Sf. Ignatie Teoforul, Crăciunul – p. Pimen Vlad

Urmăriți un material de suflet în care p. Pimen ne povestește viața Sfântului Teoforul (purtătorul de Dumnezeu) și după aceea ne va da câteva sfaturi legate de marea sărbătoare a Nașterii Domnului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Peisaj de toamnă

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Tot în livadă că-i bine aici, că-i liniște. Se aude un pic vuietul Văii Lacu unde-i schitul pentru că tot au fost perioade de ploi, o zi ploaie, o zi soare, tot au fost perioade așa și au crescut un pic izvoarele și pârâiele care vin din munte și se aude vuietul așa, mai tare. Și în afară de asta au căzut frunzele din copaci și de aceea se aude mai puternic vuietul, pentru că frunzele protejează, dar dacă au căzut devine un pic mai liberă trecerea sunetului. Noi suntem obișnuiți, e zgomotul natural, zgomotul naturii putem spune așa.

Da, vedeți că la noi, cu mila Domnului, e vremea destul de caldă pentru perioada asta a lunii decembrie, încă nu avem zăpadă, este doar pe Vârful Athon-ului. Vedeți, mai avem și flori pe aici prin livadă, dar astea sunt un fel de flori de toamnă care ies permanent în perioada asta când este mai rece, îi plină toată livada de flori galbene. Împodobesc puțin ca să se păstreze cum se zice, frumusețea combinată cu iarba, cu ce mai crește în perioada asta dacă tot au fost ploi. Da, dragilor, vedeți că timpul, viața merge înainte, așa e scurgerea timpului. Deci, cum se zice, timpul își continuă mersul spre veșnicie. Noi doar trecem prin timp așa cum au trecut atâția oameni, toți își urmează cursul vieții, fiecare în felul lui. Cum se zice, fiecare cum își așterne așa doarme!

Să ne cercetăm mai des pe noi înșine

Cu ce mână dai cu aceea primești, bine faci, bine găsești, vorbele din popor. Ați înțeles? E bine să ne cercetăm mai des pe noi înșine, cum lucrăm, cum trăim. Seara dacă ne liniștim un pic, 10 minute și ne cercetăm un pic conștiința, cum am lucrat azi, am făcut mai mult bine sau mai mult rău, conștiința ne spune oricât am încercat noi să ne găsim motive, că scopul scuză scuză mijloacele, că să vezi… nu! Conștiința ne spune dacă am lucrat după Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu, dacă am făcut mai mult bine sau mai mult rău sau dacă putem să fac mai mult bine și nu am făcut, că și ăsta e un păcat, să poți face binele și să nu-l faci.

Tu zici că nu ai dat în cap la nimeni, da, dar puteai face bine, dar ai preferat să stai în pat și să te uiți la televizor în loc să te duci că ți-a dat Dumnezeu mâini, picioare, sănătate și ajuți pe cineva care e în nevoie. Fără bani, să te duci să ajuți pe cineva, să faci un bine, să-ți aduni în contul sufletului un bine pe care îl vei găsi cândva. Ați înțeles, dragilor? Toți cândva o să regretăm că am putut să facem mai mult bine și n-am făcut! Cândva, când o să trecem dincolo, când o să vină moartea… cum frumos spunea părintele Arsenie Papacioc: ”Măi, ea nu vine să te invite la o cafea, vine să te ia!”.

Să punem zilnic ceva în traista sufletului

Abia atunci ne întâlnim cu realitatea, vedem că toate astea ale lumii, bogățiile, funcțiile, tot ce avem noi în lumea asta, toate rămân, toate ne părăsesc și ne ducem cu ceea ce am lucrat, ne ducem să dăm socoteală. Ați înțeles? Cum se spune, la Curtea Supremă unde nu mai este intervenția mâinii omenești, nu, ci direct a lui Dumnezeu, unde nu e ascuns nici gândul, nici fapta, nimic! Totul acolo se afișează și primim răsplată după cum am lucrat și la nivel de faptă, dar și la nivel de gând. Ați înțeles, dragilor?

De asta să profităm de orice clipă să mai punem ceva în traista sufletului, un lucru cât de mic, dar bun ca să adune, în fiecare zi câte un pic. Că facem o rugăciune în plus pentru noi, pentru cei din jur, tot ce putem, că spunem un cuvânt bun și folositor cuiva, că ajutăm pe cineva cu ceva, orice am face se adună acolo. Ați înțeles, dragilor?

