Urmăriți un material scurt și folositor al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne explică ce este meditația creștină.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Ce este meditația creștină – p. Spiridon Bailey
Evitați toate practicile oculte. CreștinIi trebuie să evite orice formă de meditație transcendentală, toate formele de meditație care au scopul de a ne schimba starea minții, de a ne schimba conștiința. Deoarece pentru a urma aceste activități, cum ar fi meditația budistă sau hindusă, noi creștinii credem că ne expunem la influențe demonice. Bineînțeles că sunt mulți practicanți ai meditației care descriu sentimentele lor de pace, sentimentele pozitive pe care spun că le primesc prin meditație. Dar trebuie să ne amintim că diavolul nu numai că se poate masca sub forma unui înger de lumină, dar ne poate da tot felul de sentimente pozitive, poate crea tot fel de sentimente, și chiar să mimeze vindecarea pentru un timp.
Dar noi nu trebuie să ne lăsăm înșelați de asta și de nicio activitate demonică. Pentru a cunoaște mai multe despre natura ocultă a acestor meditații merită să citim scrierile lui Klaus Kenneth care descrie propria sa experiență despre acest tip de activitate demonică din spatele meditației. Creștinii folosesc adesea cuvântul meditație cu sensul de meditație creștină. Este bine să înțelegem clar ce înseamnă aceasta și în ce fel este ea diferită de celelalte forme de meditație transcendentală. Această așa-numită golire a minții, sau golirea de sine. În primul rând ar trebui să ne aducem aminte că în Scriptură citim că Maica lui Dumnezeu, după miraculoasa naștere a lui Hristos, contempla toate acele evenimente care avuseseră loc: Bunavestire, apariția îngerului, nașterea imaculată. Ea contempla toate aceste lucruri în inima sa.
Astăzi este mai bine să folosim cuvântul ”contemplație” decât ”meditație”, deoarece pentru mulți dintre noi cuvântul ”meditație” are aceste conotații din hinduism și budism. Să fim clari aici: nu putem să ne numim creștini budiști or creștini hinduși. Practicile acestor meditații sunt total incompatibile cu credința creștină. Deci nu trebuie să fim înșelați de asta. Haideți să vedem ce înseamană meditația creștină, cugetarea creștină, reflecția creștină, aceste diferite tipuri de meditație. Sfinții Părinți ai Bisericii descriu contemplația sau meditația creștină și o diferențiază de gândirea noastră obișnuită ca fiind ceva sobru. Aceștia utilizează cuvântul ”sobru” pentru a descrie gândirea implicată în această formă de meditație. Prin ”sobră” ei vor să spună ”controlată”, care nu sare de la una la alta, de la un subiect la altul, care nu reacționează la impulsuri sau la stimulii a ceea ce se întâmplă în acel moment în jur.
Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că gândurile noastre de zi cu zi sunt adesea ca niște muște care bâzâie în jurul nostru. Nu le alegem, nu le dorim, dar pur și simplu intră în viețile noastre. Aleator. Sfântul Teofan Zăvorâtul ne spune că meditația creștină, contemplația creștină înseamnă de fapt impunerea ordinii acolo unde este dezordine. Impunerea ordinii în mințile în care se află haos. De aceea adesea, la fiecare dintre noi, mintea poate coborî într-un fel de haos, când gândurile sunt lăsate să alerge libere, fără a fi controlate, iar noi nu suntem concentrați. Sf. Teofan Zăvorâtul ne învață că acest mod de gândire necesită luptă și efort. Acesta merge până acolo încât zice că este parte a vieții noastre ascetice, este o luptă ascetică să contemplăm și să gândim în acest fel. Aceasta este ceva la care fiecare dintre noi este chemat. Bineînțeles că gândurile care ne distrag atenția sunt ceva care pentru mulți oameni sunt percepute ca foarte deranjante, mai ales când încearcă să se roage și, dintr-odată, mintea lor sare de la un gând la altul.
