Biserica și alegerile – PS Petru (Pruteanu) de Caffa, p. Teologos

Ascultați o discuție foarte informativă în care PS Petru (Pruteanu) de Caffa ne vorbește despre aspecte mai puțin luate în seamă legate de comportamentul creștin la și după alegeri.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Preasfinția voastră, spuneți Împărate ceresc, vă rog frumos!

Preasfințitul Petru: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.

Introducere. Manipularea socială

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Preasfințitul Petru, părintele Petru Pruteanu. Îmi place foarte mult să-i spun părinte, pentru că este un părinte pentru noi, foarte drag, îl cunosc de foarte mult timp, e foarte cunoscut. Să nu mai intru detalii. Este în Spania și Portugalia și aș dori să vorbesc ceva cu el, să îl rog să ne vorbească pe o temă care pe mine mă doare foarte tare. I-am trimis niște materiale înainte de a face acest interviu. N-are importanță în ce condiții.

În orice caz, e vorba de niște oameni care tăindu-li-se voia și într un mod foarte evident, adică cei mai mulți oameni le-au spus acestor oameni care erau manipulați pe internet, adică prin instituția de învățământ numită internet, prin presă, să spun așa, dar întâi de toate, internet, pentru că acestor oameni li s-a tăiat voia și în general este vorba de oameni tineri, au avut niște reacții, sigur, exagerate, dar vreau să spun brutal de extreme. Ei se filmau pe sineși cum urlau pe cameră, că nu pot să accepte așa ceva, că este imposibil de acceptat, că eu plec din țară… Nu vă puteți imagina. Și asta deja nu mai este o problemă, să spun așa, socială și din cauza asta nu știu dacă are rost să vă spun – dacă dorește preasfinția sa să spunem despre ce este vorba – ci e vorba de faptul că omul este atât de sigur de bula existențială în care se află, atât de sigur de faptul că voia sa este bună, atât de încrezător în sine încât dacă această voie i se taie din varii motive și își dă seama că a fost manipulat și așa mai departe, omul ajunge la niște niște extreme. Adică ajunge la schizofrenie, ajunge la boli de nervi.

Și l-aș ruga pe preasfinția sa să vorbească puțin pe tema acesta a manipulării, a învățământului, dacă doriți, dar nu mă refer neapărat la școală aici, ci la toate aceste lucruri – la încrederea omului omului actual în sine și aceste bule cognitive de care vorbim.

Preasfințitul Petru: Da, cred că pentru a fi mai concreți, poate nu ar fi rău să conturăm contextul fără a intra sau a da de înțeles că am fi părtinitori într-un fel, pro, contra unui anumit curent politic că nu despre politică e vorba aici. Mai ales că e o chestie destul de abstractă și politica și nouă doar ni se inoculează această idee ca și cum noi am fi participanți la proces. Și să știți că atunci când se pedalează foarte mult pe o idee, ea se pedalează tocmai pentru că cei care stau în spate n-ar vrea să ne prindem noi că de fapt n-avem nicio legătură cu procesul și suntem doar niște păpuși. Deci încercarea asta de a ne face pe noi părtași la dezbateri politice și la conducere, la luare de decizii și, culmea, oamenii stau toată noaptea și privesc live numărătoarea voturilor ca nu cumva cineva să creadă că acolo s-ar fi putut admite vreun fals. Vă dați seama? Dacă abia a doua sau a treia zi, ți s-ar spune că candidatul X a luat atâtea voturi, candidatul Y a luat atâtea vulturi. A, dar de unde știu? Dar dacă au manipulat, dar dacă…?

Dar așa, ei te invită, îți dau impresia absolut falsă că tu participi la acest proces virtual, bineînțeles că acuma toate sunt virtuale. Tu participi, tu ești antrenat, totul e marcat cu breaking-news, cu lucruri din acestea ca și cum tu ai face parte din acest proces…

Părintele Teologos: Și crezi că vezi…

Preasfințitul Petru: Crezi că vezi, crezi că totul are loc în ochii tăi și atunci când ceva nu decurge după așteptările tale – a câștigat un alt candidat sau ceva s-a întâmplat diferit de cum te-ai așteptat sau cât ți s-a spus – aici intervin și manipulările pre-electorale cu tot felul de book-makeri care pun sau mizează pe unul pe altul, oamenii investesc bani în chestiunile astea. Este unul din aspecte.

Al doilea pe care l-am sesizat este faptul că importanța acelor alegeri și nu doar dacă e vorba despre state foarte mari și influente, cum ar fi America sau mai știu eu, Rusia, China sau mai știu eu ce altceva, că pe alocuri se mimează alegeri, altele nici măcar nu există. Dar nu despre asta este vorba, ci de faptul că oamenii pe lângă faptul că sunt chemați să participe, lor permanent li se inoculează ideea ca aceste alegeri sau un anumit proces politic sau orice altceva ar fi decisiv și ar fi unic în istorie.

