Yoga: practică demonică – Danion Vasile, p. Teologos

Urmăriți evoluția extraordinară a lui Danion Vasile de la un avid practicant Yoga la un creștin asumat și dedicat. Danion ne povestește minuni, cauzele convertirii sale și dedesubturile acestei practici orientale.

De asemenea, Danion ne vorbește și despre câteva jocuri cu tematică duhovnicească, concepute de el.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin. 

Părintele Teologos: Dragii noștri ne aflăm cu un om pe care eu îl iubesc foarte mult și îl cunosc de mai de mult timp, e vorba de Danion Vasile, așa, cu care o să avem mai multe discuții, sper să facem mai multe podcasturi, cum dă bunul Dumnezeu bineînțeles. Dar, primul podcast o să, în primul podcast o să vorbim așa foarte pe scurt despre un subiect care pentru mine este foarte drag și mai pe larg despre un subiect care, din păcate trebuie abordat. Subiectul care foarte pe scurt o să vorbim despre el este faptul că Danion Vasile face niște jocuri, cu niște table, de Crăciun cred că o să fie gata, nu? Sau când?

Danion Vasile: Da, până de Crăciun o să fie gata.

Părintele Teologos: Jocuri cu Sfântul Munte, cu… el luase binecuvântările părintelui Iulian când încă trăia și mă bucur foarte mult că face treaba asta. Sigur eu-s monah nu o să mă joc, dar din păcate jocurile astăzi și mai ales jocurile pe calculator sunt niște jocuri foarte agresive… o mare problemă cu ele și din cauza asta mă bucur foarte mult că cineva face niște jocuri să zic așa normale, darămite când face un joc cu Sfântul Munte sau jocuri cu teme duhovnicești.

Asta este un subiect. O să le cer după aceea, cum îi spune, tabla că se fac o fotografie s-o punem pe clip. Și subiectul mare pe care eu aș… posibil că o să cer eu lui după aceea un site și așa mai departe unde puteți să găsiți jocurile respective, nu știu dacă o să fie site sau ceva așa. Subiectul mare care nu este joc, care nu este de joacă este vorba de New Age. Pentru că el are o întreagă experiență pe tema asta, nu o să prezint eu experiențele lui ci o să-l las chiar pe el să prezinte experiențele și să ne vorbească puțin despre tema de New Age care astăzi are foarte multe fațete, și din păcate românii sunt foarte, o parte din români parte importantă de români sunt foarte prinși de aceste învățături New Age și mai ales mulți dintre ei fără măcar să știe.

Deci din cauza ca să nu vă țin așa în suspans, o să-l rog pe Danion Vasile să ne spună așa pe scurt ce este New Age care sunt învățăturile și discutăm în timp.

Danion Vasile: Să încep să vorbesc puțin despre jocuri atunci.

Părintele Teologos: Cum dorești.

Exemplul personal al creștinilor și fenomenul New Age

Danion Vasile: Aș prefera să vorbesc la urmă despre jocuri. Cred că e mult mai important fenomenul New Age pentru că din păcate în ziua de astăzi deși mă așteptam să se ofilească puțin în România și în țările ortodoxe interesul față de spiritualitatea asiatică, dimpotrivă crește. Și crește din pricina faptului că oamenii care stau în afara Bisericii nu sunt convinși de mărturia pe care o dau creștinii. Sfântul Ioan Gură de Aur zicea că din cauza păcatelor creștinilor nu vin păgânii la Hristos și Sfântul Nicolae Velimirovici spunea același lucru. Dacă noi creștinii am trăi cum trebuie, atunci ceilalți ar veni spre biserică. Dacă în perioada covidului creștinii aveau pace, liniște, nu s-ar fi temut de moarte, ceilalți ar fi venit spre Biserică, cum se întâmpla în epidemiile de ciumă din primele veacuri când păgânii veneau la Hristos văzând cum mor creștinii.

Părintele Teologos: Exemplul personal.

Danion Vasile: Tocmai. Păgânii nu-și înmormântau morții, nu-și îngrijeau bolnavii, creștinii îngrijeau și bolnavii păgânilor, înmormântau și morții păgânilor și creștinii mureau îngrijind alți bolnavi. Și pe păgânii îi impresiona această dragoste de aproapele și de Dumnezeu a creștinilor. Ori cred că cea mai mare mărturie o poate da un creștin care Îl trăiește cu adevărat pe Hristos pentru că degeaba le spunem yoghinilor: „nu credeți în reîncarnare, nu credeți în horoscop, zodii” etc, câtă vreme, ei nu ne văd pe noi creștini adevărați. Pentru mine, când făceam yoga, Biserica era adunarea moșilor ramoliți și a babelor menopauziste, chiar așa mă gândeam că eu n-am ce căuta în acest club deloc select, de oameni plictisiți de viață.

Pe mine m-au impresionat foarte tare viețile marilor asceți din India, din Orient care trăiau cu câteva boabe de orez pe zi, care levitau, zburau adică… care vindecau bolnavi. Dacă eu aș fi luat, dacă mi-ar fi căzut în mână Viețile Sfinților, cred că aș fi fost fascinat de Viețile Sfinților pentru că găseam același lucru și încă ceva.

Părintele Teologos: Da, exact.

Danion Vasile: Adică tot ce pot face marii maeștri pot face și Sfinții noștri doar că te și duc la mântuire. Există un film „În Muntele sacru” despre lumea paranormalului și lumea spiritualității de tip New Age, e de bază pentru New Age acest film, în care pe un munte sacru pe care urcă niște oameni care vor să dobândească înțelepciunea, era un om care avea puteri paranormale, trecea prin munte, dar nu putea să urce, doar rămânea la nivel orizontal

Părintele Teologos: La același nivel.

Danion Vasile: Și mă gândeam cât de bine prezintă filmul faptul că aceste potări paranormale de fapt nu te apropie de Dumnezeu. Îmi spunea ieri un masor aici în Lacu că la un moment dat a mers la un curs de masaj la care maestra le spunea că pentru a stabili legătura cu divinitatea trebuie să se închine la anumite zeități. Și el a spus știți dar noi aici în România ne contactăm cu Divinitatea făcând semnul Sfintei Cruci. Mi s-a părut foarte clar răspunsul.

Părintele Teologos: Și și adevărat.

Danion Vasile: Păi noi nu avem nevoie să ne învețe cineva să ne contactăm, să ne conectăm scuze, să ne conectăm cu divinitatea să contactăm divinitatea, ci noi ar trebui creștini fiind să-l avem noi pe Hristos și să fim biserici vii. Cred că spiritualitatea de tip New Age care are în centru faptul că omul trece de la om la supra om și simbolul New Age este curcubeul care ulterior a fost preluat și de mișcarea gay, în spiritualitatea New Age curcubeul este puntea de la om la supraom antacarana se cheamă și se crede că ne ieșim din ora, din era peștilor în care ne-am închinat unei anumite zeități, Dumnezeu personal, adică Hristos cum Îl cunoaște Biserica și trecem în era vărsătorului. De asta marile școli yoghine nu-l contestă pe Hristos.

Părintele Teologos: A da?

