Întrebări și răspunsuri despre: patimi, ispită, vindecare, iertare …
29 septembrie 2024
Toți cei care critică religia fac această greșeală – Jonathan Pageau
30 septembrie 2024
Urmăriți un dialog de suflet cu unul dintre cei mai vechi ghizi din Sfântul Munte Athos – Constantin Cozma – dialog în care dl. Cozma ne povestește destule întâmplări minunate din viața sa.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Dragii noștri, ne aflăm cu cineva foarte drag mie, care are peste 70 de ani, 76…
Constantin Cozma: 74.
Părintele Teologos: 74. Da, vă rog să mă iertați. E vorba de domnul Constantin Cozma, care are casă, are capre, are găini, dar nu o să vorbim despre asta. O să vorbim despre altceva. Despre faptul că domnul Cozma, cu toate că este tăiat de la gât până la burtă, din cauza faptului că a făcut o operație pe inimă, El este patriarhul, fraților, patriarhul ghizilor din Sfântul Munte. A venit în Sfântul Munte de 630 de ori.
Constantin Cozma: Da.
Părintele Teologos: 630 de ori, în 26 de ani. A început să facă…
Constantin Cozma: 27 de ani.
Părintele Teologos: 27 de ani. Și o să-l rugăm acuma să depene puțin din amintirile sale. Cred că are foarte multe de povestit pentru că… bineînțeles că și eu sunt… mă rog, n-are importanță decât timp sunt. În acest timp credeți-mă că a dobândit o experiență foarte mare în… și a cunoscut foarte mulți oameni care într-adevăr, cred eu, că merită să-i, cum să spun, să prezentăm niște întâmplări minunate cu acești oameni.
Vă rog frumos să ne spuneți niște întâmplări frumoase, o experiență ceva…
Sfinții zilelor noastre, în Sfântul Munte
Constantin Cozma: Părinte, îs cel mai fericit om că am putut să vin și Maica Domnului a îngăduit să vin la Muntele ei cel Sfânt. Am cunoscut pe părintele Dionisie Ignat de la Colciu, un sfânt în viață.
Părintele Teologos: Da, cu adevărat.
Constantin Cozma: Și părintele Iulian Lazăr de la Prodromu. Mergeam și discutam cu părintele Dionisie Ignat, îi făceam… Știți că era orb?
Părintele Teologos: Da, da.
Constantin Cozma: Îi făceam închinăciune și spuneam: „Blagosloviți părinte!” Și el se apleca și îmi spunea: „Blagosloviți părinte!”
Părintele Teologos: Serios!?
Constantin Cozma: Da și îmi săruta mâna și săruta mâna la tot grupul și când voiam să-i sărutăm mâna și-o trăgea încet și spunea: „Nu sunt vrednic să-mi sărutați mâna!”
Părintele Teologos: Ce frumos!
Constantin Cozma: Înțelegeți? Și pe urmă, punea mâna pe capul fiecăruia și îi spunea pe nume.
Părintele Teologos: Ce frumos! Slavă lui Dumnezeu! Și cunoștea numele lor, nu?
Constantin Cozma: Da, părinte. Am trăit cea mai frumoasă amintire din Muntele Athos, acolo la Colciu, înțelegeți? Și la fel, la părintele Iulian, un om deosebit, deosebit. Am învățat foarte multe de la ei. Și din tot Athosul ăsta am învățat extraordinar de multe: și să te porți, și să te rogi și să te… că înainte nu știam, n-auzisem de Athos. V-am spus că l-am cunoscut pe părintele Gamaliel acolo la…
Părintele Teologos: Da, da, la Rarău.
Încercări înainte de primul pelerinaj în Sfântul Munte
Constantin Cozma: La Rarău. Și grupul meu care îl făceam atunci, era un grup de femei, au strâns bani și pentru părintele să meargă în Athos, dar eu nu știam ce e ăla Athos atunci. Și Părintele a plecat în Athos, dar eu nu m-am gândit niciodată că o să calc aici, niciodată. Și prin pereglinările mele prin țară cu oameni și cu astea… am ajuns la Mănăstirea Turnu.
