Am crezut că mama era mântuită, până când Dumnezeu mi-a arătat asta…

Urmăriți o viziune pe care un suflet simplu a avut-o în care Dumnezeu i-a corectat destule credințe greșite din viața sa, inclusiv faptul că el credea că mama sa era mântuită.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Am crezut că mama era mântuită, până când Dumnezeu mi-a arătat asta…

Bună, mă numesc Marty Darracott aș vrea să vă împărtășesc o experiență supranaturală. Până atunci, nu auzisem niciodată vocea lui Dumnezeu. Mi-am dat viața lui Hristos în 1993. Am crescut ascultând profesori, predicatori, pastori și evangheliști spunând: „Domnul mi-a spus să vă spun asta.” sau „Domnul a spus.” sau „Duhul Domnului mi-a transmis asta pentru tine.” Nu înțelegeam ce voiau să spună, nu auzisem vocea lui Dumnezeu așa cum o făceau ei. Credeam că auzirea vocii lui Dumnezeu era ceva rezervat unui grup exclusiv de persoane supranaturale, extrem de spirituale. Eu eram doar un om obișnuit. Dar într-un final, am auzit și eu vocea lui Dumnezeu și a venit într-un mod la care nu mă așteptam.

Vreau să vă împărtășesc această poveste. Eu și soția mea ne-am dedicat viața lui Hristos în 1993 iar patru ani mai târziu, în 1997, ne-am regăsit la o cabană pentru cupluri, în Pigeon Forge, Tennessee. Erau acolo în jur de 30-40 de persoane împreună cu noi. Era o sâmbătă seara, tocmai terminasem cina, pusesem vasele deoparte și ne-am reunit cu grupul nostru de la școala duminicală. Am avut un timp de închinare și de rugăciune colectivă, am stins luminile din cabană și ne-am așezat cu toții – unii pe podea, alții pe scaune, iar câțiva se plimbau.

Îmi amintesc clar că au pus un cântec de închinare, iar la scurt timp după ce a început să cânte, am început să mă plimb în jurul mesei din bucătărie. Camera era plină – oameni pe podea, pe canapele, pe scaune, toți în rugăciune. Eu continuam să mă rog în tăcere. Unii cântau încet acompaniind melodia de închinare. Și deodată, am auzit o voce, nu cu urechile mele fizice, ci în interiorul sufletului meu… Acea mică înghiontură, acel impuls, acea atingere venită de la Duhul Sfânt, cred că așa se poate descrie. Am auzit în interiorul meu: „Du-te la fereastra bucătăriei.” Părea un îndemn complet aleatoriu, „Du-te la fereastra bucătăriei.” dar era atât de puternic în sufletul meu: „Du-te la fereastra bucătăriei.” M-am uitat în jurul camerei, încercând să văd dacă altcineva auzise ce auzisem și eu. Era atât de real pentru mine, dar nu cu urechile mele fizice.

Până atunci, nu mai auzisem niciodată vocea lui Dumnezeu în acest fel. Așa că am presupus că era Duhul lui Dumnezeu care îmi vorbea: „Du-te la fereastra bucătăriei.” Am înlemnit! Nu știam ce să fac. M-am uitat din nou în jur, dar nimeni altcineva nu părea să fi auzit ceva. Apoi am auzit din nou aceeași voce, dar de data aceasta mai clar: „Du-te la fereastra bucătăriei. Am ceva ce vreau să îți arăt.” Am început să mă îndrept încet și cu grijă către fereastra bucătăriei. Îmi amintesc cum mi-am sprijinit brațele deasupra chiuvetei și m-am uitat pe fereastră. Ne aflam în munții din Pigeon Forge, iar în curtea din față erau niște copaci, iar o alee urca ușor pe un deal. Era foarte frig afară, fiind ianuarie sau februarie 1997. Stăteam acolo, cu brațele sprijinite pe chiuvetă, gândindu-mă: „Doamne, ce caut? Ce vrei să-mi arăți?” Și nu vedeam nimic.