Cum se camuflează Yoga

Danion Vasile: Adică, eu am făcut yoga cu Bivolaru și apoi am intrat într-o școală din India. Pe mine m-a impresionat să-l văd pe Hristos ca pe unul din marii eliberați. Și faptul că de exemplu Bivolaru ne punea să medităm cu Iisus cu conștiința hristică o oră pe săptămână mă făcea pe mine să fiu convins că ceea ce fac este bine. Dacă ne-ar fi zis: „nu mergeți la biserică, e rău” atunci…

Părintele Teologos: Semnul întrebării.

Danion Vasile: S-ar fi ridicat un semn de întrebare, dar nu. În clipa în care îl bagi și pe Iisus în panteonul marilor înțelepți, în clipa aia învățătura e mult mai toxică. Am văzut o filmare cu marii guru din India care prin anii 50-60 s-au adunat într-un anumit loc, nu știu la ce ashram și au stabilit cum să convertească Europa și occidentul. Și au spus foarte clar, noi trebuie să prezentăm învățătura yoghină astfel încât să nu fie incompatibilă cu spiritualitatea creștină pentru că vom pierde, ci trebuie să spunem că poți să faci yoga doar pentru trup și că nu are efecte asupra sufletului, poți să-ți păstrezi credința, noi n-avem nimic. Noi nu vrem să vă convingem să vă schimbați religia.

Dar, de fapt Satenada sau Vivecanada la un mare congres al religiilor zice „toate credințele sunt bune, închinați-vă cui vreți”, se întoarce în India și zice „e clar că noi trebuie să impunem credința noastră celorlalți”, adică discurs dublu și au reușit cu acest discurs dublu să păcălească foarte puternic. S-a ajuns de exemplu ca meditația transcedentală să fie băgată în școlile și în facultățile americane sub pretext că nu e ceva religios. Și în România…

Părintele Teologos: Da și în România.

Danion Vasile: … a stârnit mare vâlvă meditația transcedentală, numai că în America amploarea a fost mult mai mare, însă procesul modul de demontare a acestei idei mincinoase pe care o promovau a fost foarte simplu. Procesul a constat în faptul că i-au acuzat creștinii pe cei care propovăduiau mișcarea transcedentală că sunt închinători la idoli și i-au pus să traducă cuvintele pe care le spuneau studenții americani la începutul orelor în care faceau meditație transcedentală și formula care era așa: „mă închin lui Brahma, mă închin lui vișnu, mă închin gurului meu”, adică nu era ceva impersonal și când a văzut justiția americană că era practic o închinare la idoli, au scos din școli și facultăți meditația transcedentală, dar rănile au rămas, adică bagi un cuțit și după aia îl scoți, dar rana a rămas acolo.

Părintele Teologos: Se vede până astăzi de fapt.

Danion Vasile: Tocmai. În America a avut, au făcut mare vâlvă Osho, Vagwan și Reshneej și în România, în țara noastră, e cool să citești cărți de Osho, sunt și intelectuali creștini care mai emană așa câte o cugetare care le-a răsărit în minte citindu-l pe Osho, doar că trăind în anul 2024, alături de tone de prostii pe care le poți vedea pe Netflix, este și un serial extraordinar, în care e Osho demontat cu filmări din ashramul lui și vezi că cumpărau arme ca să se lupte cu…  era trafic de droguri, asasinate, deci totul filmat dinăuntru, dezvăluiri de dinăuntru și un rol important în film îl are chiar mâna dreaptă a lui Osho, o femeie care l-a ajutat foarte mult să-și extindă rețeaua, pentru că nu doar în America, discipoli erau în toată lumea, și în India aveau un centru foarte mare, dar această discipolă, în clipa în care a înțeles că riscă ani grei de închisoare a preferat să dea în vileag lucruri din secretele mișcării.

Osho zicea că diavolul este un Dumnezeu nedesăvârșit, și că practic nu trebuie să te lupți cu puterile întunericului și că trebuie să cauți așa o formă de prietenie pentru a ajunge la ceva ce e deasupra binelui și răului, ceea ce oamenilor le convine. Adică, dacă îi spui omului să nu aibă preocupări spirituale se va simți încolțit și va căuta o cale spre cunoaștere, spre desăvârșire, spre mântuire. Ce s-a întâmplat în România în anii ’90 după atâția ani de persecuție religioasă a existat o deschidere foarte mare și față de credința creștină dar și față de credințele asiatice.

În România au fost doi mari maeștrii Gregorian Bivolaru și Marius Sorin Vasilescu care adunau la conferințele lor un număr foarte mare de tineri comparativ cu cei pe care îi aduna Biserica, în condiția în care România era majoritar creștină, studenții bucureșteni erau majoritar ortodocși și era inexplicabil de mare numărul de tineri studenți care veneau la conferințele yoghine. O să spun câteva cuvinte despre convertirea mea că mi-e cel mai simplu să dau mărturie directă.

Părintele Teologos: Sigur.

Danion Vasile: Eu am crescut într-o familie în care am un străbunic preot, bunica din partea tatălui, foarte credincioasă, îmi povestea minuni pe care le-a văzut cu… de exemplu de bobotează vedea cum se pogora un porumbel în fântână, deci chestii foarte precise și oamenii în satul ei vedeau chestia asta. Mergea des la Părintele Galeriu, de exemplu înainte să fie Părintele Galeriu eliberat de la canal, l-a văzut așa într-o groapă cu noroi și părintele ieșea ușor ușor și-a scuturat veșmintele și erau veșminte aurite și bunica a zis: „o să fie eliberat”.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Danion Vasile: Numai că credința bunicii nu m-a convins, am luat contactul cu yoga, după o întâlnire cu o elevă a mamei mele care le ghicea profesoarelor în cancelarie le ghicea în cărți și le ghicea cu precizie extraordinară: „soțul tău te înșeală cu o blondă, o să-ți moară copilul” așa, așa și se întâmpla. Până când tânăra aceasta a ajuns să viseze biserici dărâmate și să audă o voce: „Dumnezeu sau diavolul, Dumnezeu sau diavolul”. Mi-a zis că s-a lăsat de ghicit, s-a apropiat de credință, după care după o vreme a intrat în casa unei vrăjitoare și mi-a zis Danion nu știam că e vrăjitoare, dar de când am intrat în casa ei simt întunericul cum a pătruns în sufletul meu, și la scurtă vreme a fost ucisă această tânără.

Părintele Teologos: Doamne ferește! 

Danion Vasile: Ei bine, stând de vorbă cu ea la un moment dat până să se apropie ea de credință i-am spus o minciună și în clipa aceea ca într-un film gen matrix am simțit cum iese o putere din ea exact cum doi magneți dacă îi pui într-un fel se atrag și-n altfel se resping, am simțit cum puterea care ieșea din ea pe mine mă respingea, am vrut să mă arunc de la etaj, atât de tare era puterea…

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Mirajul ocultismului

Danion Vasile: …care ieșea din ea. M-am ghemuit sub calorifer, era în clasa a opta, ea a ieșit din cameră și după ce a trecut un timp a intrat din nou și am zis: „vreau și eu să am puterea asta”. Și m-a întrebat „ce zodie ești?” Leu! „Deci leii sunt foarte puternici, ești leu ca și mine, apucă-te de yoga.” Și m-am apucat de yoga, Bivolaru fiind cel mai cunoscut maestru din țară la vremea respectivă. Eu m-am apucat de yoga singur mai întâi, după ce mama mea s-a sinucis când eram în clasa a VII-a spre a VIII-a, am vrut să știu unde e sufletul mamei mele.

