Să nu fim încrezuți – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt în care părintele Pimen ne vorbește despre mai multe teme centrate pe problema încrederii în sine.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Înapoi, la locul de liniște

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși la liniștea mea de aici! Uitați aici, recoltă bogată! Rodii din belșug, vedeți cât de încărcat e? Nu e atât de mare copacul, dar are rod îmbelșugat. Să vă fac un pic de poftă, așa… rodii… sucul de rodii e foarte bun. Știu de când am fost pe la Ierusalim că era foarte căutat pentru că e foarte puternic energizant. Când mergeai pe acolo, prin căldură, te răcoreai un pic și îți dădea putere. Cred că se fac și la noi în țară, nu știu sigur. Unii spuneau că se fac în anumite zone mai calde. Aici, slavă Domnului!, se fac și sunt bune și se obișnuiește ca sâmburii de rodie să fie puși și în colivă, care fiind dulce îi dă un pic așa, un gust mai bun.

Maica Domnului a legănat puțin Sfântul Munte

Da, dragilor, iată că ne vedem în grădina Maicii Domnului! După o perioadă de filmări în care v-am prezentat anumite locuri din țară, e timpul să facem o filmare și aici, acasă, de la locul de liniște. Chiar astăzi ne-a legănat Maica Domnului un pic… Bine, au fost vreo trei cutremure, dar unul mai tărișor un pic. Eram în căsuța mea și s-a auzit vuietul întâi, apoi a început să se miște acoperișul. Am primit un mesaj că epicentrul lui a fost sub Athos. A avut doar 4,5 grade, dar s-o simțit puternic, epicentrul fiind aici, sub mare.

Astea fac parte, cum se zice, din viața de zi cu zi, că au mai fost și luna trecută câteva, din câte am înțeles. Deci, nu-s puternice, cum erau în timpurile vechi câteodată, când se spune că se dărâmau mănăstiri. Astea-s mai ușoare așa, te mai scutură un pic. Bineînțeles, dacă nu-i ceva așezat cum trebuie, se duce pe jos, dar în rest e bine. Slavă Domnului!

S-a încheiat vizita în țară, urmează întâlnirea de la Viena

Da, ce să vă mai spun eu acum? Ați văzut că am fost plecat un pic prin țară, prin diferite locuri. De fapt, anul ăsta pot spune că n-am reușit să merg în așa multe locuri, am fost mai mult în zona Moldovei. Numai la Brașov am ajuns un pic, în rest numai în Moldova și bineînțeles, la întoarcere am fost la București. Au fost câteva evenimente unde am fost rugat și invitat să particip. Ați văzut că am mai spus în filmări, la Vaslui am fost invitat de preasfințitul Ignatie. După, la Iași au fost trei zile pline de evenimente și am vorbit chiar în grădina de la Palas Mall, unde au putut veni câți oameni au vrut. Am înțeles că au fost vreo 7-8.000, au fost evenimente frumoase, folositoare pentru suflet.

Chiar dacă am venit acasă, mai am un eveniment la care trebuie să mă duc, pentru că așa e la noi, în călugărie, trebuie să fac ascultare. Va fi pe 11, 12 și 13 octombrie la Viena, unde am fost invitat de Mitropolia Germaniei să vorbesc și eu la tineri. Acolo va fi Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de sub Mitropolia Germaniei, care cuprinde vreo șase țări nordice. Mi se pare că va fi la biserica Sfântul Ștefan cel Mare de acolo. Nu cunosc prea multe amănunte, dar când ajung acolo, o să văd ce o să fie. O să mă duc și acolo, cu ajutorul Maicii Domnului, dacă îngăduie Ea. Noi trebuie să facem și ascultare, chiar de nu suntem atât de bucuroși întotdeauna, pentru că în călugărie ascultarea e pe primul loc.

Dumnezeu ne preferă smeriți, nu drepți și mândri

Putem spune că prin asta avem și pace și liniște sufletească pentru că, în momentul în care ne impunem voia noastră, atunci dispare pacea și liniștea și încep, cum se zice, tulburările, neliniștile, neîncrederea. Eu cred că la fel e și în lume, chiar în familie, când începem să facem voia noastră, încep împotrivirile și neînțelegerile pentru că suntem oameni și suntem slabi. Adică, așa cum se zice, suntem  încercați de Dumnezeu, ne pregătește, ne călește pentru viață și uneori ne îngăduie ispite, căderi, ridicări, iar căderi, iar ridicări și așa adunăm experiență. Cuvântul ”emperia mou” în grecește e împărțit în două: ”emperia” înseamnă ”experiență”, iar ”mou” înseamnă ”a mea”, adică din ispite câștigăm experiență. Da, dragilor. Și de-asta Dumnezeu ne vrea pregătiți un pic pentru viață, ca să putem lupta și merge mai departe. De asta ne îngăduie uneori, mai ales atunci când ne înălțăm un pic cu mintea.

