Ascultați un cuvânt care ar trebui să ne trezească puțin în fața marilor păcate care se apropie cu pași repezi de noi. De asemenea, sunt prezentate și amintiri de la Hramul de la Sihăstria.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Ploaia, o binecuvântare
Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Plouă afară, și în spatele meu vedeți un lac, iar în depărtare, acolo, cred că se vede și o biserică. Sunt undeva, să zicem așa, într-un balcon, o semi terasă. Pentru că plouă afară, m-am băgat cât mai aproape ca să nu mă plouă. Poate mă mai stropește câte un pic, iar telefonul l-am pus cumva în interior ca să mă prindă. Ziceam că, dacă tot trebuie să fac filmarea, o fac unde mă prinde timpul.
Acuma chiar am venit undeva într-un orășel, aici, la o familie care mi-e dragă. Are copii care mă iubesc mult și-i iubesc mult și am zis că, dacă tot e un loc frumos aicea, ei au casa pe malul unui lac, care se vede în spate, și am zis că, dacă m-a prins timpul pe aici, să fac filmarea aici. Despre ce să mai vorbim? Da. Plouă frumos, Slavă lui Dumnezeu. Ploaia întotdeauna e binecuvântare, mai ales la timpurile astea, acuma când chiar e nevoie de ploaie. Vedem așa, în general, situația lumii: peste tot vedem că e problema apei. S-o ajuns să dea tot Universul peste cap. Vedeam pe unde mă duceam lacuri care o scăzut foarte mult, Dunărea o scăzut, toate. Oamenii se plâng că nu mai e apă în fântâni, pânza freatică a coborât mai jos.
Intervenția omului strică ordinea lăsată de Dumnezeu
Și de ce toate astea? Datorită intervenției oamenilor, care s-au băgat în tot Universul ăsta să îndrepte lucrurile, adică să-și facă de cap și vedem unde s-a ajuns. Dumnezeu le-a pus toate într-o rânduială foarte bună, dar noi, oamenii, ne-am crezut mai deștepți și am intervenit cu mâna noastră omenească. S-au făcut diferite săpături, se scot gaze, se scot tot felul de prin pământ și atunci s-o dat peste cap totul, iar pânza freatică o coborât mult mai jos. Chiar în sat la ai mei, cam majoritatea oamenilor au rămas fără apă și o trebuit să sape măcar cu 5 metri mai jos fântânile, sau chiar mai mult, ca să ajungă la următoarea pânză freatică, care e mult mai jos.
Deci vedem ce facem noi, oamenii, când ne băgăm peste ceea ce a făcut Dumnezeu? Când ne credem noi mai deștepți și dăm toată rânduiala asta firească peste cap și în natură și chiar în cadrul oamenilor? Că Doamne, pe ăsta nu l-ai făcut bine, că lui i se pare că nu-i bărbat și vrea să fie femeie. Stai, că noi suntem ăia deștepți (doctorii) și-l operăm și îl facem cum vrea el. Permanent intervenim, că noi știm mai bine, pentru că dacă unuia i s-a pus pata, visează noaptea că vrea să fie animal a doua zi, gata, trebuie să-l ajutăm să fie animal, că așa a visat el azi-noapte. Vedem decăderea asta generală la toate nivelurile. Și de unde pleacă asta? De la depărtarea de Dumnezeu. Fără Dumnezeu, exact cum am mai spus de multe ori (spunea Țuțea): „animale cuvântătoare”, atâta suntem.
Ploaia spală murdăria făcută de oameni
Și de asta s-o ajuns la nivelul ăsta să se dea totul peste cap. Iernile să nu mai fie ierni, să te bucuri să mai vezi un pic de zăpadă, când în timpurile vechi aveai 2 metri de zăpadă. Iarna era iarnă. Acum ai vara niște călduri la 45° ce n-au fost niciodată în istoria țării noastre, și toate lucrurile astea, datorită intervenției omului. Și atunci Dumnezeu, nu că le vrea El, stă deoparte și spune: ”Acum suportați consecințele la ceea ce ați făcut, la felul cum lucrați, la felul cum vă raportați în relația cu ceilalți”. Adică, foarte mult s-a ridicat acuma egoul, egoismul, că eu pot, că eu vreau, eu am drepturi, eu cutare…, dar îndatoririle unde sunt, dacă toți avem numai drepturi? Și de asta să fim un pic atenți!