Am așteptat și am continuat să aștept. I-am spus: „Doamne, mi-ai spus să vin la fereastră și că vrei să îmi arăți ceva, dar nu văd nimic în afară de copaci.” Apoi am auzit: „Privește.” Un sungur cuvânt: „Privește.” El chiar vorbea cu mine acum: „Du-te la fereastră.” „Du-te la fereastră. Vreau să îți arăt ceva.” Și apoi vocea a spus: „Privește.” Pe măsură ce priveam pe fereastră, am început să văd fulgii de zăpadă căzând și am gândit: „Uou, e frumos. Dar, Doamne, am mai văzut zăpadă înainte. Nu înțelegeam ce se întâmplă. El mi-a spus din nou: „Privește”. Și dintr-o dată, printre acei fulgi de zăpadă care cădeau, am văzut-o pe mama stând pe alee, cu ochii mei fizici. Nu era în mintea mea. „O văd pe mama”, dar era ca o hologramă. Vedeam zăpada trecând prin ea, dar ea era acolo.

Îmi amintesc că m-am uitat din nou prin cameră, încercând să văd dacă altcineva observă ceea ce văd eu. Am văzut-o cu propriii mei ochi și ea s-a uitat la mine, cu un zâmbet pe față. Nu a spus niciun cuvânt, doar continua să se uite la mine. Am întrebat: „Doamne, ce se întâmplă? De ce o văd pe mama?” El mi-a răspuns: „Marty, mama ta știe despre Mine, dar nu Mă cunoaște.” Am întrebat: „Doamne, ce vrei să spui? Cum adică nu Te cunoaște? Ea cântă la pian și la orgă în biserică încă de dinainte să mă nasc eu. Merge la biserică în fiecare duminică dimineața, în fiecare duminică seara, și în fiecare miercuri seara. De fiecare dată când ușile bisericii sunt deschise, mama este acolo. Ce vrei să spui că nu Te cunoaște?” El mi-a răspuns: „Ea știe despre Mine, dar nu Mă cunoaște.”

Am început să plâng. Aceasta este mama mea! Am început să plâng gândindu-ma, fiind creștin acum, născut din nou și că voi petrece veșnicia în Rai fără mama mea. Apoi, la fel de repede cum a apărut, imaginea mamei mele a dispărut. Nu mai era acolo. M-am uitat de la pădure la copaci, la alee. Ea nu mai era acolo. Mi-am lăsat capul în jos și am început să plâng, gândindu-mă la faptul că mama mea nu s-a născut din nou. După aceea, m-am uitat din nou în sus, cu lacrimile curgând pe obraji. Mi-am șters ochii și m-am uitat din nou pe alee, aproape de locul unde stătea mama. Dar de data aceasta, era fratele meu. Fratele meu stătea acolo. Numele lui este Ricky. Ricky stătea acolo și avea și el o formă de hologramă. Nu era complet prezent. Nu era carne și oase, dar puteam să-l văd. Părea ca o hologramă, ca un spirit sau ceva asemănător. Zăpada trecea prin el și lumina strălucea prin el. Dar îl vedeam clar.

Am întrebat: „Doamne, ce vrei să-mi arăți despre fratele meu? Ce vrei să-mi spui despre el?” Dar n-am auzit nimic. Totuși, în mintea mea, Domnul m-a dus înapoi în timp, atunci când eram adolescenți. Aveam în jur de 14 sau 15 ani… Fratele meu avea 16 sau 17 ani. Era cu câțiva ani mai mare decât mine. Ricky era un tip care iubea să muncească. A avut mai multe locuri de muncă în timp ce încă mergea la școală. După orele de școală, mergea la antrenamentele de fotbal, apoi pleca direct la muncă pentru o oră sau două, făcând diverse treburi la magazinele alimentare. După aceea, lucra la un restaurant până la 2 dimineața, livrând comenzi. Îi plăcea munca și îi plăcea să facă bani. Î

