Minuni contemporane – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad care ne povestește câteva minuni contemporane din arealul elen pentru a ne crește zelul și credința în Dumnezeu.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

In livada chiliei, mai aproape de Cer

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Vă fac iar reclamă la ceva din livada mea, la gutui! Vedeți ce frumoase sunt și cât sunt de mari? Este un copac nu foarte mare, dar e încărcat cu gutui. Celelalte fructe, prune, mere, pere, smochine s-au trecut. Au mai rămas, cum v-am mai arătat și altă dată, rodii, gutui și un pic mai sus mai avem vreo trei copaci de kaki. Slavă Domnului că tot timpul anului avem ceva recoltă în livadă, ceva nestropit și bun! Mai avem și ceva măsline, nu chiar multe, că aici unde e chilia noastră e o zonă mai răcoroasă și nu le merge atât de bine măslinilor, mai ales pe timpul iernii.

Din schitul nostru, noi suntem chilia cea mai de sus, la înălțimea cea mai mare, și iarna e un pic mai frig și zăpada e mai mare, și pe lângă treaba cu măslinii, am mai observat un lucru: primăvara, când vin rândunelele, întotdeauna zboară și se învârt câteva zile pe aici, pe la noi, cercetează clima și după aia pleacă mai în vale, la alte chilii care-s mai jos, unde e căldura mai mare și-și fac cuib acolo. Vin numai așa, în timpul zilei și pe la noi pe aici, și după aia coboară acolo. Încearcă să-și aibă puii în zona mai caldă. La noi e vântul mai puternic, fiind cea mai de sus chilie din cadrul schitului, dar nu din Athos. Noi zicem ”mai aproape de Cer”, ca să fim mai aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului.

Mintea trebuie să fie tot timpul la rugăciune

Dragilor, ce să vă mai spun eu? Recent am ascultat câteva minuni întâmplate pe aici, prin Grecia, povestite de un grec bătrân. El și băiatul lui erau avocați. Omul avea peste 65 de ani și zicea așa:

”Am luat rânduială de la duhovnicul meu de ani de zile, de când eram tânăr, să învăț Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului pe de rost și obișnuiesc să-l zic în fiecare zi de câte ori pot. Odată am plecat cu băiatul meu ca să luăm trenul din Atena, tren care e și metrou și care merge și pe sub pământ, dar circulă și pe deasupra la anumite stații. Urcam scările ca să ajung la tren și când am ajuns pe a cincea treaptă, am simțit că o putere mă împinge tare, dar în același timp, mi-a blocat picioarele ca să nu pot să sar și exact ca pe o statuie, m-a aruncat de pe a cincea treaptă cu capul până la prima treaptă. Am căzut aruncat ca de o mână nevăzută, dar eu spuneam Acatistul Maicii Domnului în minte.

O minune a Macii Domnului

Ajunsesem chiar la stihul care spunea că pe filosofi i-a lăsat Maica Domnului fără de glas prin Minunile Nașterii și în momentul ala am căzut cu toată viteza, împins de o mână nevăzută. Dar în același timp, am simțit o altă putere care m-a sprijinit și mi-a prins capul. Eu am căzut cu capul în jos tocmai pe treapta de jos, ca o statuie. Urma să mă lovesc cu capul de ultima treaptă, dar mi l-a prins și mi l-a oprit în aer la vreo cinci centimetri, fără să mă lovesc de treaptă. M-am dus cu trupul, dar capul mi-a fost sprijinit de o mână nevăzută și nu m-am lovit deloc. Băiatul meu, care era lângă mine, a sărit repede să mă întrebe ce am pățit, că a văzut cum am căzut și voia să cheme salvarea.

Eu i-am spus că nu am nimic, m-am ridicat, m-am scuturat și i-am zis să mergem mai departe. Am urcat în tren și am plecat la birou.”

Fiul se mira:

– Tată, dar nu pot să cred, doar ai căzut cu capul…

– Nu, fiule! Eu ziceam Acatistul Maicii Domnului în mintea mea și o mână nevăzută m-a protejat, m-o ținut și nu m-am lovit deloc. De aceea și tu, fiule, să zici permanent Acatistul, că uite, mie mi-a salvat viața! Puteam să mor pe loc!…”.

