Vizionați o folositoare discuție cu părintele Dragoș Răduț, un părinte cu o vastă experiență în relațiile interumane, care ne ajută să înțelegem și să ne cizelăm acest important aspect al vieții noastre.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu un părinte foarte drag mie, e vorba de părintele Dragoș Răduț, care este hai să-i spunem, preot de caritate, că așa m-a rugat să-i spun. Și pentru început, ca să nu îl prezint eu foarte mult îl las pe el să ne spună ce înseamnă preot de calitate și unde slujește.
p. Dragoș Răduț: În primul rând, mulțumesc tare mult pentru invitație și ne aflăm aici în Muntele Athos, în grădina Maicii Domnului și mi-a făcut părintele bucuria să vorbim astăzi cuvinte de duh, că așa este bine și de folos oamenilor. Eu sunt preot de caritate, sunt în Arhiepiscopia Bucureștilor. Sunt preot pentru mai mulți copii bolnavi de HIV, instituționalizați, țin de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția copiilor Ilfov tot din București. Și, în total, mai sunt circa 15 suflete de care avem grijă și ne străduim să le îndeplinim și nevoile spirituale nu numai nevoile trupești pentru că au foarte multă nevoie și de iubire și de înțelegere nu numai de lucrurile materiale, pe care toată lumea le oferă.
Înțelegerea suferinței
Părintele Teologos: Dar cum este cineva care este bolnav de HIV? Și bineînțeles că nu mă refer aici la simptomele trupești, ci mă refer la cineva care are o mare durere, cum este?
p. Dragoș Răduț: Este un om în suferință, într-o suferință profundă că știe și conștientizează faptul că viața este limitată la un anumit timp. Aș compara cu bolnavii de cancer, oncologicii, pentru că și acolo știi că sfârșitul se apropie. Sfârșitul se apropie, este inevitabil. Problema este să știi cum să accepți moartea că ea vine. Aici este și înțelepciunea Sfinților Părinți care ne spun că ar trebui să vedem viața străjuită de două ziduri: zidul de-a dreapta, frica de moarte sau frica de Dumnezeu și zidul de-a stânga, frica de moarte. Și atunci este mare înțelepciune că știm cum să trecem prin viață, știm care este calea.
Părintele Teologos: Calea dreaptă.
p. Dragoș Răduț: Calea dreaptă. Da, fără ocolișuri. E strâmtă într-adevăr, dar este dreaptă. Acum, copiii cu HIV, știm foarte bine că dezvoltă… sau acuma medicamente mult mai bune… Eu le spun așa între ghilimele copii pentru că ei sunt acum trecuți de 30, 40 de ani. Adică copiii mintal, le spun, pentru că ei gândesc ca niște copii, se comportă ca niște copii.
Părintele Teologos: A, da?
p. Dragoș Răduț: Da. Pentru că, știți, boala HIV vine și cu anumite dizabilități mentale.
Părintele Teologos: Nu știam.
p. Dragoș Răduț: Da, vine la pachet cu…
Părintele Teologos: Am înțeles. Eu credeam că este doar SIDA, sindromul imunodeficienței dobândite, dar are și efecte asupra sistemului nervos, nu?
p. Dragoș Răduț: Da, clar. Afectează. Vine la pachet cu chestiunea aceasta. Sigur, tratamentele acum sunt din ce în ce mai bune, prelungesc viața, dar finalul e clar. Numai că știți, noi ca și preoți credem și în minuni, credem că Dumnezeu face minuni și poate să vindece inclusiv acest sindrom.
Cea mai mare minune
Părintele Teologos: Ați văzut vreo minune? Nu neapărat legată de sindromul respectiv.
p. Dragoș Răduț: Dar în fiecare zi trăiesc o minune. Faptul că văd soarele și că pot să-I mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi, asta este o minune.
Părintele Teologos: Da…
p. Dragoș Răduț: Asta e cea mai mare minune: că poți să te rogi lui Dumnezeu.
Părintele Teologos: Este într-adevăr o mare minune, de ce? Pentru că sunt astăzi foarte mulți oameni care nu se mai pot ruga. Când spun că nu se mai pot ruga, nu mă refer, evident, la oamenii care nu au cunoscut ortodoxia și așa mai departe, ci mă refer la oamenii care suferă de boli nervoase, de depresie, de deznădejde, care efectiv nu mai au puterea de se ruga.
p. Dragoș Răduț: Așa este. Eu acum vă spun și în calitate de psiholog clinician pentru că eu mi-am asumat și această profesie pentru că mi-am dorit foarte mult să ajut tocmai mergând pe chestiunea aceasta, să ajut foarte mult copiii de aici, din centrul acesta, pentru îngrijirea copiilor bolnavi de HIV. Și am zis, este bine să-mi perfecționez anumite tehnici.
Da, într-adevăr, din punct de vedere psihologic, vedem că în lume este multă suferință din cauza bolii și s-ar părea și paradoxal că poporul român este unul dintre cele mai bolnave popoare, somatic vorbind.
Părintele Teologos: Serios?
p. Dragoș Răduț: Dar din punct de vedere spiritual încă rezistă.
Părintele Teologos: Da, pentru că este unul dintre cele mai sănătoase din punct de vedere spiritual.
p. Dragoș Răduț: Da. Slavă Domnului! Mulțumim lui Dumnezeu că avem sfinți pe care, iată, Sinodul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române îi canonizează anul acesta, în 2025, când împlinim centenarul. În 1925 s-au pus bazele Patriarhiei Române și, cu această ocazie, canonizăm mai mulți sfinți. Sfinți mărturisitori în perioada comunismului și sfinți vindecători, că de aceea sunt sfinții ca să vindece și sufletele noastre, să vindece lumea și să fie modele pentru lume cum să scape de patimă. Că despre asta e vorba.
