Întrebări și răspunsuri despre: inimă iubitoare, gânduri, egoism, adolescenți…
1 decembrie 2024
Cum au fost preluate instituțiile de către ideologia LGBT – Helen Joyce
2 decembrie 2024
Ascultați un interviu cu Lucian Bardașu, un tânăr obișnuit cu mediul online, în care analizăm diferite aspecte legate de viața online și oferim diferite sfaturi legate de aceasta. Un material care, din păcate sau din fericire, este foarte, foarte actual.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Lucian Bardașu, un tânăr care are o voce minunată, dar o voce minunată nu pentru un cântăreț, ci pentru un prezentator. Vocea lui apare pe foarte multe clipuri ca și voice over, cum se numește în limbajul de specialitate, adică povestitor. Și din cauza asta face foarte multe lucruri care au legătură cu ecranele, au legătură cu online-ul. Este un tânăr cu destulă experiență în online. N-are o importanță acuma să spun unde lucrează, la ce televiziuni și așa mai departe pentru că doresc să vorbim întâi de toate într-o discuție așa foarte liberă și foarte așa iubitoare între noi despre tema online, despre pericolele online, despre exemplele bune pe care cineva le vede online, despre exemplele negative pe care le vede cineva pe online, despre prezența lui Dumnezeu pe online – cât poate fi Acesta prezent acolo.
Mediul online – ce este și ce provocări ne aduce
Întâi de toate prima întrebare: Cum trebuie să ne comportăm pe online și de ce trebuie să ne ferim?
Lucian Bardașu: Online-ul e un mediu, e un canal de comunicare unde informația e răspândită cu o foarte mare viteză și, așa cum în orice domeniu acolo unde este exces există și pericol, cu siguranță și internetul se încadrează în aceeași categorie de canal de comunicare unde informația dacă e consumată excesiv și nu doar informația cât și clipurile video, cât și lucrurile care țin de divertisment sau de alte tipuri de conținut pot fi dăunătoare la un moment dat.
Dar probabil că cel mai periculos mod de a consuma internetul este să consumăm informații mai puțin verificate sau există și un alt tip de să spunem așa de dezinformare, asta nu vine doar din partea celui care transmite, care livrează informația, ci poate fi primită în mod greșit. Așa că în zilele noastre oamenii fiind mai puțin dispuși să petreacă timp să vadă cu adevărat ce s-a întâmplat să ia pas cu pas să citească până la capăt, să parcurgă 3000 de caractere, să-și pună probabil și mintea la contribuție pentru anumite lucruri. E ușor să cădem în zona asta a pericolului de a fi dezinformați.
Părintele Teologos: Da. Deci ai spus de niște lucruri. Ai spus o dată de excesul de expunere la internet, ai spus după aceea despre verificarea informațiilor și ai spus iarăși despre înțelegere – adică trebuie să înțelegem informația respectivă. Hai, să le luăm pe rând. Referitor la excesul de internet, cam cât spui tu după părerea ta că ar fi limita? Sau de unde știe un tânăr, de unde știe cineva că trebuie să se oprească?
Lucian Bardașu: Aș porni de la ideea că în mass-media convențională adică în ceea ce înseamnă televiziune, presă scrisă și radio s-au făcut niște statistici referitoare la cât se consumă și s-a ajuns la concluzia că România și Polonia parcă sunt cele două țări principale din Europa unde se consumă foarte mult televizor și asta înseamnă vreo șapte ore pe zi, ceva de genul ăsta, ceea ce e foarte mult.
Și probabil că internetul… Chiar dacă ne vine greu să credem sau ne-ar plăcea să nu fie așa, e consumat mai mult de șapte ore pentru că omul are telefonul la dispoziție și la baie și în metrou și când și când lucrează eventual ceva. Așa că dacă ar fi să fie contorizat probabil că e alarmant timpul petrecut de un om indiferent de vârstă pe internet. Am văzut și oameni trecuți de 40, 50 de ani care sunt chiar pe tiktok unde știam că sunt doar tinerii până în 25. Așa că probabil că ideal ar fi să ne încadrăm într-un timp de, nu știu, două, trei ore. Asta poate include un film de o oră și ceva și restul alt tip de informație sau pur și simplu, citit, ascultat muzică, documentat pe diverse teme. Cred că în jur de două ori ar fi ideal, ca să ne rămână timp și de celelalte lucruri din viață.
Un efect comportamental: neglijarea persoanelor
Părintele Teologos: Exact. Eu cred… Te completez acum, nu răspund, este un alt răspuns, dar este în completarea răspunsului tău. Cred că omul trebuie să fie foarte atent la persoane. Adică în clipa în care are un comportament care începe să neglijeze persoanele, în clipa respectivă comportamentul respectiv devine un comportament adictiv. În clipa în care este neglijat Dumnezeu, în clipa în care sunt neglijați prietenii, familia, persoanele iubite în clipa respectivă omul se însingurează și deja vorbim despre o boală, vorbim despre adicție sau, cum spun Sfinții Părinți, vorbim despre patimă. Deci în clipa în care omul vede că se depărtează de Dumnezeu și depărtarea de Dumnezeu nu înseamnă numai, evident, timpul de rugăciune sau mersul la biserică duminica și așa mai departe, ci înseamnă și războiul de gând. Adică mă duc acasă și în loc să zic „Doamne, mulțumesc pentru ziua de azi”, încontinuu o să mă gândesc ce o să văd pe internet, pe tiktok sau așa mai departe. Ăsta deja este un comportament pătimaș pentru că mintea mea este plină de gândul la internet.
Internetul sau mă rog ecranele, televizorul devin deja un nou idol și cred bineînțeles că ar trebui o prevenție mult mai serioasă, cu mult mai rapid ar trebui ca omul să se oprească. Și în clipa în care vede omul că începe să îi răsune în minte o anumită melodie sau să-i vină primele atacuri de a se expune mai mult la internet și așa mai departe, trebuie s-o taie. Pentru că planta se taie când este micuță, când este doar lăstar. Dacă ea crește de ditamai copacul după aia e foarte dificil, foarte dificil se taie.
Despre fake news
A doua întrebare era despre fake news. Adică cum vedem că o știre este adevărată, hai, să zic așa sau bună?
Lucian Bardașu: Da, îmi place să mă țin de partea de conceptul de fake news. Pur și simplu nici nu-mi place cum sună…
Părintele Teologos: Nici mie.
Lucian Bardașu: Nici nu consider că de fiecare dată când oamenii rostesc fake news, se referă cu adevărat la fake news și atâta timp cât nu vrei să vezi ceva pentru tine nu există. Așa că pentru mine fake news există mai puțin decât pentru consumatorii de știri, dar cu siguranță se întâmplă ca publicul uneori să fie informat greșit sau dezinformat, cum am vorbit, din două motive: atât din barca celui care transmite informația cât și din a acelui care o primește.