Când ne mândrim că suntem mai buni ca alții, că suntem mai grozavi, atunci ne îngăduie să ne smerim, pentru că Dumnezeu ne preferă smeriți, nu drepți și mândri. Ni se pare că suntem drepți, dar drepți nu suntem niciodată. Când ne înălțăm și ne încredem în noi că suntem grozavi și-i disprețuim pe ceilalți, atunci vine Dumnezeu și spune: „Uite cine ești!”, își retrage harul și ne lasă. Nu ne aruncă El în ispite, ci doar își retrage harul și atunci vedem cât de slabi suntem, chiar la lucrurile la care ni se părea că suntem cei mai tari și cei mai grozavi, în acelea ne împiedicăm. E ca la un examen la care ni se pare că am învățat, știm totul pe de rost și credem că o să luăm 10, dar ne trezim că ni se blochează mintea și nu mai știm nimic și nu-l trecem.

Așa se poate întâmpla în viață și de asta trebuie să ne smerim. Se zice că Dumnezeu celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă. De aceea, dragilor, să avem mare grijă să nu ne încredem în noi, fiindcă încrezându-ne în noi suntem aproape de cădere pentru că suntem slabi. Umblând prin țară am întâlnit multe lucruri și situații, am întâlnit multe persoane, am cunoscut atâția oameni în țara asta, oameni buni și frumoși, dar așa o rânduit Dumnezeu, nu știu… Cu unii țin legătura de 10-20 de ani, cu alții a fost de durată mai puțină, chiar dacă îmi erau dragi. Poate n-am avut eu timp să ajung pe la ei ori s-au depărtat ei ușor de la niște lucruri mărunte, poate se așteptau ca eu să zbor și după realizau că nu era cum au crezut ei…

Dacă vrem să judecăm pe cineva, să ne judecăm pe noi

Ori poate de la o mică ispită…Cum v-am spus, și eu sunt om, adică și eu mănânc și eu dorm, am slăbiciuni, dar cu toate astea, unii se așteaptă să mă vadă zburând și dacă mă văd un pic ca și om se smintesc și zic: ”Bă, dar la ce ne așteptam noi de la el? Uite ce credeam noi!…”, și eu de asta v-am spus de multe ori și în multe filmări, priviți-mă ca pe un om, un om slab, care se luptă și vrea și el să se mântuiască. Adică, nu vă formați părerea că eu sunt un om pus pe un postament, care trebuie să lucească tot timpul la soare, nu! Suntem oameni cu toții, oameni slabi, care se luptă și care vor să se mântuiască cu harul lui Dumnezeu.

Trecem prin toate etapele astea ale vieții. Viața e un examen, ne luptăm, cădem, ne ridicăm iar, dar cu privirea țintită la Hristos. Trebuie să avem mereu mâinile întinse către El, ca să ne ajute să mergem mai departe. De aceea am zis că am adunat o experiență întâlnind mulți oameni, cunoscându-i pe mulți, vorbind cu ei, practic viața m-a trecut prin toate și de asta vă repet: priviți-i pe toți pe cei din jur ca oameni, nu-i ridicați la alt nivel! Ca oameni care doresc să se mântuiască, iar în momentul în care cineva greșește un lucru să nu începeți: ”Gata, m-am lămurit cu el!”, nu!

Căutați să-l înțelegeți pentru că, dacă vă uitați și la voi, și voi sunteți oameni. Uneori, poate pentru că noi îi judecăm pe ceilalți, ne îngăduie Dumnezeu să cădem mai rău ca să ne smerim pentru că, după cum am spus, Dumnezeu ne vrea smeriți. De asta se spune undeva, la Sfinții Părinți, că smerenia ne ridică până la porțile Cerului, iar milostenia ni le deschide.

Vedeți cât de frumos? Să ne smerim, să avem milă, să avem dragoste, să avem bunătate! Deci, astea împreună ne duc la Hristos pentru că tot timpul, dacă lucrăm cu milă, și Dumnezeu o să lucreze cu milă cu noi. De aici și vorba din popor: ”Cu ce mână dai, cu aceea primești”. Dacă ești dur și rău, suspicios față de ceilalți, dacă îi judeci permanent, să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să ne judece altfel. Adică, așa cum am lucrat, așa primim. De asta, să încercăm totdeauna să fim cu îngăduință și cu dragoste față de ceilalți, iar dacă vrem să judecăm pe cineva, să ne judecăm pe noi. Să ne uităm, cum se spune, mai des în oglindă, mai des la slăbiciunile noastre, la mintea noastră, la gândurile noastre și o să vedem că avem motive să ne uităm la noi.