n timp ce priveam la fratele meu în această viziune, această experiență pe care mi-a arătat-o Domnul, mi-am amintit de vremurile când eram tineri. Fratele meu avea o pușculiță din ceramică, cu un design de „Georgia Bulldog”, care era de aproape doi metri înălțime. Avea o gaură în vârf, pe unde Ricky își punea banii câștigați cu greu: monede, bancnote de un dolar, cinci, zece, chiar și de douăzeci de dolari. Muncea întotdeauna din greu și economisea mereu. Eu, în schimb, fiind fratele mai mic, nu aveam acea etică a muncii. Eram leneș și foarte rebel. Îmi amintesc cum toți prietenii mei mergeau vara la piscina comunitară. Nu voi uita niciodată. În timp ce Domnul îmi arăta această viziune a fratelui meu, mă ducea înapoi în copilăria mea.

Îmi amintesc cum toți prietenii mei mergeau la acea piscină comunitară, dar taxa de intrare era de 2 dolari, iar eu nu aveam acei bani. Îmi doream să merg și eu la piscină cu prietenii mei, dar nu aveam cei 2 dolari necesari. Îmi doream să merg și eu la piscină cu prietenii mei. Așa că deschideam dulapul fratelui meu, luam un umeraș și pescuiam câțiva bani, sferturi, bancnote de un dolar, orice găseam, pentru a strânge suficienți bani să pot merge la piscină împreună cu prietenii mei. Îi furam fratelui meu. Nu eram născut din nou pe vremea aceea, trăiam în răzvrătire, trăiam în păcat. Furam de la fratele meu. Și Domnul îmi arăta această imagine holografică a fratelui meu în 1997, dar m-a dus înapoi în 1984, când aveam 14 ani și furam de la el.

Am spus: „Doamne, de ce îmi arăți asta? M-ai iertat de toate aceste lucruri. Mi-ai iertat păcatele și le-ai aruncat cât de departe este Estul de Vest. Cuvântul Tău spune că nu-mi vei aduce niciodată păcatul înapoi.” M-ai iertat. Nu-ți mai amintești de acele păcate.” El a spus: ”Nu. Eu te-am iertat. Nu-mi mai amintesc de acele păcate. Dar fratele tău își amintește de ele” Am spus: „Doamne, dar e acoperit de sângele Tău. Nu trebuie să cer pocăință din nou pentru asta.” El mi-a spus: „Nu, dar trebuie să-i mărturisești fratelui tău ce ai făcut. Pentru că, ai luat banii ca să mergi la piscină, iar apoi au devenit bani pentru jocuri video, bani pentru pizza, bani pentru tot felul de lucruri.” Am estimat că în decurs de 2 sau 3 ani, probabil am furat de la fratele meu în jur de 1000, poate 1500 de dolari. Fără îndoială. Domnul mă ducea înapoi la acel moment. Nu pentru ca eu să mă mărturisesc fratelui meu, pentru a-mi aduce aminte păcatul.

Domnul îmi amintea, însă: „Hei, încerc să te desprind de mândria ta. Vreau să îi mărturisești fratelui tău ceva ce ai făcut și pentru care a dat vina pe altcineva, când, de fapt, tu ai fost acela.” Am spus: „Doamne, o voi face. Îi voi spune.” Fratele meu a dispărut din viziune. Următoarea imagine care a apărut a fost tatăl meu. Tatăl meu a venit în viziune, iar imediat Domnul mi-a spus: „Tatăl tău nu știe cine sunt Eu. Tatăl tău este pierdut și dacă ar muri în seara asta, ar petrece veșnicia departe de Mine, în iad.” Acest lucru m-a zdruncinat profund. Am început să plâng din nou. Tocmai mi-am văzut mama, fratele și acum tatăl în această viziune cu holograme. Domnul îmi vorbea despre familia mea, și știam că trebuie să mă întorc acasă și să rezolv asta. Era sâmbătă seara.

