Rugăciunea adevărată: întâlnirea cu Dumnezeu, nu cu fanteziile – p. Spiridon Bailey

Vizionați-l pe părintele Spiridon Bailey care într-un foarte bun cuvânt ne învață că rugăciunea adevărată este întâlnirea cu Dumnezeu, nu cu fanteziile.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Rugăciunea adevărată – întâlnirea cu Dumnezeu, nu cu fanteziile – p. Spiridon Bailey

Pentru a ne ruga cu adevărat trebuie să lăsăm deoparte toate fanteziile pe care le avem despre Dumnezeu, să lăsăm deoparte tot ceea ce imaginația noastră a inventat despre Dumnezeu și cine este Dumnezeu, pentru că aceste lucruri stau între noi și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu, aceste lucruri pe care le creăm în imaginația noastră sunt o barieră între ființele umane și realitatea prezenței lui Dumnezeu.

O căsnicie lungă va prospera doar dacă bărbatul și femeia sunt dispuși să recunoască și să iubească adevărul celeilalte persoane. Dacă unul dintre soți încearcă să se agațe de un fel de fantezie romantică despre cealaltă persoană, atunci nu va exista o unire adevărată și căsnicia va eșua. La fel este și cu Dumnezeu. Trebuie să fim dispuși să-L întâlnim pe Dumnezeul cel Viu așa cum este El, nu așa cum ne imaginăm noi sau cum am vrea noi să fie. Dar apropierea de Dumnezeu ne face să ne confruntăm nu numai cu frumusețea și gloria lui Dumnezeu, cu iubirea pe care o are El pentru noi, ci și cu realitatea a cât de departe suntem de fapt de El.

Este o realitate dureroasă cu care trebuie să ne confruntăm în rugăciune: cât de mult ne-am îndepărtat de prezența lui Dumnezeu. Această distanță pe care o punem între noi și Dumnezeu nu este doar rezultatul păcătoșeniei noastre și al sfințeniei lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne asigură că El este dispus și capabil să depășească păcătoșenia noastră. El ni se oferă continuu pe Sine, ne oferă continuu o intimitate care poate ajunge în profunzimea a cine suntem, dincolo de păcătoșenia noastră. Dumnezeu ne cheamă continuu să intrăm mai adânc în taina lui Hristos.

Dar separarea noastră de Dumnezeu rezultă din starea inimii noastre. Indiferent de păcatele teribile pe care le-am făcut în viața noastră, indiferent de viețile teribile pe care le-am trăit, starea inimii noastre atunci când venim la Dumnezeu în rugăciune este cea care stabilește dacă Îl vom cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Și dacă stăm în fața lui Dumnezeu cu umilință, El ne va primi. Dar dacă inimile noastre sunt mânjite de mândrie, nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu. Mândria ne va împiedica să intrăm cu adevărat în prezența lui Dumnezeu. În viețile sfinților vedem o intimitate în rugăciune. Când citim cuvintele din rugăciunile sfinților, acestea ar trebui să ne încurajeze să-L căutăm mai mult pe Dumnezeu, deoarece în cuvintele lor de rugăciune recunoaștem imediat marea smerenie pe care ei o au în fața lui Dumnezeu.

Sfinții își înțeleg păcătoșenia nu pentru că se complac în vină, ci pentru că văd și înțeleg cu adevărat cât de diferiți sunt ei de sfințenia lui Dumnezeu, recunosc bunătatea Sa perfectă, iubirea Sa și câtă diferență este între ei și toate acestea. Și recunoscând acest lucru, smerenia lor crește, și în această stare Dumnezeu îi apropie mai mult de El, pentru că în smerenie ei sunt capabili să-L primească, să primească harul Său, să primească prezența Sa. Rugăciunea este o chestiune atât de importantă și de serioasă, deoarece de fiecare dată când ne întoarcem la Dumnezeu în rugăciune ne confruntăm cu viața și cu moartea. De fiecare dată când ne rugăm suntem confruntați cu viața și moartea. Inima smerită în rugăciune este reînnoită, găsește viață, viață veșnică.

În timp ce, desigur, inima mândră nu face decât să cadă și mai adânc în întuneric, pentru că inima mândră refuză de fapt să vadă adevărul lui Dumnezeu. Mândria ne umple cu minciuni, mândria ne înșală, mândria ne orbește în fața lui Dumnezeu și a sfințeniei lui Dumnezeu. Și astfel mândria construiește ziduri de falsitate între noi și Dumnezeu, ziduri care închid cu adevărat viziunea perfecțiunii lui Dumnezeu.

Și există o altă moarte cu care trebuie să ne confruntăm atunci când venim la rugăciune. Și dacă vrem cu adevărat să-L întâlnim pe Dumnezeul cel viu, omul cel vechi care a stăpânit cândva în noi trebuie să moară, trebuie să fie dat la moarte. Acesta e motivul pentru care rugăciunea e adesea atât de dureroasă, aduce durere de inimă pentru că omul cel vechi se agață de noi și noi ne agățăm de el. Plăcerile, senzațiile, sentimentele pe care ni le-a adus omul vechi pot fi o mare mângâiere, o reasigurare, și ne lasă vulnerabili de a-l da pe acesta la moarte. Dar trebuie să fim dispuși să fim vulnerabili la schimbarea pe care o aduce Dumnezeu dacă vrem să intrăm adânc în prezența lui Dumnezeu în rugăciune.

Când Hristos ne întreabă: „Vrei să fii schimbat?”, la fel ca pe bărbatul de la piscină: «Vrei să fii schimbat?», răspunsul nostru nu trebuie să fie doar cuvinte, nu trebuie să oferim scuze sau să pledăm pur și simplu în cuvinte. Dacă vrem să fim întregi, dacă vrem vindecare, dacă vrem viață veșnică, atunci când Hristos întreabă: „Vrei să fii vindecat?”, trebuie să ne arătăm răspunsul prin mai mult decât cuvinte, trebuie să ne arătăm răspunsul prin modul în care ne străduim să fim ascultători de poruncile lui Hristos, prin strădania noastră de a ne iubi și de a ne ierta unii pe alții, prin lupta și prin hotărârea noastră de a rezista ispitelor. Acesta este răspunsul nostru când Hristos întreabă: „Vrei să fii vindecat?”. „Atunci arată-Mi, lasă-Mă să văd asta”, ne spune El.

Și numai atunci când venim la Dumnezeu în rugăciune, cu vieți care Îi sunt oferite dincolo de cuvinte, putem spera să vedem cândva dincolo de fanteziile și confuzia pe care le creează imaginația noastră. Iar aceasta este cu adevărat o barieră între noi și adevărul lui Dumnezeu.

„Rugăciunea este testul pentru tot: dacă rugăciunea este corectă, totul e corect”. ~ Sf. Teofan Zăvorâtul

„Înainte de a începe războiul, caută-ți aliat; înainte de a te îmbolnăvi, caută medic; și înainte de a veni peste tine greutăți, roagă-te, și atunci în vremea necazurilor tale Îl vei găsi pe El și El te va asculta.” ~ Sf. Isaac Sirul

„Oamenii pot ajunge la sfințenie numai în Dumnezeu, nu prin natură, ci prin participare, prin luptă, prin rugăciune.” ~ Sf. Chiril al Ierusalimului

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!