Dar verificarea informației dacă vorbim în termeni jurnalistici ar trebui să fie făcută din cel puțin trei surse, atât de cel care o spune cât și de cel care o primește. E limpede că cel care o spune trebuie să fie mai preocupat de a studia și de a descoperi adevărul și de a-l transmite, dar în zilele noastre fiind atât de variat locul ăsta, internetul ăsta atât de plin de informații care vin din toate direcțiile, cred că ține și de consumator să-și aleagă sursele și să ajungă la concluzia că astăzi am văzut aici și lucrurile se întâmplă cum scrie aici. E posibil să fi găsit ceva ce îmi poate aduce informații bune și pe viitor.
Informațiile mai puțin pozitive circulă cu o repeziciune mai mare și sunt mai ușor de transformat în ceea ce se numește fake news, iar atunci poate că e un pic mai greu să descopere cititorul dacă e cu adevărat sau nu acea informație reală. Probabil că e bine, dacă vorbim despre informația externe, să verificăm la sursă direct în afară unde s-a întâmplat. Dacă vorbim despre România, probabil că și canalele principale de știri au ceva de spus și n-o fi nimeni părtinitor sau nu or fi atât de mulți părtinitori încât să nu putem deosebi binele de rău, adevărul de minciună.
Părintele Teologos: Deci ca să concluzionez puțin ce ai spus – este bine să avem o sursă de încredere și să n-avem numai o sursă de încredere, ci să avem trei surse de încredere cel puțin astfel încât să putem să verificăm.
Și iarăși, eu socotesc dacă se mai găsește, nu știu dacă se mai găsește, dar trebuie găsită o sursă care să nu aibă în interes să distorsioneze adevărul.
Lucian Bardașu: Corect.
Atenția și informațiile de pe internet
Părintele Teologos: E cam dificil, mă rog. Referitor la rumegarea știrii adică la gândirea știrii pentru că într-adevăr m-a atins destul de tare ceea ce ai spus pentru că mă doare foarte mult mai ales în clipa în care sunt anumiți oameni, de obicei, ca să fiu foarte sincer acum, sunt oamenii de alte religii care comentează la clipuri și comentează într-un mod agresiv și nu mă deranjează faptul că sunt agresivi – sigur, mă deranjează dragoste față de ei – dar mă deranjează faptul că se aruncă, comentează ceva și arată foarte clar din comentariile lor că nici n-au ascultat sau vizionat clipul sau dacă l-au ascultat sau l-au vizionat n-au înțeles nimic din el și nici n-au citit celelalte comentarii. Chiar astăzi am scris în vreo trei comentarii dacă nu mă înșel „Citiți vă rog frumos toate celelalte comentarii de la clipul acesta că am răspuns de 100 de ori la problemele pe care le ridicați dumneavoastră”.
Cum ar putea omul să încerce oarecum să înțeleagă sau să intre… și de ce se întâmplă treaba asta?
Lucian Bardașu: Se întâmplă pentru că toți avem păreri și ne place să credem că a noastră e cea mai bună părere chiar dacă mi ai spus o și altcineva mi se pare că n-a mai spus-o nimeni până acum și am descoperit ceva. Poate că suntem și răi uneori atunci când comentăm în special pe internet că am văzut asta toate canalele de comunicare – oamenii au tendința de a critica, ceea ce nu e neapărat rău. Probabil că intervine partea negativă a conceptului de criticat atunci când e făcut cu intenție rea adică fără un scop constructiv.
Identitatea online
Părintele Teologos: Da, eu cred că pentru că noi toți oamenii suntem bolnavi, căderea lui Adam înseamnă că boală adică căderea în ură, în moarte și internetul ne oferă această mantie a anonimatului. Sunt foarte puțini care comentează ca și persoane publice pe internet cu contul lor oficial. Cei mai mulți sunt anonimi. Atunci, sub mantie aceste anonimități putem să devenim niște câini.
Îmi amintesc de celebra copertă a unui mare jurnal, a unei mari reviste – Time se numește – care Time are obiceiul să pună pe copertă doar o singură fotografie mare cât toată coperta. Într-un număr, dincolo de obiceiul acesta de a pune o fotografie au pus o caricatură. Erau doi câini, unul dintre ei tasta ceva la un calculator și celălalt câinele stătea lângă el și se uita la asta zice „ce faci?”. Și ăsta care tasta la calculator zice „Pe internet, nimeni nu știe că ești un câine”.
Deci vreau să spun că trebuie să fim foarte atenți pentru că totdeauna câinele din noi dorește să se manifeste și atunci iese în afară și asta este valabil pentru toți. Nu acuz pe cineva în mod preferențial. Trebuie să fie cineva foarte duhovnicesc sau trebuie să se concentreze să se abțină astfel încât să fie reverențios și pe net și din cauza asta în foarte multe comunități există standardele comunității și așa mai departe.
Aprofundare vs. superficialitate
Și iarăși, socotesc că este foarte important apropo de asta, este să avem răbdare. Să avem răbdare. Pentru că noi suntem învățați, apropo de internet, suntem învățați cu rapiditatea internetului și aici nu mă refer numai la viteza intrinsecă a band width, cum se numește, a lățimii de bandă, ci mă refer la viteza cu care vin informațiile. Și atunci, noi suntem obișnuiți să le procesăm la fel de rapid. Eu cred că totuși trebuie să stăm puțin să îngurgităm mai puțină informație dar….
Lucian Bardașu: Să o aprofundăm…
Părintele Teologos: Să o aprofundăm, ăsta este cuvântul. Adică stai puțin, domnule, ce a vrut să spună omul ăsta aici dincolo de zgomotul informațional și așa mai departe. Cred că asta ar fi o soluție. E adevărat că uneori citești în diagonală sau…
Lucian Bardașu: Te oprești la titlu.
Părintele Teologos: Exact, te oprești la titlu. Uneori cred că este chiar este nociv să te oprești la titlul, de ce? Pentru că titlul spune una mult mai bombastic și știrea poate că spune mult mai diluat. Asta am vorbit puțin așa în mare despre pericole. Ca să nu vorbim de de exemple rele să vorbim puțin de exemplele bune.
Exemple bune pe internet
Ai văzut pe net niște exemple bune? Sau poți să dai niște exemple? Adică da, într-adevăr, uite am văzut treaba asta sau în activitatea ta online, în general.
