Ierihon Dezgropat: Arheologia Ierihonului Explicată

Urmăriți un material documentar foarte bine făcut referitor la o narativă din Vechiul Testament ce pare greu de crezut: căderea Ierihonului. …și cu toate acestea arheologia pare să confirme Biblia. Totuși e posibil.

Un material foarte interesant și relaxant.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ierihon Dezgropat: Arheologia Ierihonului Explicată

– Acesta este situl antic al cetății Ierihon. Ierihonul era cetatea în care se spune în Biblie că zidurile s-au prăvălit. În anii 1930, arheologul John Garstang a săpat aici, după care a venit colega sa, Kathleen Kenyon, în anii 1950. Garstang a ajuns la concluzia că probele arheologice pe care le-a găsit se potrivesc cu cele menționate din Biblie. Dar Kenyon a spus că nu. Ea a susținut că la momentul în care Biblia spune că israeliții au atacat Ierihonul, aici nu erau atunci nici cetate și nici ziduri. Nu există probe arheologice în Ierihon. Zidul este de la mijlocul epocii bronzului și nu are nimic de-a face cu sfârșitul epocii bronzului, și n-are nimic de-a face cu venirea israeliților. Dacă veți merge la Ierihon, Iosua a purtat războiul de la Ierihon iar zidurile s-au prăvălit. Problema este că nu există nici un zid.

– Cine a stabilit că a fost vorba de aceea perioadă pentru Ierihon?

– Kathleen Kenyon a săpat acolo.

– Ce trebuie făcut este să ne uităm la probe, să le analizăm, și să venim cu o concluzie care să fie bazată pe probe, nu pe ceea ce spun autoritățile, nu pe ceea ce spune majoritatea. Trebuie să pui toate astea deoparte și să te uiți numai la probe și să vii la o concluzie numai pe baza ceea ce îți spun probele. – Deci este relatarea despre prăvălirea zidurilor Ierihonului fapt istoric sau doar un mit?

Ne aflăm pe aeroportul din Tel Aviv pentru a-l prelua pe dr. Peter Parr. Aceasta este pancarta. Profesorul Peter Parr a acceptat să ne ajute să înțelegem mai bine cazul Ierihon, pentru asta întorcându-se la locul la care a săpat în urmă cu 50 de ani. Numele meu este Peter Parr și cu 50 de ani în urmă am lucrat cu Kathleen Kenyon la săpăturile de la Ierihon. Ea era o persoană pe care am admirat-o și era șefa meu, și am lucrat bine împreună.

Suntem aici la aeroport în Tel Aviv, ca să-l preluăm pe dr. Bryant Wood. De semenea, ni se alătură dr. Bryant Wood, care se află în procesul de publicare a analizei sale a oalelor găsite la Ierihon atât de la Garstang cât și de la Kenyon. Mi-am finalizat studiile doctorale, iar subiectul disertației mele a fost: Ceramica din Cannan din ultima parte a epocii bronzului. Ai putea zice că asta pare a fi o temă plicitisitoare, că doar ce legătură ar avea ceramica din Canaan, din epoca bronzului, cu Biblia? Ei bine, s-a ajuns la concluzia că trebuie să utilizăm ceramica pentru a stabili vechimea lucrurilor. Stabilirea vechimii este crucială pentru a corela probele găsite după săpături cu istoria. Cei doi arheologi, dr. Parr și dr. Wood, provin din medii care au puncte de vedere radical diferite.

– În religie trebuie să crezi, nu trebuie ca ceva să se întâmple pentru a fi religios.

– Aș zice că trebuie să credem în ceea ce se spune în Biblie în mod literar. În ciuda diferențelor lor, haideți să începem cu ceea cei doi arheologi sunt de acord în privința Ierihonului.

– Deci nu există nici o dispută între cercetători cu privire la faptul că acesta este locul cetății Ierihonului?

– Nu.

– Nu este problema dacă aici se află Ierihonul sau nu, nimeni nu pune la îndoială asta. Acesta este locul de care se scrie în Biblie.