Sfântul Ignatie Teoforul

Uite, mă uitam la sfântul Ignatie care se prăznuiește acum pe 20 decembrie, Sfântul Ignatie Teoforul sau în traducere pentru că ”teofor” îi cuvânt grecesc, înseamnă ”purtătorul de Dumnezeu”. De ce are acest nume? Vedeți, undeva la evanghelie se spune că Mântuitorul a luat un prunc în brațe și a spus: ”Până nu vă veți face ca unul din aceștia, cum e copilul ăsta, nu veți intra în Împărăția Cerurilor!”. Ați înțeles? Până nu devenim ca unul din copii, nevinovat ca un copil! Că ne mai spune undeva: ”Fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii!”, adică să rămânem cu sufletul curat, nevinovat, să avem înțelepciune, cum să lucrăm, dar să fim curați la suflet. Asta putem prin spovedanie, prin căință, prin îndreptarea vieții putem lucrul ăsta. Ați înțeles, dragilor?

Sfântul Ignatie au fost acel copilul pe care l-o luat Dumnezeu în brațe și care după aceea l-a urmat pe Dumnezeu. Nu atunci imediat, mai întâi o crescut, nu putea să se piardă, gândiți-vă, doar l-a luat Dumnezeu în brațe. Se spune că Sfântul Ignatie era din partea Antiohiei, acolo a trăit el chiar dacă atunci când Mântuitorul l-a luat în brațe, era prin zona Ierusalimului. Nu se știu amănunte exacte despre cum a decurs viața lui, dar se spune că a fost primul sau al doilea episcop al Antiohiei, un fel de patriarh putem spune pentru că era la început atunci.

Un luptător pentru Hristos

Da, dragilor! A fost un luptător, l-a iubi pe Hristos din tot sufletul lui și a prins perioada asta a prigoanei împotriva creștinilor, care a început încă de când era Mântuitorul pe pământ. De atunci căutau să-L ucidă pe El, pe apostoli și după aia mai departe pe toți ucenicii care-L mărturiseau pe Hristos, care îndrăzneau să mărturisească adevărul, să ducă o viață frumoasă după poruncile lui Hristos care ne o spus ”să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul, din tot cugetul și din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți!” și dacă cineva îți dă o palmă, întoarce și obrazul celălalt, adică a pus dragostea mai presus de toate.

Nu puteau accepta așa ceva în timpurile acelea când era ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, cum adică, să nu mă răzbun eu? Adică, să-mi dea ăla o palmă și nu-i dau două înapoi? Pe atunci dacă cineva te atingea aveai dreptul să te răzbuni. Dar Mântuitorul o venit cu alte legi, cu legile dragostei. Mai marii timpului de atunci nu puteau accepta așa ceva, cum adică legile dragostei? Măi, dacă suntem stăpâni, suntem stăpâni! Am pus mâna pe avere, e a noastră, suntem stăpâni! Cum adică să împart cu ceilalți? Că Mântuitorul le-a spus: ”Fiți milostivi, fiți buni, cu anevoie va intra bogatul în Împărăția Cerurilor”, o grămadă de pilde care-i deranjau pentru că ei se socoteau stăpâni și credeau că au dreptul la tot, iar ceilalți erau slujitorii lor.

Nu puteau accepta și se bazau pe niște tradiții din astea ca să aibă justificare așa-zis în fața poporului că-s porunci ale lui Dumnezeu ca ei să stăpânească și ceilalți să slujească. Și atunci au declanșat o luptă ca să nu li se deranjeze confortul, o luptă împotriva celorlalți care credeau în Hristos, care s-au numit creștini.

Drumul din Antiohia la Roma pe jos

În timpul împăratului Traian, sfântul Ignatie a ajuns prin Antiohia și i s-a spus împăratului că Ignatie îl mărturisește pe Hristos, că e episcop și că îi îndeamnă și pe alții, că s-au adunat foarte mulți în jurul lui. Atunci împăratul l-a chemat și l-a supus la tot felul de chinuri, dar el cum se zice, a avut coloană vertebrală și nu le-a făcut nicio concesie. Când a văzut Traian că l-a chinuit în toate felurile și n-a putut să-l înduplece să se lepede de Hristos a poruncit să fie dus la Roma. Gândiți-vă, din Antiohia la Roma nu era ca acum cu avionul sau cu mașina, nu! Se spune că l-a luat o gardă formată din 10 soldați să-l ducă la Roma pe jos sau cu câte o corabie unde se putea. Luni de zile pe jos, gândiți-vă!

