Cancerul ca un dar divin – p. Iosia Trenham

Urmăriți un cuvânt sensibil despre o temă dureroasă – cancerul – care este văzută de către părintele Iosia Trenham ca un dar divin în Hristos.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cancerul ca un dar divin – p. Iosia Trenham

Bună tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc mult că sunteți aici. Am o reflecție pentru voi astăzi, cu un titlu destul de uimitor: „Cancerul ca un dar divin.” Acum, înainte de a fi deranjați de asta, cine dintre noi nu a suferit îngrozitor, cel puțin pentru o persoană dragă care a trecut printr-un cancer teribil, vă rog, fiți rezervați în a judeca și deschideți-vă inima puțin față de mine pentru a auzi câteva cuvinte despre acest subiect.

Dar înainte de a intra în acest subiect interesant, dați-mi o secundă să iau o înghițitură. Tocmai ce am terminat Liturghia, am avut o slujbă minunată în această dimineață în cinstea Sf. Paisie din Muntele Athos, așa cum am făcut și ieri pentru Sf. Sofronie din Essex. Două zile minunate, 11 și 12 iulie. Am câteva gânduri pe care vreau să vi le împărtășesc pentru folosul sufletesc. Înainte de a face asta, vreau să mă asigur că ați descărcat cu toții din Apple Store sau Google Play Store noua aplicație Patristic Nectar. După mulți ani în care am lucrat cu o aplicație web modernă care a fost o adevărata binecuvântare pentru noi să o avem în toți acești ani, am făcut acum contract cu o companie care ne-a creat aceste aplicații incredibile și un nou site web. Sper că le-ați văzut. Cea mai importantă parte a acestui upgrade tehnologic este nu numai faptul că aplicația este acum mult mai ușor de utilizat, pentru că este, e o aplicație minunată și am primit comentarii frumoase, ci și faptul că am făcut un salt de credință, pe care credem că Domnul ne-a cerut să îl facem, adică să oferim toate seriile noastre teologice de prelegeri absolut gratuit.

Desigur, asta elimină principala noastră sursă de venit pentru Patristic Nectar într-un moment în care cheltuim mai mult ca niciodată pentru a aduce învățăturile Sfinților Părinți în lumea vorbitoare de engleză și sperăm ca în viitorul apropiat să le aducem și în lumea vorbitoare de spaniolă. Dar facem acest lucru ca un act de credință, cu încrederea care sperăm că se va dovedi adevărată că mulți oameni vor beneficia de pe urma eforturilor PNP și ne vor susține în mod constant. Avem cu adevărat nevoie de parteneri ca voi, care se vor înregistra nu doar să folosească gratuit resursele noastre, ci și să contribuie dacă pot. Vă invităm să deveniți donatori constanți pentru Patristic Nectar, astfel încât să ne putem baza pe sprijinul vostru și să ne extindem lucrarea, ajungând la tot mai mulți oameni. Asta este ceea ce ne dorim. Este un moment potrivit, în care atât de multe inimi și minți sunt deschise în întreaga lume către adevărurile sfintei Biserici. Vă rugăm să vă gândiți să ne ajutați, dacă nu o faceți deja.

Ieri seară, după slujbă, am mers la Los Angeles, la teatrul din Los Angeles, pentru o avanpremieră de film. Un prieten de-al meu, producător și scenarist, a finalizat un proiect extraordinar. Nu vă voi spune prea multe despre el, pentru că încă nu a fost lansat, dar sperăm că va apărea în curând la cinematograf. Dar a invitat aproximativ 60 sau 70 de persoane la proiecția de aseară din Los Angeles, iar eu am fost acolo. Este un documentar fascinant, realizat pe parcursul a aproximativ 17 ani, în 53 de țări, punând cinci întrebări fundamentale religioase despre sensul vieții și ce se întâmplă după moarte. Oricum… La sfârșitul proiecției, am avut ocazia să-l întâlnesc pe producător, și acesta m-a și intervievat, astfel că am devenit parte din film. Am mers acolo cu unul dintre enoriașii mei și am petrecut o seară minunată seara trecută.

