Acoperământul Maicii Domnului – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad cum ne vorbește despre Acoperământul Maicii Domnului precum și despre pelerinajul de la Sf. Paraschiva.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Natura ne apropie de Creator

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! M-am oprit undeva în pădure. Veneam de la Kareia spre casă și am zis că se opresc într-un loc așa, mai retras. Am ieșit de la drum, unde mai circulă mașini ca să fie un pic mai liniște. Poate se mai aude câte o mașină, că drumul este la vreo 30 de metri, dar oarecum sunt în pădure. Știți că îmi place să fiu în locuri din-astea mai liniștite, cum se zice, locuri cu verdeață, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. Expresia asta se potrivește și pădurii pentru că te liniștește, te așează și poți să te bucuri de natura pe care ne-a făcut-o Dumnezeu. Dumnezeu, în bunătatea Lui, le-a făcut bune foarte pe toate. Datorită acestui fapt pe noi natura ne odihnește pentru că ne apropie de Creator, de Dumnezeu.

Vedem mâna Lui în toate lucrurile, într-o frunză, într-o floare, chiar și într-o gâză din asta, în orișice vedem mâna lui Dumnezeu. Chiar aici văd niște flori, nu-s brândușe, dar semănă, e plin pe aici. Sunt flori de toamnă… Da! Pădure, liniște și frumusețe!

Acoperământul Maicii Domnului

Despre ce să mai vorbim noi? Uitați-vă că luna octombrie e plină de sfinți minunați. A început cu Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie. Ce frumos, Acoperământul Maicii Domnului! Numai cuvântul ăsta, Acoperământul… E acel Acoperământ care și când plouă și când ninge, te acoperă. Asta face Maica Domnului cu noi, ne acoperă. E Acoperământul Ei care stă deasupra noastră să nu ne lovească nimic, nici trăsnete sau fulgere, nici ploi sau zăpezi, necazuri, face tot ce poate Ea ca să ne acopere. Dar noi ce facem ca să merităm lucrurile astea? Oare le merităm? Merităm noi dragostea Maicii Domnului? Eu mă uit la mine cât de mult m-a ajutat, cât mă ajută și eu tot într-ale mele acolo… Iar mă ridic, iar cad și tot așa… și de multe ori mă gândesc oare cât mă mai rabdă Maica Domnului în bunătatea ei.

Și uite că ne rabdă și uneori poate cu cât greșim mai tare cu atât mai mult ne îmbrățișează mai tare la pieptul Ei ca o mamă care își iubește copiii, asta face Maica Domnului cu noi.

Minunea Maicii Domnului din biserica Vlaherne

Dar de unde a pornit minunea aceasta? Era Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și era și Sfântul Epifanie care era un copil pe atunci, dar foarte apropiat de Sfântul Andrei. Sfântul Andrei îi vedea starea sufletească a Sfântului Epifanie, a acelui copil care mai târziu a ajuns și episcop. Erau la o priveghere la biserica din Vlaherne în Constantinopol și deodată a văzut cum s-a deschis acoperișul bisericii și a apărut Maica Domnului mare, uriașă putem spune și cum acoperea toată biserica. Deci, acoperea biserica și mijlocea pentru oamenii de acolo. Dar nu numai atât, avea în jurul ei cete de sfinți, de îngeri, de arhangheli care împreună cu Ea mijloceau la Dumnezeu pentru noi. Și s-a minunat Sfântul Andrei și i-a zis lui Epifanie: ”Epifanie, o vezi pe Stăpâna Noastră? O văd, părinte sfinte și mă minunez și mă înfricoșez!”.

Ce frumos s-o vezi pe Maica Domnului cum te acoperă, cum acoperă biserica, cum îi acoperă pe oameni. Așa face cu toți oamenii în toate bisericile. Nu vedeți că în Sfântul Altar, tocmai în bolta din fața acolo, întotdeauna e Maica Domnului cu Mântuitorul la piept și cu Acoperământul ei? Maica Domnului cuprinde de acolo altarul și pe toți credincioșii din biserică, îi ia în brațele Ei de mamă, aceasta este Maica Domnului pentru noi, dragilor! De asta trebuie s-O respectăm foarte mult! Dacă nu reușim să O iubim, măcar s-O respectăm, să nu O înjurăm, să nu O hulim, să nu ne batem joc de Ea!

