Ascultați un cuvânt sensibil și foarte folositor de suflet al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne arată că Dragostea este mereu răstignită.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Dragostea este mereu răstignită – p. Spiridon Bailey
Pr. Spyridon Bailey e preot al eparhiei Marii Britanii și Europei de Vest a Biserii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, slujind în Anglia și Irlanda. În acest video aplică învățăturile Părinților Bisericii în viața modernă, făcând referință la textul evanghelic duminical. Și acum, Părintele Spiridon…
Fără dragoste nu Îl putem cunoaște pe Dumnezeu. Sfântul Ioan scrie că cel ce rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el. Dragostea este o calitate esențială pentru a fi ucenic al lui Hristos. Fără dragoste nici nu putem începe a ne numi creștini. Dragostea este acel indicator esențial, acea calitate esențială a inimii, este un indicator a cine sunt creștinii. În Biserica Primară, cei din afara Bisericii puteau recunoaște această dragoste în sânul comunității creștine, în felul în care se tratau unii pe alții. Așadar trebuie să ne întrebăm: „Oare eu iubesc cu adevărat așa precum îmi poruncește Dumnezeu? Ce este această dragoste la care Dumnezeu își cheamă ucenicii?”
Iar această întrebare necesită discernământ din partea noastră. Trebuie să fim foarte atenți la cum gândim și cum înțelegem ce este dragostea. Aceasta deoarece lumea învață un fel de dragoste foarte diferit de dragostea pe care Iisus ne învață și pe care ne poruncește să o avem. Lumea ne va face să credem că dragostea este ceva foarte diferit față de dragostea pe care Dumnezeu ne poruncește să o avem. Oamenii au distorsionat însăși ideea de iubire. Au denaturat chiar ideea de iubire și au făcut aceasta pentru a o potrivi cu propriile lor dorințe.
Lumea ne va învăța că dragostea însemnă să ne împlinim pe noi înșine [e ceva ce] ne satisface propriile noastre dorințe. Adeseori conceptul de iubire e folosit drept scuză pentru a păcătui Dragostea, în ochii lumii, poate fi folosită chiar într-un fel total opus dragostei adevărate, dragostei reale. Poate fi un mijloc de a ne satisface propriul egoism, propriile dorințe. E chiar opusul dragostei adevărate. Dragostea pe care Iisus a învățat-o și pe care ne poruncește să o avem e jertfelnică, necesită ceva de la noi, are nevoie de tăgăduire de sine, de dăruire de sine. Dragostea nu este ieftină sau ușoară. Și cu siguranță nu are nimic de a face cu un sentiment de satisfacție, sau cu un sentiment de împlinire pentru noi înșine. Iar dacă căutăm aceste lucruri, dacă acestea sunt scopul, motivul [din spatele] acțiunilor noastre, atunci nu avem dragoste.
Starețul Efrem de la Muntele Athos și Arizona, învăța că dragostea nu se măsoară nici măcar prin ceea ce oferim, „nu este ceea ce dăm,” spune el, „ci cum dăm”. Gândiți-vă la banul văduvei. [Important] este cum oferim, este [vorba de] starea inimii. Acesta este lucrul de care se preocupă Dumnezeu. Aceasta va judeca Domnul. Starea inimii atunci când oferim ceva. Sfântul Apostol Pavel scrie în a doua Epistolă către Corinteni că Dumnezeu iubește omul ce dăruiește cu bucurie. Par niște cuvinte spuse ușor, din obișnuință : „Dumnezeu iubește omul ce dăruiește cu bucurie.” Dar este inima plină de milă, inima ce arde de grija altor oameni, [aceasta] este ceea caută Dumnezeu în noi, nu un om ce dăruiește cu strângere de inimă, nu o inimă rece și neiubitoare care săvârșește aceste acte de dăruire în mod mecanic ca o necesitate, o obligație, [și care] se împietrește și își dorește în taină să nu fi fost nevoită să dăruiască… [o inimă] plină de resentimente înaintea obligației de a dărui.
Chiar de ar fi să dăruim o avere mare, dacă am face aceasta fără bucurie, fără dragoste, atunci așa o jertfă nu are nicio valoare înaintea lui Dumnezeu. Nu așa ne învață lumea. Înaintea lui Dumenzeu nu este vorba de scopuri ce justifică mijloacele. Niciodată! Dacă mijloacele prin care ne atingem scopul nu sunt pline de dragoste, sfințenie și ascultare, atunci scopurile sunt lipsite de valoare. Fără valoare! Oricare ar spune lumea că sunt consecințele, nu putem dobândi lucruri sfinte prin mijloace care nu sunt sfinte. Dumnezeu judecă starea inimii.
Citim la Părinții Bisericii că sufletul care este plin de dragoste este cu adevărat o reflecție a lui Dumnezeu, sufletul nostru devine însuși chip al lui Dumnezeu când este mistuit de dragoste, când este plin de dragoste. În întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, capitolul II, citim: „Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină.” Dacă vrem să rămânem în iubirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să ne iubim fratele, să ne iubim vecinul, să ne iubim membrii familiei noastre, să ne iubim colegii de la lucru, și da… să ne iubim și vrăjmașii! Sufletul care e plin de dragoste se umple și de lumina lui Dumnezeu. Iar când inima iubește cu adevărat, cândsufletul se umple de lumina lui Dumnezeu, acea lumină strălucește apoi și în viețile altor oameni.
Noi putem deveni o lumină în întunericul altor oameni. Putem împărtăși această dragoste, această lumină a lui Dumnezeu. Și cu cât suntem mai plini de prezența lui Dumnezeu, cu atât mai mult ne apropiem de Dumnezeu. Și cu cât suntem mai plini de prezența Lui, pe atât suntem mai iluminați și cu atât mai strălucitor devine sufletul. Dar un suflet fără dragoste, un suflet ce respinge această dragoste jertfelnică pe care Dumnezeu ne poruncește să o avem, devine tot mai întunecat, devine tot mai gol. Devine mai întunecat pentru că Îl respinge pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste. Iar când respingem dragostea, Îl respingem pe Dumnezeu și pierdem orice urmă de lumină pe care El o poate sădi în noi. Sufletul nostru poate cădea în adâncimea cea mai profundă a întunericului. Aceasta este starea inimii ce refuză să iubească.
Și s-ar putea să ne fie greu, s-ar putea să ni se pară greu să iertăm, să ni se pară greu să iubim, bineînțeles, sunt momente când fiecăruia dintre noi s-ar putea să îi fie greu să iubească, dar această bunăvoință de a încerca, această bunăvoință de a încerca să iertăm la aceasta ne cheamă Dumnezeu, la aceasta Dumnezeu va răspunde cu binecuvântarea și cu harul Său. Dar inima care este închisă ca o piatră tare, care refuză dragostea, refuză și harul lui Dumnezeu, refuză binecuvântarea lui Dumnezeu. refuză transformarea din prezența harului Duhului Sfânt. Istoria omenirii, bineînțeles, și aceste vremuri moderne în care trăim, sunt pline de oameni care au încercat să schimbe lumea prin violență, cu forța. Dar singura cale prin care transformăm și cucerim inimile oamenilor este prin dragoste. Iar fără dragoste, dragoste adevărată, nu există împlinire umană care să aibă valoare adevărată sau un scop fundamental.
Nimic, nimic din ceea ce facem în viața aceasta nu are nu scop fundamental dacă nu este săvârșit din dragoste. Dragoste de Dumnezeu, mai întâi, și dragoste de aproapele. Dragostea necesită ca noi să iertăm, ca noi să devenim orbi față de paiul din ochii celorlalți. Dragostea, ne spune Sfântul Apostol Pavel în prima Epistolă către Corinteni, capitolul 13, este răbdătoare, rabdă suferința, nu caută cele ale sale, propriile sale dorințe, propriile impliniri, iar noi, care suntem creștini, știm că suntem chemați să participăm în războiul duhovnicesc, aceasta este natura vieții noastre, și dacă dorim să fim învingători în fiecare bătălie duhovnicească în care intrăm și să încheiem războiul duhovnicesc ca învingători, atunci trebuie să învățăm să iubim, trebuie să încercăm să iubim. Dar ne aducem aminte că dragostea e mereu, mereu, o dragoste răstignită, o dragoste la care Dumnezeu ne cheamă este o dragoste răstignită, este calea crucii. Necesită jertfă, iar jertfa este una costisitoare, nu este ieftină sau ușoară.
Dar Dumnezeu ne asigură, ne promite că sufletul care încearcă, caare este dispus a fi umplut cu dragoste, este cinstit cu comori cerești. Iar inima, sufletul purtător de dragoste, este cinstit cu aceste comori, atât în viața ce va să fie, dar și în viața aceasta, prin prezența lui Dumnezeu, pe măsură ce se face cunoscut inimii care iubește.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