Haideți să ne gândim un pic la ce am putea face ca să învățăm cum să ne controlăm gândurile, cum să aducem ordine acolo unde este dezordine. În primul rând, așa cum ne străduim să ne pocăim de păcat, în același fel trebuie să facem un efort să rezistăm la ideile și fanteziile care ne vin subit, și care răsar de nicăieri uneori. Aceasta necesită determinare. Ne cere să ne concentrăm pe un singur punct, pe un singur obiect sau subiect: poate să fie un verset din Biblie, pot fi câteva cuvinte dintr-un imn sau dintr-o rugăciune, poate o icoană, poate să fie ceva din viața lui Hristos. Dar ne vom concentra și vom gândi într-un mod ordonat și sobru despre acest singur lucru. Și chiar și atunci când gândurile care ne vin ar putea părea pozitive, bune, trebuie să ne păzim și să luptăm pentru a ne menține concentrați.
Privit ca un act de asceză, meditația creștină nu caută să obțină gânduri intelectuale înalte, impresionante, gânduri pe care să le împărtășesc altor oameni pentru a-i impresiona. Nu asta reprezintă meditația creștină. Meditația creștină înseamnă de fapt urmărirea unui singur gând: rugăciunea sub călăuzirea lui Dumnezeu. Dar atunci, bineînțeles, se naște întrebarea: Cum știm, cum discernem, dacă este ghidarea lui Dumnezeu în gândurile noastre sau este doar un impuls sau produsul simțirilor, sau, Doamne ferește, poate chiar influență demonică, atunci când demonii ne duc spre un anumit gând și ne înșeală, spunându-ne că este bun, pozitiv, și chiar că este de la Dumnezeu. Deci după cum știm că Dumnezeu este Acela care ne îndrumă gândurile?
Modul cum judecăm aceasta impune în primul rând să ne destăinuim gândurile, și concluziile noastre [asupra acestora] cu duhovnicul nostru. Diavolul vrea ca noi să ne tăinuim gândurile și concluziile la care ajungem. Diavolul dorește să nu le spunem nimănui, să le păstrăm secrete. Și să crească în noi. Trebuie să împărtășim toate gândurile de acest fel cu părintele nostru duhovnic. De asemenea, putem să analizăm concluziile la care ajungem întrebându-ne: Gândurile care ne vin ne aduc ele limpezime? Ne aduc acestea limpezime și pace, și ne conduc la pocăință? Ne conduc aceste gânduri la un punct unde reflectăm mai adânc cu privire la modul nostru de viață și ne cheamă spre un mai mare grad de ascultare astfel încât să ne schimbăm viața?
În meditația creștină nu este vorba de concepte abstracte. Acest tip de meditare, de contemplare este legat de schimbarea realității prin efectul concret pe care îl are asupra vieții noastre, nu ceva care dispare într-o meditație ipotetică sau intelectuală. Ar trebui să ne ducă la o mai mare ascultare față de Dumnezeu. Acesta este adevăratul test al acestor gânduri. Și vom ști că sunt de la Dumnezeu dacă ne conduc la pocăință și ascultare. Sunt convins că fiecare avem experiența unui moment când citim, fie o rugăciune, fie din Sfânta Scriptură, iar ceva ce am mai citit de multe, multe ori, acele cuvinte să ni se reveleze dintr-odată, și să recunoaștem un înțeles mai adânc în acele cuvinte, cuvinte care ni se păreau atât de familiare în trecut. Părinții Bisericii văd asta ca o formă de inspirație, o mică formă a revelației divine care vine în inimă, o formă de încurajare de la Dumnezeu. Părinții Bisericii spun că în astfel de momente [de revelație] ar trebui să ne concentrăm pe acel text, pe aceea icoană, pe acel gând, care ne-a inspirat, care ne-a încălzit inima, să-l lăsăm să persiste în noi și să lăsăm căldura ce se pogoară în inimile noastre să crească.