– Cel puțin din ce știu eu nu există nimeni care să nu fie de acord că că acest loc este Ierihonul biblic. Lucrul pe care trebuie să-l înțelegem despre Ierihon este că este un ”Tel”. În spatele meu se află ceea ce arheologii numesc astăzi un ”Tel”, locul unde oamenii locuiau, locul unde se aflau vechile cetăți.

– Ajută-ne să înțelegem ce înseamnă un ”tel”. Putem să ne uităm la el ca la un un tort?

– Un tort cu mai multe straturi.

– Un tort în straturi. Da. Multe, multe straturi.

– Cred că este un tort cu gem, ca un burete, pe care mi-l face soția. Deci, am pregătit un tort pentru a înțelege mai bine ce înseamnă un ”tell”. Și ca un tort, un ”tell” este făcut din straturi diferite . Iar după ce cetatea ar fi fost abandonată, sau distrusă, s-a construit o altă cetate deasupra, iar apoi încă una și tot așa, una deasupra alteia, până când s-a ajuns să avem aceste dealuri nenaturale, care sunt numite astăzi ”tel”. Acesta este un exemplu al unuia care nu a fost niciodată săpat.

– Iar atunci când începi să sapi înăuntrul acesti ”tell” ajungi la strat după strat, din epoci din ce în ce mai vechi. Așa cum tăiem tortul nostru pentru a expune structura dinînăuntru așa fac și arheologii sapă înăuntru unui ”tel” ca să expună structura sa.

– Aceasta este o foarte bună descriere cu excepția faptului că arheologia nu este ceva ușor. Solicită muncă din greu.

Ierihon 1956

– În timp ce excavăm pământul din ”tel” se întâmplă foarte rar să găsim ceva scris care să-ți spună cine a locuit aici, când, de ce au abandonat cetatea, de ce cetatea a fost distrusă.

– Nu pot să răspund la acest tip de întrebare. Vezi ceea ce s-a întâmplat, dar de ce s-a întâmplat este câteodată foarte dificil de răspuns.

– Depinde de textul scris, de documentele istorice, pentru a interpreta ceea ce găsești în acel ”tel”. Dr. Randall Price a săpat la Qumran, de partea cealaltă a peșterii numărul 4, unde a găsit o mulțime de fragmente de suluri ale Vechiului Testament. Aceste texte care sunt vechi de 2200 de ani care au fost descoperite aici, în peștera numărul 4, au fost copiate de mână chiar mai devreme decât perioada manuscrisurilor. Aceste sunt cele mai bune surse pentru a afla ceea ce s-a întâmplat cu Ierihonul antic.

Sulurile de la Marea Moartă Peștera #4

Aceasta este peștera numărul 4.

– Chiar aici în această secțiune a ieșit la suprafață părți din Cartea lui Iosua, care le-am găsit la Qumram.

– Cât de importantă crezi că este utilizarea textului biblic în legătură cu dovezile arheologice care s-au descoperit la Ierihon, precum și în interpretarea acestora?

– Asta este extrem de important deoarece unul este un doment istoric …

– Singurul document pe care îl avem la dispoziție este textul biblic, nu-i așa?

– Da.

– Nu avem alt punct de referință cu privirela Ierihon decât Biblia. Și nici o altă carte din Vechiul Testament nu conține mai multe informații istorice despre Ierihon decât Cartea lui Iosua. Cu privire la Ierihon este important să înțelegem că în Cartea lui Iosua se află singura voce din trecut care ne spune ce s-a întâmplat aici cu 3 mii de ani în urmă.

– Biblia este un document antic, Cartea lui Iosua este un document antic, și astfel luăm act de ce s-a întâmplat. Cartea lui Iosua prezintă evidențe din trecut pe care săpăturile arheologice de la Ierihon poate să le confirme sau nu. În anul 1907, un grup de cercetători germani au început primele săpături aici. – Aceștia au fost în stare să constate că pe partea exterioară a întregului ”tell” era un zid mai scund care susținea terasamentul de pământ de-a lungul întregului ”tell”. Această mică secțiune de zid de piatră poate fi încă văzută azi la Ierihon. Dar care a fost menirea acestui zid de susținere, ca cel de față? Când răstorn această găleată de pământ vedem că se întinde peste tot. Oricum, dacă construiesc o cerc de piatre și răstorn găleata de pământ în el vedem că pământul este susținut de zidul de piatră împrejmuitor.

