Trăirea unei căsnicii creștine și creșterea copiilor în credință – p. Iosia Trenham

Ascultați pe părintele Iosia Trenham care ne dă sfaturi foarte bune legate de trăirea unei căsnicii creștine și creșterea copiilor în credință.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Trăirea unei căsnicii creștine și creșterea copiilor în credință – p. Iosia Trenham

Pr. Iosia Trenham (Bis. Ortodoxă Sf. Andrei): Da, mi-ai pus o întrebare frumoasă despre rolul copiilor în căsătorie. Sunt atât de multe de spus și e atât de multă frumusețe acolo. Copiii sunt florile care cresc în pajiștile senzualele ale căsătoriei. Acesta e un citat din marele catehist din secolul al treilea Sf. Clement al Alexandriei. Copiii sunt florile care cresc în pajiştile senzuale ale căsătoriei creştine. Copiii sunt un dar de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. Fericit este omul care-şi va umple casa de copii. Acest citat e din Psaltire. Psalmul 126 și Psalmul 127 sunt psalmii căsătoriei. Ei laudă gloria căsătoriei și mai ales măreția ei în a naște copii.

Este un miracol! Concepție, gestație, naștere și creșterea copiilor este reproducerea chipului lui Dumnezeu, fiecare copil este martorul perpetuu al unei uniuni trupești unice a părinților lor. Aceștia devin una atunci când se unesc și fac dragoste, dar acea unire este exprimată și dăinuiește în copilul însuși. Copilul este un liant perpetuu care va dăinui pentru veșnicie, dând mărturie despre unirea mamei și tatălui copilului. Copilul poate avea nasul tatălui, urechile mamei, ochii ambilor… Nașterea de copii este un mare mister, un mare mister și, așadar, mereu în Biserică am înconjurat procrearea și nașterea de copii cu venerație și drepturi sacre.

Așa că, în Biserică, atunci când o femeie naște, există o rugăciune, ca preotul să fie acolo, să meargă să o viziteze pe mamă și pe nou-născut. Îi aduce mamei puțină apă sfințită ca să poată avea ajutor la vindecare pe interior, ea a trecut printr-un proces grozav, el binecuvântează copilul, dar îl binecuvântează fără un nume, apoi mai există o rugăciune care are loc în a opta zi, la o săptămână după ce copilul s-a născut. Mama, dacă este sănătoasă, aduce copilul în exteriorul bisericii, în exteriorul ușilor, și preotul se întâlnește cu mama, adesea și cu tatăl, și cu copilul, și copilului i se dă un nume. Preotul citește numele. Este o rugăciune frumoasă.

Practica de a numi copiii în ziua a opta este evreiască, este asociată cu circumcizia, avem relatări în evanghelii că Ioan Botezătorul a fost numit în ziua a 8-a, Iisus însuși, Domnul nostru, a fost numit în ziua a 8-a și această practică continuă în Biserică. Preotului i se dă copilul, îl ține în brațe, îi dă nume copilului, face semnul crucii peste el, îl prezintă pe copil spre uși cu fata spre răsărit, binecuvântează mama și o trimite înapoi să-și împlinească zilele bisericii ca sa aibă liniște pentru 40 de zile, în care se poate vindeca, poate forma o legătură cu copilul ei. Este un timp sacru și misterios. Iar relația dintre mama care alăptează și copil este un mister profund. Ce se întâmplă acolo și ce se transmite de la mamă la copil și de la copil la mamă este adesea de negrăit.

Și apoi în jurul celei de-a 40-a zile, nașii au fost aleși și copilul este adus la Biserică. Copilul este unit cu Hristos prin sfântul botez, devine creștin! Botezat prin scufundare de 3 ori în cristelniță, copilul se scoate din cristelniță și se dă nașului sau nașei și preotul apoi ia Sfântul Mir și pecetluiește copilul făcând o cruce peste trupul lui de sus în jos, fruntea, ochii, nasul, gura, urechile pieptul, spatele gâtului, mâinile, picioarele, pecetluind copilul în Duhul Sfânt, consacrându-i lui Hristos fiecare aspect al trupului copilului. Și apoi copilul este adus și i se dă prețiosul trup și sânge al lui Iisus Hristos, ca prunc pe deplin creștin și își ia poziția cu mama ținându-i lumânarea în comunitatea Bisericii pentru prima lui Sfântă Liturghie. Este absolut minunat, inspirator.

