Ascultați un cuvânt scurt și folositor al IPS Atanasie de Limassol în care acesta ne spune cum toți L-am văzut pe Dumnezeu, dacă dorim să realizăm acest lucru și, de asemenea, cum ne vede Dumnezeu pe fiecare dintre noi.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
―Dumneavoastră nu L-ați văzut, părinte? Este cineva aici care nu L-a văzut?
―Foarte frumos, foarte frumos.
―Cu toții L-am văzut pe Dumnezeu. Mai degrabă pe toți ne-a văzut Dumnezeu. Și, după măsura fiecăruia, gustăm prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este vizibil cu ochii noștri fizici; și noi purtăm chiar ochelari pentru a putea vedea. Dumnezeu este vizibil în alt mod. Și sigur L-am văzut pe Dumnezeu, altfel cum am fi aici? Poate că nu am realizat acest lucru, nu l-am conștientizat, dar faptul că suntem aici, da, înseamnă că L-am văzut pe Dumnezeu, chiar dacă doar „ca prin oglindă, în ghicitură”. Avem această bună neliniște, vrem să-L vedem pe Dumnezeu din ce în ce mai mult.
― Părinte, eu când mă aflu într-un mediu bisericesc, Îl iubesc pe Hristos.
― El este cipriot, deși nu văd fără ochelari, dar după multele n-uri [la sfârșitul cuvintelor] pe care le-a spus, mi-am dat seama. Spune în cipriotă!
― Ziceam că sunt în Biserică și Îl iubesc pe Hristos, dar când trăiesc într-un mediu lumesc mă îndepărtez de Dumnezeu și cad în păcat. Atunci deznădăjduiesc și devin slab și nu pot ieși din păcat. Sau, pe de altă parte, pot nădăjdui în Hristos și zic că mă va ierta și, de aceea nu e o problemă să fac un păcat. Dar de multe ori simt că nu este acolo să mă ajute, să mă protejeze și că sunt slab și nu pot rezista în fața păcatului. Ce pot să fac?
― Când suntem bolnavi, medicul ne spune să fim atenți să nu luăm microbi. Îi văd pe unii oameni purtând niște măști când ies afară și sunt atenți la microbi. Băgarea de seamă este un lucru important. Și dacă suntem bolnavi duhovnicește, suntem atenți și la ceea ce este în jurul nostru. Și nu pentru că semenii noștri sunt păcătoși, ci pentru că noi suntem slabi. Și a fi atent este semn de smerenie, iar când cineva spune „O să merg și nu mi-e frică, nu sunt în pericol și nu voi păți nimic”, acesta este semn de mândrie.
Sfinții luau aminte la ei înșiși. Grija este un act de smerenie, iar de omul smerit are grijă și Dumnezeu. Dar omul mândru, care spune: „Nu mă tem de nimic, voi merge, nu mă tem”, va avea probleme și va avea căderi, traume duhovnicești. Așadar să fim cu băgare de seamă, să ne evaluăm pe noi înșine, să ne cunoaștem puterile și să înaintăm smerit și simplu, cu pocăință. Dacă zicem: „Voi merge și dacă voi păcătui mă voi spovedi”, asta este viclenie, asta nu este simplitate. Iar Dumnezeu nu binecuvântează viclenia. Trebuie să fim atenți, dacă suntem oameni simpli. Ne cunoaștem pe noi înșine, ne cunoaștem patimile, ne cunoaștem slăbiciunile, suntem atenți.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
La biserica unde se face slujbă ortodoxă, unde merg, trei icoane sunt vii. Locuite. Cea a lui Iisus, cea a Sfintei cu Copilul și cea a lui Mihail si Gabriel.
La biserica catolică unde merg că ii mai aproape de casă Iisus Hristos umple biserica. Biserica( clădirea) însăși este vie .
Nimeni însă nu vede. De răi suntem răi, ranchiunoși, invidioși, egoiști, în frunte cu conducătorii spirituali. Două lumi paralele. Hristos ne vede, noi suntem orbi. La fel de orbi ca acu 2000 de ani. Aproape la fel. Poate un milimetru mai buni.