– Acesta este zidul de susținere care menține terasamentul de pământ care înconjura cetatea, iar la creasta acestui zid începea zidul din cărămidă. Pe creasta acestui zid de bază, din piatră, se afla un alt zid care era construit din cărămidă arsă. Cele trei grupuri care au făcut săpături la Ierihon au fost: grupul german care au săpat din anul 1907 până în anul 1909, John Garsteng în anul 1930, și Kathleen Kenyon în anii 1950. Având la îndemână procesele verbale ale acestor trei perioade săpături, ne-a fost posibil să reconstruim felul în care arăta cetatea Ierihonului în timpul lui Iosua. Zidul de susținere și zidul de cărămidă de deasupra formau zidul exterior al cetății. Deasupra terasamentului se afla un alt zid de cărămidă de lut. Acesta este zidul la care priveau israeliții atunci când mărșăluiau în jurul orașului. Acesta era zidul de piatră, iar peste el un zid înalt de cărămidă de lut În timp ce mărșăluiau în jurul orașului aceștia se vor fi întrebat: oare cum vom cuceri cetatea asta atât de bine fortificată? Referindu-ne la textul antic, la Iosua 6: 20, se zice: ”În a 7-a zi, atunci când trompetele au sunat, zidul s-a dărâmat.”

– Biblia este foarte concretă în modul în care descrie acel eveniment, cuvântul folosit în ebraică, e ”takaha”, înseamnă zid prăbușit de unul singur După a șaptea înconjurare, așa cum ni se spune în Biblie, zidul din cărămidă s-a prăbușit înafară, la baza zidului de susținere. Iar atunci când arheologii au săpat în această zonă, au găsit o gramadă de cărămidă de-a lungul zidului de susținere.

– Deci unde sunt eu acum s-a găsit grămada de cărămidă?

– Da, este corect. Germanii Garstang și Kenyon au găsit amândoi această grămadă de cărămidă atunci când au săpat la baza zidului de susținere.

– După aceasta, s-a săpat înafara acelui zid de susținere unde s-a găsit cărămida care provenea de la partea de sus a acelui zid de piatră?

– Da, da. Iar acesta a fost un alt motiv să credem că nu au existat alte ziduri deasupra. Și observăm asta de la creștetul zidului de cărămidă care a căzut. Dacă vom avea un zid de cărămidă așezat deasupra unui zid de susținere și va cădea peste, unde altundeva poate cărămida să se ducă? Dar trebuie să îi dăm de capăt.

– În legătură cu aceea grămadă de cărămizi, ce ne poate spune aceasta? Că a fost o distrugere a acelui zid? Cu siguranță. Cu siguranță evidențiază distrugerea sa. Aceste cărămizi prăbușite din zidul cetății pot fi văzute în acest desen al lui Kenyon despre săpăturile sale. În scris, aceasta afirmă în mod clar că nu zidul de susținere a fost cel care s-a prăbușit ci zidul din cărămidă care era așezat deasupra. – Deci acesta a spus, în scris, în raportul său, că avem de-a face cu un zid al cetății prăbușit iar aceasta este dovada. Explicația din punct de vedere arheologic a faptului că zidul s-a prăbușit se potrivește cu descrierea modului în care un zid colapsează sub propria greutate.

– Aceste cărămizi prăbușite din zidul cetății Ierihon este unic în arheologie. În nici un alt loc nu s-au găsit asemenea dovezi despre un zid al unei cetăți care să se prăbușească.