Nimic nu e nou sub soare

Foarte mult istorici și chiar comentatori politici deseori ne avertizează „păi, asta s-a mai întâmplat și în cazul ăla și în anul cutare și în secolul cutare și cu ăla și cu ăla”… Dau exemplu pe Napoleon, pe Alexandru cel Mare adică lucruri care s-au întâmplat inclusiv 2000 de ani în urmă, cu atât mai mult poate chiar în secolul 20. Dar nu, pentru ca ei să te atragă, să te lipești de asta și nu doar să-ți dai timpul, ci să-ți dai și inima și mintea, să te dai întreg pe tine acestui proces ca să te poată manipula și să te aibă întreg în toată această lucrare, ți se inoculează că tot ce se întâmplă astăzi aici e decisiv, poate fi apocaliptic. Dacă câștigă ăsta lumea întreagă o va lua într-o direcție…

Părintele Teologos: În rai…

Preasfințitul Petru: Într-un rai pe care ei îl creează și dacă câștigă altul este iad. De fapt, o spune Sfântul Ioan Damaschin că de la întruparea Fiului lui Dumnezeu nimic nou sub soare nu este. Și toți actorii ăștia politici vin, pleacă, nu mai au ei nici forța de a-și îndeplini chiar și promisiunile posibil de împlinit, cu atât mai mult promisiunile care nici măcar nu țin de competența lor. Mă uit uneori, eu nu acord foarte mult timp mesajelor politice sau campaniilor electorale, inclusiv pentru faptul că am auzit uneori că se fac promisiuni care nu depind de acea persoană. Deci el candidează la președinția țării și promite un lucru care nu ține de președintele țării. Președintele în țara respectivă nu are astfel de competențe.

Părintele Teologos: Da. E emoțional.

Recunoașterea propriei slăbiciuni

Preasfințitul Petru: Emoțional, manipulativ și oamenii își închipuie că ei încep a se pricepe în politică. Și cu cât oamenii sunt mai convinși că ei pricep și fac asta, ei de fapt sunt niște instrumente de unică folosință o dată la patru ani și nu știu dacă e chiar plăcut pentru noi ca oameni, nemaivorbind ca și creștini ortodocși cu libertate, cu anumite studii, cu familie și cu o viață care până la urmă de mâine va fi exact la fel, nu se va schimba absolut nimic. Dar noi am fost atrași în chestiunea asta ca să participăm sentimental, emoțional. Și atunci, când lucrurile nu se întâmplă cum ne-am așteptat noi, bineînțeles, apare un fenomen foarte important de analizat și anume, incapacitatea de a recunoaște că ai fost prostit. Omul nu se poate împăca cu asta. El găsește orice explicație, orice vină.

De exemplu, eu cunosc persoane care au fost și s-au vaccinat de trei ori, odată cu asta le-au început probleme grave de sănătate pe care nu le aveau până atunci și găsesc orice explicație, se duc la tot felul de medici și caută diferite cauze și numai asta nu vor să recunoască. Nu pentru că ar fi absolut incapabil să o facă, ci le este greu să recunoască că au fost prostiți. Și omul contemporan, el chiar dacă pierde – cunosc persoane care au moștenit bani, i-au băgat în cripto-valută și nu știu ce, au pierdut sute de mii și încearcă să găsească alte soluții, dar numai nu vor să recunoască că au fost prostiți. Cum? Eu să spun asta? Ce vor zice toți ceilalți? Or pocăința începe tocmai de la asta – că tu ai fost prostit din primul moment când ai început să devii coș de gunoi pentru toți cei care îți băgau astfel de informații. Ai greșit și ai fost prostit atunci când ai început să colaborezi. Și spune Sfântul Nicodim Aghioritul că asta este o altă etapă a păcatului. Mai întâi, primești momeala și apoi, consimți cu ea. Deci ai ajuns la un consimțământ.

Părintele Teologos: Învoirea de gând.

Preasfințitul Petru: Învoirea de gând, exact și apoi, l-ai și pus în lucrare și culmea că nici nu voiai să recunoști chestiunea asta. Deci nu vorbim doar despre politică. Asta se întâmplă și economic și în jocuri…

Amăgirea duce la dezamăgire

Am întâlnit copiii care avea o anumită dinamică în anumite jocuri și la un moment dat, au pierdut. Cumva, ziceau ei că au fost trădați și imediat le-au apărut gândurile de sinucidere.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Preasfințitul Petru: Copii care trăiau ca în puf și părinții buni. Nu doar părinți avuți care să le dea ultimul model de telefon sau nu știu ce, ci și bine educați care voiau să le asigure școli bune, viitor bun cu o anumită strictețe și așa mai departe, dar le-a scăpat un element și acest element în educație el e foarte important: să nu-l lași pe om să cadă pradă pentru că îi va fi foarte greu să recunoască că a fost prostit. Păi, cum să să recunosc eu acuma în fața lumii că eu două trei luni de zile am ascultat un demagog și până la urmă l-am și votat și am îndemnat și pe alții și ori n-a câștigat, ori a câștigat și cinci ani ne-a amăgit și nu a făcut nimic? Deci pentru om e foarte greu să recunoască acest lucru.

