Ascultați un foarte bun cuvânt al Moise McPherson în care acesta ne explică de ce nu mai există frăție și prietenie adevărată în cultura modernă.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De ce nu mai există frăție în cultura modernă? – p. Moise McPherson
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! Sunt Părintele Moise McPherson, locuiesc în Texas și sunt preot ortodox răsăritean. Vreau să împărtășesc o mică reflecție astăzi despre dilema fraternității, a frăției, în cultura americană. Am văzut un videoclip zilele trecute și era o serie de clipuri în care bărbații își descriu dilema de a nu avea cu cine să-și împărtășească sentimentele, starea lor emoțională. Și, desigur, există o dinamică naturală ca bărbații să nu împărtășească adâncimea sufletului lor sau povara lor cu o femeie, pentru că atunci asta schimbă dinamica, femeia find atunci oarecum forțată să le devină mai mult ca o mamă.
Dar bărbații au nevoie disperată de alți bărbați pentru a se descărca lor, pentru a putea fi vulnerabili cu ei, să nu fie judecați și să fie încurajați și ridicați de jos și se pare că nu prea mai avem așa ceva în cultura noastră, nu există activități pe care bărbații să se bazeze, există acea fațadă că nu credem că bărbații ar trebui să fie vulnerabili unul cu celălalt. Dar eu nici măcar nu cred că este asta. Eu cred că situația de fapt este că bărbații nu sunt pe aceeași lungime de undă unii cu alții. Ei nu au o frăție, nu au nimic care să-i unească. Și ce vreau să spun când spun frăție? Relația mea cu familia mea nu este o frăție. Relația mea cu soția și copiii mei este că aș muri pentru ei.
Dar o frăție? O frăție înseamnă bărbați la dreapta și la stânga mea împreună cu care aș muri. Asta este o Frăție. Frăția este ceva care are un scop pe care îl urmărim cu toții împreună, care ne unește împreună, care ne leagă. Nu înseamnă ca eu să mor pentru cei de lângă mine, ci ca eu să fiu dispus să mor împreună cu acei oameni. Și problema este, dilema noastră modernă, că nu avem așa ceva în cultura noastră. Nu mergem la război, nu luptăm cu un invadator, nu facem așa ceva și cumva pierdem o perspectivă asupra a ceea ce înseamnă să fim braț la braț cu frații noștri. Și, pentru mine personal, acest lucru este ușor deoarece sunt în Biserica Ortodoxă. Biserica Ortodoxă este plină de frăție pentru că toți luptăm aceeași luptă duhovnicească, toți încercăm să biruim această viață pentru a trece cu bine în viața următoare.
Noi toți, așa cum spune Sf. Ioan Hrisostom, dăm la schimb această viață pentru viața următoare. Moartea și dispoziția de a muri și de a trăi după principii și de a fi devotați lui Hristos și de a fi dispuși să fim martirizați pentru Hristos, toate aceste lucruri sunt supreme, ele dau formă și sens suprem vieții noastre. Dar fără Hristos ca destinație, bărbații sunt pierduți, nu au un țel către care să se îndrepte, fie se luptă cu un inamic temporar, fie doar încearcă să dobândească lucruri. Și aș spune că acesta este capcana culturii americane, că majoritatea bărbaților sunt preocupați doar de a cumpăra lucruri, ceva de la firma Men’sCave de exemplu, sau să vadă cine câștigă un sport cu minge în weekend, sau să-și cumpere o barcă, sau să-și ia o vacanță. Sunt doar astfel de nimicuri. Și este o anumită superficialitate pe care toți bărbații o simt pentru că inimile noastre de bărbați tânjesc după mai mult, inimile noastre tânjesc după sens și scop și eternitate, vrem ceva pentru care să luptăm, vrem să avem un scop pe care să-l urmărim.
În protestantism, această frăție nu există pentru că nu există nimic care să-i lege pe bărbați împreună. Îmi amintesc cu ani în urmă că am vorbit cu un prieten de-al meu și mi-a spus: Sunt în ascultare față de Bătrânii din Biserica mea. Și eu îl știam cum este și i-am spus: Frate, nu ești. O să asculți de ei doar cât timp ești de acord cu ei, iar atunci când nu mai ești de acord, vei pleca. Și protestantismul este atât de învăluit în teologie subiectivă încât nici măcar oamenii din interiorul protestantismului nu se pot pune de acord cu ce teologie sunt de acord. Este un talmeș-balmeș. Nu există comuniune, nu există focalizare, nu există o Biserică, nu există ceva care să-i lege împreună.
În Biserica Ortodoxă avem această entitate solidă din care facem parte, care e Biserica lui Hristos, și suntem uniți sub ierarhia Episcopilor, suntem uniți sub îndrumarea preoților, suntem uniți în responsabilitate și toată această structură și formă ne oferă siguranța de a fi noi înșine. În Parohia mea, noi nu avem nicio problemă cu frăția. Toți bărbații merg la același preot, și eu la fel, pentru spovedanie, deci există o unitate, este o armonie acolo, bărbații se pot deschide despre problemele lor unii la alții pentru că știu că nu vor fi judecați, pentru că știu că frații lor în Hristos se deschid și ei despre problemele lor. Există o structură în tot ceea ce facem, iar frații știu că există o ierarhie în interiorul Bisericii și asta ne oferă, ca bărbați, un sentiment de siguranță, un sentiment de structură. Noi ne dorim aceste lucruri în mod natural, așa ne-a creat Dumnezeu.
Ce facem noi ca frăție? Mergem [uneori] în refugii, facem proiecte ale Bisericii, turnăm beton, reparăm acoperișul, dărâmăm vechea bucătărie și pregătim instalarea unei noi bucătării, facem toate aceste lucruri împreună pentru că bărbații au nevoie de timp împreună [unii cu alții]. Bărbații nu vor să stea și să se privească față în față și să vorbească despre sentimentele lor. Iertați-mă, dar asta e ceva foarte feminin.
Femeile vor discuții față în față, ele vor să se conecteze, vor să discute una cu alta astfel, bărbații nu vor asta, bărbații vor timp umăr la umăr, bărbații vor să fie braț la braț, umăr la umăr îndeplinind o sarcină. În procesul de îndeplinire a acelei sarcini, putem vorbi despre lucruri foarte profunde și personale, dar vrem să facem ceva, vrem să punem mâna la a face ceva. Știți toate aceste organizații pseudo-creștine în care bărbații se adună și plâng și se îmbrățișează și fac lucruri de genul. Este ceva atât de efeminat, atât de efeminat! Bărbații adevărați nu vor să se comporte așa. Bărbații adevărați nu vor să se comporte ca femeile, bărbații adevărați vor să fie bărbați.
Și în procesul de a fi bărbați ne putem descărca despre neajunsurile și slăbiciunile noastre, despre luptele și insecuritățile noastre, temerile noastre și toate acestea pentru că ne simțim în siguranță cu frații din jurul nostru. Și acea frăție este atât de importantă pentru viețile noastre ca bărbați. Da, este incredibil de important să avem o soție, să avem o relație plină de iubire cu ea, dar în căsătorie și în viața de familie te dedici celor din jurul tău. Dar într-o frăție, vă revărsați de fapt unul în celălalt într-un mod foarte unic. Încurajez pe oricine se confruntă cu această realitate să găsiți alți bărbați cu care să vă conectați, mergeți la o Biserică Ortodoxă locală, găsiți o frăție bună, petreceți timp [împreună], lucrați la proiecte, mergeți la spovedanie, construiți o relație cu preotul. Veți realiza că sunt o mulțime de bărbați care sunt acolo pentru a vă ajuta să vă purtați povara în Hristos spre veșnicie. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