Boala se naște într-adevăr, cum spuneați și dumneavoastră și vă urmăresc un mare drag pe www.chilieathonita.ro. Părintele ne-a și abonat pe WhatsApp așa că eu sunt fidel și vă mulțumesc foarte mult.
Părintele Teologos: Pentru puțin.
Despre boală și societate
p. Dragoș Răduț: Patriarhia noastră a hotărât anul acesta să vorbim foarte mult, am avut și conferințe în biserica noastră, despre boală și despre sănătate. Pentru că trebuie să vedem într-un anumit echilibru boala și sănătatea. Există o tendință să patologizăm cotidianul foarte mult și aceasta se naște tot dintr-o boală spirituală. Să ne văităm de boală acolo unde nu e.
Părintele Teologos: Da, pentru că pentru că este atrăgător a te văita. Din păcate.
p. Dragoș Răduț: Da și asta este de la Adam. A da vina pe altceva, nu pe noi. Da, într-adevăr, omul bolnav întotdeauna găsește responsabil pe altcineva de boala lui, de suferința lui, de necazul lui, de patima lui. Mi-a plăcut foarte mult… am pomenit astăzi în discuțiile noastre de Victor Frankl, psihoterapeut care a pus bazele logoterapiei. Terapia bazată pe sens, semnificație. Avem foarte multă nevoie de sens și semnificație în viața noastră și spune foarte interesant că om este cel care este responsabil în primul rând, responsabil cu libertatea lui. Vorbeam astăzi despre libertate.
Părintele Teologos: Pentru că libertatea implică responsabilitate. Evident.
p. Dragoș Răduț: Evident că nu există libertate fără responsabilitate.
Părintele Teologos: Da, însă astăzi, toți tinerii doresc să fie cât de liberi posibil și o pseudo-libertate fără niciun fel de răspundere.
p. Dragoș Răduț: Așa e. Pe de altă parte, spunea Victor Frankl că ar trebui, pe lângă responsabilitate, ce ar trebui să definească omul din toate timpurile este să fie conștient. Spun Sfinții Părinți despre așa numita trezvie. Să fim treji, atenți permanent și conștienți de gândurile noastre, de distorsiunile cognitive care se întâmplă. Sunt o aproximativ 80 – 90.000 de gânduri măsurate de specialiști, ale unui om normal pe zi.
Părintele Teologos: Serios?
p. Dragoș Răduț: Dintre care 80-90% sunt bolnave, sunt gânduri nocive, dăunătoare pentru noi noi ca persoane umane.
Apoi, tot Victor Frankl spune ca să fii om pe lângă responsabilitate și să fii conștient trebuie să fii în relații cu ceilalți. Asta definește un om sănătos. Adică vedem că foarte mult astăzi oamenii s-au înstrăinat între ei. Și poate că nu întâmplător Dumnezeu ne pune să lucrăm acolo unde este suferință, cum sunt eu la acest spital și cum sunt mulți preoți că nu numai eu sunt preot de caritate, sunt mulți preoți de caritate care deservesc pe bolnavi, pe cei cu boli terminale – cum sunt la Institutul Fundeni sau cei cu boli psihice de la Obregia. Un coleg de-al meu slujește acolo.
Părintele Teologos: Să-l ajute Dumnezeu!
p. Dragoș Răduț: Da, să-l ajute Dumnezeu într-o misiune grea. Deci cu alte cuvinte și relațiile dintre oameni, bune, calitative nu cantitative, calitative contribuie la fericirea și sănătatea omului.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: Părintele Stăniloae pe care Biserica Ortodoxă Română îl va canoniza anul acesta, considerat cel mai mare teolog al secolului al 20-lea…
Părintele Teologos: Și nu numai dintre teologii români – trebuie accentuat treaba asta.
p. Dragoș Răduț: Da! Nu numai dintre teologii (români). Punea foarte mult accent pe relațiile vii dintre oameni.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Spre exemplu, în „Liturghie și spiritualitate” el vorbea foarte mult despre relațiile dintre oameni. Unde se vorbește despre eu, automat trebuie să se vorbească și despre tu și despre noi.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Și unde se vorbește de două persoane, acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, se vorbește de Hristos.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Fără comuniune, nu există Hristos. De aceea și această minunată biserică „Intrarea Maicii Domnului…” unde dumneavoastră viețuiți aici. Acest rol are: să creeze, să cimenteze relațiile dintre oameni. Mulțumim lui Dumnezeu că faceți această misiune prin acest podcast, să cimentați relațiile dintre oameni. De fapt, aceasta este misiunea noastră, a preoților să aducem în inima fiecărui om cuvântul lui Dumnezeu. Și acolo Dumnezeu îl face să crească. Cum spunea Apostolul Pavel. El face să crească.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Noi trebuie să udăm, trebuie să semănăm și până la urmă Dumnezeu face să crească.
Relațiile dintre oameni și importanța lor
Părintele Teologos: Să-l facem pe om să aibă curajul să aibă o relație! Să-l facem pe om să aibă curajul să iubească! Dar eu cred că astăzi oamenii sunt foarte foarte traumatizați pentru că au fost înșelați în dragoste, de multe ori.
p. Dragoș Răduț: Da, decepția din dragoste. Da și asta vedem că se întâmplă și în relațiile de cuplu, cum spun psihologii. Noi spunem în căsătorii. Noi avem taina căsătoriei în biserică când vorbim de relații de cuplu.