Și m-am apucat de spiritism și de yoga, vorbeam și o voce îmi spunea diferite lucruri de exemplu, când am dat la liceu ”vocea mamei” mi a zis „o să-ți pice la română La Vulturi, o să pici de la liceul de informatică, cel mai bun liceu din București, dar ai să intri din nou la acest liceu”. N-avea nici un sens, pentru că dacă dai un examen ori intri la un liceu ori pici, nu putea să-mi zică mie cineva că intru, că pic și apoi intru. De asta n-am luat în serios vocea respectivă și n-am învățat La Vulturi de nota 10 cum ar fi trebuit.

Când am văzut pe tablă La Vulturi mi-a picat fața, când m-am văzut în prima clasă de picanți mi-a picat și mai tare, dar așteptam să se întâmple al treilea lucru, a venit revoluția și în semestrul doi o clasă întreagă ne-am mutat în liceu de informatică, se mărise numărul de locuri și atunci e clar că pentru mine interesul față de yoga, ocultism s-a deschis la maxim pentru că văzusem că e ceva precis, adică de ce s-apucă oamenii de yoga, de reiki, radiestezie pentru că spre deosebire de viața în Biserică unde trebuie să crezi, aici simți, vezi, nu e…

Părintele Teologos: Ți se dă magic.

Danion Vasile: Exact! Capeți foarte repede, adică imediat simți energiile, centrii de forță și mergi așa nu pe bâjbâite ci mergi pe ceva foarte clar, și ți se pare că ceea ce e în Biserică e o tâmpenie, pentru că oamenii cred fără să aibă niște dovezi pe care tu le ai.

Și după ce am făcut yoga singur m-am dus la Bivolaru. Precizez că în clasa a X-a când am început voiam să duc și eu o viață curată fiind sătul de păcat de desfrâu, eu îmi imaginam că la yoga o să trăiesc ca marii asceți, nu mă gândeam că o să fie invers, și prima broșură pe care am văzut-o acolo a fost secretele amorului taoist. Și pe mine m-a șocat că găsisem acolo tot felul de descrieri sexuale de prostii de care eu voiam să scap și acolo erau promovate ca un lucru extraordinar.

Adică ni se spunea că cea mai scurtă cale de desăvârșire, de ieșire din ciclul reîncarnării este tantrismul. Tantrismul lăudat de Eliade, de Mircea Eliade ca o formă foarte înaltă de spiritualitate și un an de zile am încercat să stau departe și să mă desăvârșesc doar pe calea postului și a ascezei yoghine. Pe mine în clasa a X a și clasa a XI-a nu m-a interesat deloc școala, mă interesa doar să fac yoga și să ajung eventual într-un ashram, într-o mănăstire yoghină, ca să ajung la desăvârșire, nu mă ajuta la nimic să iau bacalaureatul, pe care nici nu l-aș fi luat dacă nu trăgea o dirigintă de mine, „haide să te vadă profesorii”, așa îmi zicea „hai să te vadă profesorii”.

Făceam yoga foarte serios și îmi doream să renunț definitiv la mâncare, adică nu să postesc, să nu mănânc nimic toată viața mea, și la 17 ani începi cu o zi, cu trei zile, o săptămână fără apă, o săptămână cu apă și după aia culmea a fost o săptămână fără apă care a fost chiar în Postul Paștilor și m-am gândit „cine să mă ajute Iisus sau Bivolaru?”

De Iisus eram legat pentru că în copilărie după ce fusesem în prima Biserică Catolică pe care am văzut-o, văzând drumul Crucii m-a impresionat Hristos care a murit pe cruce pentru oameni și noaptea am visat că îl duceau pe Hristos să-l răstignească și pe Drumul Golgotei când a căzut Hristos, în loc să ia Simon din Cirene crucea, în visul meu chiar dacă eram copil, am visat că eu am luat crucea și am dus-o mai departe și asta rămăsese undeva în sufletul meu, legătura mea cu Iisus și faptul că m-am născut de Adormirea Maicii Domnului și fiind copil mă bucura că sunt născut de Sfântă Mărie Mare că dacă eram de mică că nu mi se părea așa ceva tare, dar bă dacă sunt născut de Sfântă Mărie Mare înseamnă că e o chestie, mă mândream cu chestia asta, chiar dacă eram eu…

Și cine să mă ajute Iisus sau Bivolaru? Și mi-am zis „hai să mă ajute Iisus că dacă nu poate Iisus o să apelez la puterea lui Bivolaru.” Știam de puterile paranormale pe care le are, știam de exemplu versiunea yoghină: a fost arestat… o femeie care mai apoi a ajuns călugăriță este înmormântată la Nera, era șefa cursurilor de yoga ale lui Bivolaru, când el era în închisoare. I-a dus în închisoare un tort, i-a trimis un tort și pe tort era un desen yoghin. Era o mantă a unei zeități tara, sau nu mai țin minte care, care 40 de zile deschidea orice închisoare, orice lacăt orice… După 40 de zile Bivolaru vede o scară, evadează și toți yoghini au fost impresionați „băi uite cum lucrează puterile cosmice”.

După aia aveam să citesc că securitatea ca să-i prindă și pe discipolii lui Bivolaru lăsase scara aia intenționat, ca el să iasă, să evadeze și să îi prindă și pe și pe ceilalți. Dar pe mine povestea asta cum după 40 de zile a evadat mi s-a părut foarte tare și de asta am și avut o, eu am vrut să fac guru yoga, mi se pare extraordinar, ascultarea față de maestru, pentru că povestise Bivolaru o întâmplare, cu un maestru care nu voia să primească un discipol, discipolul s-a aruncat în prăpastie și și-a rupt mâinile picioarele și atunci maestrul impresionat la făcut la loc, i-a dat viață, cum știm noi de Sfântul Mina că a înviat mortul, cu trupul tăiat.

E, și eu am vrut să fac guru yoga și am avut la un moment dat o vedenie, făceam o meditație în care inspiram celule cu Bivolaru și expiram celule goale, el rămânea în mine și de asta pentru mine soluția era Bivolaru dacă nu rezistam la post. Dar fiind postul Sfintelor Paști, săptămâna mare chiar, m-a ajutat mult Iisus. Și ducându-mă dimineața într-un parc, în Herăstrău, am văzut o cruce mare cu Iisus și crucea aia m-a impresionat foarte foarte tare, am simțit puterea lui Hristos în mod deosebit, n-a mai durat mult până m-am lăsat de yoga, dar mai întâi a venit în România o maestră din India, Swami Shivamurti Saraswatisummit care are ashramul lângă Atena. Ea a fost trimisă să-i convertească pe europeni și pe mine m-a impresionat pentru că era dintr-o școală clasică de yoga, pe când la Bivolaru foarte mulți au intrat de sex. De exemplu, în mișcarea New Age așteaptă un Mesia, pe Buda maitreya, așa cum Islamul așteaptă Mesia lor Mahdi, așa cum budismul așteaptă un nou Buddha care va restaura budismul, așa la un moment dat îmi spune yoghina: „Bivolaru este noul Mesia” și eu credeam asta, mi-a zis că e Maitreya, și eu credeam asta, dacă ea nu ținea în mână o revistă porno. Eu n-am putut să asociez pornografia cu spiritualitatea.

