Ascultați un cuvânt bun și lămuritor al părintelui John Mahfouz cum ne răspunde la mai multe întrebări legate de iertarea din inimă, de problemele din familie legate de Biserică precum și despre relațiile interconfesionale.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
– Prima întrebare: Ce rol are iconostasul?
– Pr. John Mahfouz (Bis. Ortodoxă Sf. Matei din Torrance, California): Structura Bisericii Ortodoxe este preluată de la Templul evreiesc antic. Astfel iconostasul separă spațiul Naosului de ceea ce era descris ca fiind Sfânta Sfintelor. Așa cum era în Templul evreiesc, a continuat în Biserica creștină, ca un spațiu separat, locul Sfânt, unde sunt păstrate Sfintele Taine și unde se aduc jertfe. Pentru asta este acolo iconostasul, pentru a separa acel spațiu.
Este un lucru frumos de văzut, care în unele biserici se face, în altele nu, și anume practica veche de a deschide și închide ușile și perdelele, intrările și altele asemenea. Arată o mișcare între Cer și Pământ. În special atunci când ajungem la apogeul primirii Sfintei Împărtășanii. Ce vedeți? Oamenii urcă spre ușile sfinte, către locul sfânt, iar apoi cine iese? Hristos vine, coboară la noi pentru a ne întâlni și ni Se dă pe Sine. Este această mișcare frumoasă care are loc prin iconostas.
De asemenea, vedeți pe iconostas, cred că se poate vedea în spatele meu, pe Hristos cu cartea Evangheliei, reprezentând a doua venire și judecata, și pe Hristos ținut în brațe de Mama Sa. Ne aflăm între venirea lui Hristos și Judecata de apoi făcută de El. Acolo vedem că ne aflăm în contextul de a-L aștepta pe Hristos după ce Hristos a venit la noi. Suntem în mijlocul acestei mișcări, unde Cerul și Pământul se unesc și Dumnezeu ne umple Har. Vine la noi și noi la rândul nostru ne îndreptăm către El. Asta ne ajută pe noi, în viața noastră spirituală, să vedem această mișcare.
– Întrebare: Este vreo problemă dacă eu ca Romano-Catolic am această curiozitate despre cum se desfășoară Sfânta Liturghie, adică să vizitez și să fiu prezent acolo [la Liturghie]?
– Nu este nicio problemă să vii să vizitezi. Este bine să vii să vizitezi. Putem reflecta asupra modului în care, tradițional, neortodocșii nu erau lăsați să stea în biserică și catehumenilor li se cerea să plece din biserica în timpul Liturghiei la un anumit moment. [după ectenia celor chemați] Aceasta nu mai este o practică atât de obișnuită astăzi, în cele mai multe locuri. Dar ea a avut un scop. Această practică mai există adesea în mănăstiri și îți creează o dorință profundă de a te apropia de Hristos. Așa cum le spun și catehumenilor noștri, asta nu se mai prea practică astăzi pentru că, având în vedere poziția majorității americanilor, a închide ușa bisericii înseamnă de fapt să închizi ușa posibilității de a fi introdus în Ortodoxie. Chiar și în zilele noastre, protestanții americani au dificultăți cu ideea de Împărtășanie închisă, că ei nu pot să primească Împărtășanie aici, asta dacă ei chiar cred în Împărtășanie sau nu.
Așadar… Eu aș încuraja să veniți și să vizitați Biserica ortodoxă. Să veniți și să vedeți Liturghia. Eu v-aș încuraja să veniți și să o vedeți și doar să fiți prezenți, fără a avea așteptări. Să fiți purtați de rugăciunile Bisericii și să lăsați asta să vă învețe. Biserica ortodoxă își deschide ușile, majoritatea bisericilor ortodoxe de astăzi, pentru vizitatori să vină și să vadă Sfânta Liturghie. Adesea, oamenii vin din curiozitate pentru a afla ce este Ortodoxia. Oamenii își invită prietenii și rudele să vină și să vadă. Și sunt adesea mișcați de evlavia care există în Biserică, care s-a cam pierdut în societatea noastră astăzi.