De asta se spune că sunt șapte epistole ale sfântului Ignatie pe care le-o tot scris pe parcurs și le-a lăsat creștinilor. O trecut printr-o grămadă de țări, a ajuns și până la Smirna, prin partea aceea din Turcia de azi, a venit în Macedonia încoace înspre Grecia și după aceea prin partea aceea de la Ioanina și Egumenița de unde se trece dacă știți, la sfântul Spiridon, iar de de acolo au luat o corabie și au plecat spre Roma, spre Italia. Deci, un traseu mare făcut pe jos, cu 10 soldați care bineînțeles aveau ordinele lor să-i facă viața grea, nu ușoară. Ați înțeles? Ca să-l poată înfrânge. Ce-au zis? ”Dacă-l purtăm atât pe drumuri și îl chinuim, până la urmă o să cedeze”. Și sfântul nu era tânăr pe atunci, era destul de în vârstă, avea barba albă, deci era cum se spune, trecut așa spre bătrânețe.

Autostrada poartă numele sfântului

De aceea în Grecia sunt străzi numite ”Egnatia”, este una chiar și în Salonic. Și nu numai atât, s-a făcut autostradă care duce până la Egumenița, trece prin munți, pe poduri, numită ”Autostrada Egnatia”. Ați înțeles? Cumva autostrada urmează traseul pe care o mers sfântul Ignatie, de aceea i-au și păstrat numele autostrăzii de ”Egnatia”. Nu le-a fost rușine să pună acest nume că vai, deranjează pe cineva din mai marii lumii, că-i numele unui sfânt, al sfântului Ignatie. Da, toată autostrada asta are denumirea de ”Egnatia” așa se spune la ei.

Cu fiarele în arenă

Ei, în cele din urmă sfântul Ignatie a fost dus la Roma. Și ce-a spus împăratul Traian? ”Lasă că acolo îl fac eu și de râs și de tot!”. Era un obicei atunci, știți că pe mulți creștinii îi aruncau în arenă la fiarele sălbatice și era o distracție pentru păgâni, se adunau acolo mii de oameni ca să vadă cum îs chinuiți creștinii. Era un amfiteatru, o arenă uriașă cu mii de oameni, iar pe creștini îi aruncau acolo și dădeau drumul la lei, la diferite animale sălbatice ca să-i sfâșie și să-i omoare. Și erau atât de entuziasmați spectatorii și aplaudau când se făcea lucrul ăsta! Vă dați seama câtă întunecare de minte? Când un om îi sfâșiat, îi chinuit, îi omorât, tu să aplauzi și să te bucuri! Deci, contribuiau cu toții să zicem la o crimă, aplaudând și bucurându-se.

Vă dați seama ce era în inima lor? Își pierduseră toată sensibilitatea și afecțiunea, își pierdeau tot simțul ăsta uman, mai rău ca fiarele. Ei, așa și Sfântul Ignatie a fost dus acolo. El i-a rugat pe ucenici că știau că-l iubeau mulți, să nu intervină cumva la împărat prin mai marii de pe la Roma care erau creștini, că vă dați seama că și în Roma și peste tot erau creștini, ca să-i oprească mucenicia: ”Nu! Lăsați-mă să mă duc la Hristos pe care îl iubesc și-L am în inima mea!”. Și a fost dus în arenă și a fost sfâșiat de doi lei, așa a îngăduit Dumnezeu. De mulți creștini nu se apropiau fiarele sau se apropiau și le lingeau picioarele fără să le facă niciun rău, dar sfântul și-a dorit atât de mult, încât o îngăduit Dumnezeu să-l sfâșie, să-l rupă în bucăți și să-l mănânce.

Pe inima lui scris Isus Hristos cu litere de aur

Doar de inima lui nu s-a atins leii, o rămas întreagă pe jos și atunci păgânii și soldații care erau acolo și care îl auziseră pe sfânt când spunea că: ”Inima mea e Hristos!” au zis: ”Ia să vedem, cum e inima lui Hristos? Ia taie inima în două!” și când au tăiat-o în două, pe o parte scria ”Iisus” cu litere de aur și pe partea cealaltă scria ”Hristos” în inima lui. Ați înțeles? A arăta Dumnezeu lucrul ăsta și la păgâni ca să vadă că Iisus Hristos era în inima lui. Da dragilor! Și așa a plecat Sfântul Ignatie în Ceruri și mijlocește pentru noi. De aceea e numit ”teoforul”, adică ”purtător de Dumnezeu”. Sfântul Ignatie… Vedeți, dragilor? Nu i-a fost frică de nimic, nici de mai marii lumii, nici de toate tentațiile astea lumești, nu!