Și am stat la Liturghie, și după Liturghie a venit duhovnicul la mine și m-a luat după gât și a zis: „Auzi, nu ne duci la Muntele Athos?” „Părinte, nu vă jucați cu vorbele poetic. Glumiți cu mine?” „Da, uite avem nevoie de o mașină să ne ducă în Muntele Athos, și dacă vrei să ne duci. Că avem unul din Vâlcea care vrea să ne ducă, dar își ia și nevasta și fata, și nu ne place nouă să mergem în microbuz cu na… „Părinte, zic, dar eu n-am pașaport. Când vreți să plecați?” „În două săptămâni.” „Păi eu n-am pașaport.” Erau pașapoartele alea verzi. Zic: „Durează 20 de zile până…
Părintele Teologos: Să iasă pașaportul, da.
Constantin Cozma: … fac pașaport.” Și el râdea la mine și zicea: „Du-te că ai să faci pașaport. Du-te, du-te la Timișoara că ai să faci pașaport.” Și am plecat la Timișoara. Până la Timișoara a început ispita, mi s-a stricat motorul. De abia am ajuns până acasă.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: Da. M-am dus părinte… acum am văzut că trebuie să merg la Athos, că nu o glumit cu mine, am cumpărat tot ce trebuie la mașină: pistoane, segmenți, tot. Și am dus-o la un atelier de reparat. Maistru de acolo mi-a promis: „Îți dau cel mai bun diselist să îți facă mașina.” Zic: „Domn` maistru, plec la Muntele Athos, am posibilitatea să mă duc și nu vreau să rămân pe drum.” Și a zis: „Cel mai bun mecanic ți-l dau ca să-ți facă mașina.” Între timp m-am dus la pașapoarte. Și m-am dus la o doamnă acolo, i-am spus: „Nu vă supărați, am posibilitatea să mă duc la Muntele Athos, nu mă ajutați să fac pașaportul mai repede?” „Mergeți la șeful!” M-am dus la șeful și i am spus: „Am posibilitatea să mă duc la Muntele Athos, nu mă ajutați să fac pașaportul mai repede?” El se uită la mine și zice „Dacă ți-l dau mâine, e târziu?”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce frumos!
Constantin Cozma: Da. Șeful ăsta a fost cu mine de 30 de ori.
Părintele Teologos: Serios?
Constantin Cozma: Da, da. Și m-am dus, am luat mașina, am cumpărat baterie, am luat mașina și am plecat să fac rodajul, că peste câteva zile trebuia să mă duc, că atuncea se intra în Grecia cu viză de la greci de la Ambasada Greciei din București. Și asta, de noi… am trimis pașapoartele, am trimis pașaportul la Vâlcea, și trebuia starețul de la Vâlcea, Părintele Ioanichie, să meargă la ambasadă să meargă la Patriarhie să dea pașapoartele să ne iese viza. Și m-am dus să fac un pic de rodaj. M-am dus către Oradea încolo, m-am întors înapoi, mi s-a stricat motorul.
Părintele Teologos: Iarăși!?
Constantin Cozma: Da. Și iar l-am dus la reparat, iar l-a făcut, iar am plecat la Oradea să fac rodaj. Când am venit înapoi iar s-a stricat motorul.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Constantin Cozma: Ispită!
Părintele Teologos: Ispită, da.
Constantin Cozma: Părinte, nu mai aveam bani. Și m-am pus cu nevastă-mea la rugăciune, că acuma aveam o obligație să… le-am promis la… oameni că îi duc. M-am pus cu nevastă-mea la rugăciune seara. Și dimineața a venit o femeie de la poliție, dimineață la 8:00, la mine, care mergea cu mine, cu noi în pelerinaj. Și a zis: „Domnul Cozma am primit niște bani de la Dumnezeu, și am venit să îi dau să faceți ce trebuie să faceți cu ei.” Și mi-a dat 600 de mărci.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Care pe vremea respectivă erau bani.
Constantin Cozma: Da, erau bani părinte, erau bani. Și… dar, Maica Domnului mi i-a trimis. Duhovnicul care m-a luat după gât și mi-a spus că dacă vreau să-l duc la Muntele Athos, a plecat la părintele Cleopa să-și ia blagoslovenie de drum. Și părintele cum mai era și glumeț și mai râdea, a spus: „Aveți toată blagoslovenia! Numai tu ai să faci alt drum!”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: Da, și părintele și-a pus problema: „Ce înseamnă asta, ce drum fac eu? Cum ei merg, și eu ce drum fac?” Și era părinte, Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Părintele Teologos: Chiar hramul nostru.