Maica Domnului încearcă să ne înțelepțească atunci când suntem grei de cap

Tocmai ce mi-am amintit, eram în țară și mi-a istorisit cineva o poveste a unui coleg de serviciu. Zice „Măi, hai să-ți spun ceva! Știi că eu înjuram permanent, că O înjuram pe Maica Domnului? Oricând îmi dădeam cu ciocanul peste deget, Maica Domnului era de vină! Dă-i și înjură-O, orice făceam greșit, Ea era de vină. Mereu o înjuram, O huleam, devenise ceva normal. Într-o noapte când m-am culcat am văzut-O pe Maica Domnului care mi-a spus așa: „De ce mă înjuri? De ce mă hulești, ce ți-am făcut eu?”. Și zicea că avea în mână un fel de buchet de trandafiri cu țepi așa și început să-l bată cu el. Și dă-i și dă-i pe spinare cu țepii aceia de la trandafiri și i-a spus: „Să nu mă mai hulești, să nu mă mai înjuri!””.

Când s-a trezit omul ăsta, vă dați seama ce înspăimântat era că o simțit durerea de la țepi. Cumva, Maica Domnului o văzut că nu poate să-l înțelepțească altfel și de atunci l-a luat frica pe omul ăsta și cică nu a mai îndrăznit să O înjure pe Maica Domnului. Da! Deci, vedeți? Asta a fost acum recent. Anul ăsta când am fost în țară mi s-a istorisit povestea asta. Vedeți că Maica Domnului încearcă să ne înțelepțească atunci când suntem grei de cap, când nu pricepem? Să n-ajungem acolo! Să ne gândim noi, să fim noi atenți un pic pentru că Ea e bună, e plină de dragoste. De ce să nu O avem mijlocitoare către Hristos cu dragostea aia de mamă când ne ducem dincolo? Cum ar fi ca atunci când ne ducem dincolo să nu ne bage în seamă? Ce ne facem atunci?

O istorioară din timpurile mai vechi

Chiar ieri am citit o istorioară din timpurile mai vechi. Era un soldat căsătorit, avea familie, dar era foarte zăpăcit. Îi plăcea și băutura, îi plăceau și femeile. Avea nevastă credincioasă, cuminte, frumoasă. El însă, se ducea cu soldații, cum era era în timpurile vechi, la Constantinopol, la câte o distracție și mergea la femei și își făcea de cap. Ea știa și se ruga, plângea și de câte ori se întorcea, după ce își revenea din nebunia lui, îl ruga: ”Măi, omule, nu-i bine ce faci! Nu se știe cât mai trăim și ne ducem dincolo. Oprește-te de la faptele astea!”. Deși mai vorbea și urât, ea s-a tot rugat de el și până la urmă oleacă și-o revenit după atâtea rugăciuni și insistențe făcute cu dragoste. I-a zis ”Ține și tu miercurea și vinerea post!”.

Așa l-a convins până la urmă ca miercurea și vinerea să nu mănânce nimic până la ceasul al nouălea, adică până la trei după amiază nici apă, nimic, să se străduie și el un pic, să-și înfrâneze trupul pentru c-o văzut că de la mâncăruri și alte distracții o lua pe arătură, cum se zice. Ei, și a reușit să-l convingă să facă lucrul ăsta. Și i-a mai zis ceva: ”Uite, te mai rog ceva, roagă-te la Maica Domnului pentru că Ea poate să te ajute să-ți revii oleacă din nebunie asta! Uite, spune rugăciunea asta: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce ești plină de har, Marie! Domnul este cu Tine, binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este Rodul pântecelui Tău că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!”. Această rugăciune nu-i lungă, se poate învăța de ori și cine și repeta de ori și când.