Am ajuns acasă și mi-am sunat familia. Au venit marți seara. Stăteau cu toții în camera mea de zi – fratele meu, mama mea, tatăl meu. Am început să le povestesc despre această viziune, despre cum mi-a vorbit Domnul pentru prima dată în viața mea. În sfârșit, am auzit vocea Domnului, și Dumnezeu mi-a arătat lucruri. Am început să-i povestesc fratelui meu, Ricky, despre ceea ce mi-a arătat Domnul. I-am spus: „Ricky, în toți acești ani ai dat vina pe vecinul nostru pentru că te-a furat. Dar nu el a fost. Trebuie să îți mărturisesc, eu am fost.” Fratele meu iubea să lupte. Era un luptător, un fotbalist, juca pe poziția de line-backer, foarte mare și foarte puternic. Eu eram foarte slăbănog, și fratele meu avea probleme cu furia de când eram mai tineri. Știam că, dacă îi mărturisesc acest lucru, fratele meu probabil va face cu mine ce i-am văzut făcând altor tipi care l-au amenințat pe el sau pe familia noastră. Mă gândeam că mă va scoate afară, în curte, și mă va bate.

Dar când am început să îi împărtășesc fratelui meu ce mi-a arătat Domnul în acea noapte, Duhul lui Dumnezeu a intrat în acea cameră. În timp ce îi mărturiseam ce am făcut și cum Domnul mi-a dat această viziune, fratele meu a început să plângă. S-a ridicat și eu m-am gândit: „Gata, asta e. Acum mă va doborî.” S-a ridicat și mi-a cerut să mă ridic și eu. Așa că m-am ridicat, pregătindu-mă pentru un pumn. Dar fratele meu m-a îmbrățișat. Mi-a spus: „Te iert, te iubesc, ești fratele meu. Îți mulțumesc că ai mărturisit asta. E ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. Suntem bine.” Am început să le spun mamei și tatălui meu ce mi-a spus Domnul despre ei. În următorii doi ani, mama și tatăl meu s-au născut din nou. Acum sunt credincioși și vor petrece veșnicia cu mine în ceruri.

Nu știu dacă ai auzit vreodată vocea lui Dumnezeu. Nu știu dacă Dumnezeu ți-a vorbit, dar îți promit că El încă îți vorbește. El încă vorbește și astăzi și vrea să îți vorbească. Ioan 10:27 spune: „Oile Mele Îmi cunosc glasul.” ”Oile Mele Îmi cunosc vocea.” Apoi continuă să spună: „Cine are urechi de auzit, să audă.” Așadar, El vorbește și vrea ca tu și eu să auzim. Dacă te afli într-un loc în care nu ai auzit vocea lui Dumnezeu sau nu ai auzit frecvent de la El, lasă-mă să te încurajez cu asta: găsește locul tău secret. În cazul meu, a fost într-un moment de închinare. A fost într-un moment de rugăciune. Am stins luminile, era un loc mai întunecat. Nu trebuie neapărat să fie un loc întunecat, dar trebuie să fie un loc în care distragera atenției să fie eliminată. Lasă toate distragerile deoparte. Găsește un loc izolat. Izolarea este terenul propice pentru o vizită de la Dumnezeu, o vizită care aduce transformare. Până când viața ta devine o locuință pentru gloria și prezența Lui.

Dacă nu auzi frecvent vocea lui Dumnezeu sau dacă nu ai auzit deloc, trebuie să știi că El vrea să-ți vorbească și că vrea să-ți vorbească astăzi. Dacă vrei să auzi vocea din ceruri, roagă-te această rugăciune: „Doamne Iisuse, știu că vorbești și astăzi. Doamne, ai vrea să vorbești inimii mele? Vreau să Te aud, Doamne. Vorbește-mi prin viziuni, vise, Cuvântul Tău sau prin alți oameni. Nu contează cum îmi vorbești, Doamne, doar vorbește-mi. Sluga Ta ascultă. Doamne, vreau să-ți aud vocea, în numele lui Iisus. Amin.” Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!