Avem o țară frumoasă, iar tinerii ne dau speranță

Da, dragilor? Ce să vă mai spun? Avem o țară foarte frumoasă, să știți, o țară minunată, cu oameni frumoși. Da, o spun pentru că am întâlnit atâția oameni, atâția copii frumoși și atâția tineri frumoși, deci este o nădejde mare în țara noastră că nu o să se piardă, pentru că avem încă oameni care stau aproape de Dumnezeu și care își doresc să se mântuiască. Chiar dacă avem slăbiciuni, ne luptăm, ne ridicăm, țara noastră încă are atâtea Sfinte Liturghii, atâtea mii de biserici și atâtea mănăstiri unde încă se mai luptă călugări și maici, cum pot ei acolo, cum am spus, cu neputințele lor. Zi de zi, la biserică la Sfânta Liturghie, la oleacă de slujbă de noapte, la ce pot, trag de ei și merg înainte într-o lume care-i supusă modernismului și îndepărtării de Dumnezeu.

Sunt din ce în ce mai multe semne de la Dumnezeu 

Dacă se poate să se accepte orice urgie, orice răutate, orice nebunie care, cum se zice, vine dinainte de Hristos… că mă uitam că acum au început să aducă zeități de tot felul în față, statui scoase în relief, la întâlniri de astea mari, la fel ca în timpurile vechi, înainte de Hristos, când era decăderea aceea mare a omenirii. A început lumea să se întoarcă cu peste 2.000 de ani în urmă, dar spune că s-a modernizat, că s-a ridicat la nu știu ce nivel. Dar în realitate, știți care e nivelul? Cu vreo 2.300-2.500 de ani în urmă s-a întors, ăsta-i nivelul omenirii actuale.

De asta se spune la Sfinții Părinți, la Sfânta Evanghelie și la Apocalipsă: când se va apropia vremea de pe urmă, vor fi semne în soare și pe pământ. Și vedem, chiar azi au fost câteva cutremure aici, prin Indonezia și prin România. Au fost cutremure prin diferite locuri zilele astea, prin toată lumea. Un alt semn foarte mare, au fost inundații mari cum n-au mai fost de ani de zile. Ați văzut că și Dunărea a ieșit din matcă, a prins toate țările pe unde trece ea, orașe întregi erau în apă.

Chiar și în Japonia văzusem azi, două orașe pluteau în apă… în multe alte țări din lumea asta sunt inundații mari, mii de oameni evacuați, case luate la vale. Întâi a fost secetă toată vara și după aia au început inundațiile. Se împlinește cumva ceea ce s-a spus cu semnele astea pe care ni le dă Dumnezeu, nu pentru că vrea să ne piardă, ci pentru că ne dă de înțeles că, dacă continuăm așa, ni se apropie timpul. Vedem războaie prin multe locuri, se tot alimentează războiul ăla din Ucraina, de parcă nu s-ar vrea să se termine.

Să ne punem nădejdea în Dumnezeu, nu în propriile puteri

Parcă le e frică să nu se termine și toți pun paie pe foc. Lasă, să fie cât mai mult, să moară cât mai mulți, e o tendință de a se escalada, nu de a se termina. Și de asta vedem toate lucrurile astea așa, cu îngăduința lui Dumnezeu, nu că le vrea Dumnezeu, dar le îngăduie pentru că le lasă oleacă la gândirea noastră. Vedem și toate celelalte, a băgat, cum se zice, omul mâna lui în toată Creația asta de a dat-o peste cap total. Atâtea experiențe s-au făcut în văzduh și pe sub pământ, prin oceane, pe la Polul Nord, peste tot, încât s-o dereglat totul. Deci asta-i ceea ce facem noi, oamenii, când ne băgăm în lucrurile lui Dumnezeu, care au fost făcute foarte bine. Deci, Dumnezeu le-a făcut perfecte pe toate, toate într-o rânduială, toate la timpul lor.