– Da, există acele resturi ale unui zid care s-a prăbușit. Asta înseamnă că acel zid s-a rostogolit la vale. În Biblie se spune că zidul s-a rostogolit la vale. Arheologii care au venit și au săpat la Ierihon iar ceea ce au găsit a fost zidul prăbușit al cetății. Aceasta se potrivește perfect cu descrierea din textul blibic. – Când ai textul scris și cele găsite arheologic și se potrivesc atunci avem dovada din ambele puncte de vedere, literar și fizic, despre ceea ce se vorbește în Biblie. Un alt detaliu interesant despre zidurile Ierihonului este menționat la Iosua 6:20 ”După ce zidul s-a prăbușit, israeliții s-au cățărat în cetate.” În raportul lui Kenyon asupra săpăturilor se arată că grămada de cărămizi ar fi putut fi folosită ca rampă de urcare de către israeliți. Dar aceasta ar ridica o problemă, nu-i așa, pentru că dacă soldații ar fi vrut să cucerească cetatea, în lipsa acelui zid de cărămidă de acolo, ar fi trebuit încă să se cațere pe acest zid pentru a ataca. În raportul său, Kenyon afirmă că acel zid de cărămidă s-a prăbușit peste această fundație și a ajuns pănă la capătul de sus al acestui zid și a format o rampă care să permită armatei să ajungă drept la cetate pentru a o ataca.

– Da, ai dreptate. Exact acest lucru se spune și în Biblie. Unul după altul, războinicii au mers direct la cetate urcând pe aceea grămadă de cărămidă prăbușită, ajungând pănă la partea superioară a zidului de susținere, de aici pe terasament, și de acolo direct în cetate. În Cartea lui Iosua, la 6:24, se afirmă că: ”Israeliții au dat foc întregii cetăți și a tot ce era în ea.”

Pentru a înțelege cum arată o cetate încendiată haideți să ne întoarcem la analogia cu tortul. Acest strat de ciocolată reprezintă cetatea ce a fost distrusă de foc. Uauuu! Un strat ars iese în evidență față de celelalte straturi ale tortului în același mod în care o cetate arsă arată când un ”tel” est excavat. Așa cum putem disloca o felie de tort pentru a prezenta structura tortului același lucru este adevărat pentru un ”tell”. Atunci când a fost săpat acest tranșeu, acest strat ars pe care-l vedem aici a fost scos în evidență.

– Atunci când Kathleen Kenyon a venit aici în anii 1950, aceasta a decopertat 5 pătrate în această zonă pentru a verifica ceea ce a găsit Garstang, să vadă dacă au găsit amândoi același lucru. El a găsit dovezi ale unei distrugeri masive din cauza focului, și evident a legat aceasta de dovezile biblice deoarece în Biblie se spune că israeliții au cucerit orașul și după aceea i-au dat foc. Deci ea a deschis aceste perimetre și a găsit aceeași secvență de straturi pe care le-a găsit Garstang. Un strat imens care arată o vastă distrugere, de cam un metru grosime format din reziduri, scânduri, acoperișuri prăbușite, și altele. Atunci când au ajuns la acest strat ars, atât Garstang cât și Kenyon au găsit mai multe camere în care se depozitaseră vase pline cu grâne. Iar toate erau arse. – Structurile civile au fost distruse în mod vilolent, depozite pline cu grâne au fost arse.

– Da, grâul ars găsit în Ierihon este foarte important pentru că se leagă cu ceea ce se spune în Bilbie. În Cartea lui Iosua 3: 15 ni se spune că: ”Atunci când poporul israelit a rupt tabăra pentru a trece Iordanul, Iordanul era la stadiul de inundație deoarece era timpul secerișului”. Iar în Cartea lui Iosua 5:10 vedem că, după ce au traversat Iordanul, ”Israeliții au sărbătorit Paștele.”

– Ni se spune în Biblie că atunci când israeliții au traversat râul Iordan, acesta se afla la nivel de inundație pentru că era timpul recoltei. În sudul Văii Iordanului sezonul recoltei este în primăvară.

– Sunteți de acord că unele dovezi, cum ar fi grâul care a fost găsit acolo, ne spun cel puțin în ce timp al anului a avut loc distrugerea cetății?

– Da, presupunerile sale cred că sunt rezonabile. Acele containere au fost pline cu grâne, de aceea ar fi trebuit să fi fost foarte aproape de momentul recoltării lor. Știm că israelitenii au venit în aceste locuri și au atacat Ierihonul în timpul primăverii, după Paști. Iar aceea vreme este chiar aceea în care ne aflăm acum în Israel. Peste tot în Israel se sărbătoreste Paștele [evreiesc] iar oamenii pun la adăpost grâul recoltat pe câmp. Deci știm din punct de vedere agricol și arheologic că Ierihonul a fost atacat după ce recolta de grâne a fost strânsă.