Cel mai înalt scop al gândirii noastre este să descoperim adevărul lui Dumnezeu. Aceasta este menirea gândurilor. Gândim pentru a descoperi adevărul lui Dumnezeu. Aceste învățături care ne sunt puse înainte, adâncimea lor ascunsă ne poate fi descoperită de Dumnezeu atunci când Dumnezeu ne arată mai mult din El însuși. Deoarece aceasta se întâmplă: Dumnezeu Însuși ni se descoperă mai mult în acel moment, pentru că Hristos este Adevărul. Ar trebui să primim aceste momente ca pe niște binecuvântări, ca pe ceva prețios, ceva pe care să ne concentrăm mintea. Să ne concentrăm mintea pe ceea ce Dumnezeu ne oferă în acel moment.
Dar trebuie să fim atenți în legătură cu asta. Există mii și mii de grupuri creștine protestante. Aceste mii de grupuri protestante au mii de învățături, deoarece unii oameni s-au simțit inspirați atunci când au citit unele paragrafe din Biblie și, simțindu-se inspirați au crezut că au găsit o nouă interpretare, că au înțeles adevărul acelui pasaj anume și, urmând acest impuls, au fost conduși la erezie. Există mii și mii de erezii care s-au născut ca o consecință a acestui fapt. Orice ajunge la noi în acest fel trebuie raportat la învățăturile Sfinților Părinți, la Tradiția Bisericii. Trebuie să cercetăm concluziile la care a ajuns Biserica prin îndrumarea Duhul Sfânt.
Orice concluzie la care ajungem în mod individual trebuie întotdeauna să fie verificată prin raportare la Sfânta Scriptură și la Sfânta Tradiție a Bisericii. Și poate noi nu avem expertiza canoanelor Bisericii pentru a face asta. Dar să ducem aceste întrebări ale noastre, aceste gânduri, la preotul nostru. Sunt mulți preoți, inclusiv eu, care nu sunt experți în legile canonice sau în teologie înaltă, dar am putea merge la episcop, dacă preotul nu are un răspuns pentru noi. Cu toții avem o mare capacitate de a ne minți pe noi înșine, de a ne înșela pe noi înșine. Cu toții suntem în stare să ne convingem pe noi înșine că ceea ce e doar o impresie sau un impuls al inimii noastre este o descoperire, o revelație dumnezeiască. Deci trebuie să fim foarte atenți.
Orice ființă umană, într-o anumită masură, experimentează un nivel de amăgire. Fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi trăiește într-o stare de iluzie, de înșelare, într-o anumită măsură, în legătură cu păcatul nostru, în legătură cu lipsa sfințeniei din inima noastră. Mulți dintre noi trăiesc cu o amăgire în legătură cu Dumnezeu Însuși, și în legătură cu mântuirea noastră. Mulți oameni din jurul nostru sunt convinși că sunt mântuiți deja. iar lupta și competiția la care Sf. Pavel și Hristos Însuși ne cheamă sunt gata, s-au terminat. Asta este cu totul opus învățăturii Bisericii și a Sfintei Scripturi. Deci cu toții avem această capacitate de a ne înșela singuri, iar de aceea trebuie să fim foarte atenți cum acceptăm și discernem aceste gânduri și concluziile la care ajungem când contemplăm diverse lucruri.
Despre asta vorbesc Sfinții Părinți atunci când se referă la cumpătarea inimii. Cumpătarea inimii înseamnă să ne păzim de ceea ce este propria noastră născocire și nu vine de la Dumnezeu, nu sub călăuzirea lui Dumnezeu. Credința noastră nu trebuie să se bazeze pe ceva ce noi am construit. Credința noastră nu se bazează pe idei intelectuale, în sensul că Dumnezeu ar putea fi disecat și explicat prin intermediul intelectului. Tot ce știm cu adevărat despre Dumnezeu este descoperit de Duhul Sfânt. Vedem aceasta în viața lui Hristos. Tot ce știm cu adevărat despre Dumnezeu este descoperit de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu. Tot ceea ce este construit de intelectul uman este doar asta și atât. Bineînțeles că putem interpreta multe lucruri, iar Dumnezeu ne-a dat numeroși sfinți și învățători înțelepți care au făcut interpretări.