Întotdeauna când plouă, evit și eu să stau în ploaie că nu-s atât de grozav, mai răcesc și eu, dar mă bucură, înseamnă binecuvântarea lui Dumnezeu și ne mai spală câte oleacă și pe noi și atmosfera asta, pe care am poluat-o la maxim. Adică Dumnezeu vine cu binecuvântarea Lui și deodată se liniștesc toate. Nu mai vezi atâția oameni pe străzi, se așează o pace. Vine Dumnezeu cu binecuvântarea, spală murdăria pe care am făcut-o noi, udă pământul ca să rodească, să dea tot ce poate el mai bun, alimentează izvoarele… e așa, ca o binecuvântare. Da, dragilor!
Răpirea copiilor de către stat în țările „civilizate”
Despre ce să mai vorbim? A, dacă tot am trecut, cum se spune, la ocări, chiar ieri mi-a trimis mesaj o familie din Italia, la care statul le-a luat fetițele. Fără să aibă niciun drept, de la școală doar i-a anunțat că le-a luat statul fetițele! Fără nicio motivație, ca și cum statul gândește mai bine!
Sunt asociațiile astea care, putem spune că sunt așa zis de protecția copiilor, pentru drepturile copilului, dar care, de fapt, răpesc copiii de la familii și luni de zile nu mai știu familiile de ei, fără ca măcar să le dea acces să-i vadă… Și chiar de le dă acces la un moment dat să-i vadă, zic: ”Nu, trebuie să vă pregătim întâi, pe copii să-i ducem la psiholog, pe voi la psiholog, ca să participe la întâlnire!”, dar când le ia copiii nu-i nevoie de așa ceva, vin, intră în casă peste ei, le bagă două hârtii în față, le ia copiii și pleacă sau îi ia direct de la școală și părinții nici nu-i mai văd! Asta se întâmplă în țările astea care-s model pentru noi!
Bine, cel mai mult în Germania și în Suedia, Australia, iar acum și prin Italia… fără motive! Motive sunt, dar numai de alea care nu sunt cum trebuie! Chiar în Grecia, după ce s-au aprobat căsătoriile, cum se zice, ale celor anormali, că asta-i realitatea, doar nu poți să spui normalitate la ce e anormal… a apărut imediat, era pregătit terenul dinainte, aveau profesori, aveau oameni în domeniul ăsta pregătiți, cu studii, și spuneau: ”În sfârșit, s-a rezolvat problema copiilor abandonați sau fără părinți, acum are cine-i înfia!”. Îmi spunea cineva că, dacă o familie tradițională se ducea să înfieze un copil, văleu ce de greutăți, dar când se duce o familie de astalaltă, imediat li se înlesnesc toate! Dar cum crește copilul acela într-o familie din asta? Să fim foarte atenți că Dumnezeu a coborât foc din Cer peste Sodoma și Gomora din cauza acestor păcate!
Românii din străinătate nu se mai pot întoarce acasă
Acum se iau copii cu scopul indirect de a ajunge la familiile acelea pentru că au nevoie, din cauză că ei nu pot face copii și atunci se găsesc diferite motive. Doar că ai țipat la copil și deja statul știe ce e mai mai bine sau organizațiile astea vin și ți-l iau, chipurile ca să îl protejeze. Ce protecție e aceea când, de fapt, îi distrug pe copii? Ei, la asta s-o ajuns și de asta revin cu un lucru pe care l-am spus eu de multe ori românilor din străinătate: ”Măi, întoarceți-vă acasă, măi! N-o să muriți de foame în România, că avem o țară minunată! Și cu ziua să lucrezi și tot poți să trăiești!”. Pentru că o să vină timpul să vreți să vă întoarceți și n-o să mai puteți. Și mulți întrebau: ”Părinte, cum adică n-o să mai putem? Dar ce o să fie?”.