Părintele Teologos: Da pentru că – iertați-mă că vă întrerup – este esențial că vorbim de căsătorie adică de taină pentru că acolo este Dumnezeu care cimentează acea relație de cuplu.
p. Dragoș Răduț: Vine harul lui Dumnezeu.
Părintele Teologos: Harul lui Dumnezeu care crește enorm dragostea dintre cei doi. Pe când o relație de cuplu este, și termenul sine, este ceva mai rece. În ortodoxie, cum spuneam, avem dragostea și în ortodoxie știm prin Hristos cel înviat, știm că cel care iubește mai mult e mai mare. Dacă iubești, iubești tot timpul. Asta este taina învierii.
p. Dragoș Răduț: Da, pentru că am avut așa bucuria astăzi să slujim împreună astăzi, aici, în Sfântul Munte la Lacu, la părintele stareț Ștefan…
Părintele Teologos: Și la kiriakon, că de fapt a fost în biserica centrală.
p. Dragoș Răduț: Da, la biserica centrală. Am avut această bucurie să slujim chiar de Adormirea Maicii Domnului, cum e numit: Paștele de vară.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Paștele de vară, că ați vorbit de Înviere.
Părintele Teologos: Am tradus, da.
p. Dragoș Răduț: Da, ați tradus însemnătatea sărbătorii de astăzi. Și Paștele acesta trebuie să-l aducem permanent în viața noastră, în viața de familie, permanent. Învierea trebuie să fie prezentă în noi înșine, în familia noastră, la serviciu unde lucrăm. Că mulți lucrăm. Eu ca preot de caritate, spre exemplu, lucrez. Fiecare acolo unde îl pune Dumnezeu. De altfel, noi spunem că preoția nu are granițe. Un preot deservește o parohie cu granițe bine delimitate, dar preot ești oriunde.
Părintele Teologos: Sigur.
p. Dragoș Răduț: Nu doar în granițele…
Părintele Teologos: Și cred că mult mai important este că trebuie să acceptăm faptul că în clipa care spunem că trebuie să aducem Învierea în cotidian, Învierea în inimile noastre, este esențial de ce? Pentru că asta schimbă toată viața. Deci modul prin care tu crezi, slujești și te închini lui Dumnezeu îți schimbă toată viața. Deci tu în clipa în care ai Învierea în cotidian, Învierea înăuntrul tău în fiecare zi, în clipa respectivă altfel te comporți cu celălalt. Nu mai ești mahmur. Nu mai ești gri, nu mai ești asfaltat, nu mai ești limitat, nu mai ești agresiv, ci din contră, ai delicatețea omului înviat, ai delicatețea sfântului, ai spiritualizare la maxim, ai duhovnicia la maxim și atunci poți într-adevăr să te conduci pe tine și dincolo de asta poți să-i conduci și pe ceilalți. Nu prin forță, ci prin exemplul personal. Puterea exemplului.
p. Dragoș Răduț: Da, așa este. Acum ne întrebăm și am văzut la Trinitas emisiunea dumneavoastră pe care am urmărit-o, despre Înviere. Dumneavoastră ați vorbit foarte frumos acolo și recomand celor care ne urmăresc să privească acea emisiune. O găsesc pe Trinitas TV și la dumneavoastră pe o Chilie Athonită. Și acolo spuneați foarte clar că omul care trăiește Învierea este omul despătimit.
Părintele Teologos: Sigur.
Despre despătimire
p. Dragoș Răduț: Noi poate și cei care ne urmăresc dintre mireni și dintre preoți că și preoții se luptă cu despătimirea, nu sunt absolviți chiar dacă cunosc conceptual la acest termen, e mai greu în viața de zi cu zi. Unde este iubire nu este patimă.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Unde este iubire este Paște permanent, îngăduință, îngăduința față de semenul tău, iubirea necondiționată, acceptarea necondiționată a celuilalt cu patimile, cu păcatele lui. Știți că acum în cotidian este o mare ispită de a judeca pe semenul nostru.
Părintele Teologos: Da.
p. Dragoș Răduț: Acum vorbim strict, vedeți curentul acesta ideologic lgbtqr și toate toate literele alfabetului. În biserică, noi vorbim de acest principiu: iubește păcătosul, urăște păcatul. Adică să fie foarte clar – noi în biserică nu discriminăm, nu-i urâm pe oameni pentru că am fi împotriva poruncii lui Hristos. Noi iubim pe toți cu aceeași iubire sau dacă am putea măcar cu iubirea lui Hristos – acesta este idealul – să iubim cu măsura iubirii lui Hristos. Și Hristos n-a alungat-o pe păcătoasa de lângă El, pe vameș, pe desfrânate, pe tâlhar…
Părintele Teologos: Da, dar Mântuitorul le-a spus: du-te și nu mai păcătui!
p. Dragoș Răduț: Du-te și nu mai păcătui! Acesta este într-adevăr mesajul lui Hristos. Adică mesajul lui Hristos a fost foarte clar împotriva păcatului, nu a păcătosului.
Părintele Teologos: Da, exact.
p. Dragoș Răduț: Păcătosul trebuie – noi spunem îngăduit, termenul astăzi este tolerat. Mă rog, îngăduința are mai multe valențe. Eu aș folosi îngăduința.
Părintele Teologos: Îngăduința are și dragoste, pe când toleranța spune că da, eu îl urăsc pe respectivul, dar hai, treacă de la mine și-l tolerez. Într-adevăr este este nevoie de îngăduință. Adică îl iubesc pe păcătos, urăsc păcatul și pentru că-l iubesc pe păcătos, încerc să-l fac pe cât posibil să se lase de păcat.
p. Dragoș Răduț: Sigur.
