De ce totul e urât acum
25 octombrie 2024
Lumânarea – film de scurtmetraj
26 octombrie 2024
Urmăriți un frumos episod din seria „Adevăr si Curaj” realizată de TVR în care se discută cu teologul si antropologul Costion Nicolescu despre viitoarea canonizare a părintelui Dumitru Stăniloae.
Personalitate academică și teologică de anvergură, recunoscută atât în țară, cât și în afara ei, Sf. Dumitru Stăniloae a traversat momente istorice semnificative pentru România. Două războaie mondiale, Marea Unire, tumultul și agitația perioadei interbelice, instalarea comunismului, dar si destrămarea lui sunt momentele cruciale ale istoriei României la care părintele Dumitru Stăniloae a fost un martor nemijlocit.
După 1990, a fost recunoscut pentru contribuțiile sale, fiind ales ca membru deplin al Academiei Române. A fost un teolog profund, un gânditor original și un autor prolific, care a lăsat în urmă o operă vastă și valoroasă.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Părinte, Sfânta Împărtăşanie trebuie dată de către preot credinciosului sub numele primit la botez al acestuia? Mi s-a întâmplat de câteva ori ca, din greşeală şi uneori intenționat, să fiu „rebotezată” când mi s-a oferit Sfânta Euharistie. Prima dată nu am dat importanță – „ştie părintele ce face”, mi-am zis. Apoi mă frământam, simțind că nu sufletul meu a fost împărtăşit. Oare era o oprire temporară de la Împărtăşanie, pentru vreun păcat, de care nu îmi zicea preotul? Odată am simțit-o ca pe o batjocură la adresa Sfântului Trup şi Sfântului Sânge al Mântuitorului, în primul rând – că aş fi înțeles dacă nu puteam atunci fi împărtăşită… şi trebuia să ispăşesc vreun canon. Preotul meu nu-mi explică păcatele pe care le fac, nu mă luminează cu privire la experiențele mele duhovniceşti dacă sunt bune sau rele. Uneori pare că nu mă cunoaşte, nu ştie, nu înțelege şi nu de puține ori am plecat de la spovedanie cu ispite mari de la el. A fost o perioadă în care plecam mai încărcată negativ decât mă duceam la el şi niciodată după spovedanie nu m-am simțit eliberată sau iertată de păcate.