Constantin Cozma: Și părintele avea chilia în pădure. Și a venit la mănăstire, a luat un frate să îl ajute să aducă niște geamuri până la chilie. Și pe urmă a zis: „Du-te, că vin și eu. Mă duc să văd niște brazi.” Dus a fost părinte. A căzut de pe o stâncă și-o rupt șira spinării și gâtul și l-a găsit după trei zile cu barba într-o baltă, mort. A făcut alt drum!
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! După spusa Părintelui Cleopa.
Constantin Cozma: Și… Eu atunci l-am sunat pe Părintele Stareț, pe Ioanichie și i-am spus: „Părinte nu mai merg, nu mai pot, nu mai rezist ispitelor.” Și el a zis: „Stai liniștit. Ce s-a întâmplat?” „Uitați cum cu motorul și cu asta…” „Nu-i nimic. Vino la Vâlcea că știu un mecanic care face motoare și are motoare făcute și îți iei un motor.”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: Da. Și m-am dus. Am stat și la înmormântare la duhovnic, și am luat motor și am plecat către Timișoara, bucuros că am motor reparat nou. Na și… Părinte, am venit acasă, am montat motorul, dimineață am plecat către Vâlcea, că peste două zile trebuia să fim la București. Părinte, până la Vâlcea mi s-a stricat motorul.
Părintele Teologos: Doamne ferește! Parcă e film de groază, film cu aventuri. Când am ajuns la Vâlcea, la stareț, m-am așezat în genunchi și am început să plâng. Și am zis: „Părinte nu mai merg, nu mai pot, nu mai pot.” „Stai liniștit.” A chemat un călugăr, a zis: „Ia-l pe Cozma și du-l la service-ul unde reparăm noi mașini.” Și m-am dus. Și or lucrat ăia săracii de la 12:00 ziua până la 12:00 noaptea. Un motor de nimic, de 1.6 diesel. Și la 12:00 eram în curtea Mănăstirii, cu mașina, bucuroși călugării s-au urcat în mașină, plecăm la București. Și am plecat la București. La București am ajuns, părintele s-a dus și a luat pașapoartele, și au venit la mașină să plecăm. Și eu am pornit mașina, bucuroși călugării: „Nea Cozma plecăm la Muntele Athos!” Și eu bucuros că mă duceam în necunoscut. Și pornesc mașina, mă dau jos, mă uit pe la roți pe la astea… când mă uit, îmi arunca uleiul afară pe la joja de ulei.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Constantin Cozma: Am zis… m-am dat în spatele mașinii și am zis: „Maica Domnului, dacă vrei să mă aduci la Muntele tău cel Sfânt, te rog să mă duci.” Și am plecat așa.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: Am luat din Giurgiu 30 de litri de ulei, și când se aprindea becul puneam ulei. Da. Și așa am ajuns la Tesalonic.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! E film de acțiune, chiar că.
Constantin Cozma: Da. Am ajuns la Tesalonic și am dormit la un hotel acolo la Tesalonic, și am picat în… cu starețul în cameră. Și m-am dus la el și i-am spus: „Părinte, să mă iertați vă rog frumos!” „Pentru ce?” „Păi n-ați văzut că eu tot am oprit și am pus ulei?” „Nu-ți face griji! Foarte bine! Ne cercetează Dumnezeu!” A zis: „Fără ispită nu este izbândă” Și a doua zi dimineață am plecat la Athos. Am stat 20 de zile în Athos. Am făcut Athosul pe jos.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pe jos toate mănăstirile, pe la Vatopedi peste tot ne-am dus pe jos, că nu erau mașini atunci. Și a 19-a zi i-am spus la părintele: „Dați-mi bani că trebuie să mă duc la Ouranopolis, că nu mai aveam ulei, să schimb uleiul și să cumpăr un ulei grecesc ca să avem până acasă, și să mă duc să rezolv problema.” Și am plecat la Ouranopolis, am dormit seara la hotel, dimineață m-am dus am schimbat, mi-a dat 100 $, era 46000 de drahme, nu se mai terminau din buzunar, atâta am cheltuit și nu mai… era buzunarul plin de bani. Și atunci am cumpărat de toate, m-am dus la mașină, era decembrie deja. Și am pornit mașina ca să… era frig, să… uleiul ăla să se încălzească și să pot să-i dau drumul jos, să pun altul nou. Și a mers cinci minute, s-a oprit. Când mă uit, furtunașul ăla de… cu gaură de șase de la filtrul de motorină la pompa de injecție, s-a tăiat de la filtru de motorină, parcă l-a tăiat cineva cu cuțitul.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Constantin Cozma: Da părinte. Am încălzit, m-am chinuit, l-am băgat înapoi că era un ștuț acolo, l-am băgat înapoi, am pornit iar. A mers vreo 10 minute și iar s-a oprit. Când m-am uitat, tot același furtunaș s-o tăiat de la pompa de injecție.