Și acum întâlnesc o grămadă de familii de la care au luat copiii și spun: ”Părinte, mâine ne-am întoarce dacă ne-ar da copiii înapoi, dar acum nu mai putem pleca pentru că altfel nu-i mai vedem!”… și ani în judecăți și tribunale, bani cheltuiți de nu mai au ce mânca aproape ca să-și recâștige copiii. Nici nu pot veni în țară, nici nu li se dau drepturi… și așa mai departe! Și uite, că vor să vină și nu mai pot! De asta, gândiți-vă bine! A devenit un fel de răpire a copiilor în țările civilizate, care sunt exemplu pentru alții, ați înțeles, dragilor? Hai să deviez de aici că nu-mi plac subiectele astea pentru că aduc întristare când vezi interesele oamenilor, egoismul… ori partea materială sau deja pe om nu-l mai socotim ca om!
Cum spunea femeia asta, căreia i-au luat fetițele, adică nu te mai socotește om, e ca și cum ți-a luat două obiecte, ”Ce faci atâta gălăgie, că noi i-am luat să-i protejăm!”. Îi vezi că te desconsideră total și atunci lucrurile astea îți aduc întristare când vezi nivelul la care s-a ajuns. Dar de ce le îngăduie Dumnezeu? Pentru că și nivelul nostru duhovnicesc e foarte scăzut. Nu mai stăm aproape de Dumnezeu și atunci îngăduie Dumnezeu și lucrurile astea!
Hramul „Nașterea Maicii Domnului” la Sihăstria
Dar acum să trec la ceva mai îmbucurător! Uite, am fost zilele trecute la hram, la mănăstirea Sihăstria, Nașterea Maicii Domnului, și a doua zi, Sfinții Părinți Ioachim și Ana. La mănăstirea Sihăstria din Neamț, unde am fost călugărit, se serbează aceste două zile. Biserica veche, cea mare are hramul Nașterea Maicii Domnului și paraclisul, Sfinții Părinți Ioachim și Ana. Am stat acolo două zile la privegheri, la slujbe, a fost superb! Să știți, la mănăstire întotdeauna când te duci la un hram, la ceva, la slujbe, la privegheri, simți că îți dau o bucurie harul și rugăciunile tuturor oamenilor aceia… când se adună mii de oameni acolo și se roagă toți și rugăciunile lor se duc la Dumnezeu, iar harul coboară. După cum știți, la Sihăstria, cimitirul mănăstirii e plin de sfinți din cei vechi și mai noi, cum e și starețul Ioanichie Moroi.
Despre el am vorbit și în alte filmări. A avut viață sfântă, el chiar a stat o perioadă și în Sfântul Munte Athos și a adus rânduială de acolo, cu slujbe cu tot, a pus oleacă pe picioare mănăstirea Sihăstria, care trecuse și prin incendii și prin diferite greutăți. Și după aceea, mai încoace, îl știm pe părintele Paisie Olaru, care-i la fel, un bătrân din ăla cum se zice, din cei de demult, așezat, liniștit, cu rugăciune spovedea, povățuia… și după aceea părintele Cleopa… Când părintele Cleopa a trecut prin Athos și se gândea: ”Oare să rămân în Athos, oare să mă întorc?”, cuviosul Paisie Aghioritul i-a răspuns: ”Dacă vei rămâne în Athos, vei fi o floare în grădina Maicii Domnului, dar dacă te vei întoarce, vei fi ca un Apostol pentru România!”. Și asta a fost părintele Cleopa, un Apostol pentru România!
Starea duhovnicească din cimitirul mănăstirii Sihăstria
Mii și mii de oameni au trecut prin fața lui, alții pe sub epitrahilul lui, au ascultat povețele și sfaturile lui. De asta sunt și acum, nu știu, cred că vreo 19 cărți cu învățăturile sale, cu toate spusele și povețele pe care le-a dat la oameni. De aceea, părintele Cleopa e un Apostol pentru români și de asta toți părinții ăștia se află la cimitir… Și părintele Ioanichie Bălan, despre care am mai spus, când predica el ți se ridica fesul pe cap, atâta putere avea cuvântul lui! Deci, cum se zice, cu timp și fără timp a predicat și a și scris Patericul românesc și altele… ne-a lăsat și el cumva ceva scris din părinții vechi ca să putem să ne folosim. De aceea, întotdeauna când mă duc la Sihăstria, prima dată merg la cimitir și trec un pic printre bătrânii de acolo.