Dacă ești Romano-Catolic și ai dorința de a înțelege și de a vedea Sfânta Liturghie mai profund, ar trebui să o faci. Dar aș veni fără a avea așteptări și doar pentru a fi prezent în slujbă. Nu ca un studiu. Cred că, în societatea noastră occidentală, totul este rațional și vrem să examinăm totul: ”De ce aceasta, de ce cealaltă?” Doar vino și fii prezent. Dacă ești pe calea de a deveni ortodox, vei învăța aceste lucruri, vei studia despre Sfânta Liturghie și ce înseamnă toate acestea, și cum putem intra mai profund în cultul Bisericii.
– Următoarea întrebare: Cum pot încuraja familia mea să se alăture Bisericii? Ei nu au mai fost în Biserică de aproximativ un deceniu, fiind marginalizați de multe ori pentru că sunt de culoare. Am fost încreștinat în septembrie, anul trecut, iar bunicul meu, un fost pastor, și-a exprimat dorința să aparțină unei biserici și pare interesat de Ortodoxie, dar se teme că familia mea nu va fi receptivă din cauza diferențelor culturale. Aveți sugestii? Mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvinteze!
– Uau! Mai ales într-o parohie anume, aș vorbi cu preotul meu (dacă aș fi tu) și l-aș informa că familia mea va vizita biserica, mai ales într-un context special. Nu cunosc contextul persoanei care pune întrebarea. Poate că ei frecventează o biserică foarte etnică și dacă o persoană de o etnie diferită vine în biserică, ar putea să nu fie primită bine, din păcate. Asta ar fi foarte trist și nu este deloc caracteristic Bisericii noastre. Doamne ferește, ca cineva să intre într-o biserică ortodoxă și să nu fie primit din cauza etniei lui. Doamne ai milă!
Dar, poate din cauza slăbiciunilor oamenilor din acea parohie, așa cum am auzit chiar astăzi, când unii membrii ai parohiei mele pleacă într-o deplasare de muncă și merg la o altă biserică și nimeni nu îi salută este o tristețe… Dar, vorbește cu preotul tău, el ar putea cunoaște bine parohia și să spună: ”Poate nu este o idee bună să îi aduci la această biserică, ci la acea biserică unde oamenii în general sunt mai calzi și primitori.” Doar a spune asta pare atât de ciudat pentru mine, să trebuiască să spui asta despre propria ta parohie. Dar poate că oamenii sunt într-un anumit loc și din cauza locului, au aceste lucruri în inimile lor care îi separă de ceilalți. Dar, în general, cu privire la membrii familiei noastre, trebuie să trăim noi credința astfel încât ei să-L poată cunoaște pe Hristos. Asemănător cu ceea ce am spus când am experiat harul lui Dumnezeu prin intermediul sorei Fevronia. Oamenii Îl doresc pe Hristos, chiar dacă nu conștientizează asta, trăind credința. Dă-i preotului tău o șansă. Vorbește cu el despre situația parohiei și a rudelor tale. Și poate, chiar o să ai oameni pregătiți să îi primească cu căldură. Dacă aceasta nu este o înclinație naturală a celor mai mulți oameni de acolo, poți avea câțiva oameni pregătiți să îi primească cu căldură și să îi primească bine în Biserică.
– Următoarea întrebare: Ce înseamnă să ierți din inimă? Scriptura spune că: ”Dacă nu iertăm din inimă, Tatăl nostru din Ceruri nu ne va ierta.” Dar toată experiența de viață îmi spune că nu poți doar să apeși un buton. Partea din aceeași întrebare: Mai poți să te împărtășești, dacă ai oameni din trecutul tău pe care nu îi mai vezi și nu îi poți găsi, dar nu te-ai împăcat cu ei?
– Sunt întrebări foarte bune. Începând cu ultima întrebare, trebuie să vorbești despre aceste lucruri cu părintele tău duhovnic, preotul la care te duci la spovedanie. Spune-i la spovedanie ce ai făcut, și despre oamenii cărora le-ai făcut aceste lucruri și faptul că ei nu mai fac parte din viața ta. Mă îndoiesc că preotul te-ar împiedica de la Sfânta Împărtășanie, într-o situație unde nu mai poți să-ți ceri iertare. Imaginează-ți că cineva a murit și nu mai poți să-ți ceri iertare. Asta ne rănește mai mult decât orice altceva. Avem nevoie de vindecare pentru astfel de lucruri.