Am fost profund mișcat de o parte a documentarului în care el analiza comunismul secolului XX și violența acestuia. A folosit o ilustrație care m-a uimit, pentru a demonstra diferențele dintre presupusa violență istorică a religiei, în special a creștinismului, și un secol de marxism ateu. A fost o imagine fascinantă despre amploarea masacrului comunismului din sec. XX. Cu siguranță, secolul XX a fost cel mai sângeros secol din istoria omenirii, iar acest sânge a fost vărsat de cei care erau atei.

Așadar, ori de câte ori cineva critică religia și sugerează că religia este violentă, amintiți-vă: cel mai grotesc experiment de violență explozivă a avut loc atunci când religia a fost suprimată de stat, nu promovată de el, suprimată de stat… și am obținut comunismul marxist al secolului XX și revoluțiile comuniste care au lăsat sute de milioane de victime în urma lor. Deși secolul XX a fost cel mai sângeros din istoria omenirii, a fost și un secol plin de har, ceea ce îmi amintește de cuvintele Sf. Ap. Pavel din epistola sa către Romani: „unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul” (Rom 5,20). Rasa umană a atins noi înălțimi ale rebeliunii în sec. XX, dar harul lui Dumnezeu a fost mai mare, depășind rebeliunea omului și vedem sfinți incredibili modelați de harul lui Dumnezeu și prezența Duhului Sfânt în Biserică, sfinți dintre care am comemorat astăzi și ieri – pe 12 iulie, sărbătorim pe noul sfânt canonizat, Paisie Aghioritul, care a trecut la Domnul în 1994.

Ieri, pe 11 iulie, a fost comemorat Sfântul Sofronie Athonitul, fondatorul Mănăstirii ”Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia, o mănăstire ortodoxă binecunoscută și iubită. Acești sfinți sunt speciali pentru mine, ca și pentru mulți alți preoți, din sec. XX si XXI. Dar pentru mine ei sunt în mod deosebit importanți deoarece amândoi au adormit în vremea în care eu deveneam ortodox și preot. Părintele Sofronie a adormit pe 11 iulie 1993, iar Părintele Paisie în 1994, iar eu am fost hirotonit în 1993.

Eram un tânăr preot, când am auzit despre acești sfinți contemporani incredibili. După ce am auzit despre Sfântul Paisie, am mers cu soția mea, preoteasa Katherina, în Grecia, unde am putut vizita mormântul lui. Din păcate, nu am apucat să-l cunosc personal în anii lui de slujire. Am mers la mormântul său simplu și frumos de la Mănăstirea din Suroti, lângă Tesalonic, unde este înmormântat. În aceeași excursie, am vizitat și Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia, ceea ce a fost începutul bucuriei noastre de a vizita regulat acea mănăstire, încercând să ajungem acolo în fiecare an. Acești sfinți și mulți alții din sec. XX sunt un mare sprijin pentru omenire.

Chiar înainte de a mă așeza să scriu această reflecție, am primit vestea despre întrunirea Sinodului României sub conducerea Patriarhului Daniel și a mitropoliților români, unde au aprobat canonizarea a 16 noi sfinți, inclusiv pe iubitul Părinte Cleopa de la Sihăstria Neamț și pe marele teolog ortodox Părintele Dumitru Stăniloae, ambii din secolul XX. Când am fost în România acum câteva luni, am vizitat Sihăstria Neamț și am stat de vorbă cu starețul de acolo, de la mănăstirea unde Părintele Cleopa a trăit și s-a ascuns de comuniști pentru că aceștia încercau să-l omoare. Un om incredibil! Dumnezeu a revărsat harul Său ca răspuns la suferința și păcatele omenirii. Deși păcatul s-a înmulțit teribil în secolul XX, să învățăm din asta și să punem capăt oribilului experiment care este secularismul. Să-i punem capăt, să judecăm faptele care sunt atât de multe și de clare că o viață fără Dumnezeu, fără recunoașterea Sa și fără susținerea legii Sale în stat, nu aduce libertate, ci sclavie, tiranie și moarte. Asta am primit cu siguranță.