Lucian Bardașu: Da, dacă vorbim despre branduri, despre instituții media pe care le estimez am destule în special din afara României, pe care le apreciez. Deci da, există și exemple, există.
Părintele Teologos: Ai putea să dai un exemplu? Dar nu neapărat cu nume. Și cu numele, cum dorești tu, dar ce te-a atras la la brandul respectiv?
Lucian Bardașu: Ce să vă spun… Mirror, de exemplu, din UK, TMZ care ar fi mai apropiat de profilul canalului meu din zona mai de mondenități, să spunem așa. Sunt și din România exemple. O să le dau cu altă ocazie.
Părintele Teologos: Da. Cred că exemplele sunt exemplele de probitate, exemplele de seriozitate. Adică poate mai puțină rapiditate în datul știrilor, dar puțin mai cizelate: Cred că asta ar fi. Referitor la exemple negative? Dar fără nume. Adică ce nu-ți place la un exemplu negativ?
Lucian Bardașu: Un exemplu negativ, dacă ne referim tot la la instituții media, nu-mi plac acelea care…. n-o să vorbesc despre cât de adevărat sau fals e ceea ce au spus. Vorbesc despre modul în care încearcă să atragă în mediul online, în special în Facebook, dacă vorbim despre rețele, pentru aproape nimic câștigat în plus, fac eforturi prea mari. În sensul că sunt dispuși să facă absolut orice pentru un singur click în plus, ceea ce nu cred că e sănătos nici financiar, nici din punct de vedere al businessului.
Părintele Teologos: Da, cred că într-adevăr n-o să reziste treaba asta pe termen lung. Poate așa, foarte scurt, o să reușească ceva, dar cred că oamenii își dau seama în clipa în care sunt înșelați și atunci odată, de două ori, de trei ori și nu mai cred. Este concurența atât de mare încât oamenii încearcă să evite lucrurile astea.
Facebook-ul în România
Apropo de Facebook ai spus, ce părere ai despre Facebook-ul românesc? Care sunt bolile Facebook-ului românesc?
Lucian Bardașu: Facebook-ul românesc e populat în special de persoane cu vârste mai mari, de seniorii României, aș spune oameni cu vârsta de peste 45 de ani, sunt cei care se găsesc în cea mai mare majoritate pe Facebook. Spre deosebire de celelalte rețele de Instagram, de exemplu, putem vorbi despre un mediu în care oamenii își pot spune gândurile, sentimentele, nu doar adaugă fotografii și le apreciază pe ale altora. Cei de la Facebook au deschis și varianta de Facebook video care poate fi monetizat și e bun pentru creatorii de conținut pentru că se poate ajunge la un public numeros. Poate chiar mai ușor decât în YouTube care e platformă video. Pe Facebook e toată lumea. Și așa că e mai ușor să ajungi la toată lumea acolo unde este toată lumea.
Părintele Teologos: Da. Și eu mă gândesc că oamenii sunt pe Facebook – este o rețea mai în vârstă, să zic așa. Eu nu stau pe Facebook, eu intru postez și plec. Doar pot să-mi exprim o anumită părere în clipa în care postez, evident, când îmi apare un feed în față. Bineînțeles că acest feed este foarte targetat pe ceea ce postez eu și pe ce așa mai departe.
Vorbim despre despre un feed ortodox, dacă dorești și văd o anumită lipsă de calitate, niște lucruri așa să nu zic rudimentare, dar oarecum mai facile. Cred că ar trebui oamenii să fie mai serioși în credința lor sau mai serioși în ceea ce postează. Să nu posteze neapărat orice, ci să fie mai selectivi puțin. Tu cum vezi lucrurile astea? Știu că ai o viziune mult mai globală și ești mult mai prezent pe Facebook.
Lucian Bardașu: Consider că da, într-adevăr, oamenii trebuie să primească informația care poate fi, să spunem, mai relevantă, iar cei care o distribuie trebuie să facă tot posibilul să o dea pe aceea. Poate că unii s-au culcat și pe urechea că publicul e mai superficial, poate a studiat mai puțin fenomenul și atunci hai, să ne bazăm pe lucruri mai simple, mai ușor de înțeles pentru toată lumea și în felul ăsta să ne asigurăm că vom ajunge la urechile tuturor.
Părintele Teologos: Am înțeles. Pe Instagram crezi că este același fenomen sau pe Instagram calitatea de conținut este mai mare?
Lucian Bardașu: Depinde la ce ne referim atunci când punem calitate de conținut. Cred că nu e un mediu unde să lansăm idei, să formulăm opinii mai mult decât să publicăm fotografii până la urmă.
Părintele Teologos: Am înțeles. Pe mine mă preocupă treaba asta. De ce? Pentru că sunt interesat de ortodoxie, de apropierea omului de Dumnezeu. Văd că platformele noi, în speță Instagram și tiktok sunt din ce în ce mai superficiale. Adică vorbim de fotografii și vorbim de filmulețe mici. Deci văd că densitatea de mesaj și adâncimea mesajului e foarte greu de ajuns în clipa în care ai o fotografie sau ai un clip de nu știu câte secunde, cât e acolo.
YouTube
Mai există YouTube, dar văd că tinerii într-adevăr navighează foarte mult către aceste două platforme. Tu cum vezi situația?
Lucian Bardașu: YouTube-ul e o platformă video serioasă, să spunem așa, unde oamenii se așteaptă la ce conținut vor găsi pentru că-l caută. Spre deosebire de tiktok care are un stil mult mai agresiv, care îți livrează bazat pe obiceiul tău de consum ceva și s-ar putea să nu fie exact în concordanță cu obiceiul tău de consum. Pe când pe YouTube omul știe ce urmează să vadă, a mai făcut asta și e dispus să petreacă mai mult timp. Atât pe Facebook cât și pe tiktok omul are mai puțin timp la dispoziție de investit în a urmări ceva.
Despre știri
Părintele Teologos: Da, cum poate omul să discearnă între o știre bună și o știre mai puțin bună? Ai spus că e vorba de o sursă de încredere. Dincolo de asta?
Lucian Bardașu: O știre bună poate că poate reprezenta și o știre bună în sensul că informația de acolo te bucură pe tine. Și o știre rea poate să fie atât o știre dramatică, cu un eveniment nefericit, cât și o știre care se referă la cum vor crește impozitele de la întâi și te afectează chestia asta. Deci cred că e foarte subiectiv modul în care putem percepe o știre bună sau rea încât să fie un răspuns clar și universal.
Părintele Teologos: Așa este. Deci asta este în funcție de sistemul de valori al omului care poate să fie diferit.
Lucian Bardașu: Exact.