Și apoi marele proces marea provocare și mister, marea lucrare sfântă a parenting-ului (creșterea și educarea) are loc. Acesta este un proces pe durata întregii vieți, este ceva descris de Sf. Ioan Gură de Aur într-un tratat foarte faimos numit: „Despre creșterea corectă a copiilor.” Titlul complet este: „Despre slava deșartă și creșterea corectă a copiilor”. El descrie procesul de parenting ca pe un mare efort ascetic al părinților de a crește „un atlet pentru Iisus Hristos”. Acesta este scopul parenting-ului. Sf. Teofan Zăvorâtul spune că educarea, formarea copiilor e cea mai sfântă dintre toate sfintele străduințe. Ce lucru extraordinar!

Deci parenting-ul nu este doar despre îmbrăcarea unui copil sau hrănirea unui copil, parenting-ul e despre formarea imaginii lui Dumnezeu, este despre crearea și modelarea imaginii lui Dumnezeu în cooperare cu Duhul Sfânt pentru a crea un creștin, pentru a forma un creștin care să-L iubească pe Dumnezeu și să iubească oamenii pentru totdeauna. Aceasta e marea lucrare. Orice altceva, serviciul, o casă, totul este pentru asta, nu invers. Ideea că, într-un fel, cel mai important lucru din viața noastră sunt serviciile noastre laice și, prin urmare, ne vom da copiii pe mâna bonelor și la creșă, pentru că cel mai important e să câștigăm bani sau să avem un job, este complet pe dos!

Abandonul căminului, abandonul îngrijirii domestice a căminului de către femei din cauza mișcării feministe radicale este satanic, absolut satanic. Căminul este motivul pentru care lucrăm. Lucrăm în afara casei, ceea ce este haos, lumea este haos, casa trebuie să fie un loc al păcii. Sf. Ioan Gură de Aur descrie întoarcerea bărbatului din sfera publică în îmbrățișarea soției și a copiilor acasă ca pe o barcă ce trece de la furtună într-un port calm. Aceasta este mișcarea.

Pentru noi, casa este centrală și creșterea copiilor în acea casă, îngrijirea acelei case este o lucrare foarte mare. Economia domestică e uriașă. Dacă citești Pilde 31 despre soția evlavioasă, era o femeie care avea atât de multe talente, ea supraveghea nu doar hrana casei, ingrijirea casei, îmbracamintea casei, administrarea proprietății, dacă ai proprietăți, cumpărarea și vânzarea, era nevoie de atâtea lucruri, și ea le făcea toate în frica Domnului, pentru care a fost lăudată. Trăim într-o cultură care disprețuiește casa, o lume suburbană în care casele, chiar arhitecturile caselor, au fost complet degradate.

Acum construim aceste case suburbane, am îndepărtat verandele din față ca să nu avem vecini și să nu mai interacționăm cu vecinii. Construim centre de divertisment în camerele noastre de zi, ca să fim dependenți de digital, ne punem garajele în fața casei pentru că trăim o viață dependentă de mașină care este foarte dezumanizantă, blocați în această cutie de metal cu un mic număr în față și în spate foarte dezumanizant. Și ne petrecem cea mai mare parte a timpului departe de casă în slujbe seculare atât soții, cât și soțiile. Asta nu este creștinesc și nu duce la pace, la sfințenie și la o pregătire pentru viața viitoare.

Așa că pentru Biserică, Biserica are un mesaj frumos. Haideți să facem tot ce este necesar pentru a ridica viața de familie la nivelul pe care este menită să îl aibă. Copiii să devină lipiciul, gloriosul martor al iubirii părinților. Scopul parenting-ului este să colaborăm împreună pentru a oferi un model al iubirii față de Dumnezeu și al iubirii față de oameni pentru copiii noștri, astfel încât ei să o poată vedea practic. Cuvintele sunt un lucru, dar un lucru mult mai puternic decât cuvintele pentru tineri, pentru copii, este să-și vadă părinții trăind viața creștină.

O carte grozavă a secolului al XX-lea este o carte a unui preot rus pe nume Pr. Alexander Elchaninov, se numește Jurnalul unui preot rus. A devenit un clasic. Spune acolo că cea mai mare contribuție pe care orice părinte o poate aduce la sănătatea și dragostea copilului său pentru Dumnezeu este propria viață interioară. Copiii, să-și vadă părinții iubindu-L pe Dumnezeu, iubind să meargă la închinare, mergând la Biserică des, păstrând o disciplină de rugăciune acasă cu entuziasm, practicând taina spovedaniei, cerând serios iertare soțului și copiilor la momentul pregătirii pentru spovedanie în fiecare lună sau de câte ori persoana își face spovedania, slujind pe săraci, aducând preotul la oameni, vizitând pe călugări, pe episcop, vizitând pe tinerii sau pe săracii care se mută și au nevoie de un loc de locuit, aducându-i în casa voastră, dând milostenie, transformându-vă casa ta într-un loc în care Scriptura și rugăciunea sunt serioase, aceasta este marea mărturie, aceasta este ceea ce creează un copil care îl iubește pe Dumnezeu și e bine crescut, format, pașnic, nu chinuit, plin de speranță, plin de viață, plin de lumină, plin de iubire. Așa se întâmplă și acesta e motivul pentru care parenting-ul e un lucru atât de sfânt.

Așa că nimeni nu ar trebui să se gândească la căsătorie ca la ceva fără copii. Există trei scopuri esențiale pentru care Dumnezeu a creat căsătoria. Primul este pentru a rezolva patima poftei. Sf. Pavel spune că din cauza curviei, bărbatul să aibă propria sa soție și fiecare femeie să aibă propriul soț. Căsătoria și unirea binecuvântată de Dumnezeu a soțului cu soția are ca scop depășirea ispitei. Al doilea este de a reproduce chipul lui Dumnezeu și de a avea copii spre slava lui Dumnezeu și de a zidi Biserica în acest fel. Și al treilea este să hrănești o prietenie sfântă, în care soțul și soția se iubesc unul pe altul, își dezvoltă prietenia și Hristos locuiește în mijlocul lor. El s-a introdus pe Sine în căsătorie Domnului nostru Hristos a săvârșit prima sa minune publică la o petrecere de nuntă din Cana Galileii, este consemnat în Evanghelia lui Ioan, capitolul 2. Faptul că El a ales să facă prima minune publică în contextul căsătoriei la o nuntă vă spune ceva despre ambiția lui pentru căsătoria creștină. Faptul că a luat din apa comună a lumii și prin prezența Sa și mijlocirile mamei sale a transformat-o în cel mai bun vin este, de asemenea, o imagine a potențialului căsătoriei și a vieții de familie.

Când îl pui pe Hristos în aceasta devine ca și cel mai bun vin, se îmbunătățește cu înaintarea în vârstă, nu se înrăutățește. Nu duce la destrămare conjugală, ci la îmbogățire conjugală prin această viață și în următoarea. Noi, ortodocșii, credem că Uniunea de Suflete, dragostea care se dezvoltă între un soț și o soție este veșnică. Sf. Atanasie cel Mare spune că în ultima zi, a Judecății, oamenii vor intra în Împărăția lui Dumnezeu în starea pe care au îmbrățișat-o. El spune că Fecioara Maria va veni și va escorta pe toate fecioarele, toți călugării și călugărițele în Împărăția lui Dumnezeu și apoi, după aceea, marele patriarh Avraam va ieși și va conduce pe toți creștinii căsătoriți, pe toți oamenii de familie care au trăit pentru Hristos în contextul familiilor lor. El îi va aduce în Împărăția lui Dumnezeu.

Când binecuvântăm cuplurile în slujba de nuntă le punem coroane pe cap și la un moment dat în slujbă, preotul le scoate și se întoarce spre est și spune: primește aceste coroane în împărăția Ta, Doamne, și păstrează-le. Este speranța noastră că atunci când vom fi înviați din morți la acea ultimă trompetă, când Hristos se întoarce, că vom putea să ne punem din nou coroanele și să intram în prezența lui Dumnezeu, în Împărăția Sa veșnică, având fericirea și roadele eterne ale căsătoriei creștine de care să ne bucurăm pentru veșnicie!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!