Părintele Teologos: Sigur.

Danion Vasile: Așa că l-am întrebat la curs pe Bivolaru, la partea de întrebări, după ce ne explica anumite tehnici de meditație sau lasane yoghine, exerciții fizice, pe bilețele „Ce legătură există între Iisus și Kali, zeița morții?” Pentru că eu meditam cu Iisus, dar meditam și cu zeița morții care avea cranii la gât, limba lungă plină de sânge, un cuțit sau sabie într-o mână și un cap de om în mâna cealaltă. E zeița morții, zeița națională a Tibetului și o veneram pe Kali pentru că eram învățat că o să devin nemuritor, dar am vrut să știu cine e mai mare Iisus sau Kali. Sau ce legătură există între ei.

Și Bivolaru a râs când a citit întrebarea și a zis: „Ce legătură să existe? Nicio legătură.” Ceea ce pe mine m-a șocat pentru că dacă mi-ar fi zis că Iisus e la unghia mică a piciorului de la degetul mic al lui Kali aș fi crezut da. Iisus a venit pentru oamenii de pe planeta Pământ, a murit pe cruce. Dar Kali e putere cosmică prin toate galaxiile nu se compară Iisus cu ea. Dar să-mi zică că nu există nicio legătură, în mintea mea de puști de 17 ani aproape 18, ceva nu se lega. Nu puteau să existe două Adevăruri.

Și a doua întrebare pe același bilețel era: „Care cale e mai înaltă asceza sau calea tantrică, a sexului sacru?” Și iarăși toți au râs, ceea ce mie nu mi-a plăcut pentru că venisem la yoga pentru asceză să ajung un mare nevoitor, așa îmi imaginam eu, mare postitor. Și râsul lor a fost așa un râs languros, deci n-avea nimic în comun cu ce mi imaginam eu că ar trebui să fie spiritualitatea. Așa că venind Swami Shivamurti Saraswati în România, eu am întrebat-o: „pot veni în ashramul dumneavoastră și să nu fac tantra yoga?” Și iar îmi zice „bineînțeles, avem atâtea metode de ieșire din ciclurile reîncarnariilor, mai ales că în spiritualitatea autentic orientală, maestrul se culcă cu un discipol din ashram o dată pe an, în noaptea lui Shiva.” Nu ca la noi, maestrul se culca în fiecare seară cu mai multe fete printre care și prietena mea care îmi zicea: „înaintea mea erau la coadă Angela, Cristina, Mihaela și după ce am ieșit le-am văzut pe ele” Adică asta se întâmpla zi de zi, prietena mea mergea la el doar odată pe săptămână, nu putea fi programată mai des, dar eram foarte mândru în clasa a XI-a că trăiesc cu una din fetele de care are parte maestrul meu. Ea avea 21 de ani și părea foarte sinceră în căutările ei spirituale și cu toate astea eu voiam altceva.

„Puterile” oculte

De ce m am apucat de tantra yoga? Pentru că spre deosebire de yoga clasică, aici în tantra yoga capeți foarte repede puteri demonice. Adică în clipa în care am făcut prima meditație din viața mea atingând doar palmele și vârful genunchii într-o meditație cu o fată am simțit cum o putere cosmică intră în mine și cum universul are 7 centrii de forță și simțeam acea energie și cum comunic cu universul și am zis „băi, asta-i calea, nu înfrânarea, nu asceza, ci sexul” pentru că imediat energiile sexuale te ajută să intri în comuniune

Părintele Teologos: Da, pentru că e păcat foarte mare…

Danion Vasile: Exact! Diavolul intervine, dar tu nu-ți dai seama, diavolul intervine și capeți aceste puteri. Și foarte ușor poți să ai energie în palme să vindeci bolnavi și etc., lucrurile astea se întâmplă de la sine. Shiva Murti a zis „poți să vii la mine în ashram?” În dimineața următoare am plecat spre Bulgaria unde ea ținea o conferință yoghină și acolo mi-a dat numele yoghin, un fel de botez în care spre deosebire de botezul creștin unde preotul îi dă copilului nume de sfânt, în botezul yoghin se zice că intră maestrul în sufletul tău și vede care-i calea ta. Și eu mă așteptam să-mi  zică că sunt marele vindecător, marele postitor, marele… ceva cu marele neapărat și îmi zice că eu sunt „pacti murti”, forma credinței.

Ceea ce pe mine m-a dezumflat și atunci am zis „bine, eu o să-mi iau o cruce cu Iisus” despre care zicea că a adus-o familia bunicului când a venit în America, că s-a oprit nu știu cum pe la Muntele Athos și a luat crucea aia. Și am zis O să iau crucea cu Iisus și o să meditez ani de zile în ashram, o să mă rog la Iisus dacă asta e calea mea… Și am întrebat-o „pot să vin direct în Grecia?” că nu nu voiam să mă mai întorc în țară. Dar ea mi-a zis: „pentru că nu ai 18 ani, trebuie să ai aprobarea scrisă a tatălui tău”, așa era legislația europeană pe vremea aceea, cred că și acuma…

Părintele Teologos: Și acuma, dacă ești minor…

Danion Vasile: Am venit, tata mi-a dat acordul, dar mi-a zis „hai la Părintele Galeriu” care era apropiat de familia bunicii, „să vedem ce zice Părintele Galeriu”. Tata mi-a zis abia de curând că părintele Galeriu ar fi zis: „nu vă neliniștiți, n-o să meargă pe calea asta, lăsați-l că se va întoarce la biserică”. Dar, ducându-mă, m-a impresionat părintele Galeriu și pentru că era prima amintire cu un preot din copilăria mea, nu știu câți ani aveam, patru cinci ani, mi-a pus mâna pe frunte m-a mângâiat și mi a zis „tu o să ajungi un om mare, o să ajungi un om mare”, ei și atunci prin aceste cuvinte Părintele Galeriu a căpătat o valoare în inima mea.

Așa că el când mi-a zis „auzi dar tu ai fost vreodată la o mănăstire? Tu o să reziști la mănăstirea din Grecia?” Nu mi-a zis „nu te duce” că dacă mi-ar fi zis „nu te duce” strănutam și plecam, nu mă convingea. Dar a apărut așa deschis, „Crezi că reziști? Ai fost în vreo mănăstire să vezi cum e?” Nu, nu am fost. Păi du-te la părintele Cleopa la Mănăstirea Sihăstria și stai acolo câteva zile să vezi dacă îți place, să vezi dacă reziști. Mi s a părut o idee bună, numai…

Părintele Teologos: Dar el știa că vorbim de o mănăstire yoghină…

Danion Vasile: Știa, numai că Părintele a avut o strategie prin care i-a câștigat pe unii yoghini și a reușit să nu fie dur cu ei, pentru că dacă era dur nu rezolva nimic. De asta n-a stat împotriva mea și am ajuns la Sihăstria, unde părintele Cleopa tuna și fulgera împotriva yoghinilor și a lui Krishna care a trăit cu 12000 de femei și „omule” zic eu „uite ce invidios e călugărul ăsta că a trăit Krishna cu 12000 de femei” Nu m-a convins părintele Cleopa. Am încercat să-i conving pe frații de mănăstire să creadă în reîncarnare. Și la un moment dat la ascultare, un tânăr care era puțin cu probleme psihice a luat furca și a vrut să mi-o bage în burtă. Și eu vedeam furca aia cum venea spre burta mea și noroc că a avut reflexul un frate dintr-o parte și a oprit furca.