Părintele Teologos: Pe când esența aceste culturi a incluziunii, că despre asta vorbim, e wokeness cu lgbt și așa mai departe nu face această distincție și zice „vino, așa cum ești!”/ „come as you are!” care era titlul unui celebre piese ideologice de la Nirvana. Da, dar Kurt Cobain care a compus-o și a cântat-o, rezultatul a fost sinuciderea. Că omul s-a sinucis. Pentru că a spus vino, așa cum ești, adică vino cu păcatul tău, nu te transforma, nu scăpa de păcatul tău și atunci, dacă tu nu faci treaba asta, păcatul te roade și te duce la sinucidere.
p. Dragoș Răduț: Da, schimbarea vine tot de la om. N-ai ce să-i faci. Am observat în puțina experiență pastorală pe care o am eu faptul că oamenii nu se schimbă dacă nu au ceva în viață care să le schimbe busola. Știți. Să-i îndrepte spre calea bună.
Părintele Teologos: Da, un motiv.
p. Dragoș Răduț: Un motiv. Sunt demotivați. Păcatul într-adevăr demotivează, pe lângă faptul că îmbolnăvește omul.
Părintele Teologos: Așa este. Îl stinge.
p. Dragoș Răduț: Vorbeam astăzi despre conceptul de înstrăinare de Dumnezeu și înstrăinare între oameni, însingurare deși trăim într-o eră digitală…
Părintele Teologos: A comunicării, a inter-conexiunii, dar oamenii sunt cu mult mai singuri astăzi decât în trecut.
p. Dragoș Răduț: Sigur și vorbeam despre plictiseală. Iată două două concepte paradoxale în lumea de astăzi, când ai totul la îndemână, când ești la un click distanță să afli totul. Deschizi calculatorul, ChatGPT, dumneavoastră sunteți cunoașteți mai mult pe IT, sunteți specializat și știți cum e să dai un simplu click și ai aflat informația. Dar informația aceasta trebuie decelată, trebuie rumegată, cum spunem noi, românii. Noi am ajuns să fiu foarte leneși – o altă patologie astăzi: lenevia în a căuta. Pentru că păcatul și patima vin cu tot felul de capcane. Lenea este unul dintre ele. Vrem vrem printr-un click să aflăm totul, fără să citim, fără să ne informăm, fără să vedem cum e lucrul în adâncimea sa. Și vrem totul de-a gata, instant, acum și aici și, dacă s-ar putea, fără un efort, un efort minimal.
Părintele Teologos: Minimal suntem civilizația butonului civilizația butonului. Și problema cea mare nu este numai asta că vrem informația respectivă, ci vrem și viața să fie astfel.
p. Dragoș Răduț: Și viața. După chipul și asemănarea butonului…
Părintele Teologos: Butonului…
p. Dragoș Răduț: Erei în care trăim.
Părintele Teologos: Sigur. Adică vrem să nu muncim nimic și să câștigăm mult și vrem, la fel, în clipa care apăsăm pe buton, soția sau soțul – partenerul de viață – să sară în sus.
p. Dragoș Răduț: Da, omul recent trăiește o dramă, zic. E o dramă și nu exagerez când spun asta, pentru că însingurându-se de Dumnezeu, se însingurează de…
Părintele Teologos: De ceilalți, de tot.
p. Dragoș Răduț: De tot. Înstrăinându-se de Dumnezeu, se înstrăinează de el însuși și de semenul său. Pierde pacea cu lumea, cu el însuși și duce războaie nevăzute permanent – cu el însuși, cu semenii. Permanent, se află învrăjbit.
Părintele Teologos: Sigur. Războiul este stare interioară a omului depărtat de Dumnezeu.
p. Dragoș Răduț: Decăzut, pătimaș. Așa cum spun Sfinții Părinți. Da și Sfinții Părinți sunt, cum discutam astăzi, cei mai mari psihoterapeuți, pentru că Biserica noastră este spital duhovnicesc. Acest lucru este foarte important să-l subliniem că biserica este spital duhovnicesc și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este numit doctor al sufletelor și al trupurilor noastre. În rugăciunile noastre pe care le citim și rugăciunile în care chemăm prezența Mântuitorului Iisus Hristos, Îl numim doctor al sufletelor și al trupurilor noastre. Nu este puțin lucru și nu este un cuvânt așa… cum să spun…
Părintele Teologos: În gol…
p. Dragoș Răduț: În gol. Este un cuvânt acoperit pentru că, știți, Serafim de Sarov spunea foarte clar că scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Și cum să avem pe Duhul Sfânt dacă nu suntem smeriți? Cum să avem pe Duhul Sfânt dacă nu ne rugăm? Nu ne rugăm calitativ. Și cantitativ, că Sfinții Părinți spun cantitativ ca să ajungem la calitativ.
Părintele Teologos: Evident.
De la comoditate la manipulare
p. Dragoș Răduț: Poate și rugăciunea buzelor, dar după aceea, noi vrem să sărim, apropo de comod, omul de fotoliu, de care vorbeați dumneavoastră. Sfințenia nu se obține în fotoliu, pe canapea. E o carte celebră „Canapeaua cu minciuni”.
Părintele Teologos: Nu o știu.
p. Dragoș Răduț: Irvin Yalom.
Părintele Teologos: Da?
p. Dragoș Răduț: Acolo pe canapea, se nasc minciuni. Te minți foarte frumos.