Părintele Teologos: Smerenia e grea.

Preasfințitul Petru: Smerenia e grea, dar absolut necesară. Și ca să nu ajungi în punctul ăsta, ca să nu fii dezamăgit, trebuie să nu fie amăgit. Deci rețineți acest joc de cuvinte, că dezamăgirea vine doar după amăgire.

Cel care nu se amăgește nu se dezamăgește. Și aici intervine rolul trezviei în toate aspectele. Nu zic că nu trebuie să fim implicați în procesele politice, dar să fim implicați ca subiecte nu ca obiecte. Ca subiecți, să fim conștienți de limitele noastre, de felul în care se manipulează cu votul nostru și se creează o aparență a democrației, să ne împăcăm cu chestia asta că trăim într-o lume globalistă în care una se spune și alta se face. Facem și noi ce putem, ne implicăm cât putem, inclusiv cu rugăciunea.

Părintele Teologos: Care e foarte importantă.

Preasfințitul Petru: E foarte importantă. Da, e foarte importantă și biserica nu încetează niciodată să o facă chiar dacă nu este în acord cu agenda politică sau cu faptele celui care conduce, dar se roagă pentru înțelepțirea lui.

Părintele Teologos: Evident.

O societate coruptă

Preasfințitul Petru: Nu pentru altceva ca să-l ajute Dumnezeu să fure mai mult, nu, în niciun caz. Ne rugăm pentru înțelepțirea lui. Cuvântul „corupție”, iată în în greacă înseamnă „stricăciune”, orice fel de stricăciune. Și în latină, „coruptio” înseamnă o stricare, o stricare a minții, a inimii, o stricare de sistem, un virus și o boală care a intrat în sufletul omului și de acolo intervin toate celelalte. A fi corupt nu înseamnă doar a fura bani, ci în primul rând înseamnă a fi stricat tu la minte și a-i face și pe alții părtași la stricăciunea ta.

Și din punctul ăsta de vedere, avem o societate coruptă pentru că corupția a început de la Adam și Eva. Și toate celelalte sunt doar diferite forme mai mult sau mai puțin evidente și înțelese de noi ale aceluiași fenomen al stricăciunii. „Pe Cel ce privește din stricăciune viața mea”, cântăm noi la începutul Liturghiei. Deci când venim la Liturghie și cântăm Psalmul 102, primul antifon, noi ne adresăm lui Dumnezeu – pe Cel care izbăvește de corupție viața mea, de orice fel de corupție: a minții, a sufletului, a buzunarului, a contului bancar, a patronului, a orice pe cel ce izbăvește de corupție viața mea. Pe Cel ce izbăvește de corupție, de stricăciunea viața mea. Asta înseamnă.

Și sper ca oamenii în primul rând să devină mai treji și să-și înțeleagă limitele lor ca votanți, nu neapărat popor.

Poporul are puterea

Părintele Teologos: Da, da, că poporul e puterea…

Preasfințitul Petru: Ca demos de unde vine „democrația” și să participe pe cu mintea și inima s-o lase pentru Dumnezeu. Să nu pună multă inimă în treaba asta. Inima s-o lase pentru soție, pentru soț, pentru copii și mai ales, pentru Dumnezeu. Să nu pună ei multă emoții, sentiment acolo că, mă iertați, dar ceilalți nu știu dacă au prea multe sentimente și emoții față de noi. Nu-i judecăm. Printre ei sunt și oameni buni care și ei s-au corupt tocmai intrând în sistemul ăsta sau alții nici nu sunt admiși dacă văd că pun prea multă inima acolo. Ei cer ca noi să ne dăm inima. Ei pun acolo doar minte, interese, calcule și așa mai departe.

Părintele Teologos: Apropo de asta, este și cealaltă extremă în care oamenii spun că nu contează, totul e vândut, totul e pierdut și așa mai departe, de ce să mă implic în viața de zi cu zi și nu mai votează, dar nu numai că nu mai votează, ci nu se mai implică în viața de zi cu zi. Și pentru mine asta e o mare durere pentru că dacă nu se implică omul credincios, nu se implică omul cât de cât e incorupt, incoruptibil, se implică ăilalți. 

Preasfințitul Petru: Și aici funcționează jocul diavolesc despre care vorbesc Sfinții Părinți că e ca o sabie cu două tăișuri. Pentru unii, diavolul se prezintă ca cel atotputernic care stăpânește totul, poate totul și dacă vrei și tu să trăiești bine, trebuie să te închini lui, că oricum totul depinde de el. Asta e o extremă și cealaltă extremă este când diavolul spune că „Dar eu nici nu exist, răul e o chestiune așa abstractă, nu există, domnule. Ai văzut tu diavoli așa să-i vezi tu cu ochii tăi, să dai mâna cu el sau…? Nu există, domnule. Nu nu e nimic. Totul e așa o întâmplare, mai știu eu ce altceva”.  Se găsesc tot felul de explicații.

Deci noi trebuie să evităm ambele extreme că ambele sunt diabolice și nu noi am inventat realitatea aceasta sau suntem unicii pe pământ. Nu este nimic nou sub soare și alegerile din nicio țară nu sunt un fenomen absolut unic de care depinde soarta planetei…  Oare nu depinde soarta planetei de Hristos, de Dumnezeu, Cel care a făcut cerul și pământul? Oare nu vedem noi cum în ochii noștri tot felul de politicieni își fixează agende și apoi, le tot amână că nu le-a reușit planul așa cum au vrut ei? Ei care au toate pârghiile și stăpânesc totul și adoptă orice lege pe care o vor.

Părintele Teologos: Sunt puterea în stat.

Preasfințitul Petru: Da, sunt puterea în stat. Vedem că lucrurile nu le merg așa cum și-au propus ei și Dumnezeu le strică planurile. Și noi la fel trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne strice planurile înainte ca planurile să ne strice pe noi. Și Dumnezeu să strice planurile oricărui puternic al lumii acesteia înainte ca acel plan să-l strice pe el și să strice o națiune sau o țară întreagă. Deci noi ne rugăm ca să se strice planurile diabolice, iar tot ceea ce este bun în planurile omenești și este cumva în acord cu Evanghelia, să dea Dumnezeu să crească, să înflorească, să rodească, că Dumnezeu l-a pus pe fiecare – pe unul conducător, pe altul cu arma, pe altul cu cartea, pe altul cu ciocanul, pe altul cu coasa. Fiecare să-și facă treaba lui și împreună toți să să ajungem la o unitate.

Deci să nu disperăm. Să nu ne lăsăm manipulați de felul acesta de a participa obsesiv așa, că uite toți participăm live, acuma avem transmisiune direct de la fața locului ca și ca și cum chiar ai putea să participi și să influențezi acel proces. Ori prin asta tocmai trebuie să înțelegem că înseamnă că nu participăm deloc și doar ni se creează o impresie falsă și noi trebuie să refuzăm tot ceea ce este fals.

Părintele Teologos: Eu cred că noi într-adevăr putem să participăm la asta, dar, sigur, putem să participăm prin vot, evident…

Preasfințitul Petru: Participăm prin vot și vedem că fiecare vot până la urmă contează…

Părintele Teologos: Putem să participăm prin virtutea noastră, prin rugăciunea noastră. Cred că acolo ar trebui omul să se concentreze mai mult.

Preasfințitul Petru: Da. Și până la urmă degeaba votezi un primar care promite că va face curățenie în oraș, când tu continui să arunci hârtii și să nu-ți faci curat în fața porții tale, în fața ușii tale. Deci a participa la procesul acesta democratic și a te implica cumva înseamnă a fi subiect nu doar obiect.

Părintele Teologos: Evident.

Preasfințitul Petru: Și noi cu toții participăm și punem umărul la ceea ce vrea să facă primarul sau președintele sau…

Părintele Teologos: Și vreme de 4 ani, nu…

Responsabilitatea votului

Preasfințitul Petru: Exact. Pentru că altfel nu funcționează lucrurile și vedem că în alte societăți mai dezvoltate, lucrurile astea funcționează de o altă manieră tocmai pentru că legătura dintre cel care conduce și cel care este condus nu se limitează la campania electorală. În orice moment cel care a fost votat dă răspuns votanților și în orice moment votantul îi poate cere celui pe care l-a votat o anumită dare de seamă.

Părintele Teologos: Sigur. Responsabilitate.

Preasfințitul Petru: Din acest punct de vedere dacă nu vom fi o turmă mută și oarbă care doar votează, ci care știe să își ceară drepturile, să își ceară drepturi reale, realiste și cu adevărat esențiale…

Părintele Teologos: Concrete.

Preasfințitul Petru: Da. Concrete, da. Atunci, eu cred că ceilalți – cei care au fost votați – ei ar trebui să se teamă de noi că noi i-am dus acolo, noi l-am pus în scaun.

Părintele Teologos: Păi, de fapt, asta-i democrația. 

Preasfințitul Petru: Asta-i democrația.

Rolul Bisericii în societate

Părintele Teologos: În clipa în care conducătorul se teme de conduși. Ei, cred că aici Biserica are un rol esențial, dar nu ca să spună oamenilor „votați-l pe ăla!”, pentru că întâi de toate oamenii sunt maturi, ci Biserica are un rol esențial ca să le lumineze mintea și celor care sunt votați și votanților. Nu credeți că asta este politica Bisericii? Cred că cu asta trebuie să se ocupe Biserica: cu creșterea virtuții și cu creșterea conștiinței civice a oamenilor. Nu credeți că ar trebui oamenii să fie scoși puțin afară din găoacea în care se refugiază?

Preasfințitul Petru: Văzusem zilele trecute un citat și sunt de acord așa la modul general cu el. Biserica trebuie să vorbească despre puterea dreptății, dar nu despre dreptatea puterii. Deci noi vorbim despre lucruri care nu se schimbă, despre adevăruri veșnice, noi aducem lumină și lumina ea însăși clarifică totul. Asta va fi și la Judecata de apoi. Va veni Hristos în toată slava Sa și într-o clipită totul se va face clar: cine e cu El și cine este împotriva Lui, cine este compatibil și cine este incompatibil. Nu se vor scoate dosarele și vor citi ăștia și vor da mandate de arest, de nu știu ce.

Părintele Teologos: Deci Judecata finală nu este cum e la tribunal.

Preasfințitul Petru: Bineînțeles că nu. Și Biserica ca prezență a lui Hristos în lume trebuie să fie această lumină care să vorbească despre principii, valori, criterii și apoi, fiecare om prin prisma a ceea ce el poate să măsoare – uite că ăsta se pare că corespunde mai mult cu ceea ce ne învață pe noi Biserica. Fără ca biserica să dea nume, nici direct, nici în direct chiar, ci să vorbească despre lumină și lumina va scoate la iveală totul.

Pe de altă parte, Biserica nu poate să fie părtașă la vreo conducere trecătoare, ci să  le dea de înțeles inclusiv politicienilor că voi veniți și plecați, noi rămânem. Nu eu ca Episcop rămân că așa mi-e statutul și, uite, sunt pe viață. Ci pentru că porțile iadului nu pot birui Biserica indiferent cât de mult voi v-ați folosi de ea sau vreți să o combateți sau să o puneți în slujba voastră și așa mai departe. Dacă voi vreți să raiul, intrați în Biserică prin porțile raiului.

Dacă voi sunteți cu puterile întunericului, să știți că mulți alții au fost înaintea voastră și nimeni n-a biruit-o. Este promisiunea și făgăduința lui Hristos că porțile iadului nu o vor putea birui. Da. Deci mai degrabă vorbim despre lucruri din acestea cu adevărat care țin de veșnicie și apoi, desigur, inclusiv un preot, un Episcop poate merge la vot și trebuie să meargă.

Părintele Teologos: Evident.

Preasfințitul Petru: Da.

Părintele Teologos: Deci pe primul plan totdeauna este virtutea și abia pe planul următor sunt razele acestei virtuți care se văd în diferitele decizii…

Preasfințitul Petru: Da, până la urmă nu putem aștepta conducătorii ideali. Cei care se prezintă pe sine sau sunt prezentați ca ideali trebuie să ne dăm seama că acolo e un fals.

Părintele Teologos: Evident.

Preasfințitul Petru: Noi trebuie să avem așteptări realiste de la ei, reieșind dintr-un context geo-politic. Dau un exemplu foarte simplu și banal, poate. Închipuiți-vă că vine un candidat la președinția României care spune cum a mai spus și altcineva că dacă ajung eu președinte în 24 de ore opresc războiul de Ucraina. Înțeleg că foarte mulți români, poate chiar toți, ar vrea ca acest război să se termine. Toată lumea vrea asta. Dar oare este realist? Poate cineva să promită așa ceva? Dar el știind că există oameni care ar putea să creadă așa ceva, el va primi voturile credulilor care nu înțeleg că nu depinde nici măcar de președintele unor țări mult mai mari, soarta războiului din Ucraina sau din Palestina sau mai știu din altă parte și cu atât mai puțin de președintele României sau al Republicii Moldova sau altei țări. Deci să fim realiști și să ne informăm într-un mod critic, echilibrat, studiind mai multe surse și să nu ne lăsăm manipulați. Deci acolo unde o singură idee se repetă și cumva este indusă așa și ți se lipește de minte, să știi că acolo se vinde pisica moartă.

Părintele Teologos: Și dincolo de asta, dincolo de aceste idei emoționale, cred că mai rău este promovarea păcatului frontal. Adică în clipa în care se promovează lgbt, în clipa care se promovează lucruri de genul ăsta, acolo clar trebuie să ne opunem.

Lupta cu păcatul din societate

Preasfințitul Petru: Cred că un ortodox cu conștiința curată din start ar trebui să scoată din lista posibilelor opțiuni oameni care propagă așa ceva, pentru că avem iarăși cuvântul Evangheliei: nu poate pomul rău să aducă roade bune și nici pomul bun nu aduce roade rele. Deci noi trebuie să știm ce semănăm și tot nu avem siguranță că chiar vom culege ceea ce ne dorim. Dar când din start semeni spini și mărăcini, nu vei culege de acolo struguri.

Părintele Teologos: Adică dacă sistemul de valori este frontal păcătos – cu avort, cu lgbt și cu toate celelalte, evident că nu o să iasă bine.

Preasfințitul Petru: Eu cred că ar trebui să ne uităm mai în adânc și la cei care nu vorbesc despre asta și să-i întrebăm „uite, da, sunt gata să-mi dau votul meu, dar te rog să te expui asupra problemelor astea că am văzut că taci.” Ce se ascunde în tăcerea asta? Alții vorbesc și s-ar putea ca ăia care vorbesc deschis să nu fie atât de periculoși ca cei care preferă să tacă pur și simplu. Noi ar trebui mai degrabă să ne orientăm spre cei care spun clar că „domnule, atât cât va depinde de mine – înțelegem că nici România nu e un stat absolut liber și suveran 100% – dar atât cât va depinde de mine, nu voi admite așa ceva, promit asta în fața tuturor”.

Și atunci există o speranță cât de cât. Nu e garanție nici pe departe, dar este o speranță și cred că noi ar trebui prin prisma asta să ne orientăm în procesele care până la urmă fac parte din viața noastră, dar care nu sunt determinante, nu ele ne asigură viitorul, ci ele sunt o formă de a ne trăi prezentul și prezentul acesta nu trebuie să fie ca un fel de „trăiește-ți clipa”, ci mai degrabă după proverbul bătrânesc „cum îți vei așterne, așa vei dormi”. Și iată, să încercăm să așternem ceva frumos și sănătos și pentru viitorul și generațiile care așteaptă de la noi, cei cu drept de vot, să clădim ceva sănătos.

Perspectivă asupra viitorului

Părintele Teologos: Apropo de asta, cum vedeți viitorul?

Preasfințitul Petru: Optimist. Spunea un preot, zice „eu sunt realist și de asta cred în minuni”. Omul realist crede în minuni pentru că el vede că se întâmplă minuni în jurul lui. Doar cel care nu este realist nu crede minuni. Eu cred că Dumnezeu este stăpânul cerului și al pământului. Nu ignor, nu neglijez faptul că sunt o grămadă de forțe văzute și nevăzute care încearcă să întoarcă lucrurile, să le sucească și, bineînțeles, vor fi și acei trei ani și jumătate de domnie a lui antihrist și așa mai departe. Dar să nu se întâmple cu noi ca în istoria aia cu vine lupul, vine lupul, vine lupul și când va veni lupul deja nimeni nu ne va mai crede.

Îndemnuri

Să avem trezvie în chestia asta pentru că, cum spuneam și mai devreme, diavolul lucrează cu două extreme. El ori ne spune că deja a venit, deja totul el controlează, nu mai e nicio șansă, deci totul e pierdut sau să spună că nu va fi niciodată nimic, domnule, stai, bucură-te de viață, liniștește-te, stai relaxat, totul e bine. Deci adevărul e la mijloc și tocmai prin asta ortodoxia este, să spunem așa, un pic complicată pentru că te obligă să mergi pe muchie de cuțit, te obligă să fii treaz, să nu cazi în extreme. Atunci când cazi în extreme s-ar putea să-ți amorțească umărul, dar cel puțin ești culcat pe el și stai așa sau pe umărul stâng, pe partea stângă.

Dar să stai drept, asta este ortodoxia. Și pe de-o parte, înțelegem că nu e totul pierdut, dar vor veni și vremuri grele, trebuie să fim pregătiți. Dar aici aș spune încă o chestie, cred că e importantă. Nu e suficient ba chiar de multe ori ne încurcă să fim informați doar și nu formați. Eu cred că cuvântul spus de Mântuitorul în Evanghelie – „nu vă îngrijiți ce veți spune în acea vreme când veți fi duși în sinagogi” și așa „în fața stăpânitorilor,că Duhul Sfânt vă va da vouă ce să spuneți”, eu cred că acest lucru este valabil și pentru noi și în toate ipostazele vieții. Cel care va fi format, care va fi al lui Hristos, Hristos îi va da Duhul Sfânt și el va ști ce să primească, ce să nu primească, unde este antihristul, unde nu este antihristul, este un fals-antihrist doar pentru a te speria și a te deznădăjdui sau a pierde lupta. Cum spunea un mare strateg: mulți au pierdut războiul când erau foarte aproape de victorie, dar nu și-au putut măsura puterile, s-au deznădăjduit, au crezut că dușmanul este mult mai puternic și au cedat. De fapt, ei erau în avantaj și le mai lipsea foarte puțin.

Iată, noi cu credința asta mai ales că știm că biruitorul nu e omul. Pe prescură scrie cine este biruitorul: Iisus Hristos. NIKA. Cu El ne împărtășim. El este biruitorul. El este stăpânul. Iată, împărtășindu-ne cu biruitorul devenim și noi co-biruitori, părtași la biruința Lui. Devenim părtași la biruința lui care este biruința totală asupra morții, asupra păcatului.

Deci să ne orientăm într-un mod pozitiv pentru că toate discursurile astea alarmiste nu sunt în duhul ortodoxiei. Și nu există niciun părinte contemporan sau mai vechi, fie de Muntele Athos, fie din alte părți ale lumii ortodoxe care să fi fost alarmist.

Credem în profeții?

Părintele Teologos: Și mai ales văd că chiar și profețiile care se referă la antihrist și așa mai departe, care sunt valide nu generează tulburare, nu generează alarma…

Preasfințitul Petru: Păi, nu, aduc pace. Trebuie să aducă pace. Atunci când aduce alarmă, ori tu nu ai înțeles-o și nu ești capabil să primești profeția, ori este falsă pentru că profeția este cuvântul lui Dumnezeu. Noi spunem în Crez „și întru Duhul Sfânt Care a grăit prin proroci”. Deci dacă Duhul Sfânt grăiește prin proroci – și ăia vechi și ăștia noi – păi, trebuie să aducă pace.

Părintele Teologos: Și mângâiere. Duhul Sfânt Mângâietorul.

Preasfințitul Petru: Da, este Mângâietorul. Și în Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare, băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Deci trebuie să aducă bucuria că ai înțeles Adevărul, ești pe calea cea dreaptă, nu îți aduce tulburare. Numai duhul lui antihrist, ăla îți aduce tulburare.

Părintele Teologos: Și de fapt, Apocalipsa, cartea Apocalipsei este cartea victoriei Mielului în istorie.

Preasfințitul Petru: Exact.

Părintele Teologos: Nu e cartea baubaului și…

Preasfințitul Petru: Bineînțeles. Din păcate trăim o schizofrenie chiar la nivelul gândirii și trăirii ortodoxe unde, de exemplu, cineva care vrea să restaureze o tradiție veche a Bisericii este numit inovator, protestant. Iar cel care ține o tradiție apărută 20, 30 sau chiar și 100 de ani în urmă se consideră pe sine tradiționalist și ieșind în internet și nu știu pe unde, el atrage masele că uite, ăsta ne-a schimbat și ne face, e ecumenist, e nu știu ce. Îl precede pe antihrist, vrea să strice credința și așa mai departe.Fără să înțeleagă că el propagă și continuă o idee care a apărut în mod greșit și niciodată nu s-a raportat și nu și-a verificat cumva credința pe baza surselor și a izvoarelor tradiției.

Părintele Teologos: A Sfinților Părinți.

Preasfințitul Petru: A Sfinților Părinți. Exact. Și el crede că el e tradiționalistul, când de fapt el este inovatorul.

Părintele Teologos: Evident.

Tradiția Bisericii

Preasfințitul Petru: Da. A fi fidel față de Luther nu înseamnă a fi fidel față de Tradiția Sfinților Părinți. Da, e și asta o tradiție de 500 de ani, dar nu e tradiția apostolică. Și crezând că tu ții tradiția strămoșilor tăi și nu știu ce, de fapt, tu propagi o inovație, care este o greșeală, o abatere. Și observăm lucrul ăsta în tot felul și în tot chipul. Când iese un Ierarh, un Patriarh sau nu știu ce și încearcă să spună un cuvânt de mângâiere, de liniștire a păstoriților – „măi, oameni buni, stați liniștiți, nu vă agitați”. „Aha, vrea să ne amăgească, să ne fure”, nu știu ce, când de fapt el deja este furat. Și neîncrederea asta patologică față de păstor, față de medic. Păi, dacă te duci la medic și din start crezi că ăsta vrea să te omoare, de ce te duci la el și îi mai dai și bani? Sau ți-i ia Asigurarea, nu contează, oricum îți ia bani pentru asta.

Deci trebuie să fim un pic mai destupați la minte, să studiem, să cercetăm Tradiția Bisericii și să ne așezăm cu ajutorul duhovnicului pe o linie de echilibru de discernământ. Nu degeaba spun mulți Sfinți Părinți că discernământul e cea mai mare virtute.

Părintele Teologos: Așa este.

Preasfințitul Petru: Degeaba le ai pe celelalte dacă nu ai discernământ. Și atunci, toate lucrurile vor merge și vor dispărea și scandalurile astea pro – contra Creta, împărtășire deasă – împărtășire rară, ascultam – nu ascultăm de ierarh, ne vaccinăm – nu ne vaccinăm, primim carduri – nu primim, votăm – nu votăm și așa mai departe. Duhul Sfânt ne va lumina pe fiecare și vom înțelege că până la urmă unitatea între noi și dragostea este mult superioară și nu ar trebui să fie condiționată de toate aceste poziții mai mult sau mai puțin diferite între noi și care nu ne diferențiază în fața lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Evident.

Preasfințitul Petru: Ci doar aduce mai multă frumusețe prin diversitatea ei. Deci principiul acesta unitate în diversitate nu e un principiu ecumenist. Ecumeniștii îl folosesc greșit pentru că acolo nu este unitate în diversitate, ci este o diversitate fără unitate.

Părintele Teologos: Evident. O separare între poziții…

Preasfințitul Petru: Fără a fi uniți nici măcar în ceea ce este esențial, ci pur și simplu acceptarea tuturor așa cum suntem și acoperirea tuturor diferențelor fără a fi uniți în Hristos și în Biserică, în Crez, în tot ceea ce este esențial. Până când unii au ajuns să spună că nu-i adevărat că scriptura ar condamna lgbt și așa mai departe. Păi, dacă nici măcar lucrul ăsta nu este evident pentru tine, atunci nu poate să fie vorba despre nicio unitate în diversitate și așa mai departe. În rest, dacă suntem toți fiii ai aceleași Biserici, apoi ar trebui să ne acceptăm inclusiv cu păreri ușor diferite pentru că asta îmbogățește Biserica. Așa s-au creat atâtea lucrări ale Sfinților Părinți, așa s-a compus imnografia care e diferită – la Ierusalim, e într-un fel, la Constantinopol, e în alt fel, în Athos, e în alt fel…

Părintele Teologos: În Alexandria, alt fel…

Preasfințitul Petru: Da și cu toate acestea Biserica le-a filtrat și a scos tot ce e mai bun din toate astea. Deci să nu fim rigizi în lucrurile astea pentru că spune și scriptura: Tatăl meu lucrează și eu până acum lucrez. Deci duhul acesta viu al Bisericii el continuă să lucreze, să creeze forme noi de de expresie teologică, de imnografie, de multe alte lucruri. Vedem că și arta Bisericii se dezvoltă, catedralele actuale nu sunt ca vechile catedrale, dar prin asta nu sunt mai urâte sau mai puțin ortodoxe, ci aduc tot felul de elemente noi care devin și mai utile din punct de vedere practic, dar și mai frumoase. Pentru că se vede în catedrala din București, de exemplu, vezi și elemente din Ierusalim, din Bizanț, din Athos, din mănăstirile românești. Poate ceva elemente chiar și din Rusia și din Sicilia cândva ortodoxă… și așa mai departe. Deci haideți să nu devenim atât de rigizi și să credem că ortodoxia se reduce la tradiția satului meu.

Părintele Teologos: Da, și eu cred că de fapt, asta este principiul protestanților. Adică Biserica este biserica mea și eu fac biserica mea după cum îmi puiază mie mintea…

Preasfințitul Petru: Păi, aici o să spun un secret așa care s-ar putea să-i dezamăgească pe foarte mulți. Observ că cei care se consideră pe ei tradiționaliști și fundamentaliști și nu știu ce, ei luptă împotriva catolicilor și protestanților cu argumente și mentalitate catolică și protestantă.

Părintele Teologos: Se fac pe sineși papă.

Preasfințitul Petru: Da. Deci ei nici nu au un alt instrumentariu și o altă abordare mai de sus a vulturului care se uită de sus. Deci eu sunt rața din băltoaca asta și tu ești gâsca din băltoaca cealaltă și ne murdărim unul pe altul și ne credem unul mai tare decât celălalt. Deci ortodoxia este teologia vulturului, a lui Ioan Teologul. Deci numai așa ne putem distanța de tot ceea ce este lumesc și ridicol pe alocuri, ca să vedem totul de la înălțime și să putem să ne avântăm și noi spre cele înalte. Ortodoxia nu este despre a face aici o societate fericită, ci de a ne folosi de tot ce ne-a lăsat Dumnezeu pentru a ne înălța. Să folosim lumea de aici ca o trambulină spre Împărăția lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Și atunci, ca și efect secundar, vom avea și fericire….

Preasfințitul Petru: Bineînțeles, da. Dar să nu ne împiedicăm de trambulină și să cădem cu nasul în noroi și să ne pară că am descoperit fericirea. Deci cam așa.

Părintele Teologos: evident. Mulțumim tare mult! Deci oameni buni, e simplu. Ca să știți pe cine să votați trebuie, să fiți sfinți, trebuie să aveți măsură duhovnicească. Știu că nu vă convine, dar acesta e adevărul. Mulțumim tare mult!

Preasfințitul Petru: Să ne ajute Dumnezeu! Și chiar vă rog să nu o luați ca pe un discurs politic. Este mai degrabă un discurs anti-politic pentru că e bazat pe Evanghelie, iar ierarhului, episcopului la hirotonie nu i se pune pe cap Constituția țării sau programul politic al cuiva sau imnul național sau mai știu de ce altceva. Ci i se pune pe cap Evanghelia și el toată viața trebuie să predice Evanghelia și să analizeze lucrurile din perspectiva Evangheliei. Dar până la urmă, asta nu e valabil doar pentru episcopi, ci și pentru orice credincios. Să ne măsurăm cu Evanghelia!

Părintele Teologos: Amin.

Preasfințitul Petru: Doamne ajută!

Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați