Ascultați un cuvânt de folos al părintelui Philip Hall care ne explică de ce și cum trebuie să fim morți când se naște Hristos în lume.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Mort – p. Philip Hall
Acesta este [programul] „Veniţi şi veţi vedea” cu părintele Phillip Hall : întorcându-ne către Hristos și urmându-L – în sec. 21. Părintele Phillip este preot paroh la biserica ortodoxă a Tuturor Sfinților din Lincolnshire, în Lincoln, Anglia.
În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! Unul este Domnul. Amin! Ei bine, de ce anume credeți că aveți nevoie cu adevărat în această viață, acum, că intrăm în perioada postului Crăciunului, al Nașterii Domnului? Omul cel bogat din parabolă era sigur: el avea nevoie de bani, de mulți bani. Avea tone de grâne și urma să își dărâme toate hambarele, – care erau, de fapt, banca lui -, să le reconstruiască și să își depoziteze acolo grânele – care erau, de fapt, banii lui – și urma să trăiască în lux, pace, siguranță, înconjurat de tot felul de lucruri frumoase. Ce bine de el!
Dar ce spune Sfântul Pavel? El zice: „M-am răstignit împreună cu Hristos”. Adică chiar viu fiind, el este de fapt mort. Iar acel om bogat, până pe seară a ajuns și el să fie mort. Și de ce anume au nevoie oamenii morți de la lumea aceasta? Ei bine, nu au nevoie de absolut nimic din lumea aceasta. Nu mănâncă și nu beau, bunurile lor, banii lor sunt împărțiți altor oameni, sunt dați. Se citește un testament și totul apoi e dat altor oameni sau altor lucruri. Nu au nevoie de îmbrăcăminte, nu au un statut, nu au frumusețe, nu au învățătură nici experiență, nici abilități care să mai fie ale lor. O persoană moartă nu poate monta un raft. Dacă îi lauzi pe cei morți ei nu se bucură, iar dacă îi insulți, nu le pasă, nu-s interesați de ce gândești despre ei. Sunt complet lipsiți de ambiție, de mândrie, de semeție și așa mai departe…
Asta înseamnă să fii mort, și acesta este de fapt felul de viață pe care îl trăiește Sfântul Pavel. El nu avea nevoie de niciunul din lucrurile acestea, era mort pentru toate acestea. Sfântul Apostol Pavel spune că el era așa, dar cu o diferență importantă: avea credință în Fiul lui Dumnezeu, el trăia în dragostea Fiului lui Dumnezeu, primindu-L pe El, Cel ce Se dăruise pe Sine pentru noi toți. Aceasta înseamnă că, în ciuda faptului că nu avea nimic – și cu adevărat nu avea nimic -, el nu avea nici măcar libertatea de a merge dintr-un loc în altul pentru o bună bucată de vreme din viața lui… el avea totul. Și neavând nimic, el avea, de fapt, TOTUL.
Când privim în hambarele cerești ale Sfântului Pavel, contul lui bancar ceresc, trezoreria lui cerească, aceasta e plină dând pe dinafară, bine îndesată, deoarece chiar dacă era sărac în lumea aceasta, Sfântul Pavel este bogat în cele ale lui Dumnezeu. Trecându-se cu vederea pe sine însuși, generos față de ceilalți, dând din propria sa persoană tuturor celorlalți. Și așa trebuie să fim și noi. Nu ca omul ce a crezut nebunește că va putea acum trăi în mare lux, răsfățându-se pentru restul vieții sale. Viața sa a fost așa de scurtă… Nici măcar nu s-a trezit a doua zi. Iar când a deschis ochii, în lumea cealaltă, va fi privit să vadă că acel cont ceresc al lui era mai puțin de zero. Da!
Deci trebuie să fim ca Sfântul Pavel, ca un cadavru, morți, răstigniți lumii acesteia, dar pe deplin vii în Hristos, neîngrijindu-ne de toată această nebunie, a [concentrării] asupra propriei noastre persoane. Morți deja în atât de multe aspecte, dar totuși plini fiind de viață, viguroși, activi în rugăciune, proactivi în fapte de iubire, nefiind limitați de lumea aceasta și de meschinăria ei, ci pe deplin liberi în Hristos, bazându-ne pe credința în El, și nefiind de fel îngreunați de păstrarea unor obiceiuri sau legi mărunte, reguli dietetice și altele cu care oamenii, chiar creștinii ortodocși, devin atât de obsedați în această perioadă a anului.
Ținem post, dar o facem pentru a ne reaminti să fim răstigniți, să fim morți acestei lumi și [să fim] pe deplin vii pentru Hristos. Așadar, plini de Duhul Sfânt, plini de căldura credinței, ne întoarcem acum către praznicul Nașterii lui Hristos, al Întrupării Lui. Călătorie minunată! Pomeniți-mă! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.