Spun și o rugăciune, le cer ajutorul cumva… trec așa ca într-o vizită pe la ei. Mă mai așez pe o bancă, mai stau, mă bucur cumva de starea duhovnicească de acolo. După aceea, mă duc în biserică, mă închin, iau la rând biserica veche, paraclisul, catedrala, mă bucur de ceea ce este acolo. Merg la chilie la părintele Cleopa, când pot să ajung sus, acolo unde bătrânul atâția ani a stat. El acolo stătea la chilie, dar se se retrăgea la stupină, unde se liniștea. Avea în fiecare zi orele lui când stătea la stupină și se liniștea, adică era doar cu Dumnezeu acolo, în liniștea lui. Că vedeți, noi avem nevoie ca oameni, permanent să avem legătură cu Dumnezeu, că fără Dumnezeu îi viața trăită așa, searbădă fără gust, cum se spune.
Vizita la Sihla
Și de asta, oricât vorbea la oameni, avea și momentele când se retrăgea să se liniștească, să se odihnească, să se roage… Da, dragilor, mi-o plăcut! După aceea, de la Sihăstria am urcat și la Sihla. Am avut doi copii, eu le zic copii, dar sunt un tânăr și o tânără, care în zilele următoare urmau să se căsătorească, să aibă nunta. I-am cunoscut, sunt copii foarte buni, îi știam mai dinainte… Ei veniseră pentru prima dată și le-am zis: ”Măi, uite, la Sihăstria să vă bucurați de hram și după aceea, după-amiază, hai să urcăm până la Sihla, la cuvioasa Teodora!”. I-am luat cu mașina și am urcat. Le-am vorbit despre viața de acolo, că eu acolo am crescut, despre viața la Sihăstria și cea de la Sihla. După aceea, ne-am dus la peșteră la cuvioasa Teodora și ne-am bucurat acolo, ne-am închinat în bisericuță.
Am urcat chiar și deasupra, pe stânci, unde-i crucea aceea… le-am spus toată istoria schitului, cum s-o construit, că și la Sihla eu am stat doi ani, ’88 și ’89, înainte de armată. Și atunci am amintirile de acolo, amintiri frumoase din timpul acela, când rar ajungea câte un om la Sihla. Erau doar ăia șase bătrâni și eu cu unul mai tânăr pe acolo. Și cum se zice, eu eram pe la bucătărie, puneam masa, strângeam masa, eram la biserică la citit, cu tot felul de treburi dacă erau numai doi tineri… Cumva era viața aia simplă și frumoasă… Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-o refăcut tot pe acolo, roată, s-au adunat mai mulți, deci s-o întărit, o devenit mănăstire. Chiar și cu părintele stareț m-am întâlnit și m-am bucurat că na, ne cunoaștem din timpurile vechi. Am petrecut clipe frumoase și la Sihla, în liniștea de acolo.
Reîntâlnirea de la Sihăstria
Am stat acolo până către seară. Mai ales sus, pe stânci, am stat liniștiți, le-am povestit din istoria pădurilor de acolo, că noi, când am trăit pe acolo, ne mai duceam pe la Râpa lui Coroi, prin toate râpele alea… Tinerii ăștia s-au bucurat mai ales că m-am ocupat un pic de ei. Îmi sunt dragi și ei țin foarte mult la mine și o să le rânduiască Dumnezeu să înceapă o viață frumoasă în Hristos, în căsătorie… Și după aia am coborât înapoi la Sihăstria. Era chiar de Sfinții Părinți Ioachim și Ana și iarăși m-am bucurat: când am stat la Sihla, în timpurile vechi, era un tânăr acolo mai mare ca mine cu vreo doi ani, care se pregătea pentru teologie. Era în perioada comunistă, când se intra foarte greu. Era numai la Sibiu și era poate printre cele mai grele, dacă nu cea mai grea facultate.