Căința soldatului ce a păcătuit

Ei, soldatul ăsta a învățat această rugăciune și o spunea permanent și a început să-l ia un fel de căință, a început să plângă, spunea rugăciunea și zice: „Maica Domnului, iartă-mă! Iartă-mă, Maica Domnului, că știu că te-am supărat și am supărat și pe Fiul Tău! Uite, la câte femei m-am dus, câte am făcut având nevasta acasă! Uite, câte am făcut!”. Și a început să se căiască și a început să se oprească de la lucrurile astea în limita a cât putea el. A început să renunțe la ele, deși încă îl mai atrăgeau lucrurile astea. Erau rădăcinile acelea de care nu putea să scape. Dar începuse să facă și el un pic de nevoință, începuse oleacă. Pe urmă l-o convins să se spovedească, deci începuse cum se zice, viața spre bine.

Și într-o noapte are o vedenie: era în biserică și o vede pe Maica Domnului vie cu Mântuitorul în brațe, dar Mântuitorul era plin de răni din care curgea sânge proaspăt. Și el se minuna și o zis: „Maica Domnului, iartă-mă! Iartă-mă și fă-ți milă cu mine, că mult te-am supărat!”. „Voi mă numiți Maica Milostivirii, a Dragostei ceea ce și sunt, dar voi ce faceți? Mă jigniți, mă înjurați, mă necinstiți cu faptele voastre pe mine și pe Fiul și Dumnezeul meu! Uite câte răni i-ați făcut! Astea-s rănile păcatelor tale! Uite cum curge sângele din El prin faptele tale!”. Și atunci ăsta a căzut acolo și a început să se roage: „Iartă-mă, Maica Domnului! Iartă-mă Maica Milostivirii! Mijlocește la Hristos Dumnezeu să mă ierte!”.

Mijlocirea Maica Domnului la Mântuitorul 

Și atunci Maica Domnului s-o îmblânzit și a spus: 

– Fiul meu, te rog, iartă-l pe soldatul ăsta că uite, se căiește!

– Nu pot Maica Domnului, că prea multe-o făcut și prea mult timp m-o supărat!

– Te rog, uite, pentru tot câte am făcut, că Te-am purtat în pântece, Te-am crescut, am avut grijă de Tine, pentru toate astea, iartă-l!

Și atunci, până la urmă, s-o îmblânzim Mântuitorul și a spus: „Pentru că și porunca spune să cinstești pe tatăl tău și pe maica ta, dator sunt eu să te ascult, Maica Mea! Și pentru dragostea Ta, uite-l iert pe el. Și ca semn al iertării să vie să sărute rănile mele”. Și atunci, soldatul când a auzit s-o apropiat așa cu evlavie și a început să sărute rănile pe care le avea pe trup Mântuitorul. Și cum săruta o rană, se închidea și se vindeca. Și așa o sărutat pe Mântuitorul peste tot unde avea răni și s-or închis s-or vindecat toate. După aia cumva, l-a primit Maica Domnului cu blândețe și împreună cu Mântuitorul s-or făcut nevăzuți. Atunci s-o trezit el din vedenia asta și a început să plângă, să plângă și să căiască pentru tot ce o greșit.

Maica Domnului nu ne lasă niciodată

După aia s-o dus la soția lui și i-o spus: „Uite ce-am văzut! Uite cât de mult am greșit!”. Atunci o discutat ei și și-au dat seama că singura lor cale este să-I urmeze lui Hristos. Și s-au dus amândoi în mănăstire și au dus o viață în pocăință până la sfârșitul zilelor lor și-au plecat, așa cum se spune, cu viață sfântă în împărăția lui Dumnezeu. Ați văzut câtă putere are Maica Domnului și câte minuni face Ea? Doar se ne rugăm la Ea așa cu toată inima și Ea nu ne lasă niciodată că-i maica milostivirii, e Maica Dragostei.

Ați înțeles, dragilor? Asta-i Maica Domnului pentru noi! Să nu vă luați după cei care o defăimează, de cei care-s dincolo de gard cum le zic eu, din afara ortodoxiei, care nu știu cu ce să mai arunce de parcă-i arde Maica Domnului, tocmai Ea care-i Maica Dragostei. S-aveți grijă ce faceți cu viața voastră!

De ce pleacă unii oameni de la ortodoxie?