– Aceasta este o descoperire foarte neobișnuită pentru că grânele aveau valoare. Cum le-ai putea lăsa să fie arse? În Cartea lui Iosua la 6:18 ni se spune că în timp ce se distrugea Ierihonul, israelitenilor li s-a ordonat să stea departe de lucrurile oferite ca jertfă.

– Pentru că grânele au fost lăsate pentru a fi distruse de foc ne spune că israelitenii au respectat porunca lui Dumnezeu de a nu jefui cetatea. Aceștia au oferit Ierihonul ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu, ca pe primele fructe din Pământul Făgăduinței. Succesiunea de evenimente prezentată în Biblie despre Ierihon corespunde succesiunii straturilor găsite de arheologi în movila de pământ.

– De fapt Kathleen Kanyon a implementat, aici la Ierihon, ceea ce numim metoda stratografică prin care săpăturile se fac prin decopertarea pe straturi, unul după altul, și analizarea pe verticală a suprafeței respective, care se fotografiază și se analizează. Deoarece, pe verticală găsim succesiunea evenimentelor care au avut loc așa cum sunt ele păstrate ca straturi în pământ. Și ea a afirmat că dovezile găsite aici arată că zidurile au căzut primele, cutremurul s-a întâmplat primul, iar după aceea a avut loc incendiul. Iar asta este exact ceea ce se spune în Biblie. Zidurile au căzut în timpul celei de-a șaptea zi, în timp ce israelitenii mărșăluiau împrejur, iar apoi aceștia au intrat în cetate și i-au dat foc. Cutremur, foc.

Și ea a spus: Asta este și ordinea evenimentelor găsită aici. În Cartea lui Iosua 6: 26 se scrie: ”Blestemat să fie înaintea Domnului tot cel ce se va scula şi va zidi cetatea aceasta a Ierihonului”.

– Deasupra acestui strat de distrugere s-a găsit un alt strat de eroziune.

– După distrugere, ai material prăvălit până la baza dealului.

– Putem să punem asta pe seama faptului că cetatea a fost abandonată pentru o anumită perioadă de timp.

– A existat o perioadă în care Ierihonul nu a fost locuit, a fost abandonat.

– Dacă ne aducem aminte în cartea sa, Iosua a blestemat Ierihonul că oricine va încerca să reconstruiască cetatea va cădea blestemul pe capul său. Textul biblic ne spune că zidurile s-au prăbușit, că cetatea a fost incendiată, iar mai târziu a fost abandonată. Atunci când arheologii au săpat la Ierihon aceștia au găsit că zidul s-a prăbușit, cetatea a fost distrusă de foc, și a fost abandonată pentru o perioadă de timp.

– Aceasta este succesiunea din Biblie, aceasta este și succesiunea evenimentelor pe care le-a găsit și Kathleen Kenyon în săpăturile sale. Dacă evidențele arheologice găsite aici corespund atât de bine celor din Biblie, atunci care este problema? De ce este o așa de mare dezbatere între oamenii de specialitate cu privire la Ierihon?

– Această distrugere evidentă a cetății, pe care au găsit-o atât Garstang cât și Kenyon, este evidentă, dar dezbaterea este în legătură cu data. Deci furnizează Biblia vreo dată cu privire la momentul când a avut loc această distrugere a Ierihonului?

– În conformitate cu cronologia biblică cucerirea a avut loc în jurul anului 1400 î.Hr. – Da, avem în Cartea Regilor, când ni se vorbește despre al patrulea an al regelui Solomon, asta înseamnă 967 î.Hr. când se împlineau 480 ani de la intrarea lui Iosua în acele ținuturi. Dacă punem acești ani împreună ajungem la ceea ce considerăm a fi în jurul anului 1446 î.Hr.

– Anul 1446 î.Hr. iar apoi trebuie să scădem 40 de ani pe care i-au petrecut în pustie și ajungem la anul 1406 î.Hr.