Și a urmat calea lui spre Hristos, asta trebuie să facem și noi, să ne urmăm calea spre Hristos, viața noastră să fie în dragoste, în pace, în liniște, fără să ne certăm toată ziua, fără să acuzăm toată ziua pe cineva, nu! Să înmulțim rugăciunea, să păstrăm cât mai mult legătura cu Dumnezeu și să facem bine după putere și Dumnezeu are grijă să le rânduiască toate cum trebuie.

Postul Nașterii Domului

Vedem că mai sunt câteva zile și se apropie Nașterea Domnului, sărbătoare de bucurie, dragilor! Vedeți că și postul Nașterii Domnului e post ușor, nu-i post aspru cum îi postul Paștelui. E post ușor pentru că ne apropiem de o sărbătoare a bucuriei. Vedeți că în fiecare sâmbătă și duminică se mănâncă pește, e așa mai îngăduitor acest post. Deci, nu are nimeni motive să nu țină postul, doar dacă e foarte bolnav și are îngăduința duhovnicului. Mai ales acum că mai sunt câteva zile cei care n-ați ținut până acum, țineți-l măcar de acum, să vă spovediți, să vă împărtășiți dacă vă dă voie duhovnicul, încercați un pic!… Pentru că nu știm ce urmează în viitor, cât timp mai avem la dispoziție și să tot amânăm. Nu trebuie să vină nu știu ce războaie, odată ne stă inima… Nu vedem? În fiecare zi pleacă unul sau altul…

Plecăm și noi și atunci ne întâlnim cu Dumnezeu. Ce răspuns dăm? Că n-am putut, n-am știut? Ba toți știm, toți putem, dar nu vrem, amânăm! Ați înțeles, dragilor?

Și vedem când o socotit Dumnezeu ca să se întrupeze… o căutat cea mai curată Fecioară putem spune, care au crescut în Sfânta Sfintelor, pregătită, pe care a dat-o după lege lui Iosif ca să aibă grijă de Ea. A fost dat unui bătrân care avea peste 70 de ani prin descoperire dumnezeiască ca să aibă grijă de Ea, nu pentru altceva. Numai să o protejeze și să aibă grijă de ea mai ales că atunci în legile poporului evreu nu putea o tânără necăsătorită să aibă copil, era ucisă cu pietre și trebuia să aibă acoperământul ăsta ca și cum ar avea un soț. Au făcut logodnă asta după acea lege numai ca să aibă grijă de Ea. Da, dragilor! Și a venit timpul să-L nască pe Mântuitor.

Nașterea lui Dumnezeu și smerenia lui

Așa erau legile timpului, s-a hotărât împăratul locului să îi numere pe fiecare dintre locuitori ca să vadă populația. Nu era ca acum cu computere care să calculeze, trebuia să ducă fiecare din neamul din care se trăgea, cum era în timpurile vechi. Și de asta Iosif și Maica Domnului trebuiau să se ducă în partea aceea la Betleem pentru că de acolo se trăgeau ei, din seminția de acolo. Trebuiau să se ducă acolo ca să se înscrie, dar s-a nimerit când trebuia să nască Maica Domnului și vă dați seama, să știi că mai ai câteva zile și naști, dar trebuie să te duci. Nu erau condițiile de acum, n-aveau nu știu ce lux, numai un măgăruș. A urcat-o pe Maica Domnului pe măgăruș și gândiți-vă, pe drumurile și cărările care erau la deal, la vale, te scuturau…

Știți că o femeie însărcinată în luna a noua, în ultimele zile, poate stă mai mult la pat, medicii o îngrijesc, o supraveghează… Maica Domnului a mers așa… Iosif a dus măgărușul cu grijă, cine știe cât au făcut ei până au ajuns acolo. Acolo s-au trezit că era atâta lume venită să se înscrie încât nu mai era loc nicăieri. Până la urmă le-a îngăduit un om: ”Măi, puteți sta în grajd la mine!”. Ați înțeles? Gândiți-vă acum omenește, să te duci undeva și să vezi că nu-i loc nicăieri și să te îngăduie cineva: ”Du-te în grajd, într-o iesle că este oleacă de loc acolo!”… Ați înțeles, dragilor?

Da! Și nu se năștea un om, se năștea Dumnezeu. Vedeți câtă smerenie? S-o smerit, o acceptat toate condițiile astea omenești, s-o smerit până la limita cea mai de jos. Câți putem spune că s-au născut în grajd, într-o iesle? Vedeți la ce nivel s-a coborât Mântuitorul pentru noi ca să ne mântuiască? Pentru noi ăștia proști, mândri și tot ce vrem, la care ni se pare că suntem grozavi, că stăpânim lumea, că vai, ce grozavi suntem noi și ne scoatem ochii unii la alții! Da! S-o smerit Dumnezeu care avea puterea de a face orice, Dumnezeu care a zis și s-a făcut totul din nimic! Ați înțeles, dragilor? Dacă am fi mai atenți la lucrul ăsta, câte motive am avea să ne smerim și noi, să nu mai fim atât de proști și atât de mândri! Ați înțeles, dragilor?