Da, ai absolută dreptate, nu poți doar să ”apeși un buton”. Suntem ființe umane rănite, care au nevoie de lumina lui Hristos. Recunoscând, dacă păstrăm anumite lucruri în inima noastră, să luăm îndrumare de la preotul nostru despre cum să depășim asta și cum să primim Sfânta Împărtășanie, în situația asta, de unde suntem noi. Trebuie să ne amintim că deși dorim să iertăm pe cineva, am constatat că de multe ori… cel rău va continua persistent să aducă în mintea oamenilor gândul la ce au făcut rău unei persoane sau ce anume le-a făcut acea persoană lor, doar pentru a provoca în inimile lor tulburare și să se întrebe: Oare chiar i-am iertat cu adevărat dacă încă îmi amintesc mereu despre asta? Cel rău poate lucra cu adevărat pentru a-ți distrage atenția.
Așa că noi iertăm. Ceea ce ne ajută să iertăm este să ne dăm seama cât de mult ne-a iertat pe noi Dumnezeu și cât eu nu merit acea iertare. De ce nu o merit? Nu o merit pentru că El și-a dat toată viața Lui pentru noi și eu continui să mă întorc împotriva Lui constant. Când recunoaștem cât de multă iertare are Dumnezeu pentru noi, cum să nu-i iertăm pe ceilalți? De fapt, Părinții spun că: ”Meritam orice lucru rău care vine asupra noastră, din cauza păcătoșeniei noastre.” Dar Dumnezeu, în mila Sa, fie ne protejează de aceste lucruri în totalitate, fie într-o anumită măsură permite unele lucruri pentru corectarea și vindecarea noastră.
Așadar… Primiți sfaturi duhovnicești cu privire la aceste aspecte și amintiți-vă că cel rău va încerca să vă distragă prin gânduri… Mai ales atunci când încercați să iertați pe cineva. Munca noastră este să ne menținem atenția continuu spre Hristos. Mai ales dacă rememorăm relele pe care le-am făcut noi sau relele pe care alții ni le-au făcut nouă, să ne întoarcem la El spunând: „Doamne, iartă-mă pe mine, păcătosul, și iartă-l pe fratele meu! Iartă-mi fratele și iartă-mă și pe mine, care sunt cel mai mare păcătos.” Și de acolo să continuăm a merge înainte, să nu ne oprim asupra faptului că avem aceste gânduri sau sentimente. Gândurile și sentimentele sunt adesea o distragere, iar cel rău le folosește pentru a ne conduce pe căi greșite, prin gânduri și sentimente.
– Următoarea întrebare este: Ce fac dacă nu mă simt rău după ce am păcătuit, în special în legătură cu păcatul desfrânării? Recunosc că este rău pentru mine din punct de vedere duhovnicesc și încerc să mă pocăiesc. Dar când nu simt rușine sau vinovăție, mă îngrijorează. Văd sfaturi peste tot despre ce să faci când te simți vinovat, dar aproape că nu am văzut vreun sfat despre ce să faci când te simți înghețat. Mă simt singur în această luptă.
– Doamne miluiește! Este îngrijorător când ne simțim înghețați. Și asta, în sine, ar trebui să trezească în noi o dorință mai puternică de a lua măsuri radicale împotriva păcatelor și patimilor noastre. Mergi într-un loc care tratează dependența de sex. Mergi, chiar dacă crezi că nu te-ai duce niciodată acolo. Dacă simți că devii desensibilizat, cel mai bine este să mergi și să cauți… Caută ajutor pentru a-ți învinge patimile.
Bineînțeles, așa cum am spus, lucrează cu părintele tău duhovnicesc pentru îndrumare, și cu binecuvântarea lui, mergi la un terapeut. Poate chiar exista o comunicare între terapeut și părintele tău duhovnicesc pentru a lucra la mântuirea ta. Este minunat dacă putem găsi un terapeut ortodox care este instruit special pentru a trata aceste păcate și patimi. Dar dacă nu sunt ortodocși, s-ar putea să aibă o viziune diferită asupra lumii și îndrumarea lor te-ar putea duce puțin pe o cale greșită. Aici este esențială implicarea părintelui duhovnicesc, care să lucreze împreună cu terapeutul pentru a te ajuta în această căutare. Dar lasă acest lucru să te inspire și mai mult să iei măsuri drastice pentru dorința ta de a-L iubi pe Hristos și să îndepărtezi orice obstacol dintre tine și Cel pe care Îl iubești.
