Ascultați-l pe profesorul Gheorghe Filias care ne vorbește despre începuturile imnologiei. Un cuvânt folositor pentru toți.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Începuturile imnologiei – prof. Gheorghe Filias
Imnologia a pătruns în viața liturgică, având ca rol principal slujbele din cursul unei zile și unei nopți. Avem multe imne în cadrul Vecerniei, Utreniei, Pavecerniței și Miezonopticii. Și mai puține cântări în cadrul Sfintelor Taine. Dacă vedeți bine, în Sfânta Liturghie sunt patru, cinci cântări, în afară de tropare, pe care, de multe ori, le cântăm în exces. Uneori, în loc să punem troparul Învierii și al Sfântului, mai adăugăm altele. Aceasta este o altă discuție… În principiu, cele mai multe cântări se află în slujbele din 24 de ore.
Imnologia a pătruns în viața Bisericii. Ce este imnologia? Este creația poetică din cultul Bisericii. A pătruns destul de târziu în cult, nu de la început. Creștinii din primele veacuri aveau psalmii Vechiului Testament. Posibil să fi avut și o cântare, două, compuse de ei – ce nu s-au păstrat. Dacă acceptăm mărturia Sf. Vasile cel Mare, singura cântare din primele veacuri care există până azi în Biserică este imnul Lumină Lină, mulțumirea de seară, de la Vecernie. Sf. Vasile scrie că această cântare aparține unui mucenic din sec. II – Atinoghen, un mucenic necunoscut. Posibil să fie singura cântare care s-a salvat.
Cântările pe care le avem în Biserică au apărut după secolul V. Atunci apare condacul. Ați auzit de acel mare poet și făcător de condace, Roman Melodul. Din acea vreme un singur condac a rămas în cult, condacul acatistului Bunei Vestiri, „Apărătoarei Doamnă”. Acesta nu aparține Sf. Roman Melodul – după cum încercăm s-o dovedim. Pentru că imnologia nu e de interes doar pentru teologie – ca știință -, ci este foarte interesantă din punct de vedere lingvistic pentru filologia bizantină, deoarece este poezie bisericească.
Dacă observați, în toate centrele mari filologice din lume, cum se ocupă de textele Sf. Ioan Damaschin, ale Sf. Andrei Criteanul, ale Sfintei Casiana și apoi ale marilor compozitori de canoane, firește, și de Sfântul Roman Melodul. Și noi, la Facultatea de Teologie, unde predau demult cursul de imnologie – de nevoie am creat un departament special la master, ca să observăm toate acestea din punct de vedere al cercetării științifice. După sec. al V-lea, al-V-lea, în Biserica se folosesc imne care există și astăzi. Însă cele mai multe cântări din slujbe provin după sec. al VII-lea, al VIII-lea, atunci apar canoanele – acea formă poetică măreață cu conținut dogmatic. Acolo se explică despre dumnezeirea lui Hristos, despre Sfânta Treime, Maica Domnului.
Există un canon care se referă la ultima dispută hristologică care este lupta împotriva sfintelor icoane – iconoclasmul. Am avut erezia ariană, pe monofiziți, pe monoteliți, și am ajuns în final la lupta împotriva sfintelor icoane ce reprezintă o îndoială asupra unirii firii omenești cu cea dumnezeiască, de unde și împotrivirea pentru reprezentarea iconografică, pentru că aceștia sunt iconoclaștii – cei care se împotrivesc unirii perfecte dintre firea divină și firea umană. Și pentru că nu acceptau firea omenească, nu primeau nici icoanele. Spun asta ca să facem asocierile necesare cu lumea monofizită ce a hrănit teologic o altă religie – islamismul. Până azi musulmanii distrug statuile și orice fel de reprezentare divină.
În timpul iconoclasmului s-a dezvoltat imnologia pe care o avem astăzi – canoanele și cele mai multe tropare, idiomele, pe care le avem astăzi. Avem o imnografie incredibilă, foarte bogată. După sec. VII apar foarte mulți imnografi, pe care i-am amintit: Ioan Damaschin, Andrei Criteanul, Cosma de Maiuma, Casiana, Teodor Studitul. O mare parte din imnografia studiților s-a pierdut când în 1204 stavroforii au ars Mănăstirea Studion. Însă tot ceea ce există astăzi în imnografie datează după sec. al VII-lea. – ceea ce cântăm astăzi la vecernie, utrenie și la celelalte slujbe. …troparele…
Întrebarea dvs. mai ascunde ceva. În ce măsură imnografii s-au ocupat de cult. La ce mă refer? S-o spun simplu. Există oare astăzi elemente în imnografie ce sunt discutabile? Adică imnografii au luat o inițiativă care nu e mărturisită în altă parte? Există? Există! Pentru că imnografia e poezie. Și, după cum toți știm – poetul e liber. Firește că acest lucru e puțin periculos în teologie, în viața Bisericii. Când imnograful studit anonim spune în slujba Intrării Maicii Domnului în Biserică, cum Fecioara a intrat în Sfintele Sfinților… Fecioara nu a intrat niciodată în Sfintele Sfinților, nu se mărturisește aceasta, ci în protoevanghelia apocrifă a lui Iacob unde se vorbește despre Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Cartea s-a tipărit. Acolo se spune că fecioara a intrat în templu. Templul avea mai multe verande, avea camere, scări. Era vorba de templul din Ierusalim din vremea Maicii Domnului. Încă nu fusese distrus. Avea un loc ce se numea „Sfintele”, și o încăpere minusculă care se numea „Sfintele Sfinților” – acolo intra o singură dată pe an arhiereul ca să tămâieze. Nu doar că era imposibil să locuiască acolo un om, ci si dezavantajos. Fecioara se pregătea deja, ca un copil venit prin munune, de aceea a și intrat în templu, dar nu și în Sfintele Sfinților. Scrie despre asta imnograful, o vom cânta pe 21 noiembrie. „Cum fecioara a intrat în Sfintele Sfinților!” – e greșit sau, dacă vreți, e o inexactitate.
Așa cum avem, de asemenea, multe inițiative ale imnografilor, despre care noi astăzi nu știm proveniența lor. Vedeți ce se întâmplă cu textele areopagite. O lucrarare care s-a scris la sfârșitul sec. V; monofiziții și-l revendică – la un sinod din Constantinopol – ca fiind al lor, din anul 520. Și vin oamenii azi și spun că e al Sf. Dionisie Areopagitul. Cum e posibil așa ceva? El a trăit în anul 50 după Hristos. Și acolo se spun lucruri petrecute după Sinodul IV Ecumenic din 451. Însă vine imnograful și spune că Sf. Dionisie Areopagitul avea o învățătură mistică ce s-a predat mai departe. Vă amintiți troparul lui: „..ai scos din vasul alegerii cele negrăite…” Sfinte Dionisie, ai luat cele negrăite de la Sf. Ap. Pavel. De unde știa imnograful asta? Sau: ce sunt cele negrăite pe care le-a luat? Avea Sf. Ap. Pavel o învățătură de taină? Acestea sunt întrebări. Vreau să spun că imnografii au o libertate, un dinamism, o inițiativă. Acestea ne problematizează astăzi. Altfel, au dezvoltat într-un mod măreț teologia dogmatică.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