Sfântul Paisie, cu toate că era un simplu monah, a fost învățat de Duhul Sfânt și a devenit un părinte spiritual pentru cei mai mari din Biserică – patriarhi, episcopi și preoți din întreaga lume. Lucrările sale au fost traduse în multe limbi, iar oamenii le citesc tot mai mult, așa cum ar trebui. El este cel de la care am preluat titlul pentru această reflecție despre „Cancer ca un dar divin”. În învățăturile sale, el afirmă că există trei suferințe particulare ale omului contemporan. Omul modern este în primul rând afectat nu doar de obișnuitele păcate și necazuri ale existenței umane decăzute…

Dar sunt trei suferințe specifice care au atins proporții fără precedent și care ne afectează profund astăzi. Acestea trei sunt: Prima – Divorțul… Și fac o pauză după această afirmație. Și aceasta este o problemă despre care aproape nimeni nu vorbește în Occident, și anume victimele divorțului. Am încercat să dau câteva reflecții despre asta pe acest canal de Youtube. Dar despre impactul divorțului asupra tinerilor și societății și regiunilor care îmbrățișează divorțul și despre rolul acestui lucru în distrugerea păcii interioare a oamenilor, Sfântul Paisie a subliniat ca fiind principala suferință care îl distruge pe omul contemporan. Divorțul! A doua suferință este boala mintală. Desigur, au existat mereu divorțuri și boli mintale, dar nu la aceste niveluri. El descrie în scrierile sale multiplele motive pentru această creștere semnificativă. Iar a treia este cancerul, epidemia de cancer.

În scrierile sale, Sfântul Paisie descrie numeroase cauze ale creșterii cazurilor de cancer în zilele noastre. Din dragostea lui profundă pentru Hristos și din devotamentul său față de Mântuitorul nostru Iisus, Sfântul Paisie împărtășea durerea celor care sufereau, asemenea Mântuitorului nostru, și având Duhul lui Hristos, el dorea să își asume suferința celor loviți de divorț, cancer sau boli mintale. Dorea atât de mult să fie aproape de cei care suferă încât voia să treacă prin acele experiențe el însuși astfel încât din cazanul vieții sale interioare să poată îndruma mai bine pe oamenii care veneau la el și cereau un cuvânt de întărire în boala lor. Nu a putut trece prin experiența divorțului pentru că nu era căsătorit, el era monah. Și nu a vrut să aibă experiența bolilor mintale el însuși pentru că nu vroia să-și piardă rugăciunea.

Așa că s-a rugat ca să primească cancer. L-a rugat pe Dumnezeu să-i dea cancer pentru a putea purta și el această suferință și să-i poată înțelege mai bine pe cei ce treceau prin asta. Dumnezeu i-a răspuns rugăciunii, dându-i cancer și alte suferințe fizice, bătrânului Paisie. Din acea stare de slăbiciune și durere, el a reușit să-i consilieze pe oameni, aducându-le un cuvânt de mângâiere, speranță și credință, care triumfă asupra bolii trupului și a sufletului. Sfântul Paisie spunea: „Raiul este plin de pacienți cu cancer.” „Raiul este plin de pacienți cu cancer.” El vedea izbucnirea cancerului în viața oamenilor ca pe un dar și o milă de la Dumnezeu, deoarece cancerul a populat Raiul. Deoarece pericolul secularismului și iluzia constantă pentru căutarea plăcerilor care există în Vest-ul decăzut este atât de brutal și de seducător încât dacă oamenii nu ar avea timp să se reorienteze, moartea [sufletească] ar veni. Cancerul de obicei ucide lent.

Minciunile secularismului că ai putea să păcălești mortea sunt ilogice până la extrem. O singură Persoană a învins moartea și este o singură cale de a învinge moartea și anume prin unirea cu Cel care a învins moartea, Domnul nostru Iisus Hristos. Sfântul Paisie spunea că această boală a adus mulți oameni la cumpătare și i-a ajutat să-și aducă aminte de moarte, să recunoască că viața de acum nu este veșnică. Viața veșnică este ceva dăruit de Hristos oamenilor care vor crede în El. Și a adus pe mulți oameni la sobrietate, la o judecată corespunzătoare a vieții lor și la credință în Domnul Dumnezeu, și astfel a populat Paradisul.

