asta e coincidență, lumea nu asta sărbătorește).
Dumnezeu să te binecuvânteze! Ei, puteți totuși să faceți cu smerenie „Doamne Iisuse…” în familie. Da, ok, trebuie să fie toți botezați 🙂
La 1 ianuarie sărbătorim pe Sf. Vasile și tăierea împrejur a Domnului. Atât.
Ah, deci dacă soția nu e botezată, nu e ok să facem Doamne Iisuse împreună sau să citim alte rugăciuni împreună, cum ar fi Psaltirea? Doar separat?
Ba da, pentru că ești într-o societate ortodoxă și poți să găsești repede un ajutor duhovnicesc dacă apare o ispită. Nu vă fie frică de demoni – pot doar să sperie.
Ah, am înțeles, mulțumim mult pentru sfaturi, acestea și toate celelalte din anul care a trecut, ne-au fost de foarte mare ajutor!