Ești mântuit? O reflecție ortodoxă – p. Paul Truebenbach

Ascultați-l pe părintele Paul Truebenbach care ne oferă o foarte bună reflecție ortodoxă relativ la întrebarea de sorginte neoprotestantă „Ești mântuit?”

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ești mântuit? O reflecție ortodoxă – p. Paul Truebenbach

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, un singur Dumnezeu. Amin. Ei bine dragilor, puteți vedea din titlul acestui videoclip că voi vorbi despre răspunsul ortodox la întrebarea „Ești mântuit?” „Ești mântuit?” a devenit un fel de întrebare standard printre mulți protestanți și această întrebare nu înseamnă doar să întrebi pur și simplu dacă tu crezi că ești mântuit, ci ceea ce întreabă de fapt este, în mare parte, teologia ta despre mântuire: Crezi că îți este asigurată mântuirea? Crezi că deoarece ai credință ești mântuit? Este o întrebare care apare din standardul protestant de a fi mântuit numai prin credință.

Răspunsul ortodox standard la aceasta, care a devenit foarte popular printre mulți clerici și laici și diverși teologi este următorul: „Am fost salvat prin botez, sunt salvat prin viața mea în Hristos acum și sper să fiu mântuit în viața care va veni”. Înainte să explic punctul meu de vedere asupra acestui lucru, vreau să spun că nu am nicio problemă cu acest răspuns. Cred că acesta este un răspuns în general bun. Și ceea ce face acest răspuns este că stabilește teologia Bisericii că mântuirea este un proces. De ce este mântuirea un proces? Ei bine, pentru că mântuirea este despre viața în și cu Hristos și asta înseamnă că mântuirea se referă la o relație. Relațiile nu doar încep și apoi rămân aceleași, ceea ce nu este neapărat ceea ce cred mulți protestanți, dar deplinătatea relației nu vine imediat.

Am putea spune în schimb că relația este ceva care crește cu timpul și noi avem capacitatea de a întrerupe acea relație atunci când o parte a unui parteneriat decide că nu mai vrea să facă parte din ea sau comite un fel de adulter, aderă la altceva decât persoana sau lucrul cu care odată a avut o conexiune. Atunci asta poate rupe acea comuniune. Și noi credem că și noi putem face același lucru, motiv pentru care credem că suntem în procesul de a fi mântuiți în această viață. De aceea se spune că Biserica este, poate nu divizată, dar categorizată în două moduri: Biserica triumfătoare, care sunt cei care sunt în Paradis, sau care așteaptă veacul ce va veni, și Biserica militantă, cei care încă se luptă în credință, cei care se luptă încă pentru mântuire aici și acum.

Cu ce ne luptăm cu adevărat? Ne luptăm împotriva păcatului, dar în principal ne luptăm pentru Hristos, ne luptăm pentru curățirea inimii. Și deci, într-adevăr, acel răspuns „Am fost salvat prin botez, sunt salvat acum și sper să fiu mântuit în veacul care va veni” este un răspuns în general bun din punct de vedere teologic. Aș comenta totuși că, răspunzând astfel, răspundem în termenii care ni s-au dat și aș sugera că ar putea fi mai bine să răspundem într-un mod diferit.

Atunci când cineva mă întreabă pe mine dacă sunt mântuit, răspunsul meu este: „Aceasta nu e cu adevărat o problemă pentru care mă îngrijorez prea mult.” Asta s-ar putea să te surprindă și poți spune: Ei bine, ca și creștinii, nu ar trebui să fim îngrijorați de mântuire? Ar trebui să fim, dar cred că există o întrebare mai profundă, mai fundamentală, pe care ar trebui să o punem în loc de: „Ești mântuit?” Așa că atunci când cineva mă întreabă: „Părinte, sunteți mântuit?” Răspunsul meu este: „Nu știu dacă acesta este cu adevărat întrebarea pe care aș vrea eu să mi-o pun. Ceea ce mă preocupă mai mult este: Îl iubesc eu pe Hristos? Sau, poate mai exact: Mă străduiesc eu să-L iubesc pe Hristos? ” Iubirea este standardul vieții ortodoxe.

De ce cred eu că acesta este un răspuns mai bun, mai ortodox? Răspunsul este pur și simplu că întrebarea „Ești mântuit?” este deja concentrată pe mine. Iar acel răspuns „Am fost salvat…, sunt salvat… și sper să fiu salvat…”, deși este corect teologic, încă păstrează concentrarea asupra mea. Dar nu acesta este felul în care vreau să-mi trăiesc viața spirituală. Eu vreau să-mi trăiesc viața spirituală concentrat pe Hristos. Și dacă ochii mei sunt pe Hristos și eu mă lupt să fiu un zero, dacă mă lupt să fiu complet golit de mine însumi, dacă mă lupt să scad astfel încât Hristos să poată crește în mine, atunci concentrarea mea este întotdeauna pe Hristos.

Și ceea ce mă îngrijorează când mă trezesc dimineața nu este dacă am atins un nivel de mântuire sau m-am luptat bine pentru mine însumi în ziua aceea, ceea ce mă îngrijorează mai mult este întrebarea: M-am străduit să-L iubesc pe Hristos astăzi? Cum pot să-L iubesc pe Hristos puțin mai mult astăzi decât ieri? Aceasta e întrebarea care mă motivează cu adevărat în fiecare zi, aceasta e întrebarea cu care îmi încep ziua și sper să închei ziua fiind capabil să privesc înapoi și să zic: „Da, cred că m-am luptat bine pentru Hristos, cred că am căutat să-L iubesc un pic mai mult astăzi decât am făcut-o ieri. Sau un alt mod de a spune asta este: Cred că m-am smerit sau că am căutat să mă smeresc și să mă golesc de propriul meu egoism astăzi și să fiu umplut, în schimb, de har.” Pentru că acest lucru este plăcut lui Hristos. Așa că, din nou: Ești mântuit? Nu mă îngrijorează atât de mult acea întrebare, ci îmi fac griji dacă eu caut să-L iubesc pe Hristos.

Există o bază scripturală pentru aceasta? Există! În Epistola către Romani, Sf. Ap. Pavel vorbește despre această idee că dacă el ar avea opțiunea de a nu fi mântuit, ci de a fi trimis în iad, alungat de la Dumnezeu, pentru ca astfel cei pe care i-a iubit să fie mântuiți, el ar alege asta. Pentru el nu mai era vorba despre mântuirea personală, el era atât de consumat de iubire, încât dragostea pentru Hristos și dragostea pentru aproapele au învins orice preocupare pentru binele său. Și mulți sfinți exprimă același lucru în viața lor. Probabil cel mai recent caz despre care știu, dar sunt sigur că și alți sfinții mai recenți spun asta. Sf. Porfirie a spus același lucru. El a spus că dacă el ar putea să fie trimis în iad pentru ca cei pe care i-a iubit să fie trimiși în Rai în locul lui, dacă asta ar fi condiția, el ar alege asta.

Acum, de ce iubesc eu atât de mult ideea asta? Pentru că o inimă care iubește atât de pur, o inimă care este atât de plină de dragoste este, de asemenea, plină de har, este, de asemenea, plină de Hristos și este, de asemenea, plină de rai. Raiul există deja în inima celor care pot spune asta. Deci cineva care ar putea să spună asta cu adevărat și să o creadă și să o simtă ca Sf. Pavel sau Sf. Porfirie sau atât de mulți dintre ceilalți sfinți, chiar dacă ar fi trimiși în iad, ei ar face rai din iad, nu ar fi niciodată mistuiți de iad pentru că inima lor conține deja raiul în ea. De fapt, am citit înainte și nu-mi amintesc care sfânt era, dar există un sfânt care vorbește despre ideea asta că putem deveni mici iaduri mobile sau mici raiuri mobile. Ceea ce ținem în inima noastră ajunge să afecteze lumea din jurul nostru și aducem asta cu noi oriunde mergem. Dacă ai fost vreodată în prezența unei persoane cu adevărat sfinte, simți asta. Pot să spun că am fost binecuvântat să fiu în prezența unor oameni foarte sfinți și cu unii dintre ei am avut exact această experiență: imediat cum mă aflam în apropierea lor, simțeam că dragostea lui Hristos se revarsă din ei, uneori, nici măcar nu schimbam un cuvânt, doar mă priveau, și acea privire a fost suficientă pentru a mă umple cu atâta dragoste și atâta har încât îmi doream să fiu acolo pentru totdeauna. Și chiar după ce am plecat am păstrat o parte din [starea] aceea pentru următoarele 24 de ore, parcă mergeam pe aer, plin de acest… De ce? Pentru că acel Har s-a revărsat din inima lor și m-a acoperit complet.

Așa că cineva care într-adevăr își bazează viața nu pe propria lor mântuire, ci mai degrabă pe căutarea să-L iubească cu adevărat pe Hristos, pentru a fi ascultător de poruncile Lui, pentru a căuta să-L urmeze și să scape de ego-ul care stă în calea iubirii noatstre pentru Hristos, cineva care e concentrat pe viața spirituală în acest fel nu are nevoie de frica de iad. Și, de fapt, Sf. Porfirie și alții spun, și Sf. Paisie spune ceva asemănător, că, dacă dragostea lui Hristos le-ar cere să meargă în iad, ei ar alege asta, pentru că ei vor doar să împlinească dragostea față de Hristos. Dar și Sfântul Paisie spune foarte frumos că există un singur motiv pentru care nu ar vrea să meargă în iad și anume pentru că știe că Hristos ne iubește și că asta L-ar întrista, iar el nu vrea să Îl întristeze pe Hristos.

Observați în acea afirmație că nu există deloc concentrare pe sine, nu este de dragul lui, ci doar că nu vrea să-L întristeze pe Domnul nostru, de aceea vrea să ajungă în rai. Așa că acesta cred că este un răspuns mai profund, mai complet și mai ortodox la întrebarea „Ești mântuit?”: „Sunt mai îngrijorat dacă într-adevăr caut să-L iubesc pe Hristos și dacă Îl iubesc pe Hristos.” Și atunci când nu reușim să-L iubim pe Hristos, ne ridicăm din nou și din nou și ne luptăm și continuăm să ne străduim pentru că știm că Hristos este milostiv. Deci, dragii mei, vă încurajez să nu vă mai faceți atâtea griji despre starea voastră spirituală și despre a vă examina pe voi înșivă tot timpul, chiar dacă trebuie să facem și asta puțin, și voi face un alt videoclip despre asta cândva, sunt sigur, dar să vă faceți mai multe griji în a căuta să-L iubiți pe Hristos. Puneți-vă în fiecare zi această întrebare: Cum pot să-l iubesc pe Hristos astăzi măcar puțin mai mult (ca ieri)? Când faci asta, o mare parte din acea anxietate dispare și cred că acesta este cel mai adevărat mod de a trăi ca un creștin ortodox.

În cuvintele marelui sfânt al României, Sf. Cleopa de la Sihăstria: „Mânca-v-ar Raiul!” Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!