O naștere mai presus de fire

Da! Și s-a născut acolo. Zice că Maica Domnului era în rugăciune, în contemplație, știa că îl are pe Dumnezeu în pântecele Ei. A fost o naștere mai presus de fire și l-a născut pe Mântuitorul fără dureri. N-a fost durerea asta firească, a fost ceva care o depășit cum se zice, firescul. Era în stare de contemplație, de rugăciune și l-a născut pe Mântuitorul. Da! Dar Cerul era prezent acolo, îngerii au coborât toți acolo, nu era oameni care să fie alături acolo, dar a coborât Cerul, au coborât îngerii… Și nu numai atât, de acolo ne-au rămas nouă slavoslovea, doxologia care spune: ”Slavă întru Cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ în pace, între oameni bună-voire!”, așa cântau îngerii. Și cine a auzit cântarea asta? Oamenii cei mai simpli, păstorii, ciobanii care stăteau de pe câmp, oamenii cei mai curați… oameni simpli.

Le-o îngăduit Dumnezeu ca ei să vadă îngerii, să-i audă cântând, să se lumineze peștera din Betleem, să vadă o stea cum coboară deasupra peșterii. S-au dus toți să vadă ce se întâmplă acolo, iar ei au fost primii care L-au văzut pe Mântuitorul, care s-au bucurat, care au cântat împreună cu îngerii. Ați înțeles, dragilor? Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ în pace, între oameni bună-voire! Deci se născuse Mântuitorul care aducea pacea pe pământ, pace între noi și Dumnezeu și între oameni bună-voire, adică dragostea între oameni, înțelegerea între oameni, nu ura. Da, dragilor, asta sărbătorim acum, nașterea Mântuitorului.

Să ne bucurăm cu toții, să nu fie creștin care nu se duc la biserică de Nașterea Domnului! Duceți-vă, dragilor! Lăsați, o să aveți timp după aceea să vă duceți unde vreți voi în lumea asta, dar duceți-vă la biserică de Nașterea Domnului! Duceți-vă și vă bucurați împreună cu îngerii! Acolo coboară Cerul pe pământ la nașterea Mântuitorului! Ați înțeles, dragilor? Spovediți-vă înainte ca să vă puteți bucura din plin de Nașterea Domnului! Da, dragilor?

Soborul Maicii Domnului 

După aceea a doua zi avem soborul Maicii Domnului pentru că nu se putea să nu fie sărbătorită și Maica Domnului care l-o născut pe Mântuitorul. Maica Domnului!… Cine era Maica Domnului la timpul acela? Gândiți-vă, o copilă la 16 ani! Gândiți-vă acum, o copilă la 16 ani care e la liceu, care săraca încă nu știe ce-i cu ea să spunem așa, încă nu înțelege viața. Da, era o copilă și Maica Domnului, dar era luminată de Dumnezeu! Cum îi spune și Arhanghelul Gavril: ”Bucură-te ceea ce ești plină de Har!”, era plină de Harul lui Dumnezeu, dragilor, Copila aceea! Ați înțeles? De aceea Biserica o pus s-o serbăm pe Maica Domnului, dragilor! Niciodată Mântuitorul nu-i despărțit de Maica Domnului. Ați înțeles? Vedem în toate icoanele Ei, doar puține icoane sunt cu Maica Domnului singură, în general e cu Mântuitorul în brațe.

Cum se spune, unde-i Fiul, acolo e și Maica. De asta mereu noi ne rugăm la Maica Domnului să mijlocească la Mântuitorul pentru noi. Deci n-o punem în locul lui Dumnezeu, dar o punem mijlocitoare la Dumnezeu pentru noi. Ați înțeles? Pentru că are mare putere Maica Domnului la Mântuitorul dacă Ea l-o născut și cum se spune, l-o crescut. Niciodată nu e refuzată, dragilor. Ați înțeles?

Ca să nu mă mai lungesc, așa cum v-am spus, mai multă dragoste între voi, să dăm ura deoparte, să dăm toate neînțelegerile de-o parte, să prăznuim sărbătoarea Nașterii Domnului așa cum trebuie, în liniște, în pace și în dragoste! Da, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții, amin!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!