Părintele Teologos: Din partea aialaltă.
Constantin Cozma: Da. Nu mai ajungea, părinte.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Constantin Cozma: Nu mai ajungea. Ce mă fac? Nu era Ouranopolis de astăzi, era câteva… un sătuc părăsit și fără magazine, fără nimic, fără peco, fără nimic. De unde iau furtunașul? Așa cu gaură de șase. Era zăpadă deja, nu mai știam, eram disperat, că la 14:00 trebuia să vină părinții cu vaporul ăla mare la la 14:30. M-am așezat în genunchi în zăpadă, și în disperare am făcut rugăciune la Maica Domnului și la Mântuitorul. Și am spus: „Maica Domnului nu pentru mine, pentru călugării ăștia credincioși, Maica Domnului, te rog ajută-mă!” Câte am spus acolo, nici eu nu mai știu. Și m-am sculat de acolo, și zic „Încotro s-o apuc?” Și am văzut o ușă deschisă la o casă. Și m-am dus către casă. Părinte credeți-mă, n-am făcut 10 pași prin iarbă și am găsit un furtun de 1,5 m cu gaură de șase!
Părintele Teologos: Serios!?
Constantin Cozma: Credeți-mă vă rog!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! De la Maica Domnului, direct! Împărăteasă!
Constantin Cozma: M-a ajutat Maica Domnului foarte mult și m-am dus, am pus furtunașul și nu mai puteam porni, că tot am dat la automat, nu mai puteam porni. Acolo nu era țipenie de om pe afară. Ce fac? Cum pornesc? Iar în zăpadă, în genunchi la Maica Domnului rugăciune. Numai văd că vine un microbuz cu… făcea reclamă la niște geci, că era iarnă. Și era niște umerașe agățate pe mașină cu geci. Mă duc la el și… până l-am convins… să-i spun nu știam. M-a întrebat: „English?” „Nu.” „Helenica?” „Nu” Nimic. „Să mă tragi!” Până a priceput el și a zis: „Ai?” ”„Am!” M-a tras, am pornit, la ora 14:30 am fost în port.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! La fix!
Constantin Cozma: Până acasă am consumat 9 L de ulei. Înțelegeți? Și cu mașina aia am mai făcut pelerinaje în țară, dar n-am mai avut probleme, credeți-mă. Ispita, părinte. Da, și așa am debutat eu în Muntele Athos.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Alte amintiri, ceva frumos?
Relația cu pelerinii
Constantin Cozma: Părinte, cel mai frumos lucru… că veneam aici și… Știți cum? Mă simțeam extraordinar. De câte ori am venit și m-am urcat pe vapor am isbucnit în plâns când vedeam muntele, înțelegeți? Și, eu sunt un pic cam dur. Nu… Cu oamenii care vin, obligația mea părinte, este să le insuflu dragostea de Dumnezeu și de Maica Domnului, că n-am venit aici în Athos să facem glume, să… Eu îi pregătesc de la Ouranopolis, toate grupurile: fără meciuri, fără guvernanți și fără femei. Nu vreau să aud glume, nu vreau să aud bancuri. Că știți ce se întâmplă? Că eu le luam banii la Ouranopolis nu de acasă. V-am luat banii, îs la mine. Vă las și dispar.