– Da, acesta este anul cuceririi [cetății] de către Iosua. Din punct de vedere istoric știm că Solomon a început construirea Templului în anul 966 î.Hr. În prima Carte a Regilor 6:1 ni se spune că aceasta a avut loc cu 480 de ani după ce israelitenii au ieșit din Egipt. Dacă adâugăm 480 la 966 ajungem la anul 1446 î.Hr. Și știind că israeliții s-au perindat prin deșert 40 de ani, trebuie să scădem acești ani din 1446 și astfel ajungem la 1406 î.Hr, anul în care a avut loc cucerirea Ierihonului. După ce a analizat ceramica vremii, Garstang a plasat distrugerea Ierihonului în jurul anului 1400 î.Hr., așa cum se spune și în Biblie. Dar Kenyon nu a fost de acord, plasând momentul distrugerii Ierihonului cu 150 de ani mai devreme, în jurul anului 1550 î.Hr.

Deci dezabaterea este în legătură cu anul în care cetatea a fost distrusă. Biblia spune că a fost în jurul anului 1440 î.Hr. în timp ce Katheleen Kanyon a afirmat că a fost în jurul anului 1550 î.Hr. Această diferență de 150 de ani are implicații imense. Asta ar însemna că atunci când israelitenii au venit în pământul Cannan nu ar fi existat nici o cetate Ierihon pe care să o distrugă. De asemenea, ar însemna că cei care au scris Biblia ar fi inventat întâmplarea cu Iosua și marea bătălie de la Ierihon.

– Ea a susținut foarte clar că pe baza ceramicii găsite aici, momentul cuceririi ar fi avut loc în jur de 1550 î.Hr.

– Vreau doar să zic că John Garstang a avut dreptate, iar Kathleen Kanyon a greșit. Când analizăm partea aceasta și ne uităm la rămășițele din ea constatăm că acele vase datează din vremea lui Iosua?

– Da, cu certitudine. Da, acele oale aparțin epocii târzii a bronzului și sunt aceleași cu cele pe care le-a găsit Garstang, asemănătoare cu alte oale de gătit, castroane. Până la urmă care este problema cu aceste oale? Și cum sunt utilizate acestea ca să se calculeze data celor întâmplate acolo? Hai să ne gândim în felul acesta. Așa cum stilul mașinilor se schimbă în timp așa s-a întâmplat și cu ceramica antică. Atunci când arheologii studiază ceramica găsită într-un strat pot să estimeze data evenimentului care a condus la formarea acelui strat. Ceramica provenind din locuri diferite pot fi comparate unele cu altele. Asta se numește paralelism.

– Da, pentru a dovedi punctul meu de vedere cu privire la data la care a fost distrus Ierihonul a trebuit să arăt dincolo de orice îndoială că ceramica din stratul produs în timpul distrugerii, datează de la sfârșitul secolului 15 î.Hr. iar singurul mod de a face asta, credibil, a fost utilizarea unor dovezi paralele din alte locuri pentru care cercetătorii deja căzuseră de acord că ceramica datează de la sfârșitul secolului 15 î.Hr. Deci nu este numai părerea mea implicată aici. Este părerea tuturor celorlalți oameni de știință care au descoperit materiale similare și care au venit în mod independent la aceste concluzii. Iar ceea ce fac este numai a utiliza rezultatele lor pentru a susține analiza mea și a putea zice că pe baza tuturor acestor informații, a tot ceea ce avem, din toate aceste locuri, pot data cu siguranță că distrugerea a avut loc la sfârșitul secolui 15 î.Hr. Kanyon a datat ditrugerea [Ierihonului] cu 150 de ani mai devreme.

