Astrofizician pune o întrebare dificilă – un răspuns minunat!

Ascultați un răspuns minunat dat de către un celebru matematician creștin – John Lennox – unui celebru astrofizician – Neil deGrasse Tyson – care pune o întrebare dificilă pentru un creștin. Despre ce este vorba? Urmăriți acest material pentru a afla!

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Astrofizician pune o întrebare dificilă – un răspuns minunat!

Jaiden Forrest: Acum câțiva ani, Neil DeGrasse Tyson a fost întrebat despre Dumnezeu într-un interviu la CBS. În răspunsul său, el a provocat intervievatorul cu una dintre cele mai dificile întrebări pentru creștini.

– Crezi în Dumnezeu?

– Eu?

– În Creatorul?

– Cu cât mă uit mai mult la Univers, cu atât sunt mai puțin convins că se întâmplă ceva foarte favorabil. Dacă ideea ta despre un Creator este a unei ființe atotputernice și atotbune, asta nu este o pereche neobișnuită de puteri prin care poți descrie un Creator – atotputernic și atotbun. Iar eu mă uit la dezastrele care afectează pământul și viața pe pământ: vulcani, uragane, tornade, cutremure, boli, epidemii, malformații congenitale. Dacă te uiți la această listă cum viața este făcută nefericită pe pământ prin cauze naturale, eu mă întreb: Cum să faci față la toate acestea? Dar dacă ai unele evidențe bune, spune-le…

Jaiden Forrest: Intervievatorul nu a răspuns provocării. Dar în continuare vă voi arăta un discurs al lui John Lennox, în care abordează problema răului natural și oferă o argumentație pentru cazurile de care vorbea Neil DeGrasse Tyson. Voi lăsa discursul să se desfășoare și apoi o să-mi spun propriile gânduri despre el. Să-l ascultăm:

John Lennox: Încerc să fiu sensibil și să nu vă insult, doamnelor și domnilor, prin a vă oferi răspunsuri simpliste universale la această întrebare. Ceea ce voi încerca să fac este să vă împărtășesc ceea ce mie mi se pare util ca o cale de a înțelege asta și care pare a avea o logică. Nu m-am putut abține să mă gândesc la Richard Dawkins când vorbește despre natura supremă a realității în această direcție. Când el spune că acest univers este exact așa cum te-ai aștepta să fie. Într-un univers de foțe fizice oarbe și replicare genetică, unii oameni vor fi răniți, alții vor avea noroc și nu veți găsi nicio rimă sau motiv în ea sau vreo dreptate.

„Universul pe care îl observăm”, scrie Dawkins, „are exact proprietățile pe care ne-am aștepta să le aibă dacă, la bază, nu există niciun plan, niciun scop, niciun rău și niciun bine, nimic, decât o nemiloasă nepăsare oarbă. ADN-ul nici nu știe și nici nu-i pasă. ADN-ul doar există. Iar noi dansăm pe muzica lui.” Am menționat asta lui Richard Dawkins în mod public de mai multe ori, dar el nu a retractat niciodată. Și, doamnelor și domnilor, trebuie să înfruntăm această analiză pentru că este din ce în ce mai răspândită în mediul academic. Ascultați cu atenție ce spune: „Nu există bine, nu există rău.” Dar, în același timp, nu îl auzim pe Richard Dawkins plângându-se că „Dumnezeu este rău”? Ba da, l-am auzit. Dar dacă nu există bine și rău, atunci această afirmație este lipsită de sens. Acest lucru este extrem de important.

Știu că este o discuție teoretică, dar este importantă. Consecința logică a poziției lui Dawkins este desființarea categoriilor de bine și rău. Totuși, dacă faci asta, doamnelor și domnilor, este inutil să vorbești despre Dumnezeu ca fiind rău sau despre lume ca fiind rea, deoarece spui că binele și răul nu există. Acum, motivul pentru care Dawkins continuă să vorbească despre rău este că, la fel ca și noi, descoperă că suntem ființe morale. Indiferent dacă credem în Dumnezeu sau nu, avem o sensibilitate față de bine și rău, dreptate și nedreptate. Indiferent dacă suntem atei sau nu, vedem actele de cruzime de la Auchwitz și spunem că sunt rele.