Părintele Teologos: Amenințare directă!
Constantin Cozma: Vă las și faceți ce vreți. Copii cuminți, în Athos disciplinați, eu trebuie să răspund de voi! Niciunul nu pleacă de capul lui, că ne împrăștiem prin Athos. Mergeți la toaletă, îmi spuneți mie: „Mă duc acolo!” Ca să știu de unde vă iau. Toate grupurile mele, cât le-am avut părinte, credeți-mă că am făcut din ei… Nu eu, Maica Domnului și Dumnezeu a făcut din ei niște copii blânzi, niște copii foarte înțelegători, foarte ascultători.
Părintele Teologos: Și care să se comporte cum trebuie în Sfântul Munte.
Constantin Cozma: Le-am spus: „Așa trebuie să ne comportăm în Sfântul Munte! Nu râdem, nu sărim, nu glumim, nu facem gălăgie, nu facem…” Călugării… fiecare vrea liniște. Na, și… ăsta e interesul meu, fac din ei… Am avut din București, am venit cu fratele lui Isărescu, cu nepotul lui Isărescu, am avut șapte grupuri din București care veneau cu mine. Am avut un patron care la 55 de ani m-a întrebat: „Nea Cozma, pot să fac teologia?” „Poți!”
Părintele Teologos: Da, cu adevărat!
Constantin Cozma: Și a ajuns preot!
Părintele Teologos: Serios!?
Constantin Cozma: Da, am fost acuma cu el înainte de… în săptămâna luminată.
Părintele Teologos: Ați fost iarăși cu el anul ăsta?
Constantin Cozma: Da, a venit cu mine 18 ani.
Părintele Teologos: Cum vedeți Sfântul Munte? Cum era mai demult și cum este astăzi?
Constantin Cozma: Mai demult părinte, cu toate că știți, la Prodromu nu era curent, erau lămpi cu petrol, așa… era cum era… așa la toaletă și peste tot, dar mă duceam cu drag. Era… parcă era altfel, era mai multă… simțeai parcă mai mult duh. Înțelegeți? Acuma… știți ce se întâmplă? E aglomerat, toți râd, toți glumesc, toți… Înțelegeți? Sunt oameni… după părerea mea și după cât am văzut eu, sunt oameni care habar n-au de ce vin aici în Athos. Dar, știți cum îi, dacă Maica Domnului îngăduie să intre, trebuie să-i slujesc cu credință. Înțelegeți?
Părintele Teologos: Oamenii au mare nevoie, din păcate… sau din fericire.
Constantin Cozma: Mulți oameni, nu știu de ce vin. Și ai mei care i-am adus, nu știau multe de Maica Domnului, de Mântuitorul Hristos, de astea. Și le-am insuflat cât am putut eu, după puterea mea și cu ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului le-am insuflat dragostea de Dumnezeu și de Maica Domnului.
Scopul pelerinajului în Sfântul Munte
Părintele Teologos: Pentru ce trebuie să vină, de ce trebuie să vină omul în Sfântul Munte?
Constantin Cozma: Părinte, nu vrea nimeni să vină, dar fiecare om, nu vine că vrea el… îngăduie Maica Domnului să vină, înțelegeți?
Părintele Teologos: Sădește în inima lui.
Constantin Cozma: În inima lui. Da. O auzit de muntele Athos, nu știe de ce. Dar eu de acasă până la ora Ouranopolis nu tac. Eu le spun despre Munte și despre tot ce se întâmplă pe munte, și când vin la Ouranopolis îi duc la masă, îi duc la hotel prima dată, pe urmă îi duc la masă, la masă facem rugăciunea, la restaurant, oriunde facem rugăciunea, de… stăm la masă, nu? Îl invocăm pe Dumnezeu, pe Hristos. Și n-aveți voie să râdeți la masă, să vorbiți, să ăsta… că l-am invocat pe Hristos și Hristos e între noi acuma. Și, eu cred că ăsta e un lucru bun.
Părintele Teologos: Evident.
Na, și după ce mâncăm facem rugăciunea, mergem toți liniștiți, mergem la culcare. Știți cum? Când pleacă de aici, toți pleacă cu regret. Și… îmi mulțumesc mie, dar nu am eu… nu trebuie să-mi mulțumească mie, să-i mulțumească lui Dumnezeu, eu le spun: „Nu voi ați vrut să veniți, Maica Domnului v-a chemat aici.”