Cum a putut fi atât de departe de adevăr? Ea a fost un foarte bun arheolog de teren. Dar în datarea sa, ea a făcut o eroare critică. Și-a bazat datarea pe ceea ce nu a găsit. Ceea ce este întotdeauna periculos, un argument bazat pe lipsă. În acest strat de distrugere ea nu a găsit un anume tip de ceramică ce se importa din Cipru, care era ceva normal în aceea vreme, și care era ușor de datat. Deci ea s-a uitat după acel tip de ceramică pentu a data vechimea stratului de distrugere. Nu a luat în seamă ceramica canaanită locală, care era acolo din abundență. Asta a făcut Garstang pe zona lui din Sud pe care a datat-o pe baza ceramicii canaanite locale. [Kanyon] nu a luat în seamă asta, ci a căutat ceramica cipriotă importată, pe care negăsindu-o, și-a zis că nu locuia nimeni la cel moment. Altfel ar fi existat ceramică cipriotă din acea perioadă târzie a bronzului. Din acest motiv ea a afirmat că cetatea a fost distrusă mai înainte. Chiar dacă K. Kanyon nu a identificat acel model de ceramică care era adus din Cipru, J. Garstang care a săpat înainte de ea a găsit imitații ale ceramicii cipriote. Iar o imitație este o reproducere a unei ceramici adevărate, și în acest fel amândouă datează din aceeași perioadă, respectiv 1400 î.Hr..

– Am studiat toată ceramica pe care ea a scos-o la suprafață din acel strat de distrugere, am studiat toată ceramica găsită de Garstang, și este foarte clar că acea distrugere s-a întâmplat în timpul epocii târzii a bronzului, și anume în jurul anul 1400 î.Hr.

– Cel mai puternic argument al său a fost legat de ceramică. Și anume că ceramica găsită în stratul de distrugere, prin paralelismul cu alte descoperiri din alte locuri, a fost datată în jurul anului 1550 î.Hr.

– Atunci când facem o analiză în profunzime a celor descoperite la Ierihon vom descoperi că motivul dezacordului nu este faptul că Biblia nu are dreptate ci faptul că dovezile arheologice au fost interpretate greșit.

– Pot să spun că susțin interpretarea lui Kenyon, dar în același timp sunt oameni de știință care au studiat materialele mult mai în adâncime.

– În acest caz Kathleen Kanyon a interpretat greșit și a datat greșit momentul distrugerii Ierihonului.

– Deci în mintea sunt încă deschis la datarea vechimii distrugerii Ierihonului.

– În timp ce am analizat materialul descoperit în stratul de distrugere am constatat că ea a greșit și că data adevărată este aprox. 1400 î.Hr. momentul din Biblie al cuceririi.

– Sunt neutru aici. Nu știu dacă Ierihonul a fost invadat și atacat de Iosua, sunt tentat să accept că asta a fost o tradiție inclusă în Vechiul Testament, și nu văd nici un motiv pentru a crede că acel lucru nu s-a întâmplat. – Dacă există vreun conflict între textul biblic și știința modernă, și dacă va trebui să iei o decizie atunci când acestea sunt în contradicție, care ar fi cea mai mai de încredere sursă?

– Cred că trebuie să mergem cu aceia care au scris textul biblic în antichitate pentru că aceștia au fost mai aproape de acele evenimente decât suntem noi astăzi. Atunci când arheologii au săpat la Ierihon, au găsit ei dovezi care să susțină cele menționate în textul biblic sau nu? Da, au găsit. Au găsit că a fost o [cetate] fortificată așa cum se zice în Biblie, că zidurile s-au prăbușit, așa cum se descrie în Biblie, că s-a întâmplat în timpul strângerii recoltei, așa cum se spune în Biblie, și că cetatea a fost arsă, așa cum spune în Biblie. Nu am ști toate aceste detalii; ar trebui să fi fost cineva acolo care să fie martor și să înregistreze asta la acel moment, un martor ocular. Acesta este singurul răspuns. Nu există alt răspuns.

Deci cred că trebuie să analizăm Biblia în mod literar, și să credem că acestea s-au întâmplat cu adevărat, că este istoria adevărată, și că acele ziduri s-au prăbușit exact așa cum se descrie. Bătălia pentru Ierihon a fost una dintre cele mai memorabile evenimente din Biblie. Și deoarece Biblia este singura noastră sursă antică cu privire la Ierihon, și atât timp cât descrierea din text se potrivește atât de bine cu evidențele arheologice care au fost găsite aici, atunci cea mai bună concluzie pe care o putem trage este aceea că în timpul cuceririi lui Iosua zidurile Ierihonului cu adevărat s-au prăbușit.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!