Ce cuvânt minunat! În acest sens, cancerul a fost un dar divin. Desigur, dacă nu răspundem la chemarea lui Dumnezeu, dacă nu acceptăm darul pentru menirea acestuia – să ne aducă la momentul credinței, al pocăinței și al întinderii mâinilor către Dumnezeu, cerându-i iertare și viața veșnică, pe care Domnul ne-o va da cu siguranță, pentru că Dumnezeu iubește lumea atât de mult încât a dat pe Fiul Său unul născut pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Cancerul îi trezește pe oameni la realitatea morții, așa cum a făcut-o și COVID-ul și este intenția lui Dumnezeu ca oamenii să se trezească și să vină la credință, să devenă membri ai Trupului lui Hristos, în Biserică. Existența vieții nevăzute, a vieții veșnice, este ceva ce Sf. Paisie a arătat atât de frumos în viața sa cu Dumnezeu și în dragostea sa miraculoasă și în prieteniile sale cu sfinții care au adormit înaintea lui.

Ieri, pe lângă sărbătoarea Sf. Sofronie, a fost una dintre cele două mari sărbători ale Sf. Eufimia. Sfânta Eufimia a fost o tânără de 14 ani care a adormit în Domnul în anul 303. Ea a refuzat să se închine idolilor păgâni, l-a iubit pe Dumnezeu și pe Hristos și a fost martirizată în Calcedon, lângă Constantinopol. Moaștele ei se află acum în Catedrala Patriarhală Sfântul Gheorghe din Constantinopol, dar au fost pentru mult timp în biserica ei din Calcedon.

De fapt, ea a săvârșit o minune la al Patrulea Sinod Ecumenic, călcând în picioare mărturisirea lui Dioscor și a ereticilor monofiziți și apărând învățătura Sinodului de la Calcedon despre existența lui Iisus, nu doar din două firi ci în cele două firi – atât divină cât și umană, El este Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Sf. Eufimia a devenit prietenă apropiată a bătrânului Paisie, 17 secole mai târziu. Erau atât de buni prieteni, el avea o evlavie specială pentru Sfânta Eufimia, i-a citit viața se ruga la ea pentru ajutorul ei, iar Hristos i-a permis Sfintei Eufimia să-l viziteze pe Sf. Paisie. Au avut numeroase conversații lungi și aveau o prietenie foarte strânsă iar acum sunt împreună în prezența Domnului, în Rai.

Faptul că bătrânul Paisie a adormit la o zi după celebrarea ei ne reamintește de prietenia incredibilă dintre Sf. Eufimia și Sf. Paisie. Credința îți permite să vezi scopurile lui Dumnezeu chiar și în tragediile și suferințele omului. Deși secolul 20 ne-a rănit profund, harul lui Dumnezeu a biruit acele dureri și a trimis harul Său în viețile multor sfinți incredibili.

Aștept cu nerăbdare să vă spun mai multe despre acești sfinți aprobați recent de Sfântul Sinod al României pentru canonizare. Sunt deosebit de încântat pentru că unul dintre acei sfinți, așa cum am menționat, este bătrânul Cleopa de la Sihăstria. Am avut ocazia nu doar să vizitez mănăstirea și mormântul său… Cred că unii din voi a-ți văzut o parte din fotografii postate pe Instagram cu mormâmtul acestuia. Dar am obținut binecuvântarea, Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei pentru a traduce și publica biografia oficială a părintelui Cleopa prin intermediul Publicațiilor Nectar Patristic (PNP). Am finalizat traducerea, iar acum ne pregătim pentru publicare. Este o lucrare amplă, de peste 300 de pagini, pe care sperăm să o lansăm ca parte a celebrării canonizării acestuia. De asemenea, am fost binecuvântați să traducem și să publicăm o serie de cărți ale sale și vă vom anunța mai multe detalii în curând. Vă rugăm să ne pomeniți în rugăciunile voastre și Dumnezeu să vă păzească.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!