Și am zis „băi, voi sunteți niște nebuni creștinii ăștia, niște fanatici, eu n-am ce căuta aici, mă duc direct în Grecia”. Am plecat în București unde la biserica părintelui Galeriu m-am întâlnit cu o altă grupare new age-istă, între cele mai periculoase din România, ARS – Alianța pentru Renaștere Spirituală. Ei se adunau în biserica părintelui Galeriu pentru că spuneau că părintele Galeriu e un mare inițiat și veneau să ia energie din slujbele părintelui Galeriu. Acolo era unul care zicea că e Arhanghelul Mihail, îl chema Mihai și chiar se credea parte din Sfântul Arhanghel Mihail, o grupare mai periculoasă decât mișcarea de integrare spirituală în absolut al lui Bivolaru pentru că aici nu trebuia să faci asane, pur și simplu ți se punea mâna peste cap, făcea cineva o rugăciune și începeai să vezi: îngeri, aure, tot felul de lucruri și să ai tot felul de vedenii.

Eu am învățat o mulțime de copii să vadă îngeri și aure. De exemplu la liceu de informatică, profesorul mă întreba de ce nu sunt atent la ore și am zis că fac tehnici de meditație și la un moment dat zice: „măi spune-mi și mie ce-i cu prostiile astea ale tale”. Și am zis: „domn profesor uitați-vă în jurul meu atât, uitați-vă.” „Hai mă, lasă-mă cu prostiile!” „Domn profesor dumneavoastră vă uitați și eu mă concentrez…” „Lasă-mă cu prostiile!” Și zice: „Auzi, e lumina așa mare violet care e în jurul tău?” „Păi, vedeți domn profesor, asta-i treaba, trebuie numai să fiți puțin atent”

Ori… a fost și mai periculoasă pentru mine înșelarea aceasta, mai ales că mi s-a zis că n-are rost să mergi în Grecia la ashram-ul respectiv când în România trăiește reîncarnat Sfântul Ioan Evanghelistul, reîntrupat – se folosea termenul, re-întruparea fiind o reîncarnare benevolă pentru binele celorlalți. Păi, hai să mă duc să-l cunosc pe Ioan Evanghelistul, mai ales că eu credeam că sunt mare inițiat rama și credeam că o să vină Ion Evanghelistul să-mi zică „mare rama! Ce mare misiune ai tu pe acest pământ românesc!”

Întâlnirea cu Părintele Ioan de la Recea

Ajung la Mănăstirea Recea cu iubita mea din perioada respectivă care avea 24 de ani, patima tantrică nu ieșise din sânge. Și când a văzut părintele Ioan de la Recea prin gardul Mănăstirii, a zis: „Voi doi faceți yoga cu Bivolarul, sunteți cu diavolul!” Eu nu mă lăsasem de Bivolaru, începusem chestiile astea… „Sunteți cu diavolul, n-aveți ce căuta aici. Aici e casa lui Dumnezeu, e mănăstire! Nu vă e rușine, băiat cu fată la mănăstire!?” Părintele mustra desfrâul nostru, dar în mintea mea tantra era ceva curat, eu ziceam rugăciune înainte să mă culc cu partenera mea, gândindu-mă că o să primesc putere spirituală, nu mă gândeam că fac ceva murdar. „Afară cu voi!” Nu ne-a lăsat să intrăm în mănăstire, Părintele a intrat în corpul de chilii, eu cu fata… „hai să intrăm, doar nu am bătut atâta drum București ca să plecăm. Hai în biserică!”

Am intrat în biserică. Acum vreo doi ani mai trăiau două maici care au fost de față la întâmplarea din biserică. Intră părintele și ne întreabă: „credeți în reîncarnare nu-i așa?” Eu nu credeam, eram convins că există reîncarnare și credeam că părintele, adică ”Sfântul Ioan Evanghelistul” joacă teatru ca eu să pot să-i învăț pe creștinii din biserică adevărul reîncarnării. Și am zis „da!” să răsune biserica. Și părintele a zis: „Să ieșiți afară, sunteți cu diavolul! Sunteți cu Vladimirești-u!” Pentru că ARS-ul avea ca bază, vedeniile Maicii Veronica de la Vladimirești după ce ea s-a apucat de spiritism prin George Văsîi care fusese arhitectul Patriarhiei și acesta fiind închis cu Rugul Aprins…

Deci George Văsîi era una din figurile închise împreună cu Sfinții închisorilor, a învățat de la un unchi în închisoare spiritismul și ieșind din închisoare a învățat-o și pe maică. Mai ales că el din închisoare spunea „eu o să mă însor cu maica Veronica”, ceea ce părea o nebunie cum tu să te însori cu Maica Veronica, și așa a fost. Adică diavolul a avut o lucrare foarte puternică de răsturnare a Mănăstirii Vladimirești care în prima fază a avut o lucrare foarte mare, adică în analele securității apare că veneau și 30000 de oameni la predicile părintelui Ioan Iovan care fusese adus acolo de părintele Arsenie Boca și le-a zis maicilor „o să crească ca un munte”. Adică lucrarea mare a părintelui Ioan a fost pur și simplu deturnată într-un fel și părintele Ioan a încercat până la sfârșitul vieții să o întoarcă pe Maica Veronica pe cărarea dreaptă a pocăinței.

Monahul Valerian Grecu care a fost ucenic al părintelui Ioan Iovan spune că Preasfințitul Galaction i-a zis că înainte de a muri Maica Veronica s-a pocăit de rătăcirile ei și ar fi murit în pocăință. Dacă e așa, înseamnă că Dumnezeu i-a primit iertarea, dar pentru sminteală publică trebuie pocăință publică, ceea ce nu a fost. Ei bine, am fost convins că Sfântul Ioan Evanghelistul o să-mi spună niște secrete spirituale, nu mi le-a zis, iar m-am dus, iar m-a dat afară. Și atunci m-am dus pe la mănăstiri: Sihla, Sihăstria, Secu, Agapia, Bistrița, Pângărați, pentru că îmi era teamă că yoga pe care am făcut-o singur era greșită, yoga pe care am făcut-o cu Bivolaru era greșită, yoga cu Shiva Murti era greșită, ARS-ul – Alianța pentru Renaștere Spirituală era greșită și mâ gândeam, zic „băi, oare o fi adevărul în Biserică, dacă nu-i adevărul nici în Biserică nu vreau să mai trăiesc”.

Și mă rugam: „Doamne, ori m-ajuți să te cunosc ori ia-mi viața!” Intram noaptea prin biserici, înainte de slujbă când erau deschise și mă rugam singur: „Doamne ori îmi iei viața ori m-ajuți să te cunosc!” Și stând la Sihla, în fața chiliei, pe vremea aia era Schit, țineam Biblia în mână și vine un părinte bătrân cu barba albă, păr alb, ca un sfânt, ca din povești și mă pune să citesc un cuvânt, nu-mi dau seama ce anume m-a pus să citesc, am căutat cuvântul, dar era ceva de genu că ereticii o să ardă în iad, cam așa… pentru erezie. M-a pus să citesc asta și a plecat. Și mă gândesc: „băi de ce m-a pus să citesc tocmai cuvântul ăsta, nu cumva sunt în rătăcire?” Și l-am rugat pe părintele stareț de atunci să îmi dea binecuvântarea să stau noaptea în Peștera Sfintei Teodora de la Sihla, unde a început schimbarea vieții mele.

Yoghinilor le place să mediteze în cimitire, peșteri, locuri din astea stranii și eu mă duceam în timpul zilei în Peștera sfintei Teodora și ziceam „Doamne Iisuse…” pentru că yoghinii spun rugăciunea lui Iisus.

Părintele Teologos: Da?

Danion Vasile: Dar o spun ca pe o mantră, ca pe o formulă magică și n-are nicio putere duhovnicească reală, adică nu gonește diavolul de la ei și ți se pare un lucru tare, dar niciun yoghin, niciun eretic nu poate să zică rugăciunea lui Iisus, ăsta e un dar rezervat Bisericii.

Părintele Teologos: Da și relației cu Iisus.

Danion Vasile: Tocmai, că nu-ți dai seama. Și eu voiam să mă duc noaptea să zic toată noaptea „Doamne Iisuse…” Am mai vorbit cu un tânăr care a zis că vine și el să se roage cu mine, până la urmă tânărul s-a speriat și a zis că nu mai vine, și eu plec noaptea spre peșteră, drumul e foarte scurt, câteva minute. Când ies din mănăstire, auzisem, că cu trei înaintea mea, un om mânca zmeură sau mure, de cealaltă parte era ursul, a tufei. Eu cum am ieșit din schit am auzit numai zgomote de animale sălbatice mari, deci nu iepurași sau ceva… mari și am… cu frică am mers până la peșteră, vrând să nu mor de frică până acolo. Am intrat în peșteră și am crezut că o să înceapă liniștea, așa am crezut. Am început să mă rog, după o vreme au apărut liliecii.

Convertirea

Eu am scris într-o carte, Jurnalul convertirii, mărturia mea așa că nu pot fi acuzat că am copiat filmul Batman, deși în filmul Batman am văzut exact ce am trăit eu, doar că peștera mea era mai mică, liliecii erau mai mici, dar zburau și mai aproape de mine, adică era un stol de lilieci care îmi simțeam pe obraji bătea aripilor lor. Brusc au apărut și mie îmi era foarte scârbă, pentru că fiind bucureștean mă gândeam că dacă îmi intră unul în păr, părinții ziceau „ai grijă dacă mergi în parc să nu ți se înfigă lilieci în păr”, dacă-mi intră ce o să fac? Și prima reacție a fost să-mi pun geaca de piele în cap, apoi m-am gândit, eu m-am rugat la Dumnezeu „Doamne ajută-mă să scap de păcatele pe care le-am făcut”.

Eu începusem viața sexuală devreme, la 13 ani, am făcut o grămadă de păcate, și acum conștiința mă mustra pentru ele, fata de 24 de ani rămăsese însărcinată, avortase, erau lucruri care m-apăsau pentru că i se arăta copilul în vis și a zis „mamă nu mă arunca în întuneric, mamă nu mă arunca în întuneric, naște-mă!” Și am zis: „dacă Dumnezeu vrea să mi se înfigă lilieci în păr, să mi se înfigă!” Și mi-am dat geaca de piele jos, îmi bătea inima cu putere, eram mort de frică, dar liliecii au dispărut, cum au apărut.

Am început să mă rog, dar nu mai puteam să zic „Doamne Iisuse…”, aveam întâmplător, o carte mică de rugăciuni și am citit acatiste și paraclise până dimineața din ea, dar la un moment dat, au apărut șoriceii și o mulțime de șoricei, care erau… mă gândeam sunt șoricei șobolani, nu știam ce sunt, erau atât de mulți, mi se suiau pe șireturi și mi-era scârbă, foarte scârbă, mă gândeam că dacă o să calc unu, ceilalți se suie pe mine și mă mușcă și mor. Și mă rugam cu foarte multă frică, au plecat și șoriceii.

Paranteză un părinte de la Sihla mi-a zis „ce minți tu mă oamenii în cartea ta, că ai văzut lilieci și șoricei, că nu e niciun liliac și niciun șoarece în peșteră, că n-au cum să trăiască acolo!” Eu i-am văzut și i-am simțit, așa că nu știu dacă a fost diavolul prima și a doua oară, dar a treia oară a fost sigur diavolul, pentru că rugându-mă, am auzit ursul. Intrarea în peșteră e foarte mică, am văzut o labă de urs, a doua labă de urs, când am văzut și a treia labă, am zis „gata, ursul ăsta a fost trimis de Dumnezeu ca să mă mănânce.” Nu eram supărat că mor, că eu m-am rugat „Doamne ori îmi iei viața ori…” credeam că Dumnezeu a ales varianta cu moartea. Dar îmi era foarte frică și n-aveam curaj să mă întorc la urs, voiam să mă omoare așa cât mai repede.

Dar eu mă tot rugam și nu s-a mai auzit ursul, așa că m-am întors, mi-am dat seama că nu era nimeni și mi s-a făcut și mai frică, credeam că diavolul vrea să înnebunesc, simțeam mintea mea ca pe o minge, pe care diavolul poate să o ia și mă rugam: „Doamne pentru ascultare, miluiește-mă, Doamne pentru ascultarea de stareț…” Nu știu cum, dar în noaptea eu am simțit că puterea ascultării de stareț, care nu era duhovnic, dar mi-a dat binecuvântare, m-a ajutat să nu înnebunesc.

Când a venit tânărul să mă ia dimineața, am întrebat cât e ceasul, și ce culoare are părul meu. Eu credeam că am albit în noaptea aia de frică. Și Dumnezeu m-a chemat la el în noaptea următoare, căutam într-un vis într-o carte cu canoane, ce canon să fac pentru păcatele mele, că asta mă apăsa. Și în timp ce eram cu cartea de canoane în mână, am auzit o voce care m-a trezit din somn: „Canon: să-i înveți pe cei din afară filosofia Sfinților Părinți sau Sfinților creștini.” Și vocea asta m-a trezit și nu înțelegeam de ce filosofia, de ce nu mi-a zis Dumnezeu să-i învăț teologia, mi-au zis niște preoți după aia că la Sfinții Părinți theologia – cuvântarea despre Dumnezeu este filosofie, iubirea de înțelepciune, era același lucru.