Și ne uităm la Sfinții Părinți, și le suntem recunoscători pentru explicațiile și înțelegerea lor a Sfintei Scripturi, pentru că ne călăuzesc în propria noastră citire. Dar, în final, tot ceea ce știe omul despre Dumnezeu ne este descoperit de către Dumnezeu. Bineînțeles că nu suntem în stare să tragem concluzii despre Dumnezeu în mod absolut și complet. În asta trebuie să avem smerenie. În procesul de gândire și reflecție este necesar să fim smeriți șî să recunoaștem că sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, nu numai în viața aceasta, dar nici în veșnicie. Suntem învățați că viața veșnică va fi ea însăși o continuă adâncire în taina lui Dumnezeu. Deci cunoașterea noastră despre Dumnezeu nu va avea vreodată un sfârșit. Permanent vom crește în cunoașterea lui Dumnezeu și vom intra din ce în ce mai adânc în taina lui Hristos. La orice concluzie vom ajunge în această viață, aceasta nu va putea în nici un fel să până limitări cu privire la cine, și ce este Dumnezeu.
Trebuie să fim smeriți în legătură cu asta. Trebuie să acceptăm că nu numai noi ca indivizi, ci omenirea în sine trăiește până la urmă în mari taine, în taine ale lui Dumnezeu, în care Dumnezeu ne trage veșnic din ce în ce mai adânc. Dar Domnul nostru ne spune, referitor la inimă: ”Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” Fericiți cei curați cu inima că aceia va vedea pe Dumnezeu. Hristos ne învață prin aceasta că nu cel ce are un nivel intelectual înalt este acela care îl cunoaște pe Dumnezeu, ci este acela care are inima curată. De aceea trebuie să ne întrebăm pe noi înșine în ce măsură credem că merităm aceste gânduri. Sobrietatea gândurilor noastre trebuie să însemne în parte [întrebarea]: ”Merit eu să ajung la aceste înțelegeri la care cred că am ajuns, să înțeleg această revelație pe care eu cred că Dumnezeu mi-a dat-o?”
Analizându-ne inima am putea recunoaște cât de impură este inima noastră. Recunoscând necurăția inimii noastre ar trebui să ne smerească și să ne ajute să discernem unde am fost înșelați în gândirea noastră. Deci, haideți să căutăm lucrurile lui Dumnezeu, să-L cunoaștem mai bine. dar și să Îl ascultăm cât mai deplin. De aceea trebuie să căutăm să-L cunoaștem pe Dumnezeu, nu din mândrie, nu din curiozitate. Curiozitatea și mândria nu ne vor conduce mai adânc în tainele lui Dumnezeu, ci curățirea inimii, ascultarea, pocăința, participarea la tainele Bisericii. Astfel intrăm mai adânc în taina lui Hristos.
Trebuie să ne luptăm. Trebuie să ne luptăm pentru a fi în stare să primim harul gratuit al lui Dumnezeu. Pentru că întotdeauna trebuie să știm că toată cunoștința adevărată a lui Dumnezeu este o descoperire dumnezeiască în inimă.
“Acesta e scopul diavolului, dușmanul neamului omenesc, ca permanent să ne cearnă ca pe grâu, forțându-ne mereu să ne învârtim în vârtejul plăcerilor, al distracțiilor, nepermițându-ne să ne adunăm și să reflectăm la starea noastră interioară, la sufletul nostru.” ~ Arhiepiscop Averky (Taushev)
“Diavolul nu-i vânează pe cei pierduți, ci pe cei treji, pe cei care sunt aproape de Dumnezeu. Acesta ia de la ei încrederea în Dumnezeu și începe să-i atace cu încrederea în sine, cu logica, gândirea, judecata. Deci nu trebuie să ne încredem în discernământului nostru.” ~ Sf. Paisie din Muntele Athos
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