Mă mai întreba cineva: „Dar de ce totuși pleacă unii de la ortodoxie și se duc la diferite secte?”. Zic: „Îs cei care n-au gustat niciodată ortodoxia, care n-au înțeles niciodată câtă putere are Maica Domnului cu mijlocirile Ei la Dumnezeu. Aceia se duc”. E ca și cum ai primit un cadou, un pachet frumos, înăuntru plin cu bunătăți și tu ai plecat lăsându-l închis. Și spui: „Dar nu-i nimic în cutia asta!” când tu nici măcar n-ai deschis-o să vezi ce-i înăuntru și atunci normal că te duci în altă parte pentru că tu n-ai gustat ortodoxia. Cine gustă din ortodoxie nu-i mai trebuie nimic, o trăiește din plin, se bucură de darurile care vin prin credința noastră, prin Tainele Bisericii. N-ai cum să renunți la așa ceva dacă ai gustat așa ceva!

Cuvioasa Parascheva

Și să trec mai departe! Dacă e luna octombrie avem Sfinți Mari, Cuvioasa Parascheva. Cine Cuvioasa Parascheva? Vedem că în țară la noi adună cei mai mulți oameni la praznicul ei. Câte 100.000 de oameni în săptămâna aia, care vin să se închine. Cum era anul trecut, îmi povestea cineva că 2 km avea coada. Îți dai seama câți oameni erau acolo ca să se închine la Cuvioasa Parascheva?! Iar revin la cei din afara religiei noastre, care nu cred în Sfinte Moaște, care nici nu vor să accepte. Ce Sfinte Moaște? Ce? Chiar auzeam pe unul spunând: „Ce Maica Domnului? A murit, lăsați-o acolo, nu mai are nicio putere! S-o terminat! La fel și Sfinții!”. Nu se gândesc, oare ăștia 100.000 de oameni care se închină la Cuvioasa Parascheva numai atunci în săptămâna aceea, oare toți îs nebuni, oare nu știu ce-i cu ei?

Adică, n-ar trebui să-și pună un pic întrebarea, de ce se duc atât de mulți acolo să se închine? Înseamnă că simt ajutor, simt folos de la Cuvioasa! De-asta se duc, fraților! Cred că am mai spus cândva, nu mai rețin, că am întâlnit două fetițe gemene și m-am bucurat mult de ele cât am fost în țară, mi-au cântat atât de frumos… Erau la facultate la Iași și mi-au spus: „Noi ne-am dorit să intrăm fiind gemene, adică nedespărțite una de alta tot timpul (că nici nu le deosebești una de alta), ne-am dorit să intrăm la aceeași facultate”. Dau una a intrat, una nu. Gândiți-vă, erau vreo 200 de locuri diferență între ele ca să poată intra.

Minunea Cuvioasei Paraschiva cu fetele gemene

Și s-o dus și s-o rugat vreo trei zile la Cuvioasa Parascheva continuu. Și după-aia s-o trezit pe listă acolo, era ultima pe listă intrată și ea. Cum o rânduit Cuvioasa Parascheva, nu știe. Și spunea: „Permanent mă duc și mulțumesc Cuvioasei, c-o rânduit în așa fel, ea o știu cum, să mă trezesc că sunt intrată ultima pe listă, la aceeași facultate cu sora mea!”. Ați văzut ce face Cuvioasa Parascheva? Și mulți tineri din Iași, studenți pe la toate facultățile spuneau că scăparea lor e acolo la Cuvioasa. Și cine-i din Iași de acolo și se duce des la Cuvioasa, vede câți tineri sunt permanent acolo, mai ales în preajma examenelor. Toți se duc să ceară ajutorul Cuvioasei, și-l primesc, că altfel nu s-ar duce.