M-am întors în București, m-a dus tata din nou la Părintele Galeriu, că nu știam dacă să fac filozofia sau teologia. Și Părintele Galeriu m-a pus „Ia cântă Tatăl nostru”. Eu nici acum nu știu să cânt „Tatăl nostru” atunci nici atât, falsam groaznic. Și Părintele a jucat teatru perfect, a chemat-o pe soția lui: „Argentina, ia vino aici să vezi ce frumos cântă băiatul ăsta! Mai cântă odată!” Eu cântam cu foc. „La Teologie să te duci!” Și m-a ajutat Părintele Galeriu prin această șmecherie să o iau pe calea facultății. Înainte să ajung la Părintele Galeriu, mă întorsesem la părintele Ioan, făcusem o spovedanie de câteva pagini, părintele Ioan m-a spovedit, ma și împărtășit, și de atunci, din clipa aia am lepădat toate învățăturile eretice.

Ceea ce e foarte greu însă, părintele Serafim Rose îl numea sindromul convertitului nebun, și eu am trăit sindromul convertitului și nu sunt dezbărat de el nici acuma, îți rămâne ceva în sânge, otrava aia trebuie să te lupți cu ea, chiar dacă ai impresia că ți-a ieșit din sânge. Eu simțeam că îmi bate, îmi curge ortodoxia prin vene, dar nu-i așa. Pentru că rămâne un tipar mental de raportare la viață și tu chiar dacă nu mai crezi în reîncarnare, dar ai anumite așteptări ca Dumnezeu să facă minuni peste minuni, să te teleghideze, ori nu știi să te lași în voia lui Dumnezeu și nu știu nici acuma.

Am făcut această paranteză mai lungă ca să dau mărturie că m-am dedicat cu toată ființa mea practicilor orientale și practicii yoghine în mod special. Când îmi spunea soția vitregă a tatălui meu să mă rog la Dumnezeu, eu ziceam „ce, sunt nebun? Eu sunt Dumnezeu – tat vam asi, eu sunt acela!” Asta cred yoghini, că sunt identici. Și într-adevăr dacă ești o picătură într-un ocean, de ce să te rogi la ocean? Ci trebuie să înțelegi, să conștientizezi că ești picătură.

Cred însă că Dumnezeu în chip minunat lucrează, e cunoscută povestea lui Claudiu Răducu și chiar le recomand celor care ne urmăresc să caute pe internet interviul în care Claudiu Răducu își povestește convertirea. A venit un mare maestru în România, un mare maestru din India în Timișoara, Claudiu a plecat cu acest maestru care îi dădea tot felul de învățături spirituale și la un moment dat Claudiu aude o voce care îi spune: „de ce bețișoarele parfumate pe care le arde maestrul tău sunt cu sângele jertfit idolilor?” Și el întreabă: „Nu vă supărați, e adevărat că bețișoarele astea sunt cu sânge jertfit prin sacrificii?” „Păi de unde știi?” „Păi, mie mi-a zis o voce și vocea mi-a zis: nu să medităm în anahata chakra ci în inimă că acolo ne întâlnim Dumnezeu și îl cunosc pe Iisus zicând rugăciunea în inimă.” Și maestrul n-a mai vrut astfel de discipoli, deși îl luase să plece cu el în Orient.

Ori am tipărit, cu mulți ani în urmă în română ca editor, cartea Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie, apărută sub pseudonimul Dionisie Farasiotis, e o carte extraordinară care i-a ajutat pe foarte mulți oameni aflați în căutări spirituale să părăsească ceața yoghină, radiestezie reiki etc. Eu, ce am observat și ca editor al cărții și ca o scriitor al Jurnalului convertirii și ca om care a ținut multe conferințe despre Yoga și New Age? Din păcate, mesajul meu, al lui Dionisie Farasiotis nu ajunge decât la oamenii care sunt foarte sinceri și simt o anumită ceață legat de practica yoghină.

Îmi spunea aseară cineva, voia să scrie o carte de ateism și ceva l-a oprit. E, ceva-ul ăla a fost glasul lui Dumnezeu. Oamenii care ascultă glasul lui Dumnezeu și nu se dedică total rătăcirii lor, pot fi întorși pe calea cea dreaptă. La cazurile pierdute cum eram eu, au nevoie de o intervenție minunată. Și la mine, că am sărit această etapă extraordinară, a fost intervenția unui mare sfânt Serafim Sobolev, unul dintre cei mai mari sfinți făcători de minuni din secolul XX canonizat de Biserica Bulgară și Rusă care are harisma întoarcerii ereticilor la Ortodoxie. Și eu când m-am dus după maestra mea în Sofia, acolo gazda din Sofia avea o grămadă de maeștrii spirituali printre care și Iisus și asta m-a atras și mi-a zis „nu vrei să mergem să vă umpleți de energie și prin biserici?”

Ne-a dus în Catedrala din Sofia care e foarte frumoasă și zice „uite stați aici sub turlă, aici vine energia cel mai puternic.” „Mi-a plăcut.” „Hai acum la mormântul unui sfânt necanonizat, Serafim Sobolev, care are mari puteri, mari daruri.” Și eu am ajuns și pe mine m-a impresionat să văd mulțime de oameni scriind pomelnice. Eu nu știam că oamenii scriu pomelnice și am întrebat „ce fac ei?” „Păi scriu bilețele și le bagă undeva la sfântul ăsta și el îi ajută.” Și atunci eu impresionat am scris o rugăciune, marcat de faptul că primisem numele bacti murti și am scris așa: „Sfinte Serafim, ajută-mă ca în viață să nu fac voia mea, ci voia lui Dumnezeu cu mine!” Ceea ce e o rugăciune stupidă pentru un yoghin, stupidă.

Părintele Teologos: E în contra…

Danion Vasile: Da, exact, e împotriva firii să te rogi așa.

Părintele Teologos: Că tu ești dumnezeu!

Danion Vasile: Păi tocmai! Și totuși rugăciunea a lucrat și Sfântul Serafim Sobolev a lucrat, și eu la scurtă vreme m-am lăsat de yoga și am ajuns la părintele Ioan de la Recea, unde m-am și spovedit după întâmplarea de la Sihla.

Ori, pe creștinii care văd acest material, că bănuiesc că 80% 90% sunteți oameni care urmăriți această pagină, nu sunteți yoghini radiesteziști, oameni interesați de o grămadă de practici neortodoxe. Eh, dar cei care sunteți în Biserică, trimiteți acest material prietenilor voștri, cunoscuților voștri care sunt prinși în mrejele acestor rătăciri, că unii dintre ei poate se vor apropia de Dumnezeu. Adică eu am primit multe mărturii de la oameni care mi-au scris sau mi-au și spus după conferințe: „Jurnalul convertirii mi-a schimbat viața, pentru că a ajuns la mine într-o perioadă optimă” Nu e magic, nu funcționează la toți yoghinii, la mine n-ar fi funcționat, eram atât de spălat pe creier, eu puteam să citesc și Marii inițiați ai Indiei și nu mă convingea, aș fi zis că sunt niște basme. Cred că m-ar fi convins întâlnirea cu un sfânt ca părintele Paisie.

Dacă aveți apropiați căzuți în plasa religiilor orientale

Da. De asta, cred că nu contează atât de mult refrenele creștine pe care noi le spunem prietenilor, copiilor noștri care sunt prinși în preajma rătăcirii New Age, ci contează viața pe care o avem noi. Adică dacă noi îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, dacă noi suntem biserici vii, atunci ei o să vadă că în noi trăiește Hristos. Dacă în noi nu trăiește Hristos, putem ști toate canoanele, toate pravilele, se alege praful, nu conving pe nimeni. Cuvântul acesta al meu n-are putere. De ce? Pentru că eu sunt un ipocrit. Dacă-l iubeam pe Hristos, cuvântul meu zidea, numai că eu merg un pas înainte, unul înapoi, unul înainte, unul înapoi. Creștinii adevărați, ei conving și prin tăcerea lor.