Însoțiți-ne din nou și data viitoare la „Veniți și veți vedea” cu părintele Phillip Hall, un program susținut financiar de către ascultătorii postului de radio Ancient Faith.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comment
Incredible întâmplări și minuni in noaptea de Crăciun 1951 in temnițele de exterminare comuniste: https://m.activenews.ro/stiri/Minune-dintr-o-noapte-de-Craciun-cu-martirul-Gherasim-Iscu-plecat-la-Ceruri-din-temnita-de-mana-cu-schingiuitorul-sau.-Staretul-de-la-Tismana-l-a-rugat-pe-Sfantul-Inchisorilor-Valeriu-Gafencu-sa-se-roage-pentru-el-164385
Da, îți recomand să citești toată cartea! („Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide)
Da, mulțumesc, mi-ați mai zis de ea și e nr.1 pe lista mea de citit, dar internetul ăsta ne ia toată atenția, cum avem ceva timp liber, el se pierde acolo într-o formă de procrastinație, apropo de ultima dvs. postare cu timpul. În ultima perioadă n-am mai găsit timp nici de rugăciunea așa cum găseam înainte și asta se simte în viața noastră.
Oare se găsește „Întoarcerea la Hristos” undeva de comandat în engleză? Google nu m-a ajutat în acest sens. Aș vrea să o fac cadou și unei persoane care încă nu vorbește bine româna. Ultima soluție ar fi să o traduc cu ChatGPT, dar ar fi frumos să aibă o carte în adevăratul sens al cuvântului, nu PDF sau printuri traduse.
Părinte, de ceva vreme voiam să vă întreb legat de sfinții închisorilor:
1. această prigoană s-a întâmplat la scară largă și pe timpul lui Ceaușescu sau doar pe timpul lui Dej?
2. pe timpul lui Dej, s-a întâmplat din voia lui Dej și a celorlalți conducători comuniști, adică ei dădeau ordine să fie torturați sfinții? Dacă da, făceau asta la presiunea URSS sau din propria ideologie? Dacă nu, atunci existau oameni mai mici în sistem care erau sadici și făceau exces de zel, fără știrea conducerii? (știu că cei vinovați de Experimentul Pitești au fost condamnați și închiși chiar atunci în comunism, ceea ce dă senzația că nu sistemul a fost de vină, ci doar niște inși psihopați din sistem, de vreme ce sistemul i-a condamnat ulterior)
3. pe timpul lui Ceaușescu, s-au întâmplat lucrurile asta cu știința sau la cererea lui sau a Elenei? Sau fără știrea lor? De exemplu, Sf. Constantin Sârbu care a fost ucis în spital în anii ’70 de către doctori complici cu securitatea, astfel de operațiuni erau cu știința și la ordinul lui Ceaușescu și a Elenei, sau erau excese de zel ale unor psihopați din eșaloanele inferioare ale conducerii de partid?
Mai mult înainte de Ceaușescu. Tot timpul era însă prigoană și tot timpul președinții știau ce se întâmplă.
Observ că în ultimii ani suveraniștii îl pun pe Ceaușescu într-o aură oarecum de martir luptător pentru neamul românesc, inclusiv în articole pe ActiveNews. Și mă întreb cât a fost el martir iubitor de neam și cât a fost călău de neam și prigonitor… Unde și cum e corect, părinte, să-l încadrăm pe Ceaușescu în istoria noastră?
Dar pe Elena Ceaușescu? A fost ea cea rea, așa cum umblă vorba în popor, că ea l-ar fi iscodit pe el la rele?
Cu câteva luni înainte de asasinarea lor, mama mea a avut un vis premonitoriu, tot timpul mi l-a povestit. Ambii erau întinși peste ușa din podea a unui beci, ca și cum ar fi întinși peste ușa unui cavou, cum sunt întinși morții înainte de fi coborâți în groapă. Iar ea avea coarne.
Nu a fost martir, a fost suveranist. Nu a fost călău direct, a fost dictator. A dorit independență de toți, inclusiv de ruși. Da, se pare că Elena a fost mai rea – Dumnezeu știe! Se pare că visul mamei tale a fost de la Dumnezeu.
Deci Ceaușescu ca și conducător se află într-o zonă gri în istoria noastră, și cu bune, și cu rele? Nu a fost mai degrabă o prezență negativă la cârma neamului?
Iar referitor la vis, de ce dă Dumnezeu astfel de vise premonitorii oamenilor care nu au ce să facă cu ele? Mama e o femeie simplă, nu avea funcții importante în regimul comunist, nimic de genul ăsta, nici n-a știut ce înseamnă visul, a realizat abia după ce au fost asasinați. Cu ce scop i-a dat Dumnezeu visul, atunci? Ce trebuia ea să facă, cu ce putea să-i fie ei de folos dacă-l înțelegea din timp?
Ceaușescu a fost o prezență negativă din cauza ateismului care a dus la tiranie și izolaționism, însă mai puțin negativ decât cei dinaintea lui. Unii din cei de azi au mers în extrema cealaltă (a servilismului). Ref. la vis: nu știu. Poate că pentru a scrie tu experiența aceasta aici? 🙂