Părintele Teologos: Așa este.
Constantin Cozma: Sigur, pe fiecare.
Părintele Teologos: Ați văzut oameni care s-au transformat? Cred că toți…
Constantin Cozma: Mulți părinte, mulți, am avut…. Acuma a plecat un general de securitate, a fost cu mine și vine și el de 14 ani.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! General de securitate vine de 14 ani în Sfântul Munte!
Constantin Cozma: Vine cu mine și… acuma, chiar când ne-am despărțit a plâns.
Părintele Teologos: Săracul… Să-l binecuvânteze Dumnezeu!
Constantin Cozma: Da. Când a plecat… Multă lume… noi ne adunăm, suntem vreo… 500 – 600 care i-am adus eu.
Părintele Teologos: 600!?
Constantin Cozma: Da. Și… Când vine Părintele Pimen, vine la mine. Și spune: „Uite m-a chemat ăla să vorbesc cu el, dar mai bine îi adunăm pe toți.” Și pun mâna pe telefon și până seara am adunat 200 de oameni. Și avem o locație, avem un hotel, ne dă recepția să stăm acolo, și Slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că ne adunăm noi și unul spune: „Uite care-i problema. Știu o familie săracă uite așa, are copiii ăia…” Da, pune fiecare câte un milion și îs 200 de milioane.
Părintele Teologos: În bani vechi, ca să ne înțelegem.
Constantin Cozma: Da, în bani vechi.
Părintele Teologos: Că dacă aude cineva pe cameră 1 milion, crede că…
Constantin Cozma: Nu un milion de euro părinte. Un milion de lei. Și… îi dăm banii, cumpărăm ce trebuie, și asta… Am niște oameni deosebiți… Și dragostea asta de oameni a intrat în sufletul meu, dragostea de oameni, și să-i protejez și să îi transform. Îi transformă Dumnezeu nu eu. Eu trebuie să le spun de Dumnezeu, înțelegeți?
Părintele Teologos: Unde credeți că e mai frumos în Sfântul Munte, la chili sau la mănăstiri? La schituri, chili, mănăstiri? Cum vedeți?
Constantin Cozma: Știți de ce e mai frumos la chilii? Că oamenii înțeleg slujba. Că la greci le merge, le fuge mintea… Ei fac slujbă, dar ei nu înțeleg săracii. Eu înțeleg slujba, dar ei nu înțeleg, și spune: „Mai bine mergem la chilii, dacă poți să…”
Părintele Teologos: La chiliile românești.
Constantin Cozma: Da la astea românești, sigur. Și venim la sfinția voastră, venim la lacu, la părintele Pavel, la părintele Dosoftei. Mergem la părintele Nicolae de la Capsala, mergem la părintele Caliopie, mergem la Prodromu… Și cel mai mult acuma la chilii. Cam asta e…
Părintele Teologos: E mai familiar.
Constantin Cozma: E mai familiar și se simt mai bine, au… pun pomelnice, pun… și știu că le citesc.
Părintele Teologos: Mai au și un cuvânt de folos.
Constantin Cozma: Da, ne mai spun părinții un cuvânt de folos, mai ales când venim aici la sfințiile voastre, Părintele Pimen întotdeauna ne spune un cuvânt de folos. Și uitați așa m-am familiarizat cu Muntele. Îmi lipsește dacă nu vin o lună…
Părintele Teologos: Ceva lipsește…
Constantin Cozma: Lipsește, da. Și m-am obișnuit cu oamenii, m-am obișnuit cu toate chestiile astea, înțelegeți?
Viitorul Sfântului Munte
Părintele Teologos: Sigur… Ce am vrut să vă întreb: Credeți, cum vedeți viitorul? Cum vedeți viitorul Sfântului Munte, din punctul dumneavoastră de vedere. Știu că nu sunteți protos, nu sunteți în chinotită.
