Cu care ispite să ne luptăm? – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne învață cu care ispite să ne luptăm.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cu care ispite să ne luptăm? – p. Spiridon Bailey

Părintele Spiridon Bailey este preot al diocezei Marii Britanii a Europei Occidentale, a Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei și slujește în Anglia și Irlanda. În acest video podcast, el aplică învățăturile Părinților Bisericii la viața modernă, făcând referire la Evanghelia citită duminică. Aici, cu noi, este părintele Spiridon.

În viața noastră, cât de ușor ne putem simți copleșiți de patimile care ne supără. Uneori oamenii privesc la multitudinea de ispite pe care le întâlnesc, sunt atât de multe, și se întreabă cum ar putea ei să lupte cu multele ispite și patimi care se ridică asupra lor. Dar în scrierile Starețului Efrem din Muntele Athos și din Arizona, el ne amintește că nu astfel trebuie să ne raportăm la acestea. Nu trebuie să ne raportăm la totalitatea ispitelor noastre și a multelor patimi ce ne afectează. El ne amintește că oricât de multe patimi ne-ar afecta, ele nu se ridica niciodată asupra noastră ca fiind mai multe, ci vin asupra noastră ca una singură. La un anumit moment, noi ne întâlnim cu o singură patimă sau ispită. Și, la orice moment dat, noi ne întâlnim cu o patimă anume, și aceea este cea cu care Dumnezeu ne cheamă să luptăm atunci.

La un moment dat, Dumnezeu ne cheamă să ne luptăm cu o anumită patimă, nu cu totalitatea ispitelor și patimilor pe care le avem. Chiar dacă viața noastră este plină de această multitudine de patimi, noi avem o singură luptă de purtat într-un anumit moment. Orice ar veni în această oră sau în această zi, acesta ar trebui să fie obiectul efortului nostru, pe asta să ne concentrăm atenția. Obiectul atenției și al efortului nostru din fiecare moment să fie acea ispită care ne vine chiar atunci. Și trebuie să ne pocăim și rezistăm la acea anume patimă care s-a ridicat ca să ne prindă și să ne ducă la cădere. Și desigur o să fie o vreme și când celelalte o să vină. Dacă în acest moment se întâmplă să fie mânia sau desfrânarea sau mândria – oricare din ele are fi -, aceasta să fie lupta noastră.

Acest lucru cere o anumită trezvie, o atenție asupra noastră, ca să începem să înțelegem felul ispitei pe care o întâlnim atunci, a recunoaște care este acea patimă anume cere trezvie. Dacă însă trăim cu anxietate legată de ce ispite ar putea veni mâine sau peste câteva ore, sau dacă ne amintim obsesiv de căderile pe care le-am avut ieri, atunci vom fi orbi față de prezent, față de ce se întâmplă chiar acum și cu ce patimi anume trebuie să ne confruntăm. Și desigur, ducem aceste lupte cu siguranța că rezistăm și ne luptăm și această luptă, această rezistență slăbește atacurile. Dumnezeu ne dă putere în timp, dacă luptăm și ne străduim, astfel încât să putem deveni biruitori. Trebuie să fim siguri că acest lucru este adevărat, că patimile vor slăbi în timp, dacă ne luptăm cu ele.

Este adevărat că tehnologia din epoca noastră este mult mai intruzivă decât a fost vreodată înainte, însă nu trebuie să ne gândim că noi suntem cumva nedreptățiți, față generațiile anterioare, din punct de vedere duhovnicesc. Dușmanul nostru, diavolul, a atacat fiecare generație dinaintea noastră cu aceleași ispite și aceleași patimi cu care noi ne luptăm acum. Fiecare generație. Demonii ne atacă în același fel în care i-au atacat pe creștini pe parcursul secolelor, inclusiv pe sfinți și pe mucenici, care au trecut cu bine de ele.

Viețile sfinților sunt cu adevărat cheia pentru a înțelege cum noi, ca și creștini putem fi învingători în aceste lupte cu care ne confruntăm în mod constant. Pentru că ei au fost luptători în același război duhovnicesc în care noi ne găsim acum. Și ar trebui să fim încurajați de acest fapt. Când ne uităm la Viețile sfinților, vedem că ei se confruntă cu aceleași ispite duhovnicești, cu aceleași patimi, aceleași lupte pe care noi le avem în epoca noastră, și în orice epocă. Există însă o diferență – confortul, facilitățile pe care tehnologia ni le-a oferit, ne-au slăbit puterile. Eroii duhovnicești ai trecutului munceau din greu, ei au întâlnit boala și moartea, ele se aflau mereu în preajmă. Ei au văzut moartea și o simțeau aproape de ei. Nu aveau deloc fantezii cu privire la ce ne oferă lumea aceasta cu adevărat. Nicio fantezie cu privire la ce poate lumea acesta să facă pentru noi. Ei cunoșteau că viața este scurtă și că presupune efort și au înțeles că puteau fi chemați de Dumnezeu să dea socoteală pentru viața lor, în orice moment.

Pe când noi, desigur, suntem încurajați să ne proiectăm într-o bătrânețe fericită, în confort, să ne pregătim pentru aceste bătrâneți fericite, la care mulți speră. Și devenim excesiv de preocupați să ne satisfacem dorințele, visele noastre. Chiar și copiii noștri, la școală sunt învățați să caute autoîmplinire, fericire personală, ei sunt învățați că aceste lucruri sunt scopurile ultime în viața omului. Și noi pierdem atâta timp căutând pur și simplu să ne distrăm, sau din contră, evitând orice ne face să ne simțim inconfortabil. Mâncarea, hainele, au devenit idoli pentru mulți oameni, și ele au fost idoli pentru oameni de-a lungul secolelor, dar acum există întregi industrii ce lucrează spre a-i convinge pe oameni că acestea ar trebui să fie scopurile lor, că ei ar trebui să intre în această idolatrie.

În epoca noastră modernă, ego-ul oamenilor a fost umflat, în mod atât individual, cât și colectiv. Cum am spus, suntem încurajați în școală să căutăm și să așteptăm constant afirmarea noastră, pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem. Ne minunăm cu toții de cât de avansate sunt tehnologia noastră, calculatoarele noastre, dispozitivele noastre, toate acestea. Și desigur că la rădăcina tuturor acestora este pierderea dragostei. Acesta este lucrul care ne face să cădem în toate modurile acestea, pierderea dragostei. În măsura în care devenim obsedați de noi înșine, lăsăm dragostea să se răcească în inimile noastre. Trebuie să ne trezim din acest somn. Dumnezeu nu ne-a dat viața ca să adunăm averi, ca să fim felicitați pentru succesele noastre în această lume. Noi avem viața ca să ne mântuim sufletul. Ca să ne mântuim sufletul. Și fără iubire, asta nu o să se întâmple. Fără iubire, sufletul nostru nu se va mântui.

Dacă lumea ne cinstește, putem să ne întrebăm – ce nevoie mai avem de aprobarea, de încuviințarea lui Dumnezeu? Sau dacă avem cinstea, prețuirea celor din jurul nostru, ego-ul nostru, conștiința noastră de sine devin oarbe față de nevoia de validare primită de la Dumnezeu. De aceea trebuie să ne amintim că nu este reușita lumească cea care are vreo însemnătate în ochii lui Dumnezeu. Și când vom muri și vom da răspuns pentru viața noastră, niciunul din aceste lucruri nu va conta.

Toate astea vor fi nisip ce ni se risipește printre degete, sau chiar pot deveni greutăți care atârnă de gâtul nostru. Pentru ca iubirea să fie hrănită înlăuntrul nostru, trebuie să ne pocăim, trebuie să ne căim pentru patimile noastre una câte una pe măsură ce apar, ce ne atacă. Și haideți să ne ținem de certitudinea că noi nu aparținem, că nu suntem ai lumii acesteia. Nici nu aparținem de ea, nici nu suntem ai lumii acesteia. Și deodată Dumnezeu ne va chema acasă, în mod neașteptat pentru mulți dintre noi. În mod neașteptat! Așa că haideți să trăim pregătindu-ne pentru ceea ce este veșnic, haideți să trăim pentru ceea ce este veșnic! Și începem prin a ne uita în inimile noastre și a recunoaște ce patimi avem. Acesta este începutul pocăinței noastre.

Desigur că cei care au dus lupta în trecut încă se roagă pentru noi. Și Hristos este lângă noi! În fiecare luptă în care intrăm, când ne străduim și încercăm să ne pocăim, Hristos este lângă noi! El este cu noi când îndurăm fiecare atac de la demoni. Și suntem încredințați că El își va aminti de fiecare rană pe care am suferit-o pentru El.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!