Prezența lui Dumnezeu în cotidian
Părintele Teologos: Din cauza asta este esențială prezența lui Dumnezeu în cotidian care există. Deci omul trebuie să se deschidă la fața lui Dumnezeu și atunci în conformitate cu sistemul de valori absolute ale lui Dumnezeu să știe dacă știrea respectivă este bună sau rea. Adică lucrurul ăsta mă ajută să mă apropii de Dumnezeu sau mă depărtează de Dumnezeu? Cred că totdeauna omul trebuie să se întrebe în clipa în care vede o știre sau vrea să dea un click de exemplu, apropo de YouTube, să dea un click pe un thumbnail, pe un video, să spună: cum mă va impacta lucrul ăsta în veșnicie? cum o să mă ajute lucrul ăsta ca să am o veșnicie fericită? o să mă ajute sau o să mă facă mai dependent de anumite patimi, de anumite adicții astfel încât eu să mă depărtez de Dumnezeu, să devin rob?
Cred că dincolo de sistemul de valori personale ale fiecăruia, trebuie să existe și sistemul de valori ale lui Dumnezeu și sistemul de valori personale ale fiecăruia trebuie să fie înglobat în sistemul de valori ale Dumnezeu. Adică desigur că pe tine te interesează impozitele de România, pe mine nu mă interesează treaba asta. De ce? Pentru că sunt în Sfântul Munte.
Adică vreau să spun că există diferențe de sisteme de valori personale, dar acest sistem de valori trebuie să fie înglobat în sistemul de valori unic și perfect al lui Dumnezeu.
L-ai văzut pe Dumnezeu în viața de zi cu zi sau pe internet? Bine, nu mă refer acum la viziuni sau lucruri de genul ăsta. Însă înțelegi ce vreau să spun.
Lucian Bardașu: Da, da. Având în vedere că Dumnezeu peste tot, da, probabil că a fost și pe internet, nu știu dacă L-am văzut sau L-am căutat și probabil că oamenii mai puțin Îl caută pe Dumnezeu pe internet decât în alte locuri. Cred că mai mult e offline Dumnezeu, ca să spunem așa. Da, l-am văzut probabil în activitățile pe care le-am făcut, în lucrurile pe care le-am descoperit și în modul în care am înțeles să dezvolt folosind internetul, cu siguranță la celălalt capăt era Dumnezeu Care mi-a zis: bă, încearcă așa.
Dumnezeu pe internet. O relatare
Părintele Teologos: Așa este. Poți să ne povestești o întâmplare?
Lucian Bardașu: Da. Întâmplări în care am simțit, să spunem așa, forța lui Dumnezeu pe internet. S-au derulat atunci când am traversat momente mai puțin bune cu reprezentanții rețelelor de socializare și ale platformelor media. Când te mai confrunți cu o demonetizare, cu un moment în care instituția respectivă spune că ceva nu e în conformitate cu regulamentul lor, cu standardele lor, cu regulile comunității, am fost izbit uneori de acest lucru. Da, dacă e să spun cum am simțit că am fost ajutat de Dumnezeu, probabil prin idei care să mă facă să repar acele greșeli și să revin în lumea bună a internetului, să fiu din nou perceput ca un om bun de către Google, Facebook și așa mai departe.
Părintele Teologos: Te-ai simțit vreodată singur pe internet?
Lucian Bardașu: M-am simțit singur la început pentru că eram singur cu adevărat, nu mă urmărea nimeni. Cu timpul, mi-am dat seama că se pot construi comunități chiar importante în România.
Părintele Teologos: Ce spune familia? Toată dragostea noastră doamnei. Lucian este căsătorit. Care este poziția familiei referitor la acest lucru?
Lucian Bardașu: Dacă e vorba despre soția mea când spunem familie și în ultimul timp familia noastră înseamnă soția și copilul nostru…
Părintele Teologos: Să trăiască!
Lucian Bardașu: Mulțumim! Doamne ajută! M-a susținut cu adevărat. Știu că multe povești sunt da, m-au susținut soția, fratele, sora, dar spun oamenii asta cu jumătate de gură și nu reflectă cu adevărat realitatea. Da, am fost cu adevărat susținut atunci când era mai mare nevoie de asta pentru că lucrurile se derulau greu la început. Pe lângă faptul că era nevoie de muncă și constanță, un sprijin moral din partea cuiva apropiat este deosebit de important și l-am avut. Deci familia chiar m-a susținut în în proiectul ăsta.
Sfat pentru tineri
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Mă bucur tare mult! Ce sfaturi ai da unui tânăr care dorește să posteze? Ca să nu spun să deschidă un canal sau să nu spun să intre pe Facebook, spun, o las la general. Ce sfaturi ai da unui tânăr…? Bine, dincolo de limitarea expunerii și surse de încredere, ce sfaturi ai da unui tânăr?
Lucian Bardașu: Păi, cred că cel mai important sfat ar fi să-și aleagă o nișă care într-un fel îl reprezintă sau dacă nu, pe care o poate face cu plăcere, despre care are eventual cunoștințe. Acum e foarte la modă să facem vloguri și podcast-uri. Cred că trebuie să studiezi bine fenomenul înainte să te apuci și după aia bineînțeles să fii cu adevărat constant. E ușor de zis că o să fac asta, o să mă țin și în primul moment când vezi că lucrurile nu sunt deloc așa cum par și că te uiți pe canalul concurentului și la el lucrurile se întâmplă mai bine și la tine nu, ești dispus să renunți la fel ca multe alte activități. Cred că să aibă răbdare, constanță și să studieze ceea ce fac.
Părintele Teologos: Da. Dincolo de asta, eu sunt de acord cu tine, dar cred că omul, tânărul ar trebui să se roage neapărat. De ce? Pentru că dacă nu intervine o mulțime de patimi, inclusiv invidia, inclusiv absolutizarea acestui lucru și atunci pot să intervină probleme: însigurarea, tensiuni în familie. Din cauza asta m-am bucurat foarte mult că ai spus că soția te susține. Pot să intervină încrâncenarea, surmenajul, o mulțime de lucruri. Dacă omul se roagă, dacă omul are o viață duhovnicească, atunci poate să-și mențină echilibrul. Altfel vrând-nevrând, dorința lui către infinit, pentru că orice om are dorință către infinit, vrând-nevrând omul își va canaliza dorințele lui către infinit în direcția asta care niciodată nu-l va împlini pentru că bineînțeles nu este Dumnezeu, nu este un Dumnezeu personal.
Concurența manifestată online
Apropo de patimi, cred că este o mare ispită – că ai spus de concurent – este o mare ispită să vezi prea mult ce face concurentul. Nu crezi?