Totuși, acest lucru creează o problemă pentru naturalism. Dacă consecința logică la a crede că nu există Dumnezeu înseamnă a desființa categoriile de bine și rău, atunci consecința logică a admiterii că aceste categorii există este de a reintroduce posibilitatea că există un Dumnezeu, cu toate consecințele pe care le implică asta. Am avut niște împușcături îngrozitoare de curând. Dacă trăgătorii doar „dansau pe muzica ADN-ului lor”, îi poți învinovăți? Desigur că nu. Sau 9/11 (atacatorii de pe 11 septembrie). Doar dansau pe muzica ADN-ului lor? Atunci cum am putea să-i învinovățim? Știm în inimile noastre că asta nu poate fi adevărat.

Charles Taylor în cartea sa genială „Epoca seculară” scrie acest lucru: „Epoca modernă, mai mult sau mai puțin, respinge ideea unui legiuitor divin, dar a încercat totuși să rețină ideile de bine și rău moral, fără a observa că, dându-L pe Dumnezeu deoparte, au desființat și condițiile de semnificație pentru binele și răul moral, de asemenea.” Aceasta este o ironie supremă pentru mintea mea. Așa că, deși ateismul pare să ofere imediat o soluție: „Este ceea ce este, sunt fapte concrete, trebuie să le acceptăm”. Dar de fapt nu oferă deloc o soluție. Face situația și mai dificilă. Ce poate spune ateismul în contextul unei nedreptăți masive? Hitler a ucis 6 milioane de evrei și a luat o armă și s-a împușcat în cap și a scăpat cu asta. Pentru că nu va trebui niciodată să se confrunte cu nicio întrebare legată de responsabilitatea lui. Este adevărat? Cred că există ceva în fiecare ființă umană care spune că: „asta nu poate fi adevărat.”

Acum, desigur, un sentiment în inimile noastre că ceva nu poate fi adevărat nu înseamnă că nu este adevărat. Dar așa cum a subliniat C.S. Lewis, asta ar fi foarte ciudat. Dacă într-o lume în care avem apetit pentru mâncare nu ar exista mâncare, dacă într-o lume în care avem apetit pentru sex nu ar exista sex, dacă într-o lume în care descoperim că avem apetit pentru prietenie, dreptate și moralitate acestea nu ar exista, atunci ar fi o lume foarte ciudată. Richard Dawkins mi-a spus odată: „Da, imaginea pe care o pictez este sumbră, dar asta nu înseamnă că este falsă.” Am spus: „Richard, dar nu înseamnă nici că este adevărată.”

Trebuie să investigăm dovezile, doamnelor și domnilor, pe măsură ce ne găsim drumul în această problemă foarte dificilă. Conform viziunii creștine asupra lumii, trebuie să existe o judecată finală. Care este un lucru important de spus în societatea contemporană, nu este? Este un lucru și mai mare să pretindem că judecătorul final a fost deja numit. Numele lui este Yeshua, Iisus Hristos. Spuneți că nu este o credință seriosă, pentru un profesor de Oxford. Da, știu. Nu știu ce legătură are profesorul de la Oxford cu asta. Și nu sunt singurul. Doamnelor și domnilor, indiferent de cum vedeți asta, unul dintre cele mai minunate lucruri, pentru mine, este conceptul că va exista o judecată. Deoarece asta înseamnă că conștiința noastră care ne spune despre bine și rău nu este până la urmă o iluzie.

Oamenilor nu le place să vorbească în zilele noatre despre judecată pentru că nu s-au gândit cu adevărat la asta. V-ar plăcea să trăiți în Statele Unite fără poliție și tribunale? Foarte puțini dintre voi sunteți suficient de în vârstă să vă amintiți ce s-a întâmplat când luminile s-au stins în New York, la începutul secolului al XX-lea. Oamenii au devenit complet sălbatici și au jefuit. A fost unul dintre cele mai uimitoare lucruri. Odată ce ochiul Domnului a dispărut… Există multe cărți scrise pe acest subiect. Este fascinant. Noi vrem judecată… Dar nu pentru mine, te rog. Aceasta este problema.

Pretenția creștină, doamnelor și domnilor, este că, în cele din urmă, această lume va fi judecată complet corect și se va face dreptate. Știți ce înseamnă asta pentru mine? Îmi dă ceva ce ateismul prin definiție nu-mi poate da. Și asta este speranța. Prin alungarea lui Dumnezeu din ecuație ați alungat prin definiție orice speranță. Acum aici, doamnelor și domnilor, am să vă vorbesc sincer ca și creștin pentru că alte religii trebuie să-și apere propriile reacții la asta.