Ați înțeles, dragilor? Cuvioasa Parascheva, o tânără, o tânără care și-o pornit și ea viața asta pe calea lui Hristos. S-o dus la Constantinopol, o stat un pic acolo, iar după-aia s-o dus la Ierusalim și s-o nevoit în pustie câțiva ani. Apoi s-o întors ca și străină și-a dus viața până o murit ca o străină fiind îngropată acolo. Și când o socotit Dumnezeu, a fost îngropat un corăbier acolo și trupul lui mirosea urât.  Atunci s-a arătat Cuvioasa la cineva acolo și o zis: „Luați trupul ăsta rău mirositor, care se află lângă trupul meu!”. Atunci s-o dus și-o săpat și-o găsit trupul întreg al Cuvioasei Parascheva. Da, dragilor! Are trupul întreg după atâția ani! Îmi spuneau cei care îl îi schimbă veșmintele că trupul ei e atât de ușor! Deci, e întreg, dar e ușor!

Vor fi aduse Sfinte Moaște din Sfântul Munte la pelerinajul de la Iași

Ați înțeles, dragilor? Și e plin de mireasmă și atâtea minuni face Cuvioasa Parascheva! Să alergați la ea în curând acum, acolo la Iași! Și o să mai aducă acolo sfinte moaște chiar de la Mănăstirea Sfântul Pavel de care aparține schitul nostru. Chiar discutam ieri cu un părinte de acolo care mi-a spus: „Măi, uite, o să ne ducem la Iași la Cuvioasa Parascheva!”. Mi se pare că pe 10 pleacă la hramul Cuvioasei și duc Sfintei Moaște de la Sfântul Pavel. Nu mai rețin exact ce Sfinte Moaște, dar este anunțat. 

Eu cu memoria-s la pământ, uit! Dar vor duce acolo Sfinte Moaște și vor sta și ei vreo 3-4 zile ca să se închine oamenii pe lângă Moaștele Sfintei Parascheva și la Moaștele pe care părinții le duc de aici din Sfântul Munte. Am înțeles că patru părinți pleacă de la Mănăstirea Sfântul Pavel. Să vă duceți, dragilor, să vă închinați! Da?

Este un dar ca să uităm, să se șteargă toate

Și chiar vă spuneam că eu uit. Uit foarte mult. Mulți nu mă cred: „Hai părinte, nu vezi câte povestești, cum adică uiți?”. Uit foarte multe, de pe-o săptămână pe alta. Eu zic că se resetează memoria, adică se șterg toate. Chiar și azi am întâlnit un părinte care m-a întrebat:

– Părinte, mă mai ții minte?:

– Nu te țin minte! Parcă te-am mai văzut undeva.

– Da, ai fost la mine la mănăstire, am stat de vorbă. Am vizitat mănăstirea în România… acolo.

Abia atunci mi-am amintit. Deci, nu-mi mai amintesc, uit foarte mult. Îi ceva normal. Spunea cineva: „Părinte, asta e un dar ca să uiți, să se șteargă toate!”. Chiar uit foarte mult și nu știu cât o îngădui Maica Domnului. Pot să mă trezesc într-o zi că nu mai țin minte nimic. Că așa uit foarte multe. Adică pot să discut ceva cu o săptămână în urmă și eu să nu mai țin minte nimic. Toate se șterg și nu știu, poate într-o zi Maica Domnului va îngădui să nu mai țin minte nimic și atunci s-o terminat.

Amintiri cu părintele Ioanichie Bălan la Sihăstria

Îmi amintesc de părintele Ioanichie Bălan de la Sihăstria. A fost un luptător, a scris și Patericul românesc, o adunat diferite mărturii, predica, era o putere cum se zice, duhovnicească. Și când m-am dus în Sihăstria după ani, părinte Ioanichie era ca un miel. Deci, o venit timpul în care a uitat totul. Avea un părinte grijă de el, îl ducea la cimitir, îl duceam unde avea nevoie. M-am dus la el:

– Părinte Ioanichie, mă mai ții minte?

– Dar cine ești?

– Părintele Pimen!…

– Parcă ceva îmi amintesc, parcă ceva…

Deci, numai pe cei din jur și-i mai amintea, restul i se șterseseră din cauza trecerii timpului. Așa i-a îngăduit Dumnezeu la câtă nevoință a făcut el. Dormea câteva ore pe noapte, spovedea, scria tot timpul și i-a îngăduit Dumnezeu ca ultimii ani să fie de liniște, în care i s-a șters tot zbuciumul ăsta prin care făcea atâta nevoință, totul s-a liniștit, tot ce a adunat în timpul vieții i s-a șters. O rămas așa în liniștea și în pacea lui până o plecat.