Lucian Bardașu: Este o ispită, dar e o ispită care poate avea și părți bune pentru că trebuie să studiezi concurența ca să știi și ce e de evitat, dar și ce e de împrumutat, să spunem așa, și pus în practică în felul tău unic.
Părintele Teologos: Da. Crezi că furtul de conținut este o practică bună?
Lucian Bardașu: Cu siguranță nu. Furtul de niciun fel nu poate fi o practică bună.
Părintele Teologos: Da, sigur, dar mă refer la altceva. De ce am adus în discuție treaba asta? Pentru că eu văd conținutul tău, canalul tău, contul tău de ce vrei tu, efectiv iau de acolo și postez pe canalul meu. Și bineînțeles, postez uneori poate chiar cu un titlu mai bombastic decât tine și înaintez. Ce putem să spunem în acest caz?
Lucian Bardașu: Probabil, este o practică care nu poate să dăinuiască în timp, să spunem așa. Și ar fi de evitat din toate motivele, inclusiv cele care țin de modul în care te percepe rețeaua, dar și cel de la care ai furat.
Părintele Teologos: Da, eu am văzut treaba asta. Deci dincolo dincolo de faptul că, sigur , îi provoci o durere celui pe care îl furi și din cauza asta este și păcat, evident, Dumnezeu face astfel încât tu să nu fii validat. Îți creezi o mare plăcere pentru că de fapt furi munca altuia fără să ai o durere în analoagă pe tema asta și, în timp, acești oameni nu rezistă și oarecum se pierd, deraiază, se aplatizează pentru că nu sunt sinceri, să zic așa, sinceri cu ei înșiși și sinceri cu ceilalți. Și Dumnezeu informează comunitatea că materialul respectiv nu este al lui și este furat. În clipa în care însă celălalt este bine intenționat și acest bine intenționat poate să însemne chiar ok copiezi…
Lucian Bardașu: Răspândirea unei informații pe care o consideră de împrăștiat….
Experiența la site-ul Chilie Athonită
Părintele Teologos: Da, așa este, să amintească și sursa. Sau chiar efectiv să reformuleze știrea pe care o aude dincolo. Adică să aducă și el o plus valoare. Cred că atunci Dumnezeu îl validează pe acel om. Spun părerea mea personală și spun experiența mea.
Eu am simțit foarte mult har de la Dumnezeu în clipa în care ne-am limitat… Noi avem canalul de YouTube pe care îl știți Chilieathonita.ro în care evităm să descărcăm clipurile altora și să le punem la noi pentru că am văzut că harul nu ne validează lucrul ăsta. Și apare o retragere a iubirii din noi, scăderea iubirii din noi. Și ceea ce ne validează foarte mult Dumnezeu este că totdeauna încercăm să aducem o plus valoare. Adică noi nu repostăm materialele românești pe care românul poate să le găsească oriunde, că român este, ci încercăm să aducem o plus valoare. De obicei, prin traduceri. Sigur, sunt materialele noastre, cum este și acest material și cum sunt și alte materiale, dar sunt și materiale din limba engleză și din limba greacă pe care le traducem.
Și iarăși, suntem foarte atenți să nu descărcăm clipurile în engleză, punem traducerea peste el și o urcăm pe canalul nostru pentru că și asta poate să însemne o atingere oarecum la adresa canalului celuilalt. Ci lăsăm pe site-ul nostru clipul lui ca să se adune vizualizările la clipul sursei, la clipul creatorului de conținut și noi doar punem traducerea scrisă pe site și traducerea peste clipul lui. Este o tehnologie care permite traducerea dinamică peste clipul lui, fără să aducem atingere vizualizărilor de pe canalul lui. Și totdeauna când postăm clipuri de la televiziuni numai cu mine și cu părintele stareț, totdeauna cerem acordul televiziunii respective sau a podcasterului respectiv dacă ne dă binecuvântarea și luăm clipul respectiv și întotdeauna îi păstrăm siglele. Că foarte mulți ce fac?
Lucian Bardașu: Le cropuiesc…
Părintele Teologos: Da, le taie ca să nu se vadă. Dar după cum am spus, văd că acești oameni nu rezistă în timp pentru că totuși există legea duhovnicească, Dumnezeu este tată iubitor și-i protejează pe cei care sunt bine intenționați.
Perspectivă asupra viitorului
O altă întrebare: cum vezi viitorul?
Lucian Bardașu: Viitorul în ceea ce înseamnă viața pe internet?
Părintele Teologos: Da… că acum dacă te pun să faci analize politice, nu știu dacă… tot respectul.
Lucian Bardașu: Viitorul va fi în în următorul mod: în ceea ce înseamnă internetul, probabil că generațiile care vor ajunge la maturitate, să spunem așa, tinerii care acum sunt probabil adolescenți și își petrec timpul pe tiktok, de exemplu și au mai puțin interes față de ce se întâmplă în lume, despre viața duhovnicească și e și mai scăzut interesul… Poate că și pentru sport e mai scăzut interesul față de generațiile anterioare. De exemplu, bărbații de peste 45-50 de ani se uită la fotbal deși am tentați să credem că tinerii de 20 de ani doar asta caută. Nu caută deloc. Nu se uită. Probabil că prin legea naturii, cei mici vor deveni mari și lucrurile se vor întâmpla cu o viteză înspăimântătoare.
Părintele Teologos: Da, si eu la asta mă gândesc. Cred că tinerii, din păcate, distruși fiind de tiktok și de acest model, de fapt care se numește tiktok, pentru că este un model al informației rapide și brutale și superficiale, cred că n-o să mai aibă capacitatea de analiză necesară astfel încât să poată să consume un conținut de calitate, să poată să se maturizeze, de fapt.
Pentru că vezi, mai demult, oamenii se căsătoreau la 18 ani. Băieții la 18-20 de ani și fetele puțintel mai tinere. Și la 18-20 de ani aveai deja familia ta, copil, aveai grădină. Asta arată că pe vremea respectivă era o maturizare mult mai precoce și omul era mult mai serios. Adică avea un mod de gândire mult amplu.
Astăzi, din cauza zgomotelor informaționale care vin din toate părțile, tânărul nu mai poate să gândesc, ci numai să absoarbă deja informația gata mestecată. Și cred că în viitor, dacă nu intervine Dumnezeu, bineînțeles că eu văd că Dumnezeu intervine, cred că acest trend, din păcate, se pare că se va accentua. Eu sper să nu. Noi încercăm să facem ceea ce putem pe tema asta, dar este un trend foarte așa trist.
Pe de altă parte, eu sunt foarte bucuros și foarte optimist pentru că totdeauna există turma mică lui Hristos adică Biserica care-i ține pe oameni totuși, îi păzește și spune „nu vă duceți în direcția respectivă, nu vă duceți respectivă”.
Concluzie și îndemnuri
Un ultim cuvânt. Ce ai dori să spui tinerilor care ne urmăresc sau oamenilor care ne urmăresc?
Lucian Bardașu: Având în vedere locul în care mă aflu acum, aș putea să le spun cu inima deschisă că le recomand să vină aici. Eu am avut în plan de doi ani se fac asta. A fost fratele meu. Nu s-a concretizat pentru că poate că nu ne-am stabilit cu adevărat h,ai să plecăm pe 23, pe 25, pe… să stabilim o dată și atunci am zis când vom simți din nou că e momentul, vom veni.
E o experiență unică și le recomand atât tinerilor, tuturor celor care ne urmăresc indiferent de vârstă, să-și ia un răgaz de 3, 4, 5 zile pentru că vor trăi altfel! Se vor rupe de jungla urbană. Probabil că de-asta toată lumea când ajunge aici spune „domnule, e foarte liniște”.
Părintele Teologos: Da, așa este.
Lucian Bardașu: Dincolo de liniștea auditivă, să spunem așa, care e evidentă, există și un soi de liniște mai greu de descris, care se referă la simțiri. Și cred că cele două tipuri de liniște – atât cea fizică, cât și cea interioară, să o numesc așa – se pot găsi ele împreună aici cu siguranță. Și e de făcut asta, e de încercat, e de venit.
Părintele Teologos: Deci veniți în Sfântul Munte!
Mulțumim tare mult lui Lucian.
Lucian Bardașu: Mulțumesc și eu!
Părintele Teologos: Dumnezeu să te binecuvânteze! Mulțumim! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
35 Comment
Uau, Anamaria Gavrilă de la POT va ține 3 zile de post cu apă după ce POT a trecut pragul pentru parlamentare: https://www.digi24.ro/alegeri-parlamentare-2024/presedinta-pot-anamaria-gavrila-anunta-ca-va-tine-trei-zile-post-cu-apa-dupa-ce-partidul-sau-a-trecut-pragul-electoral-3029399 . Mă bucură mult să aflu astfel de lucruri, e ceva incredibil ca un politician contemporan să se ducă în astfel de zone profund creștine în care sărbătorești nu cu mâncare și băutură, ci cu post. M-a impresionat enorm când am auzit acum câteva luni că Ștefan Cel Mare ținea post 40 de zile după fiecare bătălie câștigată, să ne ajute Dumnezeu să facem lucruri similare în viață după fiecare succes.
Aș vrea să zic că sunt mândru că sunt român să citesc așa ceva în presă, și mândru de ea, dar știu că mândria e un păcat și nu-i bine să folosim termenul ăsta, oare ce cuvânt se cuvine să folosim în acesta situații, ca să înlocuiască „proud of”?
Se petrece ceva miraculos în țară zilele astea, de asta satana ne luptă atât de mult… chiar voiam să glumesc puțin și să zic că pare mai ușor de ținut postul ăsta fiindcă toții dracii sunt ocupați cu alegerile, nu mai au pe cine să trimită să dea poftă de mâncare și de carne.
Nu mai vorbiți așa de mult despre cel care ne luptă și nu îl invocați. Cât despre postul cu apă, îl rog aici pe părintele Teologos să intervină dacă greșesc: nu sunt prea sigur dacă trebuie anunțat postul cu surle și trâmbițe. Crezusem că altul este rostul său. Văd multe comentarii care incită într-o anume direcție politică, de câteva săptămâni pe acest site.
Așa este de cele mai multe ori, nu trebuie anunțat, dar există și puterea exemplului la un politician care vine pe fondul unui mare pericol pentru România. E bine ca oamenii să audă de credință profundă în spațiul public non-bisericesc, într-o perioadă în care se încearcă opusul.
Referitor la comentariile care „incită” la o anume direcție politică, dvs. care credeți că ar trebui să fie comentariile pe un site creștin-ortodox, în condițiile în care toată media mainstream incită cu manipulări și minciuni împotriva credinței și spre păcat?
Cu privire la faptul că toată media mainstream incită cu manipulări și minciuni împotriva credinței și spre păcat – cu tot respectul sunt afirmații nefondate, în acest cadru. Și prin absurd, dacă ar fi, raționamentul vădește o anumită incoerență interioară (nu e semn bun!). Va să zică, pentru că toată media mainstream incită cu manipulări și minciuni împotriva credinței și spre păcat, trebuie să facem comentarii care incită către o anumită direcție politică. Dimpotrivă, dacă toată media mainstream incită cu manipulări și minciuni împotriva credinței și spre păcat, ar trebui numite ca atare și demascate, nu să facem politica partizană, prin comentarii (cu consecințe foarte dureroase, dacă încrederea investită se va dovedi foarte greșit îndreptată). Ba, foarte multe minciuni sunt de partea cealaltă, citesc despre știri trunchiate precum că sportivii susțin un anume candidat, când de fapt nu a fost așa – cazul înotătorului David Popovici.
Cu privire la puterea exemplului unui politician, pe fondul unui mare peicol pentru România. Eu am întrebat ”dacă postul trebuie anunțat cu surle și trâmbițe”. Aceasta include și ”dacă politicienii se pot da ca exemplu cu modul în care postesc”. Întrebarea mea rămâne valabilă dacă este în ordine sau nu așa, chiar și cu această precizare. Uneori, calea greșită este foarte poleită cu bune intenții, de aceea întreb.
Lucrurile sunt mult mai simple și mai clare: Candidatul Lasconi și o grupare de partide (USR-PSD-PNL) susțin „valorile” europene LGBT, avort și război continuu, „valori” distrugătoare de neam cum de multe ori a explicat părintele Theologos în comentarii și articole (USR o face din convingere, PSD și PNL o fac din corupție și nepăsare). O altă grupare de partide (AUR-SOS-POT) și candidatul CG se împotrivesc acelor probleme distrugătoare de neam, motiv pentru care ele trebuie susținute cu toată puterea pentru a salva neamul, indiferent de păcatele lor, fiindcă păcatele lor nu sunt distrugătoarea de neam. Toată presa mainstream și toate instituțiile statului au început o campanie extrem de agresivă împotriva acestora din urmă după ce neamul a votat CG ca să se salveze de pieire, cum nu s-a mai văzut în istoria României, statul și instituțiile sale luptă acum împotriva poporului, fiind și o tentativă de lovitură de stat a CCR în derulare. Iar noi aici în comentarii încercăm să rezistăm acestui asalt.
Vă mulțumesc mult pentru aceasta.
Iertați atunci ca mai vin cu o singură întrebare, numai ca să înțeleg mai bine.
Atunci, să zicem, dacă un stat incriminează apostazia, lepădarea de o anumită credință, este un păcat distrugător, tot așa, să votezi pentru cineva care propune dezincriminarea acesteia?
Cu speranța că nu vă tulbură prea tare întrebare mea,
Vă mulțumesc.
Întrebarea este alambicată. Ai putea să o reformulezi? Înainte de asta trebuie să știi că „lepădarea de o anumită credință” este un păcat distrugător doar dacă acea credință este ortodoxia. Dacă statul incriminează lepădarea de Hristos, foarte bine. Dacă statul dezincriminează acest lucru, ne opunem.
Părinte, eu nu sunt sigur că am înțeles comentariul dvs, deci considerați că statul ar trebui să încrimineze lepădarea de Hristos? Sau mai mult, credeți că toate păcatele ar trebui să fie încriminate, adică să avem un stat 100% religios, cu legile care să imite legile din Ortodoxie? Ca un fel Sharia, dar pentru ortodocși?
Răspunsul dinainte e bine formulat. Părinte, considerați că în acest caz, cineva care propune dezincriminarea apostaziei de credință creștină (incriminața înainte) ar comite un păcat distrugător de neam? Dacă da, înseamnă Sharia ortodoxă, de fapt islamică. Iar dacă nu, nu cumva același raționament s-ar fi aplicat și în cazul de care vorbim aici, cu partidele menționate?
Cu prețuire,
Vă mulțumesc
Nu este Sharia ortodoxă pentru că ortodoxul nu se opune la astfel de lucruri cu arma sau cu orice alt fel de pedepse corporale ci doar cu învățătura, cu cuvântul. Vedeți că și acum Biserica a fost cea care a dat cel mai puternic apel la calm când putea să îndemne la violență (cei care l-au votat pe Georgescu sunt mult mai mulți și mai maturi decât puținii tinerei care au fost scoși în stradă de structurile Sorosiste).
Părinte, o completare la comentariul meu anterior: Nu am merge prea departe să avem astfel de legi? Adică creștinul are la dispoziție părerea de rău urmată de spovedanie și îndreptare. Uneori cădem în aceeași patimă lună de lună, e foarte grea lupta. Cum ar fi în loc de spovedanie să ajungem la tribunal sau la închisoare lună de lună, dacă păcatul este încriminat?
Depinde de păcat. Cât de mult îl afectează pe aproapele și cât de vădit/dovedit este.
Dacă ortodoxia nu se opune la astfel de lucruri cu arma sau cu orice alt fel de pedepse corporale ci doar cu învățătura, cu cuvântul, atunci dezincriminarea apostaziei de ce ar fi păcat distrugător de neam? Nu cumva la fel stau lucrurile atunci cu privire la pacatele pe care le imputați partidelor menționate?
Nu stau pentru că vorbim de păcate trupești vs. păcate sufletești. Apostazia este un păcat sufletesc și este discutabil ce înseamnă „apostazie”. Pe când păcatul trupesc este vădit. Nu cumva dorești ca uciderea, furtul etc. să NU fie incriminate?
Uciderea de exemplu nu este incriminată când este în legitimă apărare (mai bine zis nu e sancționată), furtul la fel, în anumite circumstanțe, bunăoară starea de necesitate. Ce părere aveți, nepedepsirea uciderii în legitimă apărare (atenție, nu fapta în sine, ci reglementarea) este un păcat distrugător de neam. Este păcat distrugător de neam că persoanele homosexuale nu sunt sancționate pentru orientarea lor? Orientare păcătoasă, corect, dar eu nu întreb de fapta în sine, ci de reglementarea permisivă, căci asta ziceți că ar fi păcatul distrugător de neam propus de candidata E.L. Am înțeles că a fost favorabilă parteneriatului civil pentru aceștia, oare chiar e un păcat distrugător faptul de a nu-i sancționa (prin puterea statului) și de a le da un statut inferior căsătoriei? Sincer întreb. Mai bine zis, e așa distrugător încât justifică să-l susțină monahii pe orice candidat ar fi contracandidat, indiferent de profilul său moral sau uman? Oare e un păcat în ochii dogmei creștine simplul fapt ca statul să permită?
Statul nu-i sancționează – au chiar drepturi mai multe decât oamenii normali. Dacă un om normal ar merge dezbrăcat pe stradă și ar face ceea ce fac ei ii s-ar deschide dosar penal ca ultraj împotriva bunelor moravuri. Căsătoria este unirea liber consimțită dintre un bărbat și femeie. Orice om are orice alte drepturi – să ajute, să lase moștenire etc. Este păcat distrugător de neam că persoanele homosexuale sunt promovate pentru că avem deja în școli copii care au tulburări de personalitate și sunt obsedați sexual de la vârste fragede. Foarte mulți părinți (ne) vorbesc despre asta. Obsesia sexuală îl reduce pe om la animal. Sodoma și Gomora au fost distruse de Dumnezeu exact pe tema aceasta. Este cea mai mare distrugere din Vechiul Testament în care se vorbește de multe ucideri (războaie). Nu încerca să te pui cu Dumnezeu pentru că te vei distruge (și) tu. Lucurile nu sunt neutre: Dumnezeu arată ce este bine și ce este rău.
Dincolo de răspunsul meu de mai sus, dacă este să vorbim de profilul moral sau uman (care e diferența?) este evident că dl. Georgescu a fost mult mai nobil în această campanie decât d-na Lasconi. Aceasta din urmă a dovedit că nu știe (aproape) nimic din politică și că arma ei este denigrarea, ura la adresa celorlalți candidați – vedeți podcastul de la Micutzu de ex. Dincolo de asta, știm viața amoroasă scandaloasă a d-nei Lasconi din trecut și faptul că n-a făcut nimic în Câmpulung. Dacă ea nu poate să-și crească fiica ce a devenit bisexuală și care își ceartă public mama că a abandonat-o și că o manipulează, ce mamă poate să fie pentru un neam?
Uciderea nu este sancționată când este în legitimă apărare. Nu există însă, scuză, pentru homosexualism. Apropo: ești homosexual?
Dacă este asa cum ziceți aici ‘că au chiar drepturi mai multe’ atunci îndrăznesc să întreb ce anume reproșați candidatei criticate, că intenționează să mai adauge în plus, pe acest plan? Concret, ce mai propune ea, candidata EL, care sa fi meritat să fie aspră judecată, de păcat distrugător de neam.
Deci tu nu te mulțumești cu faptul că au mai multe drepturi decât oamenii normal ci dorești ȘI mai multe drepturi pentru minoritatea celor distorsionați! Iată tirania ta! Iată cui trebuie să ne opunem!
Scuze, crezusem că nu faceți politică și că doar subliniați păcatele distrugătoare. Când colo, am ajuns la speculații cu privire la profilul candidaților. O seară frumoasă.
Nu facem speculații. Știm! Tu ai adus discuția la (citez) „indiferent de profilul său moral sau uman”. Viața amoroasă scandaloasă a d-nei Lasconi (faptul că a fost amantă la mai mulți bărbați etc.) NU este politică – este păcat. Ți-am răspuns la ceea ce ai ridicat tu. Nu ai dreptate. Dacă mai continui, te vei înfunda și mai tare. Monahii sunt cetățeni români și au dreptul la orice opinie. Faptul că dorești să ne bagi pumnul în gură arată că nu ești cu Dumnezeu. Să te mustre pe tine Domnul!
@Dominic, Căsătoria, dpdv creștin (căci ăsta e contextul în care purtăm discuția) este o Taină Sfântă, o stare de uniune cumva naturală a omului, împărțit cum e el în 2 genuri biologice, stare care există aproape de la început cu omul (Facere 1:27). Viziunea creștină asupra Cununiei, după cum înțeleg, este una înaltă, sacră, iar datoria creștinului e să o păstreze astfel atât în viața personală cât și la nivel ideatic, societal, altfel te faci vinovat de stricarea unui lucru frumos, sfânt, tainic și relativ fragil (și marea problemă a omenirii mereu a fost cu incapacitatea personală de a trăi cununia – unirea unui singur bărbat cu una singură femeie – la exigențele morale pe care sacralitatea și fragilitatea stării de uniune le impune).
Așa a făcut Dumnezeu omul, să oglindească iubirea pe care o are El în iubirea care se revarsă între soți. Astfel, dpdv creștin, este un mare păcat să militezi pentru stârpirea sensului Tainei Cununiei. Pt creștini, cel puțin teologic, căsătoria nu e (doar) despre moștenire, gospodărie, copii, intimități șamd, ci despre mântuire, perfecționare în iubire, fractalizarea Bisericii ca și mod de existență sub propriul acoperiș și multe alte lucruri pe care omul contemporan nu le mai știe.
Analogia cu apostazia se bazează pe o comparație falsă, care nu înțelege nici apostazia nici căsătoria. Mai corect ar fi așa: pentru un creștin vidarea de sens creștin a conceptului de căsătorie (chiar și când încerci să îi dai alt nume) prin lege e ca și cum pentru un ecologist ai decriminaliza poluarea industrială. E un atac existențial.
În regulă. Așa să fie.
Mulțumesc. Eu chiar întrebasem, desigur curiozitatea mea a mers departe. Dacă recitiți comentariile mele, nu am intenționat niciun ton agresiv.
Vă mulțumesc.
Eh, săraca a fost entuziastă și a spus-o pe valul momentului. Să fim îngăduitori și să apreciem foarte mult elanul ei și dorința de jertfă. Totdeauna să punem gândul bun, până când este asumat păcatul frontal.
Pe mine m-au ajutat enorm de mult postările și comentariile pe acest site în perioada alegerilor, părinte, și faptul că dvs. acolo la Chilia Athonită ați avut curajul să spuneți lucrurilor pe nume. Altfel aș fi rămas la ideile mele vechi, cum că AUR face rău că se folosește de credință în scop electoral, și că Lasconi e oarecum ok, iar dacă întâlneam postarea lui Bănescu, de exemplu, mi se validau acele idei și aș fi crezut că fac ceva bun dacă votez cu Lasconi.
Iar de la lumea de aici am aflat de POT și am convins-o și pe mama să voteze cu ei chiar în ultima zi, chiar dacă ea e în vârstă, voia mult să voteze cu oameni tineri de încredere.
Mulțumesc!
Dacă a fost entuziastă și a spus-o pe valul momentului, îmi permit să întreb dacă este un exemplu bun de dat, precum este dată în prezentul comentariu. Adică, din două una, dacă este corect și nu este un păcat ce face, să rămână așa. Iar dacă nu este, vine întrebarea dacă merită dată de exemplu.
Iertare că am venit și cu această precizare.
Lucrurile par că înclină spre valul suveranist la PNL, Rareș Bogdan: „Eu sper să nu alunecăm spre zona neoprogresistă, cu USR-ul, cu acea zonă, cu REPER și cu SENS, și să ne păstrăm în matca Brătienilor, un partid liberal conservator, atașat valorilor neamului românesc”.
CCR în final a terminat circul ăsta periculos cu renumărarea, nu știu ce au urmărit cu el, pe nervii și împotriva voinței poporului, dar bine că s-a terminat. Acum știm ce avem de făcut în turul 2. Mie personal CG mi se pare OK, nu doar răul cel mic, adică nu votez doar anti-Lasconi, votez și pro-CG. Adică nu i-aș da sub nota 5, i-aș da un 6. Dar va fi foarte greu să câștige dacă oamenii respectă opțiunile partidelor cu care au votat la parlamentare, e nevoie fie ca lumea să se rupă de gândirea de partid, fie să voteze foarte multă lume care n-a votat deloc nici la turul 1, nici la parlamentare. Dacă ieșim la vot într-un procentaj record de peste 70%, are mari șanse CG.
Iar în ce zic majoritatea partidelor nu e bază. UDMR de exemplu tocmai a anunțat că o susține pe Lasconi, dezamăgitor, mai ales că liderul lor s-a opus mult LGBT-ului în dezbaterea cu Lasconi, chiar mai mult decât Simion.
Părinte, de ce s-a apucat Dughin să scrie tocmai acum că România va fi parte din Rusia? lucruhttps://x.com/Agdchan/status/1863678409714344359
În primul rând, dvs. cunoașteți foarte bine modul de gândire al rușilor ortodocși naționaliști de Athos, de aceea poate ne puteți ajuta să înțelegem de ce ar considera ei că România trebuie să facă parte din Rusia.
În al doilea rând, de ce dau de înțeles că CG ar fi profund pro-rus? Adică, și dacă ar fi pro-rus, faptul că ei îl „demască” cu astfel de comentarii nu face decât să-i ruineze campania în România și să o ajute pe Lasconi.
De fapt, zic unii că n-ar fi contul lui real pe X, că ar fi un cont fals… off… nu mai știi ce să crezi…
Vezi postarea de aici: https://www.chilieathonita.ro/2024/12/03/cine-face-propaganda-pro-rusa/
Părinte, vă mulțumesc pentru răspunsuri. Eu chiar nu am intenționat niciun ton agresiv, dacă recitiți comentariile.
Să iertați tulburarea, părinte.