Ori, am înțeles lucrul ăsta că dacă vreți să vă ajutați frații, surorile, părinții, prietenii, trebuie să-l trăiți cu adevărat pe Hristos. Nu, nu e altă soluție.

Părintele Teologos: Mulțumim tare, tare mult. Puțin despre jocuri.

Dependența de jocurile pe ecran

Danion Vasile: Da, fiind tată a trei copii, am rămas uimit să văd cât s-a schimbat dependența de telefoane mobile la copii. Adică am văzut generația băiatului față de generația fetelor, sunt doar câțiva ani între ei și fetele, de exemplu primeau temele la unele materii pe telefon. Profesorii nu și-au dat seama cât rău fac copiilor învățându-i cu telefoanele și am observat că dependența aceasta face ravagii.

Întâmplare șocantă, stând pe holul unui spital, un copil se juca pe telefon, termină jocul și el auzea în continuare sunetele respective, a început să țipe: „mama nu mai pot, nu mai pot!” Mama l-a luat în brațe, a început să dea cu picioarele în mama lui pentru că el auzea în continuare sunetele de la telefon, l-a lovit și pe tata și mi-am dat seama că aici duce dependența de jocuri.

La început părinții se bucură: „uite, știe să se joace pe telefon, știe să navigheze pe internet, știe una, știe alta!” Am auzit că la un restaurant un copil când a venit micul dejun dădea așa cu mâna credea că o să dispară micul dejun și vine altceva, cum e pe ecranul de la telefon, și m-am gândit că nu rezolvi nimic spunându-i copilului „nu sta atâta, nu sta atâta, nu sta atâta!” Și acum câțiva ani de Adormirea Maicii Domnului, m-am rugat „Maica Domnului, ce să fac? Am scris atâtea cărți, am ținut atâtea conferințe și mi-a venit clar în suflet: fă jocuri educative pentru copii, dar jocuri clasice, nu pe calculator, jocuri cu piese, tablă.” Mi s-a părut interesant acest lucru, dar nu știam cum o să fac.

Am venit la începutul lui Septembrie în Athos, la părintele Iulian să-i cer binecuvântare, fiindu-mi puțin rușine că credeam că o să râdă de mine, că neavând copii, nu înțelegea problema. Și părintele Iulian mi-a zis: „Nu-ți dai seama cât bine poți să faci copiilor cu jocurile tale! Te binecuvântez să mergi în toate țările ca un apostol cu ele!” Am rămas șocat de această binecuvântare. Iarăși părea ceva irealizabil, așa că în prima zi a postului Crăciunului, mergând cu soția mea pe stradă am simțit că eu de Crăciun o să am produse primele două jocuri, ceea ce era nebunie, cum în 40 de zile să le gândești, să cumperi piese, tot, să le tipărești și să ai jocurile?

Părea imposibil. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, de Crăciun aveam „Betleem pe drumul magilor” și „Mâncați sănătos” un joc care nu-i religios, dar învățînd copiii să aleagă alimentația sănătoasă, automat îi apropii de ideea postului. Văzând că am reușit să fac aceste două jocuri…

Părintele Teologos: Deci există jocurile astea…

Danion Vasile: Le-am produs în 40 de zile, s-au terminat, nu se mai găsesc acuma, le-a vândut Librăria Sofia, s-au terminat. Da. Le-am vândut și eu cele mai multe, nu se mai găsesc De ce? Aștept să fac alte jocuri. N-am vrut să le retipăresc pe cele vechi. După care am fost la Muzeul Satului.

Părintele Teologos: Să le retipărești!

Danion Vasile: S-ar putea, dar prioritatea mea a fost să le îmbunătățesc. Să vedeți, m-am dus la Muzeul Satului și am întrebat: „nu vreți să vă fac un joc de prezentarea muzeului?” De ce? Pentru că limba română moare, tinerii, copiii folosesc un limbaj din ce în ce mai redus, analfabetismul funcțional e din ce în ce mai mare. Și atunci m-am gândit să fac un joc prin care copiii, tinerii să folosească cuvinte cât mai multe și pe o tablă avansezi făcând cuvinte, cu cât sunt cuvintele mai lungi, cu atâta mergi mai mult și spre deosebire de un joc precum Scrabble în care nu ai uneori vocale să faci cuvinte, în jocul meu ai numai consoane, litere cu consoane și poți folosi orice vocală ori de câte ori vrei, adică creierul lucrează mult mai mult și doar când apare o vocală tăiată, n-ai voie să o folosești pe cuvântul respectiv.

Am făcut jocul acesta și mi-a luat mult timp să termin jocul Athos – împărăția monahilor, e aproape gata, pentru că mi-am dorit să creez un joc care să-i apropie pe copii de valorile creștine. Și m-a bucurat foarte mult faptul că mergând la un părinte care are harisme, să-l întreb dacă să fac sau nu jocuri în cele 40 de zile, că nu mai aveam timp să vin în Athos, el mi-a zis „Tu nu două jocuri trebuie să faci…” adică „Betleemul” și „Mâncați sănătos!” „…tu trei jocuri trebuie să faci!” adică „Athos-ul” „Și la al treilea o să încerc să te ajut și eu cu bani.” Și pentru că mi-a zis cuvântul ăsta mi-a fost clar că l-a luminat Dumnezeu că într-adevăr „Athos-ul” era jocul meu de suflet.

„Athos” e un joc în care afli lucruri legate de: spovedanie, praznice, duhovnic, sunt cărticele cu întrebări la care răspunzi din când în când, tot așa avansezi pe harta Athosului avansând de la o mănăstire la alta făcând cuvinte, contează aspectul grafic, pentru că-i apropie pe copii de ideea mănăstirilor.

Părintele Teologos: Evident.

Danion Vasile: Și din când în când răspunzi, sau ai posibilitatea de a lăsa pe altul să răspundă la întrebările pe care le-ai ales. Îți alegi la cât de multe întrebări să răspunzi. Adică e un joc în care nu câștigă nimeni. Ori câștigă toți pentru că au ajuns la ultima mănăstire hilandar în numărul de cuvinte pe care și-l doresc, ori pierd toți, adică nu e un joc competitiv.

Părintele Teologos: E cooperativ.

Danion Vasile: Exact. Chiar dacă are și varianta competitivă, dar jocul de bază e acesta, prin care reușești să afli sau să transmiți: duhovnicul care te-a impresionat cel mai mult, cartea care te-a impresionat cel mai mult, minunea, parabola Mântuitorului, predica… Adică vorbești despre lucruri care ți-au marcat viața și comunici lucrul acesta și celorlalți. Adică practic, nu-i un joc doar pentru copii, e un joc de familie, dar joc care poate fi jucat și între studenți și între adulți chiar și sper să ajungă la oameni.

Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!

Danion Vasile: Amin!

Părintele Teologos: Mulțumim tare mult!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați