Ascultați un scurt cuvânt duhovnicesc al lui Gheronda Partenie Aghiopavlitul care ne vorbește pe scurt și cu puțintel umor despre o experiență supranaturală legată de contactul cu televizorul.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Balerina – Gheronda Partenie
– Și mintea se vatămă încetișor, pentru că ești încontinuu cu telefonul.
– Să vă povestesc ce mi s-a întâmplat când am fost la Tesalonic. În anul 1980, de Paște…. ….cam pe atunci….
– Ce vârstă aveam? 80 de ani?
– Nu s-a întâmplat atât de demult, în 2000.
– Da, bine! Nici nu aveam 80 de ani, …atunci când am făcut peritonita… – Prin anul 2000 și ceva…. – Da, în orice caz! Eu făcusem peritonită. Mă pregăteam, aveam slujbe de Paște, în Săptămâna Luminată, aveam liturghii încontinuu, în Sâmbăta Mare, de Paște, de miercuri, joi, aveam slujbe, în fiecare zi, mă pregăteam să slujesc. La 12 noaptea mă ia o durere de stomac, creștea încet-încet până m-a înțepenit. Nu puteam să cobor. M-au întrebat părinții ce am și le-am spus că am dureri mari. Au chemat un doctor din Karea, m-a consultat și mi-a spus că am peritonită. De urgență la spital! M-au luat cu o barcă din port.
Am mers la Salonic, m-au consultat de dimineață și au spus că sunt de operație. Două, trei ore a durat operația. Nu înțelegeam de ce a durat atâta pentru o mică tăietură. Doctorul mi-a spus: „A fost atât de delicată situația încât cred că numai Dumnezeu și Maica Domnului v-au păzit doar ce s-a spart peritoneul, trebuia să se împrăștie lichidul în corp, în stomac, dar Dumnezeu a făcut o minune și lichidul nu s-a împrăștiat. Trebuie multă atenție, nu cumva să se întâmple ceva și să se infecteze acolo. Era în pericol viața dumneavoastră. Dacă s-ar fi împrăștiat acel lichid, nu mai puteam face nimic.”
Și am mers la spital de vineri până duminică. Stăteam în pat. Nu mâncasem absolut nimic vreme de trei zile. O asistentă îmi uda buzele cu un tampon de bumbac. Duminică dimineață mi-a spus Părintele Mitrofan ?? „Noi mergem jos să ne luăm un suc.” Și au dat drumul unui televizor, care se afla suspendat acolo. Aveau un sistem [o telecomandă] cu care îl porneau. Mi-au pus să ascult liturghia. ? Eu stăteam nemișcat, nu mă puteam urni din loc. Îmi aduc aminte că slujea fericitul întru pomenire Arhiepiscop Hristodulos la Catedrala mitropolitană din Atena. Era o slujbă în cinstea Sf. Grigorie al V-lea. Și a predicat frumos. Foarte frumoasă predică. M-am bucurat nespus.
Și doar ce s-a terminat slujba, a apărut pe ecran o scenă de balet. Era o fețită zurbagie acolo, [care cânta] atât de mică. Însă se mișca încontinuu. Dansa pe ritmul muzicii, avea lângă ea o profesoară. Și lumea de pe lume era în sală. Băteau din palme și se distrau. Ea făcea un spectacol de toată frumusețea: fugea încolo și-ncoace, se mișca într-un ritm amețitor. Și eu, nepriceputul, să stau și să mă uit! Nu știam cum să închid televizorul. Însă aș fi putut să nu mă uit, să-mi pun cerșeaful pe în cap. Însă, uite! M-a ispitit și pe mine! Când s-a terminat spectacolul cu fetița, au apărut pe ecran tot felul de reclame, printre care și „Hristos a înviat!”, scris cu litere de culoare roșie! A venit apoi părintele Mitrofan și i-am spus: „Te rog să închizi televizorul și să nu-l mai deschizi altă dată! Nu vreau să mă mai uit niciodată la televizor!”
Luni dimineață eram mai bine, m-am sculat, am făcut câțiva pași – deja eram la metoc. Apoi m-am sculat și am luat metanierul meu ca să fac rugăciunea lui Iisus, ca de obicei. Să fac siragul de metanii clasic. Când spun rugăciunea, obișnuiesc să închid ochii, pentru că suntem distrași de ceea ce vedem. Atunci când închizi ochii ești mai concentrat. Și spun: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” Numai bine ce am început să fac rugăciunea, văd acea fetiță zurbagie în fața mea. Și a început să se miște-n toate felurile, ridica picioarele, ca un titirez… „Maica Domnului, ce rău mai e și ăsta?” Apoi m-am liniștit un pic și am uitat. Mi-am zis: „Așa să pățesc pentru că nu am fost atent. Trebuie să fiu mai atent!”
Seara, stau iarăsi la rugăciune, erau și părinții acolo, iau metanierul și încep rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Iar apare deodată acea fetiță în fața mea. Era diavolul. Și începe să danseze, să zburde și să alerge… „Doamne Iisuse Hristoase! Maica Domnului, ajută-mă!” ?? Noaptea, mă trezesc și pățesc la fel. Ai încurcat-o! – îmi spun. „Maica Domnului, te rog alung-o de la mine! O să-mi pierd mințile. Maica Domnului, ajută-mă! Eu sunt de vină! Dacă eram mai atent nu cădeam în capcană. Maica Domnului!” Și peste două zile …?
Vreau să vă spun câtă atenție trebuie să avem! Zici că ești atent, însă nu e astfel! Trebuie multă atenție! Să fim foarte aspri cu noi înșine!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