Părintele Teologos: Da, că îți imaginezi și atunci o iei drept adevăr, aia e problema.
p. Dragoș Răduț: Da. Aceasta poate că e drama omului, repet și să insistăm puțin pe acest lucru. Reducționismul acesta care duce spre nihilism. E un curent acuma, curentul acesta nihilist în care totul nu are sens, comoditatea spune „te duce la conformism, ești mai ușor manipulabil” și asta vedem și în poporul român, nu?
Părintele Teologos: Bineînțeles. Dacă tu nu ai sens, te oprești din avans, te oprești din drumul tău către perfecțiune și ești ca și un vagon care stă pe o șină și așteaptă să fie tras unde duce locomotiva.
p. Dragoș Răduț: Sigur, pe când omul care trăiește în cultura Duhului este un om care nu este obedient, știe să spună lucrurilor pe nume când trebuie și unde trebuie.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: Știe să nu vorbească nici mult, nici puțin. N nu mult cantitativ și mult calitativ.
Părintele Teologos: Exact. Să spui multe în puține cuvinte. E foarte important asta că omul duhovnicesc este ascultător, nu obedient. Este ascultător, însă o ascultare inteligentă, iubitoare și nu o ascultare de brută sau de redus… hai să nu zic mintal, redus existențial.
p. Dragoș Răduț: Da. Astăzi trăim poate foarte mult… se aplică sintagma asta absolutizarea relativului și relativizarea absolută.
Părintele Teologos: Da.
p. Dragoș Răduț: Care e tot pomenită în curentul ăsta secularist care străbate și teologia noastră. Nu? Se spune foarte clar: teolog este cel care se roagă.
Părintele Teologos: Evident. Sfântul Nilul Izvorâtorul de mir.
p. Dragoș Răduț: Da și Evagrie și toți care vorbesc despre importanța rugăciunii. Deci omul duhovnicesc este clar un om al rugăciunii și noi vedem aici, la Muntele Athos, Muntele Maicii Domnului că poate că rugăciunea ne mai ține în viață. Nu că poate…
Părintele Teologos: Sigur.
p. Dragoș Răduț: Cu claritate. Cu siguranță că rugăciunea ne mai ține în viață. Și rugăciunea ne mai aduce pe linia de plutire. Vorbeam astăzi cu mulți dintre pelerini, așa cum o faceți și dumneavoastră și să vă dea Dumnezeu sănătate ca să puteți să propovăduiți cuvântul lui Dumnezeu….
Părintele Teologos: Amin! Asemenea!
p. Dragoș Răduț: Oamenii ca și în timpul Mântuitorului sunt însetați și înfometați după Dumnezeu, dar n-are cine să le arate calea. Asta-i paradoxul. Ca la Apocalipsă, se spune că și noi ne vom înstrăina de Dumnezeu. Că și noi suntem pătimași ca preoți și căutăm sfințenia. Fără sfințenie, cum poate cum spune Mântuitorul, cum poate orb să ghideze pe orb. Nu se poate.
Părintele Teologos: Așa este.
Motivarea pentru jertfă
p. Dragoș Răduț: Și atunci, trebuie multă jertfă, multă jertfă acolo unde ești – în familie… Eu sunt preot mirean și am o familie de care trebuie să am grijă. V-am prezentat copiii mei…
Părintele Teologos: Să-ți trăiască, cu adevărat!
p. Dragoș Răduț: Vă mulțumesc! Și chiar la asta mă gândeam, domnule asta-i crucea pe care trebuie să o ducă preotul. Știți ce mi-a spus copilul meu când m-am hirotonit? M-a luat în brațe, m-a sărutat și mi-a spus „tată, azi, să știi că nu mai ai doi copii, ai mai mulți copii!”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Cel mare ți-a spus?
p. Dragoș Răduț: Cel mare, da. Slavă lui Dumnezeu! Și atunci m-a făcut și pe mine responsabil. Vedeți că în familie că pomeneați despre iubirea din familie și iubirea decăzută de cuplu, cum se spune astăzi… În familie ar trebui să existe iubire care să te motivezi, nu să te demotiveze. Și iubirea aceasta nu poate fi decât curată. Când tatăl își îmbrățișează fiul și când fiul își îmbrățișează tatăl. Când fiul se roagă pentru tată și pentru mamă și tata se roagă pentru mamă și pentru copii și numai pentru copii. Dacă noi suntem preoți și avem prin vocație această misiune, ne rugăm pentru copiii noștri duhovnicești permanent.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: Și copiii noștri duhovnicești se roagă pentru noi. Vedeți că are sens ceea ce spunea Victor Frankl el că nu există om care să nu fie în relație cu celălalt, nu ești om, esști om cu om cu „o” mic.
Părintele Teologos: Da. Iadul este singurătatea veșnică.
p. Dragoș Răduț: Este singurătatea veșnică. Într-adevăr trăim această însingurare.
Părintele Teologos: Este pandemică.
p. Dragoș Răduț: Pandemică. Că tot vorbeam de pandemia aceasta care nu ne-a mai lăsat să venim la Sfântul Munte. Slavă Domnului că s-a terminat cu această harababură, cu acest război nevăzut! … A fost un semn pentru oameni să prețuiască comuniunea.
Părintele Teologos: Da, și eu cred.
p. Dragoș Răduț: Pentru că unul nu mai prețuia pe celălalt. I se părea, știți astăzi vorbim de reificarea omului. Omul e văzut ca un obiect și după pandemie. Și înainte de pandemie și după pandemie, omul e văzut ca un obiect, ca un număr.