Constantin Cozma: Eu cred, cu toate timpurile astea grele care vin, cu toate amenințările astea, de la dușmanii ăștia ai Ortodoxiei. Eu cred că Dumnezeu și Maica Domnului nu va lăsa. Ca și la Babilon, știți când le-o încurcat limbile Dumnezeu până la urmă, și tot nu i-a lăsat pe oameni. Nici pe noi nu ne va lăsa părinte.
Ocrotirea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului
Părintele Teologos: O întâmplare cu Părintele Iulian de la Prodromu, puteți să ne spuneți? Ceva frumos.
Constantin Cozma: Da, da. Odată m-am spovedit la părintele, și… i-am spus să se roage pentru soția mea, că eu am avut un accident. Și a intrat o basculă în… plină cu balast, în microbuzul meu.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Constantin Cozma: Și ne-a luat din șosea și ne-a aruncat pe un scoar care era lângă șosea. Și nevastă-mea a căzut cu spatele de maneta de viteze și s-a lovit la plămâni și la rinichi era zdrobită. Și… femeile celelalte nu au avut nimic, dar le-a luat salvarea, au venit două salvări și le luat și le-a dus la spital. Și acolo, în basculă era… în cabină era șeful poliției care îi aducea cineva balast. Și… părinte, știți cum? A luat-o pe nevastă-mea a dus-o la spital, a băgat-o într-un salon acolo, i-a pus…
Părintele Teologos: A, perfuzii….
Constantin Cozma: Perfuzii și astea… Și pe mine, a venit poliția și m-a luat și… cu mașina și m-a dus la expertiză. Dar părinte, aveam o pace sufletească, știți cum? Ieșită din comun… Și eu îmi venea să mi dau palme, cu tot necazul ăla. Da nu așa… O pace sufletească parcă eram, pluteam în aer. M-am dus, n-au găsit nimic la mașină, seara am adus mașina la spital și era seară deja, era noapte. Și femeile mă așteptau la poarta spitalului acolo în cabina portarului. Și să vedeți ce mi s-a întâmplat. Spune: „Domnul Cozma, noi cu ce mergem acasă?” Nu știam ce să le spun, mă gândeam ce să le spun. Și… ca să vedeți… a intrat o femeie pe poartă și a zis: am primit niște bani de la Dumnezeu și sunt dispusă să plătesc patru taxiuri până la Timișoara.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: A fost Maica Domnului. Și mie mi-a dat un săpun și un prosop și a zis: „Du-l la nevasta dumitale acolo la secție, că o să mai vin pe la ea.”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: I-am dus la nevastă-mea… rinichiul zdrobit, i-a băgat o tijă în plămâni ca să tragă de acolo sângele, și am ieșit pe hol necăjit, dar… un pic necăjit, am întrebat-o pe o asistentă de acolo din hol: „Ce să fac? Să-mi duc nevasta la Timișoara sau să o las aici?” „Întrebați-l pe doctor, de ce și-a dus nevasta la Timișoara?” Și zice: „Dar dacă cereți salvare costă mulți bani.” M-am așezat pe o bancă acolo necăjit și sună telefonul și mă cheamă asistenta la telefon. O fată din Timișoara care fusese cu noi în pelerinaj și era doctoriță pe salvare a zis: „Am văzut domnul Cozma, am văzut ce s-a întâmplat. Mâine vin cu salvarea mea….”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: „…la Arad și vă iau și vă duc la Timișoara. Am aranjat tot. Are salon separat, are tot, tot, tot, doctori, am vorbit cu doctorii, tot.” „Maica Domnului, îți mulțumesc, Maica Domnului!” A zis: „Dar, dumneavoastră ați mâncat astăzi?” „Nu.” „Mâine vă aduc mâncare.” Și a doua zi a venit cu salvarea și a zis: „Uitați mâncarea. Dacă nu mâncați, nu plecăm.”
Părintele Teologos: Amenințări.
Constantin Cozma: Am mâncat, ne-a dus la spital acolo. Părinte, și toată lumea mă întreba: „Dar câți bani ați dat?” „N-am dat niciun ban.” Și i-a făcut eco, era rinicul zdrobit. Seara, că stăteam aproape de spital, m-am dus acasă, m-au sunat 50 de femei care mergeau cu mine în pelerinaj: „Domnul Cosma la 22:00 ne întâlnim la rugăciune.” La 22:00 ne-am întâlnit la rugăciune o grămadă. Fiecare acasă la el. Și dimineață a luat-o pe nevastă-mea să o ducă în sala de operație. Și era un doctor, Claici, Dumnezeu să-i dea sănătate. A zis „Măi, hai să ne mai uităm un pic, o dată la… Mai fă-i un eco.” Și, asistentul era lângă el. A zis „Mă dar, fă mai clar te rog!” Și deodată s-a ridicat în picioare și a zis „există Dumnezeu! Rinichiul nu are nimic!”