Am început prin a vorbi despre problema suferinței. Acum vreau să vă spun despre un Dumnezeu care a suferit. Acea conversație cu prietenii mei evrei, nu s-a terminat acolo unde am menționat. Le-am spus: „Vreau să vă spun ceva care va fi foarte greu.” Ei a spus: „E în regulă”. Am spus: „După cum știți până acum, eu cred că Yeshua Hamashiach, adică Iisus este Mesia.” „Da”, au spus ei. Am spus: „Cred ceva și mai mult, care va fi și mai greu pentru voi.” Au spus: „Continuă, spune! Ce anume crezi tu?” Am spus: „Eu cred că El este Dumnezeu întrupat. El era Dumnezeu.” Și apoi am spus: „Știți că a fost răstignit.” „Da”. Am spus: „Încearcă să mă urmărești doar o clipă. Știu că va fi foarte greu, dar încearcă și vino cu mine.” Dacă acesta este Dumnezeu pe cruce, ce îți spune asta?” Am spus: „Cred că cel puțin îți spune asta, că Dumnezeu nu a rămas departe de problema suferinței umane, ci a devenit parte din ea.” Și nu voi uita niciodată răspunsul lui. El a spus: „De ce nimeni nu mi-a spus asta până acum?”

Doamnelor și domnilor, acesta este un lucru foarte profund. Am făcut o duzină de afirmații majore care merg împotriva sâmburelui naturalismului și a academiei secolului 21. Dar cu cât trăiesc mai mult și cu cât studiez aceste lucruri, cu atât le găsesc mai pline de sens. Nu rezolvă problema, ci îmi dau o cale. Îmi veți spune: „De ce ați crede acea poveste?” „Sunteți un om de știință, de ce ați crede acea poveste?” O cred doamnelor și domnilor, pentru că Iisus a dat dovada că este Dumnezeu întrupat prin învierea Sa din morți. Și spun că eu cred, în calitate de om de știință, pentru că există dovezi.

Jaiden Forrest: Toate cele acoperite în discurs, nu răspund holistic la problema răului natural, dar, așa cum a spus John Lennox, ne duce la ușă. Nu este dovedit că această suferință înseamnă că nu există Dumnezeu. De fapt, faptul că noi chiar credem în conceptul de bine și rău, este o dovadă că suntem ființe morale. Este posibil să nu fim de acord cu privire la ce este exact acel rău, dar arată că toți avem în comun o conștiință. În plus, conștiința noastră ne va condamna atunci când facem lucruri despre care ea ne spune că nu sunt corecte. Asta este diferit pentru toată lumea. Vă puteți reduce „la tăcere” conștiința. Vedem asta la soldați în armată, când ucid din ce în ce mai mulți oameni devine aproape o obișnuință și conștiința lor devine amorțită. Nu fac nicio afirmație morală despre soldați și uciderea în armată, doar încerc să spun că conștiința noastră poate fi „redusă la tăcere”, dar este acolo. Noi nu suntem stăpâni pe conștiința noastră. Nu deținem controlul asupra lucrurilor pe care simțim că le-am făcut și care sunt greșite. Cred că aceasta este o dovadă super puternică pentru lucrurile care transcend dincolo de noi, ne depășesc. Pentru că dacă există lucruri care ne transcend, cum ar fi: conștiința noastră, dragostea, dreptatea, atunci asta ne cere ceva superior nouă, pe lângă adaptări biochimice și aceste fenomene fizice.

Neil DeGrasse Tyson, ne-a provocat să aducem dovezi. John Lennox a dat o argumentație bună aici, a subliniat pe bună dreptate că această problemă nu se bazează pe existența unui Dumnezeu bun sau nu în mijlocul suferinței. Esența problemei se rezumă într-adevăr la învierea istorică a lui Iisus. Deoarece dacă Iisus nu a înviat din morți, afirmațiile Bibliei sunt false, El nu ar fi Dumnezeu. Acel Dumnezeu nu ar fi real. În mod sincer, dacă ajungem cu adevărat la esențial, cel mai important lucru pe care să ne concentrăm aici, este să ne uităm la dovezile învierii și să stabilim dacă este adevărată. Am un videoclip grozav care detaliază asta pe canalul meu, pe care îl voi pune pe ecran chiar aici. Vă recomand să-l vizualizați. Este foarte cuprinzător și intră în faptele istorice care au schimbat o generație de savanți, care sunt de încredere din punct de vedere istoric. Nu sunt doar lucruri scoase direct din Biblie. Acestea fiind spuse. Sper că v-a plăcut acest videoclip. O zi grozavă! La revedere.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!