Nu știm ce îngăduie Dumnezeu la fiecare. Așa se poate și la mine, într-o zi să se șteargă și să nu mai țin minte nimic, să nu mai țin minte pe nimeni. Dacă așa îngăduie Maica Domnului înseamnă că asta-i de folos. Uit foarte multe lucruri și mulți nu mă cred și mereu tot îmi zic ”Hai, părinte! Cum, dar nu știi ce am discutat?”. Nu mai știu nimic, dar e voia Domnului, trec peste asta și merg mai departe. Slavă Domnului că necesarul încă îl țin minte, mai departe ce-o vrea Domnul!

Sfinți mari sunt prăznuiți în octombrie.

Da! După aia mergem mai departe în luna octombrie și vedem că sunt mulți sfinți. Este Sfântul Artemie pe 20 octombrie, când e hramul primei chilii pe care am construit-o eu. După aceea este pe 26 octombrie Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir când la Tesalonic se face priveghere și slujbă în cinstea lui. Tot acolo se află și moaștele lui. În plus, aici în schit la noi, hramul bisericii mari (kiriakon) este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Cu drag, în cinstea Sfântului Dimitrie noi aici facem priveghere mare toată noaptea, cu slujbe și vin sute de oameni. Pe 27 e Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov. La București acolo la Patriarhie atâta lume vine și se închină și-l cinstesc cu evlavie!

Sunt mulți alți sfinți, am trecut peste ei și i-am numit doar pe cei unde se duce lumea mai mult și-i cinstește. Vedeți ce sfinți minunați avem! Oameni care s-au jertfit și au renunțat la bunurile pământești sau n-au pus preț pe ele. Când o fost vorba, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a renunțat la toate! Gândiți-vă, era ducele Tesalonicului. Deci, el conducea Tesalonicul, el era voievodul și când a fost vorba să aleagă între Hristos și toate bogățiile, l-a ales pe Hristos. La o slugă de-a lui i-a spus ”Du-te și dă toate averile mele la săraci, repede împarte-le pe toate că eu mă ocup cu rugăciunea, mă pregătesc!…” și când a venit împăratul s-a jertfit pentru Hristos și n-o mai ținut cont de nimic! Dar s-a îngrijit ca tot ce avea să ajungă la săraci, să folosească săracilor, să nu să ajungă acolo unde nu trebuia.

Să facem milostenia către cei care au nevoie și să avem milă

Că de multe ori noi tot adunăm și într-o zi ajung pe mâna cui nu trebuie. Vine o moarte fulgerătoare și poate stau alții și chefuiesc toată viața pe ceea ce am adunat noi. Dar noi vom da răspuns pentru ceea ce am adunat și am ținut numai pentru noi și dacă n-am întins mâna și spre amărâții ăia care au nevoie, doar sunt atâția!… Nu zice nimeni acum gata, trebuie să-l ajuți și pe unul care stă și bea toată ziua, adică trebuie să avem și discernământ. Dar sunt familii cu copii mulți, oameni poate cu diferite dizabilități sau care au câte un copil bolnav, poți să te duci să-i ajuți! Unde poți, ajută! Unde simți tu că într-adevăr nu se profită, dar să nu zici că toți sunt golani și de aia nu mai ajuți pe nimeni!

Du-te și du-le mâncare, du-le ceva, ajută, întinde mâna că de asta se spune ”Dumnezeu celor smeriți le de har, celor mândri le stă împotrivă!. Iar smerenia ne ridică până la porțile cerului, iar milostenie ni le deschide!”. Să avem milă, milă câtă putem, că și Dumnezeu o să aibă milă de noi, ați înțeles, dragilor?

Nu Dumnezeu e de vină pentru necazurile noastre, ci noi înșine!