Părintele Teologos: Da, ca o resursă.
p. Dragoș Răduț: Ca o resursă. Ce-mi folosește prietenia lui? Că vorbeam de la antici, de la Aristotel și așa mai departe vorbeau despre prietenie și despre importanța prieteniei.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: Și despre ucenicie.
Părintele Teologos: Da. Neapărat. Astăzi, din păcate, nu mai există lucrurile astea pentru că, dacă nu mă înșel, e vorba despre o societate foarte, foarte mecanicistă, o societate de robocopi.
p. Dragoș Răduț: Exact.
Părintele Teologos: Cred că aici Biserica… Deci tot respectul pentru Patriarh, pentru Sfântul Sinod, dar biserica ca și spital pentru păcătoși cred că ar avea un rol esențial și are un rol esențial aici în derobotizarea oamenilor.
p. Dragoș Răduț: Exact și asta face biserica în fiecare zi.
Părintele Teologos: Evident.
Misiunea Bisericii în societate
p. Dragoș Răduț: Pentru că principala misiunea Bisericii aceea de a sfinți viața omului.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Apoi, este, știți, e greșit înțeleasă această… Sigur, Biserica trebuie să iasă și în societate și să pună umărul la problemele societății, cu care se confruntă societatea. Avem, într-adevăr, mulți săraci în societatea în care trăim. Avem mulți oameni bolnavi și acolo – și între săraci și între oamenii bolnavi – trebuie să fie prezentă Biserica prin actele filantropice. Dar principala misiune a Bisericii nu e socială, filantropică, ci este cea a sfințitoare.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: Este, așa cum spuneam în debut, este spital pentru bolnavi. Și acolo unde psihologul, medicul vindecă trupul, psihologul vindecă o parte din suflet că nu vindecă întreg sufletul și n-are cum, așa biserica vindecă duhovnicește, vindecă mintea. Că și noi discutam astăzi, în psihologie, vorbim despre boli mintale și reamintim că Sfântul Antonie cel Mare zicea nu există trupuri fără suflet și suflet…
Părintele Teologos: Suflet fără minte.
p. Dragoș Răduț: Da. Știți, părinții noștri ne învățau „să fii cuminte!”. Cumințenia că de aici vine „cu-minte”. Cumințenia aceasta pe care am dobândit-o noi în cei șapte ani de acasă, cum se spune. Când se formează personalitatea copilului. Aceasta este de bază și common sense, bunul simț de care și dumneavoastră vorbeați. Bunul simț parcă a dispărut.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Pentru că atunci când un copil nu este educat, nu are repere morale, nu este educat de părinți în tradiția noastră creștină…
Părintele Teologos: Nu este cu minte…
p. Dragoș Răduț: Nu e ancorat adică cu e cu minte. Adică, vedeți, lipsește mintea.
Părintele Teologos: De ce? Pentru că pentru că la ora asta cumințenia adică blândețea este văzută ca și o anti-valoare, ca și un complex de inferioritate și nu este văzută ca și o mare virtute, cu toate că este esențială, pentru că Mântuitorul a spus învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima. Deci cuminte, omul înțelept, omul cuminte, este omul blând. În lipa în care tu distrugi, printr-un sistem de valori satanic, de fapt, distrugi percepția blândeței ca și virtutea absolută și pui în locul ei războiul care este starea sufletului păcătos, starea sufletului departe de Dumnezeu, evident că tinerii nu mai sunt cuminți și deci tinerii numai au minte. Bine, după cum spune Sfântul Antonie cel Mare, nu este suflet fără minte și când spune că „nu mai au minte” înseamnă că mintea a ieșit în afară, s-a întunecat în materie.
p. Dragoș Răduț: Exact.
Părintele Teologos: Și deci sunt ieșiți din minți. Și trebuie să-și bage mințile în cap.
Mintea ne/curată
p. Dragoș Răduț: Lumina sufletului de care vorbește Mântuitorul Iisus Hristos este mintea aceasta. Da? Ochiul ochiul sufletului este mintea, cum spun Sfinții Părinți.
Acum, sigur, de ce se întunecă mintea? Aceasta e o mare problemă. Din cauza patimilor. Și Sfinții Părinți numesc 8 patimi capitale. Vedem aceste păcate capitale prezente în lumea asta în care trăim și noi, suntem contemporani cu lumea aceasta, nu suntem străini de ea. Suntem oameni și nimic din ceea ce este omenesc nu este străin.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Vedem că e foarte greu să lupți cu aceste patimi. E foarte greu. La nivel teoretic, sigur, pare accesibil. Dar vorbeam de 80 – 90.000 de gânduri. E foarte greu să te lupți cu gândurile din care 90% sunt necurate. E foarte greu să te lupți cu gândurile darămite cu patimile.
Părintele Teologos: Eu cred că dacă omul se retrage puțin și evită centrii care produc gânduri, lupta este mai ușoară. Și dacă, iarăși, pe parcursul zilei dedică un anumit timp curățirii gândurilor, curățirii minții de gânduri, în clipa respectivă o să aibă un rezultat foarte bun. Trebuie puțină atenție și trebuie jumătate de oră pentru sau 20 de minute pentru rugăciune, jumate de oră pentru rugăciune și cinci minuțele să-și facă introspecția, să vadă cine sunt, de unde vin, încotro mă duc, care sunt patimile care sunt în creștere, care sunt cele care scad, care sunt gândurile care insistă? Puțintel.
p. Dragoș Răduț: Există o anumită monitorizare a gândurilor.