Părintele Teologos: Serios!? Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: Și apoi, eu am avut un duhovnic, a murit Dumnezeu să-l odihnească, de la Mănăstirea Săraca din Timișoara, din Gătaia. Și doctorul a venit să-i scoată tija lui nevastă-mea din spate, și a zis: „Domnul doctor, dar să nu trageți tare că nu mai pot…” Și doctorul se juca cu tija aia. A zis: „Asta!?” Nevastă-mea a zis: „Crede-mă că era să mor, dar a apărut duhovnicul în vedenie și a zis: Rezistă, rezistă, că vei, te vei face sănătoasă!” Da și s-a făcut sănătoasă părinte. Și i-am spus la Părintele Iulian și m-a ascultat săracul, a avut răbdare și m-a ascultat și a zis: „Mare minune” Și simt prezența lui Dumnezeu și a Maicii Domnului la mine la volan acolo, înțelegeți?
Părintele Teologos: Cu adevărat! Sunteți șoferul lui Dumnezeu! Șoferul Maicii Domnului.
Constantin Cozma: Părinte, odată am venit cu un grup din Arad, 1000 de km dus, 1000 de km venit. Și am venit cu un grup din Arad și am ajuns pe la ora 2:00 noaptea sau 3:00 noaptea. Și oameni de omenie. „Nea Cozma dormi aici la noi.” Nu, zic: „Nu dorm, că mă așteaptă nevastă-mea acasă și își face griji.” Da. Și am tras mașina mai încolo, am dormit vreo două ore. Și la 5:00 am venit cu un alt grup înapoi. Părinte vă rog să mă credeți că nu fabulez și n-am niciun interes, nu oboseam la volan.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Constantin Cozma: Era aici Dumnezeu și aici Maica Domnului, înțelegeți? Și m-o vegheat tot timpul, părinte.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Să ajute Bunul Dumnezeu! Ne bucurăm tare mult că vedem că Dumnezeu este minunat și Maica Domnului este minunată și vedem că ne ajută în cele mai mici lucruri.
Constantin Cozma: Dar nu așa… Vădit!
Părintele Teologos: Și v-a protejat și s-a întâmplat la un moment dat ca de exemplu să fi făcut vreun accident sau ceva și să vă protejeze Maica Domnului, să vă scoată sau…?
Constantin Cozma: Da părinte, păi accidentul ăla s-a făcut tot spre binele meu, că așa face Dumnezeu, tot spre binele omului…
Părintele Teologos: Evident, totdeauna este așa.
Constantin Cozma: Ca să ia aminte…
Părintele Teologos: Să știe că este limitat și să știe că îl așteptă veșnicia.
Constantin Cozma: Sigur! Sigur! Și ne-am rugat mai mult și am văzut niște minuni ca a lui Dumnezeu, cu rinichiul și cu plămânul și cu tot…
Părintele Teologos: Și cu tija respectivă.
Constantin Cozma Sigur! Sigur că da! Și nevastă-mea acuma o avut cancer la sân și…
Părintele Teologos: Transmiteți dragostea noastră.
Constantin Cozma: Am găsit un doctor în Canada, un roman, pâinea lui Dumnezeu. Și a vindecat-o. Da, i-a trimis medicamente în țară, și a vindecat-o părinte. Și pentru asta: „Doamne, nu sunt vrednic, nu sunt vrednic să mă uit la cer! Înțelegeți?”
Părintele Teologos: Vă mulțumim tare, tare mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Constantin Cozma: Doamne ajută! Dacă v-am supărat, să mă iertați părinte!
Părintele Teologos: Domnul! Din contră, a fost o mare, mare plăcere pentru noi!
Constantin Cozma: Și pentru mine! Doamne ajută, părinte!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