Roagă-te lui Hristos, roagă-te Maicii Lui, roagă-te lor: „Ajută-mă să-mi purific viața, dă-mi putere spirituală!” Și apoi acționează. Sublinez din nou importanța acțiunii, pentru că nu e ca și cum, dintr-o dată, ispita va dispărea. Și nu este ca și cum ispita nu va mai fi puternică. Dar dacă avem o hotărâre fermă și dorința de a îndura lupta de dragul lui Hristos, Harul ne va ajuta. Ne va ajuta. Dar trebuie să cerem ajutorul, în special Maicii Domnului. Ține-i icoana, ia-o de pe perete și ține-o în fața ta. „Maică Domnului, ajută-mă, ajută-mă!” Ține-o aproape de pieptul tău și spune: „Ajută-mă, sunt slab!” Și de îndată ce ispita începe să apară, du-te și ia-o și spune: „Am nevoie de tine!” Și apoi schimbă-ți practic mediul: ieși din cameră, ieși din casă, schimbă-ți locul.
Nu întârzia să mergi la spovedanie. Nu-ți găsi scuze să nu mergi la spovedanie doar pentru că ai căzut de atâtea ori. Imaginează-ți, și acesta este un lucru obișnuit când oamenii trec prin astfel de lupte, ei gândesc: „Am căzut deja, deci ce mai contează dacă mai cad din nou, mă duc la spovedanie mai târziu.” Dar dacă vărsăm puțin vin pe cămașa noastră frumoasă, spunem: „Ei bine, am vărsat deja puțin, așa că hai să torn toată ceașca pe mine”? Nu facem asta. Ci trebuie să găsesc repede o soluție să curăț pata înainte ca aceasta să devină permanentă pe cămașă. Trebuie să facem la fel cu sufletul nostru. Chiar dacă am căzut de multe ori, trebuie să ne ridicăm cât mai curând posibil și să încercăm din nou. De câte ori? De fiecare dată când cazi, ridică-te din nou!
Nu te da bătut! Mulțumește-i lui Dumnezeu că ai conștiința să știi că asta nu e bine: ”Nu este bine pentru mine, îmi face rău sufletului.” Chiar dacă te simți împietrit, continuă să alergi la spovedanie, continuă să alergi la biserică, continuă să alergi la Hristos și la Maica Lui. Și cu o dorință puternică, caută mai mult. Caută ajutor mai intens sau mai stăruitor, ca de exemplu un psiholog sau un terapeut.
– Următoarea întrebare este: Cum sunt darurile duhovnicești, precum profeția, încă relevante astăzi în Ortodoxie? Pavel, în Epistola către Corinteni, vorbește despre asta și mă întreb cât de multe din practicile Bisericii din secolul I sunt încă vii în Biserica Ortodoxă din zilele noastre?
– Ele sunt foarte vii, foarte vii. Avem multe exemple, ca Sfântul Gavriil al Georgiei, cel nebun pentru Hristos, și alți sfinți care au profețit lucruri. Și pentru că, în special, mulți dintre acești sfinți moderni, multe din lucrurile pe care le-au spus poate nu s-au întâmplat încă. Dar avem avertismente continue de la diverși oameni sfinți despre ceea ce va urma. Dar pentru ce au fost făcute profețiile? Pentru a ne atrage înapoi la Hristos, nu pentru a intra într-o îngrijorare haotică cum că: ”Este sfârșitul lumii.” A fost întotdeauna sfârșitul timpurilor. Hristos vine acum! Pregătește-te, pregătește-te!
Deci, da, avem încă oameni sfinți care au profețit: Sfântul Paisie, bătrânul Efrem din Arizona, care ne cheamă să ne pregătim. Dar nu avem nevoie de vremuri tulburi pentru a ne pregăti. Trebuie să ne deschidem ochii. Vremurile chiar sunt turbulente, ar trebui să ne pregătim. Aceste lucruri sunt menite să ne ajute. Dar da, profețiile continuă să vină. Ele nu diferă niciodată de trăirea Bisericii și de cum ea mereu L-a urmat pe Hristos. Profețiile care au venit de la oamenii sfinți sunt întotdeauna în conformitate cu toate profețiile și chemările sfinților, pentru ca viața noastră să ne apropie de Hristos. Nu știu dacă asta chiar a ajutat să răspundă la acea întrebare.
– Această persoană spune: ”I-am făcut o promisiune lui Dumnezeu în timpul rugăciunii, dar am păcătuit cu bună știință și am încălcat acea promisiune. Regret profund și caut iertare de la Dumnezeu. Pot fi vreodată iertat? Dumnezeu să vă binecuvinteze!”
– Cât de mult ne iartă Dumnezeu? Ești tu perfect? Ai crezut că ești perfect? Nu suntem perfecți, nu suntem perfecți. Ar trebui să lași asta să te smerească: Dumnezeu a fost atât de bun cu noi, iar noi nici măcar nu ne putem ține promisiunile. Întoarce-te la El ca fiul risipitor: „Doamne, nu sunt vrednic să fiu fiul Tău, fă-mă un slujitor al Tău.” Și continuă să te străduiești pentru El, știind că te dorește. El te-a creat și a creat Împărăția Cerurilor pentru tine.
Așa că nu crede că ești atât de perfect încât să îți ții promisiunea, ci lasă acest lucru să te smerească, astfel încât să te poți apropia și mai mult de Hristos. Uneori facem promisiuni din mândrie, iar Domnul nostru știe asta. El ne dorește mai mult decât știm noi și uneori ne permite să cădem pentru a ne smeri și astfel să putem fi și mai aproape de El. Smerenia! Smerenia este calea! Am citit asta azi dimineață de la Sf. Paisie. Smerenia. Toată viața noastră este despre smerenie, să recunoaștem că, oricât de mult ne străduim, cădem. Ce înseamnă asta? Înseamnă că am nevoie de Hristos, nu de mine însumi. Promisiunile mele nu mă vor mântui, căile mele nu mă vor mântui. Hristos ne va mântui. Și așa, chiar și când cădem și încălcăm o promisiune, să ne întoarcem cu smerenie. Nu uita că Hristos ne dorește. Nu există niciun moment în care El să spună: „Nu, nu ești vrednic să te întorci la Mine.”
– Ultima întrebare: Care este viziunea ortodoxă asupra sporturilor precum MMA (Artele marțiale mixte) și boxul?
– Nu știu o viziune oficială ortodoxă, dar îți voi da părerea mea, care sper să reprezinte credința ortodoxă. Aceste lucruri sunt oribile, distructive. Care este scopul luptei? Banii? Bine, dacă nu sunt banii, atunci mândria, puterea? Ce le facem altor oameni? Îi distrugem? Uneori chiar îi omorâm! Doamne ferește! Îmi amintesc din viața Sfântului Siluan Athonitul cum a lovit pe cineva atât de tare, înainte de a merge la Athos, încât acea persoană aproape că a murit. Acest lucru l-a zguduit atât de tare, faptul că aproape a omorât pe cineva, încât a plecat la Muntele Athos ca să se pocăiască.
Aceste lucruri sunt cu adevărat distructive pentru sufletul nostru și pentru ceilalți și cultivă patimi. Îți spun asta din propria experiență, deoarece obișnuiam să iubesc boxul. Nu boxam profesionist, dar mergeam la parcarea de la metrou după școală, în timpul liceului, aprindeam farurile mașinilor și ne credeam cool. Foloseam mănuși de box și cască și ne băteam unul pe celălalt. ”Dar ce făceam?”
Acum, asta nu înseamnă că toate artele marțiale sunt la fel. Jiu-Jitsu, de exemplu, cred că este foarte util, deoarece creează disciplină. Avem nevoie de disciplină. În Jiu-Jitsu, de exemplu, accentul este pus pe autoapărare și pe a ajuta pe cineva care încearcă să te atace să nu te atace, imobilizându-l în loc de a încerca să-l lovești până leșină. Pentru ce? O centură? Pentru niște bani? Pentru ce? Nu merită. Nu!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