Dar noi am început să ne socotim mai deștepți, am zis ”Doamne, dă-Te deoparte că știu eu să le reglez” și le-am adus în haosul care este acum. Da, dragilor. Asta înseamnă să avem încredere în noi, și nu în Dumnezeu, în știința noastră și în toată nebunia noastră! De asta, calea cea mai bună e întoarcerea la Dumnezeu pe toate căile. Da, știu, suntem slabi, suntem prinși de multe lucruri, dar trebuie permanent să ne întoarcem la Dumnezeu. Cum? Să ne cerem iertare de la Dumnezeu, să îngenunchem, să mai facem o metanie, o rugăciune, să ne ducem să ne spovedim, că avem atâția preoți… să nu cumva să ne prindă un cutremur, o inundație ori ceva, să plecăm nespovediți. Să ne spovedim, să încercăm să schimbăm ceva la noi. Avem biserici la tot colțul. Duminica să mergem măcar la Sfânta Liturghie. Să schimbăm ceva în viața noastră.

Prăznuirea Sfântului Neagoe Basarab

Să fim mai îngăduitori unul cu altul, mai buni, mai răbdători. Pe cât posibil, să încercăm, că e nevoie de așa ceva, că altfel… vedem ce se întâmplă! Și să nu uităm că O avem pe Maica Domnului, Maica Domnului care permanent se roagă pentru noi, mijlocește pentru noi, cere ajutorul lui Dumnezeu pentru noi, iar noi de multe ori O înjurăm sau n-O băgăm în seamă. Să-I cereți ajutorul Maicii Domnului că are multă putere! Și după aia și la sfinți, că avem sfinți… îi plin, cum se spune, Cerul! În calendar sunt trecuți doar o parte, avem o grămadă de sfinți pe care să ni-i facem prieteni.

Chiar astăzi e Sfântul Neagoe Basarab, voievodul,  care de copil era cu viață sfântă. Duhovnicul lui era Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului, care a fost și Mitropolit al Țării Românești o perioadă.

După aceea s-a retras în Athos, aici, la mănăstirea Dionisiu și a fost cu viață sfântă. Da, deci Sfântul Nifon a fost duhovnicul Sfântului Neagoe Basarab și l-a format duhovnicește. De aceea a crescut frumos, și ca voievod a făcut lucruri minunate tot timpul. A dus o viață sfântă și de asta a ajuns ca voievod în calendar și chiar acum, undeva în județul Prahova, se face o mănăstire mare închinată Sfântului Neagoe Basarab. Starețul mănăstirii e părintele Cosma Giosan, de la mănăstirea Sihăstria. Și acolo e implicată cumva și o chilie din cadrul schitului nostru – Chilia Buna Vestire, cu părintele Ștefan și cu părintele David. Da, are grijă Dumnezeu și când se construiește un lăcaș, știe Dumnezeu că o să fie o liturghie acolo, o să fie pomeniți oamenii acolo, o să mai fie un loc unde se adună oamenii și se ridică rugăciunile la Dumnezeu.

Nici o biserică nu-i în plus

Să știți că nici un lăcaș nu-i în plus! De multe ori se găsesc unii să spună ”Ce atâtea biserici!?”. Încă-s prea puține, să știți! De ce spun asta? Sunt atâtea cazinouri, atâtea lucruri fără folos, care îi distrug pe oameni, atâtea locuri de pierzanie… acelea nu-s în plus niciodată și e plin de ele peste tot, iar când e vorba de câte o biserică… deranjează! La biserică se face Sfânta Liturghie, coboară Cerul pe pământ și normal că-l deranjează pe diavol și pe cei pe care îi întărâtă el, pentru că nu suportă Sfânta Liturghie. Prin Sfânta Liturghie, mii de suflete ies din iad și merg în Rai, dintre cei care-s pomeniți acolo, și nu numai după nume. Acolo sunt ecteniile pentru pacea întregii lumi, pentru cei care călătoresc prin apă, pe uscat, prin văzduh, pentru cei bolnavi, pentru orice situație sunt rugăciuni speciale la Sfânta Liturghie, pentru toată lumea.

Gândiți-vă că permanent cuprinde toată lumea în rugăciune la fiecare Sfântă Liturghie de pe pământul ăsta. Vă dați seama câtă putere are? Normal că-l deranjează pe diavol și atunci întărâtă anumiți oameni împotriva Bisericii. De asta să vă duceți la Sfânta Liturghie cât de des puteți, că luați mult har de acolo! Da, dragilor? Închei aici, să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții, Amin! Doamne ajută!

Așa ca să vedeți un pic rodiile astea frumoase, ce copăcel încărcat, vedeți? Și acum să mă întorc un pic prin livadă, mai încolo am și gutui frumoase, să vedeți un pic și vârful Athonului, în toată splendoarea lui.

Doamne ajută, dragii mei!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!