Minunea asta s-a întâmplat anul trecut. Vedeți cât de mult ajută Maica Domnului și de ce tot vorbesc și eu despre Ea? Chiar dacă am stârnit pe unii ”din afara gardului”, cum zic eu, care n-o suportă pe Maica Domnului? Vedeți câte minuni face Maica Domnului? Omul ăsta își păstrase rânduiala sa cu acatistul și ați văzut că la momentele grele nu l-a lăsat Maica Domnului? L-a sprijinit, i-a ținut capul să nu se lovească, așa încât s-a dus sănătos la munca lui în loc să fie mort?

Sfatul Cuviosul Paisie Aghioritul

Da! De aceea se spune că la Cuviosul Paisie Aghioritul a venit cineva și s-a plâns că a avut un accident foarte grav și nu își mai poate reveni. Sfântul i-a răspuns: ”Fiule, în momentul în care ai avut accidentul, unde era mintea ta? Te rugai?”. Omul a zis:

– Nu mă rugam, părinte! Mă gândeam la tot felul de lucruri….

– Dacă mintea ta ar fi fost la rugăciune, nu pățeai ce-ai pățit și nu aveai problemele pe care le ai de la accident!

Ne protejează Dumnezeu, Maica Domnului, sfinții atunci când ne rugăm și ne iau în brațe și nu ne lasă. Rugăciunea aceea e legătura cu Dumnezeu și ne învăluie în Har și nu ne lasă să pățim ceva sau, chiar de pățim, nu ajungem la o situație atât de gravă, dacă mintea e la Dumnezeu! Ați înțeles, dragilor?

Povestea unei reporterițe

Să vă mai povestesc ceva! Am văzut un reportaj la televiziunea Star din Grecia, una din televiziunile cele mai mari. Reporterul, o femeie foarte credincioasă, pe nume Zina, povestea că era foarte bună prietenă cu familia unui om destul de mare, care a fost ucis. Eu nu am cercetat amănuntele, dar spunea că atât ea, cât și familia acelui om, au fost foarte afectați și în fiecare an când se apropie comemorarea decesului, i se pare că nu mai are putere să se ridice din pat, adică retrăiește momentele acelea, prin ce a trecut când a fost ucis prietenul de familie. După starea asta de șoc, a spus că trebuie să meargă undeva să se spovedească și să-și schimbe viața. De aceea s-a dus la mănăstirea Cuviosului David din Evia, unde a fost și Cuviosul Iacov Tsalikis. Eu am tradus o carte despre viața sa din limba greacă.

După Cuviosul Iacov Tsalikis, stareț a fost ales părintele Chiril, pe care l-am prins și eu, un om care a avut și el o viață sfântă și care a făcut multe minuni. Părintele Chiril a fost ucenicul Cuviosului Iacov Tsalikis și chiar de la el am luat binecuvântare când am tradus cartea în română. A plecat și el la Domnul, și acum e stareț părintele Gavril. Zenia a venit la părintele Gavril să se spovedească și el i-a dat o carte cu un îndreptar de spovedanie și i-a spus să se pregătească ca să se spovedească așa cum trebuie.

Femeia s-a spovedit amănunțit la el și apoi părintele i-a povestit, spre povață, minuni din viața Starețului Chiril, care tocmai plecase la Domnul, și așa Zenia s-a legat foarte mult de mănăstire. Spunea că în fiecare an, când se apropie comemorarea prietenului ei, cu o zi înainte, se urcă în mașină împreună cu familia ei și cu familia celui ucis și vin și stau vreo trei zile la mănăstire. Lasă și televiziune și tot și vin și stau la mănăstire pentru că, zicea ea: ”Doar acolo mă simt bine! Ne citește părintele Gavril rugăciuni și stăm la Liturghii, la slujbe și acolo pot să fiu pe picioarele mele. Dacă stau acasă, nu mă pot ridica din pat. Acolo mă simt liniștită”.

„Eu sunt lângă tine, să nu-ți fie frică!”

Tot ea povestea că recent, în perioada pandemiei, simțea că îi revine acea stare de panică ce o paraliza și o ruga pe Maica Domnului: ”Te rog, Maica Domnului! Ajută-mă să ajung mâine la mănăstire, să nu pățesc ceva!”. Trebuia să meargă împreună cu familia sa și cea a prietenului ucis. S-a rugat cât a putut și după aia a adormit, dar și în somn a continuat să se roage: ”Maica Domnului, ajută-mă!” și s-a văzut, ca în vis, cum se ruga la Maica Domnului s-o întărească și să o ajute. Și spune cum deodată a auzit în partea dreaptă, ca și cum îi vorbea cineva la ureche: ”Nu-ți fie frică pentru că Eu de acum o să fiu întotdeauna cu tine și o să te ajut! Eu sunt lângă tine, să nu-ți fie frică!”. Cumva ei parcă îi era frică să întoarcă capul și se ruga în continuare. 

Dar când a întors capul, a văzut icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, ținut în fața Ei, o icoană veche, și atunci a văzut-o pe Maica Domnului. Atunci s-a trezit din vis, era pe la 5 dimineața. Înainte de a pleca spre mănăstire, l-a sunat pe părintele Gavril, care-i era și duhovnic, i-a povestit visul și l-a întrebat dacă recunoaște icoana. Duhovnicul i-a zis că nu știe, pentru că acolo au multe icoane, dar să vină la mănăstire. A plecat spre mănăstire și atunci când a ajuns, părinte stareț i-a binecuvântat și apoi ea a mers la mormântul părintelui Chiril, la care avea mare evlavie datorită minunilor povestite de părintele Gavril. Ea chiar se ruga de multe ori la el și primise ca o încuviințare, că prin rugăciunile lui mijlocise, și Maica Domnului i-a spus că o să fie tot timpul lângă ea.

Icoana Maicii Domnului a vorbit

Zenia a trecut pe lângă mormântul cuviosului Iacob Tsalikis și s-a rugat: ”Iartă-mă, cuvioase Iacob! Știu că ești sfânt, dar acum am venit pentru părintele Chiril, să-i mulțumesc că m-a ajutat!”. Apoi s-a dus la mormântul lui, care-i alături de cel al cuviosului Iacov, cei care ați fost acolo, la mănăstire în Evia, știți. Acolo era o femeie care se închina și în timp ce o aștepta să termine, și-a plecat capul mulțumindu-i în gând părintelui Chiril. După ce a plecat, acea femeie s-a apropiat și a sărutat mormântul și icoana pusă lângă candela de la cruce. Zice că în momentul acela a început să țipe atât de tare, că se uita toată lumea din jur la ea. Nu o mai interesa cine era, că era cunoscută și țipa. Starețul, care era puțin mai departe, a venit repede să vadă ce se întâmplă.

Starețul a întrebat-o:

– Zenia, ce ai pățit?

– Părinte, uite aici!

– Ce e?

– Știți că v-am spus de Maica Domnului, care mi-a vorbit și am văzut icoana Ei în somn!

– Nu mai țin minte ce mi-ai spus…

– Părinte, asta este icoana din vis, cea de pe mormântul părintelui Chiril, icoana care mi-a vorbit!”.

Se adunase lumea roată, o asculta, dar nu o mai interesa de ce zicea lumea, așa bucurie și har trăia ea în momentele alea. Zice că a luat icoana și a sărutat-o. Atunci părintele stareț a luat icoana și a zis: ”Icoana asta te aștepta, e pentru tine! Ia-o, s-o ai acasă ocrotitoare!”. Fusese cu mult timp în urmă adusă de un ucenic al părintelui Chiril, care ceruse binecuvântarea starețului să o pună pe mormântul lui. Zicea că atâta bucurie primise și plângea cu icoana în brațe, iar acum e nedespărțită de acea icoană. Așa povestea reporterița aceea. A povestit mai multe minuni, dar m-am limitat la minunea ei cu părintele Chiril. Se zice că părintele Chiril, înainte de a pleca la Domnul, a văzut așa pe viu în vedenie, toată Răstignirea Mântuitorului și-a povestit după aceea la ucenici, înainte de a pleca la Domnul.

”Ne-a salvat Maica Domnului!”

Multe minuni face Maica Domnului, la diferiți oameni, nu contează unde sunt. Vedem și la femeia asta, care e reporter, e permanent la televizor și vorbește în lumina reflectoarelor. Povestea cu toată inima, plângând, despre lucrurile pe care le-a trăit și că nu își închipuie viața ei fără Maica Domnului. Cu câteva zile înainte, o avut un accident. Era în mașină cu fiica ei și cu încă două colege și conducea așa liniștită, dar se ruga, când cineva a venit dintr-o parte cu mașina și i-a lovit. Zice că i-a accidentat mașina în așa fel în spate, încât dacă o lovea cu câțiva centimetri mai încolo îi omora fetițele. Nu a pățit nimeni nimic, dar a văzut moartea cu ochii. Mergea cu viteză mică și dacă ar fi mers mai tare nu se știe cum era impactul. Zice: ”Ne-a salvat Maica Domnului!”. Da! Multe minuni face Maica Domnului!

O profesoară atee din Paris ajunge pustnică în pustia Sinaiului

Ce să vă mai spun? Împreună cu trei persoane, în urmă cu vreo 15 ani, am fost la Ierusalim și am stat mai multe zile acolo, iar după aceea, ne-am dus în Sinai, unde am stat aproape o săptămână, la Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Am umblat prin toți munții aceia și am ajuns și la peștera Sfântul Ioan Scăraru, unde e și o bisericuță. Părinții de la mănăstire ne-au dat cheia de la bisericuță ca să intrăm și să ne închinăm. Undeva, dincolo de gard, se vedea încadrat într-un zid de piatră ceva ca o căsuță mică. Era închisă, dar am zărit mișcare și am întâlnit acolo o pustnică franțuzoaică. Ea era profesoară la Paris și nu credea în nimic, era atee. Cum se zice, se bucura de viața ei. Venise în Grecia cu niște cunoștințe, unele chiar de naționalitate greacă, de la care a auzit de Cuviosul Porfirie Capsocalivitul.

Întâlnirea cu Cuviosul Porfirie Capsocalivitul

A zis ea: ”Hai să mă duc și eu la el să vedem ce e!” și deși nu credea, o intrat la el împreună cu o grecoaică, iar Părintele Porfirie i-a spus la grecoaică să aștepte afară că se înțelege el cu ea. Franțuzoaica nu știa decât franceză, Părintele Porfirie nu știa decât greacă. Jumătate de oră a stat la Cuviosul Porfirie și când o ieșit de acolo, îi strălucea fața și a spus: ”Ați spus că părintele nu știe franceză, dar părintele vorbea perfect în franceză!”. Părintele Porfirie a fost întrebat și el: ”Părinte, dar cum te-ai înțeles cu ea, că doar nu știe greacă și matale nu știi franceză?”. Dar părintele a zis: ”Eu am vorbit în greacă, dar Harul lui Dumnezeu i-a pus vorbele mele perfect în franceză în urechile ei, exact ca la Apostoli!”. Ei, femeia asta s-o botezat ortodoxă și s-a făcut maică!

După aceea, s-a dus la Ierusalim, unde a stat o perioadă. Mai târziu și-a vândut apartamentul din Paris și o cumpărat de la un beduin o căsuță lângă peștera Sfântului Ioan Scăraru. Atunci când am fost eu, gardul căsuței avea doar vreo 2 metri și era tot din piatră zidită. Acum e înălțat, iar deasupra, în beton, erau cioburi din sticlă ca să nu poată nimeni să sară. Gândiți-vă, e o femeie singură în pustiul Sinaiului, unde-i plin de beduini și de tot felul de oameni fără Dumnezeu și care n-au nicio treabă. Ca femeie, vă dați seama că era posibil orice, cineva putea să-și bată joc de ea, s-o jefuiască, orice… Dar ea s-a dus cu toată credința acolo, o întărit gardul și căsuța a amenajat-o cum o putut. Ne-a primit și am stat de vorbă cu ea. Învățase greacă și așa ne-am înțeles.

Vizita în chilia pustnicei

Am stat de vorbă vreo două ore și ne-a arătat tot ce a făcut ea pe acolo. Avea deasupra ca o turelă, ca la tanc. Putea urca pe o scară și se închidea înăuntru, încât indiferent cine ar fi încercat, să nu poată ajunge la ea. Acolo se nevoia ea. Făcuse o grămadă de lucruri pe lângă căsuța aceea. Avea ziduri de susținere roată, cu niște camere pustnicești, în cadrul zidurilor, toate făcute de mâna ei. Da! O femeie care a trăit o viață modernă în Paris, născută acolo, care n-a avut de-a face cu lucrurile astea. Și o renunțat la tot și a devenit pustnică în Sinai, unde se întreținea din munca ei! Avea un pic de grădină și un izvor în curte. Am stat mult de vorbă, iar de atunci au trecut vreo 15 ani. M-am bucurat mult și am stat până seara târziu la ea. 

La plecare, trebuia să mergem o oră pe jos până la un drum, iar pe drumul acela mai trebuia să mergem vreo oră. Am vorbit însă cu un părinte din mănăstire și i-am spus:

– Părinte, nu poți să vii să ne iei cu mașina de la drum, de acolo? 

– Da, o să vin, dar să-mi dați un semn!

Doar la acel drum unde ieșeam puteam prinde un pic de semnal ca să-i telefonăm. Am stat de vorbă până seara târziu, deja se făcuse noapte și ea nu se mai îndura să ne lase să plecăm. S-a bucurat atât de mult discuția pe care am avut-o și ne-a povestit și ea multe. Nu mai țin minte ce am vorbit, c-o trecut atâția ani, dar știu că a fost o discuție duhovnicească foarte frumoasă. În zona aceea e pustiu. Acolo, Sfântul Ioan Scărarul a scris ”Scara” și tot acolo a fost și mănăstirea lui. În zona aceea nu-i verdeață, nu-s copaci, e totul pustiu. 

Drumul de întoarcere până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina

Știu că am luat-o pe cărare, eram două persoane, și-am plecat. Pustnica a ieșit pe-o stâncă înaltă și tot făcea semnul crucii asupra noastră, iar noi mergeam prin pustiul acela. Se mai auzeau șacalii, era pustiu tot și era o lună plină pe cer de o frumusețe… După vreo jumate de oră de mers, ne-am oprit pe o stâncă înaltă și de la distanța aceea, la lumina lunii, încă o vedeam pe pustnica rămasă pe stâncă cum tot făcea semnul crucii asupra noastră. Atunci am strigat și noi: ”Maica Domnului să fie cu sfinția voastră!” și ea ne-a răspuns: ”Asemenea și vouă!”, așa, în ecoul pustiei cum se zice, iar noi ne-am continuat drumul. Era ceva de Pateric putem spune…

Când am ajuns la zona cu semnal de la drumul acela, am sunat la Mănăstirea Sfânta Ecaterina și a venit părintele și ne-a luat cu mașina. Întârziasem deja prea mult, iar noi eram cazați la mănăstire și trebuia să ne încadrăm cumva în program. A fost un moment minunat, putem spune, care nu se șterge așa ușor.

Reîntâlnirea cu Maica Magdalena, pustnica din Sinai

După ani de zile, am ajuns din nou acolo, dar numai în trecere. Eram cu un grup de oameni și trebuia să ne ținem după ei. Am strigat-o la poartă, dar grupul pleca și trebuia să-i ajung din urmă. Atunci i-am spus că nu pot sta din cauza grupului. A ieșit ea un pic și am vorbit vreo jumătate de oră. Era albită și părea atât de îmbătrânită, de parcă avea 80 de ani, cu toate că avea doar vreo 65. Mi-a zis că avusese un atac cerebral de la osteneală și de la căldurile de acolo. Zice: ”Am fost aproape de moarte!”, de asta părea atât de îmbătrânită. Atunci a fost ultima oară când am văzut-o, că după aia am aflat că a plecat la Domnul. Dacă rețin bine, e îngropată la Faran, la o mănăstire de maici. Da! Maica Magdalena, pustnica din Sinai!

Mi-am amintit de ea pentru că recent am citit cum a ajuns la Cuviosul Porfirie și de aceea am vrut să vă spun câteva lucruri despre ea. Vedeți câți oameni are Dumnezeu prin toată lumea asta, prin pustie?… Bărbați, femei, călugări, maici, care se nevoiesc fiecare cum poate.

Dumnezeu nu lasă și nu uită pe nimeni, iar Maica Domnului vedem câte minuni face prin mijlocirile Sale cu Harul care I s-a dat. De aceea, dragilor, permanent să vă rugați, că prin rugăciune dobândim Harul lui Dumnezeu și când suntem în Har, suntem ținuți în brațe de Dumnezeu! Ați înțeles, dragilor? La Maica Domnului să încercați în fiecare zi, măcar un pic, o rugăciune, un Acatist, un Paraclis, ce puteți!… Sau o rugăciune în minte acolo, să-I cereți mereu ajutorul și o să vedeți cât de mult o să primiți!

Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Doamne ajută, dragilor!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!