Părintele Teologos: Păi, ar trebui.
p. Dragoș Răduț: Că vorbeam de conștientizare, să fim conștienți, să fim în stare de trezvie. Existau părinții aceia neadormiți. Părinții care stau și erau permanent treji la conștiință și la rugăciun. Privegherea, de ce este nevoie? Privegheați și vă rugați, spune Mântuitorul. De ce este nevoie? În lumea în care trăim este foarte multă nevoie de trezvia minții.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: De trezvia minții. Adică și dumneavoastră aici, în Sfântul Munte, știți că noi ca preoți mireni, e mai greu în lume. „Lumea”, știți, e paradoxal, vine de la „lumină”, dar lumea acum este opusul luminii.
Asumarea responsabilităților
Părintele Teologos: Lumea în cel rău zace. Iertați-mă, să vă întreb ceva! Cum vedeți, dacă dumneavoastră ca preot, spuneți că este dificil, cum vede cineva care, să zic, are nu numai grija sa, care are grija multora. Adică ce să zic?… Un conducător al unei comunități, al unei firme sau alt nivel…
p. Dragoș Răduț: Antreprenori.
Părintele Teologos: Cum vedeți dumneavoastră că au războiul ăsta?
p. Dragoș Răduț: Știți este o vorbă „Dumnezeul îl iubește pe cel căruia îi dă responsabilități multe”.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Dragoș Răduț: Una este să ai un copil, alta e să ai mai mulți copii. Că vorbeam, nu? Din punct de vedere al paternității spirituale sau simplu cap de familie. Dacă ești antreprenor și sunt antreprenori, cunosc, care au sute, mii de angajați. Vă dați seama că trebuie să-i dea omului respectiv salariu și e un păcat strigător la cer, știm, să nu răsplătești munca angajaților. Unii mai fac, dar fac pe socoteala lor, pe răspunderea lor. Că vorbeam de responsabilitate.
Părintele Teologos: Da, și ei indiferent dacă îi prinde legea omenească sau nu, îi prinde legea duhovnicească și nu se bucură, n-au pace.
p. Dragoș Răduț: Da. Deci responsabilitățile mari aduc și multă neliniște, într-adevăr, dar pe de altă parte, dacă știi să le gestionezi cum trebuie, dacă ai cultura aceea a Duhului, rugăciune că asta în îndemnăm antreprenorii, capii de familie, să se roage mai mult.
Părintele Teologos: Da, neapărat.
p. Dragoș Răduț: Și să nu se iubească pe ei în primul rând pentru că, vorbeam, iubirea de sine e o patimă mare.
Părintele Teologos: Este coloana vertebrală a omului vechi și cred că toți acești oameni care au pe alți oameni în grijă, dacă se roagă cu conștiința asta și îi spun lui Dumnezeu „Doamne, mi i-ai dat pe toți acești oameni în grijă, trebuie să dau salariul la toți oamenii ăștia, trebuie să am grijă toți copiii aceștia, ajută-mă pe mine!”. Deci dacă antreprenorul se roagă astfel pentru salariații lui, pentru clienții lui sau chiar și pentru furnizorii lui, rugăciunea lui va avea foarte mare putere.
p. Dragoș Răduț: Așa este. Uitați, așa a lucrat Dumnezeu: un antreprenor m-a invitat în București, pe lângă Gara de Nord sunt mai mai mulți oameni ai străzii. Dorm pe stradă, mănâncă din pomană. Am văzut și în Tesalonic când am venit spre Muntele Athos…
Părintele Teologos: Da, sunt…
p. Dragoș Răduț: Sunt permanent. Cum spunea Mântuitorul – pe săraci pururea îi aveți cu voi – și într-adevăr așa este cuvântul Mântuitorului, pe săraci pururea îi avem cu noi. Ce facem cu ei? Aceasta este întrebarea. Și aici trebuie implicați și antreprenorii, că vorbeam de ei și instituțiile statului trebuie responsabilizate, pentru că toți aparținem unei comunități.
Un antreprenor asigura masa a 50 de oameni în fiecare sâmbătă din lună pentru că nu putea în fiecare zi și m-a chemat să văd și să spun altor oameni ce face el acolo. El a zis că n-are nevoie de imagine, face asta pur și simplu, știe că pe moment încurajează cerșetoria, dar nu e de acord cu asta, dar a zis că oamenii ăștia merită să fie integrați în societate. Și atunci, am venit și eu și am văzut într-adevăr. Mulți oameni n-aveau buletine, se ocupau cu cerșetoria, nu erau spălați.
Părintele Teologos: Sau au patimi, de exemplu, beau sau tot felul de lucruri de genul ăsta.
p. Dragoș Răduț: Da. Probabil că da, dar erau sărmani, că nu veneau acolo… erau sărmani și trebuie să ajutați oamenii ăștia și, mai mult, reintegrați. E un principiu al asistenței sociale – dă-i omului undița, nu peștele. Învață-l să pescuiască.
Părintele Teologos: Evident pentru că dacă nu-l reintegrezi, după aceea, el trebuie trebuie să fie foarte puternic și de obicei nu este atât de puternic, trebuie să fie foarte puternic ca să nu cadă iarăși. De obicei, cade iarăși. Și cade chiar mai grav. De ce? Pentru că o dată cade în același plan, să zic, dar cade cu deznădejde. Adică nu, gata sunt terminat, nu se poate, am încercat, nu se poate și așa mai departe. Nu. Trebuie ajutat omul respectiv să se integreze pe cât posibil și asta mai ales dacă se vede cooperare din partea omului respectiv.
p. Dragoș Răduț: Sigur. Și aici, un mare rol îl are și Biserica, într-adevăr.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: Noi vorbim de liturghie, conceptul de liturghie de după Liturghie. Adică și aceasta este o liturghie să-i ajuți pe oamenii care au nevoie cu adevărat de ajutor. Am rămas profund marcat de această situație și sperăm să strângem oameni de bună calitate în jurul nostru, oameni care sunt antreprenori și au bani, dar nu știu despre acești oameni pentru că nu au timp. Vorbeam de lipsa de timp astăzi.