Da! Viața-i frumoasă cu toate greutățile ei, că dacă n-ar fi greutăți n-ar fi colorată, n-ar fi cu surprize, ar fi monotonie. Greutățile sunt examenele prin care trecem, iar Dumnezeu stă cu parafa și zice ”Măi, ai trecut examenul, mergi mai departe!”. Și noi dacă trecem cu bine de un necaz, chiar de îngenunchem și ne ridicăm sau strigăm la Dumnezeu, dar să nu cârtim împotriva Lui, că așa ne încununăm și primim har! Deci, să avem grijă, în oricine caz, să nu-L învinuim pe Dumnezeu, nu! Să ne învinuim pe noi, că de undeva ni se trage acel necaz! Undeva noi am greșit și trebuie să schimbăm ceva în viața noastră! Nu Dumnezeu e de vină, ci noi! Și atunci Dumnezeu văzând răbdarea noastră și că depășim necazurile, vine cu harul Lui, ne mângâie, ne ajută și ne dă putere să mergem mai departe. Ați înțeles, dragilor?

Nevoia de un pic de liniște

Cam asta voiam să vă spun acum. Spusesem și în filmarea trecută că o să ajung pe la Viena pe 11, 12 și 13 și o să fiu doar acolo, să știți! Am primit invitații de prin toate țările, din Germania, din Anglia… să mă duc și la ei, pe la diferiți preoți, pe la diferite biserici. Înțeleg dragostea lor, dar eu nu mai pot! Chiar îmi spunea cineva: ”Părinte, dar la o biserică era anunțat că vii în Germania!”. Nu, dragilor, nu merg în altă parte, ca să știți! Am biletul de avion dus-întors la Viena doar pentru momentele acelea, după care mă întorc în Athos. Am avut evenimente de ajuns anul ăsta și mi-e suficient. Am nevoie să mai stau și eu un pic liniștit, așa cum vedeți în pădurile astea ale Athos-ului. Am nevoie să mă așez un pic, am nevoie să mai tac!

Și eu sunt om și sunt pe ”valurile mării”

Am nevoie cum se zice, să mă mai uit în oglindă la mine însumi să mă văd pe mine cum sunt. Că eu întotdeauna încerc să nu mă văd cum îmi zic oamenii că sunt, asta nu! Eu mă știu, mă uit la mine, la neputințele mele, la slăbiciunile mele, mă văd cum sunt eu și încerc să mă așez ca să pot sta mai mult de vorbă cu Dumnezeu și cu Maica Domnului.

Încet, încet, încerc pentru că mă lupt și eu cu ale mele, dar încerc cum pot să strig să mă ajute Maica Domnului să pot merge mai departe. Și de asta am nevoie de momentele astea. De câte ori am ocazia mai ies în pădure, mă mai plimb, mă mai liniștesc. Cei care vin la chilia noastră știu că evit să mă expun prea mult. Mai trec pe la pangar, mai semnez pe câte o carte, dar am încheiat cu vorbăria prea multă că e suficient o dată pe săptămână să fac câte o filmare de asta. Am mai fost și la evenimentele astea unde am fost invitat de mitropolit sau de episcopie… în rest am nevoie și eu să mă mai liniștesc, da, dragilor? Să nu vă supărați că nu pot să fac față la toate invitațiile că nu am cum!

Sunt un singur om și încerc și eu în limita în care pot să nu deviez nici de la drumul meu. Ăsta-i drumul meu și când pot, atunci mai spun și eu câte ceva folositor în stânga sau în dreapta sau să mai ajut cu ceva dacă așa îmi îngăduie Maica Domnului. După cum v-am spus, cine știe, poate într-o zi uit totul și nu mai pot spune nimic, dar cel puțin rămân povestirile sau cărțile pe care le-am scris. Rămâne ceva acolo, câteva cuvinte și poate așa Dumnezeu, în bunătatea Lui, la mijlocirile Maicii Domnului, măcar pentru lucrurile astea, dacă voi vă schimbați un pic sau faceți ceva datorită acestor cuvinte, poate mă va milui și pe mine. Să vă rugați și pentru mine pentru că și eu am nevoie de rugăciune tot timpul! Și eu sunt om și ca om sunt pe valurile mării, ați auzit dragilor?

Da, o să închei aici! Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții și să ne țină în brațe că avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și de mijlocele Maicii Domnului și ale Sfinților.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!