Părintele Teologos: Evident.
p. Dragoș Răduț: Da, nu au timp pentru că lucrează foarte mult. Apropo de responsabilitățile antreprenorului. Și poate că ei ar vrea să facă un bine, dar ar trebui să fie un om cheie care să arate. Cum faceți dumneavoastră. Să arate oamenilor că se discută și despre tema asta, că sunt și anumiți săraci pe la Gara de Nord, să pună pe tapet problemele astea.
Părintele Teologos: Exact. Să pună pe tapet și numai atât. Omul respectiv să ia inițiativa să zică „fac eu” și ceilalți antreprenori să-l ajute.
p. Dragoș Răduț: Adică vorbeam de omul este om când este în relație cu ceilalți. Și aici se vede, în asistența socială de ce este omul om când e în relație cu celălalt. Noi vorbim de conceptul omul pentru om este lup astăzi.
Părintele Teologos: Da, dar asta este dictonul al păgânilor.
p. Dragoș Răduț: Al păgânilor care nu știau de Hristos, dar să perpetuează. Pentru că într-adevăr noi trăim o eră post-creștină acum.
Părintele Teologos: Din păcate!
p. Dragoș Răduț: Din păcate! Care se îndreaptă spre păgânătate, spre senzualizăm, spre mult desfrâu, spre multă sexualizare a lumii în care trăim.
Părintele Teologos: Asta este animalic, e brută…
p. Dragoș Răduț: Exact ce vorbeam astăzi, părinte, de omul instinctual, omul instinctelor și omul biologic. Se adeverește ceea ce spunea Freud, care știm, a fost avut o aplicare anti-creștină…
Părintele Teologos: Foarte.
p. Dragoș Răduț: Da, pronunțată.
Părintele Teologos: Mare atenție, că Freud vorbea despre omul păcătos.
p. Dragoș Răduț: Despre instinctele omului decăzut, sigur. Vorbea despre agresivitate, despre instinctele agresivității și ale sexualității. Omul decăzut. Sigur și Sfântul Maxim Mărturisitorul, nimic nu e nou. Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost cel care a spus despre iraționalitatea, puterea mânietoare și puterea poftitoare. Iraționalitatea. Deci Freud a preluat oarecum și le-a dus într-o altă zonă mult mai păcătoasă.
Părintele Teologos: Da, și mai ales, fără soluția pe care o oferea Sfântul Maxim.
p. Dragoș Răduț: Da, că și iuțimea aceasta e bună când te îndreaptă către Dumnezeu și partea irațională este bună când te îndreaptă spre Dumnezeu. Și partea poftitoare, să-L poftești pe Dumnezeu, să poftești prezența lui Dumnezeu.
Părintele Teologos: Sigur. Să poftești perfecțiunea personală veșnică care înseamnă unitate cu Dumnezeu. Cum spuneați dumneavoastră: să avem mintea aceea globală.
Perspectivă asupra viitorului
Părintele Teologos: Cum vezi viitorul?
p. Dragoș Răduț: Suntem chemați la unitate și unitatea nu poate să o dea decât Duhul Sfânt. Ne înșelăm foarte mult că noi avem la granița noastră, în nord avem războiul dintre frați – ucraineni și ruși. Dar noi suntem foarte atenți acolo și războiul din Israel… Dar fraților, noi vorbim astăzi și de un război nevăzut și, părinte, mi-ați vorbit astăzi concludent despre războiul nevăzut și Sfântul Nicodim Aghioritul ne face sensibili la acest subiect. Războiul nevăzut este mult mai crunt decât războiul văzut. Războiul acela nevăzut este războiul nu cu trupul, ci războiul, cum spune Apostolul Pavel, cu puterile netrupești alea rele. Cu patimile. Că Sfinții Părinți vorbesc despre demoni ca fiind patimile. La baza oricărei patimi stă un demon.
Părintele Teologos: Deci fraților, dacă doriți să evitați războiul văzut, trebuie să câștigați războiul nevăzut care războiul nevăzut este mult mai puternic decât războiul văzut. În războiul văzut, ne moare doar trupul pe când în războiul nevăzut poate să ne moară sufletul atât cât este cu putință unui suflet veșnic.
Mulțumim tare mult părintelui Dragoș!
p. Dragoș Răduț: Cu mult drag!
Părintele Teologos: Și sper și eu socotesc că o să fie bine dacă într-adevăr avem trezvia de care vorbea părintele Dragoș. Dacă într-adevăr suntem atenți apropo de trezvie, dacă suntem atenți la relațiile noastre interpersonale și dacă într-adevăr câștigăm războiul nevăzut. Mulțumim tare mult, părinte!
p. Dragoș Răduț: Cu mare drag și mulțumesc pentru invitație! Și vă rugăm să vă uitați pe chilieathonita.ro pentru că aici părintele face o lucrare a lui Dumnezeu. Și noi și eu am acceptat invitația părintelui cu smerenie și cu dragoste ca să facem lucrarea lui Dumnezeu. Da. Mulțumim!
Părintele Teologos: Noi mulțumim! Slavă lui Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