Erau puține locuri, iar tânărul ăsta a învățat, cred că o stat doi ani la Sihla să se pregătească. L-au acceptat părinții acolo, ajuta și el la strană, că avea voce frumoasă, mai făcea treabă, dar învăța continuu ca să poată intra la teologie și i-a ajutat Dumnezeu și a intrat. Bineînțeles, a făcut teologia, s-a căsătorit omul, cinci copii i-a dat Dumnezeu, copii frumoși, pe care i-am întâlnit mai târziu, fiecare fiind pornit așa în viață. Trecuseră de-acuma câțiva ani de când nu-i mai întâlnisem și la Sihăstria am văzut eu că erau în biserică două fete, care se mai uitau la mine, dar nu știam de unde să le iau. Părintele era și el cu spatele în biserică și n-am dat prea multă însemnătate, dar i-am recunoscut când am ieșit afară. Da, era tânărul acela despre care v-am povestit!
O familie frumoasă, model pentru creștini
Acum era albit și el! Dacă eu am albit, iar el e mai mare cu vreo doi ani, vă dați seama! Era cu soția, care în afară de evlavioasă, era foarte înțeleaptă. Îmi povestise părintele mai demult: ”Întotdeauna când am de luat o hotărâre, ce fac? Adun toată familia, copiii, soția și spun care este problema și le cer părerea la fiecare și după ce le ascult, mă retrag deoparte și calculez un pic a cui a fost cea mai bună. Uneori părerea unui copil e cea mai bună și o pun în practică. Mai ales pe soție o întreb întotdeauna și dacă n-aș fi ascultat de sfaturile ei, cred că aș fi rămas cu 10 ani în urmă, la ceea ce am realizat în viață! De multe ori sfaturile ei au fost cele mai bune. Bărbatul care nu cere părerea soției, pierde ani din viață!”
Așa spunea el, din experiența lui… Mai spunea că de mici, copiii au avut responsabilități în casă. Cât de mici erau, de la 3-4 ani, fiecare avea un sector în casă să-l mențină curat, nu ca să-i chinuie, ci să-i învețe și să crească responsabil. Copiii mențineau casa curată, fiecare știa locușorul lui pe care trebuia să-l mențină curat. Așa reușeau să fie responsabili și să mențină și casa curată. Știți ce au ajuns copiii lui? Toți medici! Chiar fata cea mai mică, pe care eu o știam de la trei ani, acum terminase medicina și făcea rezidențiatul, iar sora ei mai mărișoară era deja medic la microbiologie sau cam așa ceva, studii la microscop. După aia, unul din băieți e neurochirurg… medic într-o clinică undeva, la un spital mare din Cluj.
Să creștem copiii învățându-i cu responsabilitățile
Toți copiii s-au adunat într-un oraș și toți sunt medici! Deci, ați văzut ce a însemnat creșterea bună alături de Dumnezeu?! El fiind preot, slujea mereu, dar nu numai asta, ci și creșterea frumoasă în familie, cu responsabilități pe care să și le asume fiecare copil. Băieții cei mari cântă într-un cor și împreună cu tatăl lor, cu ani în urmă, au fost invitați în Athos să cânte la un hram. Cântă foarte frumos! Se numesc Corul Anastasios! Da, deci, vedeți cum pot să crească copiii frumoși? Ei sunt medici, dar cântă atât de frumos de zici că-s profesioniști! Spunea unul din acești copiii: ”Eu și când operez fredonez o cântare de asta bisericească pentru că mă liniștește, mă așează, pot să operez mult mai bine, cu mai multă atenție!”, adică păstrează o legătură cu Dumnezeu.
Tinerii nu își mai asumă responsabilitatea căsătoriei
Da, dragilor! De asta le spun părinților, aveți mare responsabilitate de cum aveți grijă de copii. Nu crești copilul frumos dacă îi oferi totul și nu-l pui să facă nimic, nu! Trebuie să se învețe să fie responsabil! Trebuie să-l pregătești pentru viață. Întâlnesc mulți acum, mame care vin: ”Vai, băiatul meu nu se căsătorește! O trecut de 30 de ani și uite, nu-și găsește nicio fată!”. Fete sunt, problema e că nu-și mai asumă responsabilitatea! În special bărbații, de când s-o scos armata, nu-și mai asumă responsabilitatea, preferă relații de astea de un an, de doi, aventuri… pentru că știe că dacă se căsătorește, vin copiii și trebuie să-și asume responsabilitatea familiei și ei fug de așa ceva. Și atunci, cum vrem noi să meargă lumea bine în continuare când fugim de responsabilități? Fiecare are crucea lui!
Măi, ți-ai găsit o fată, au trecut câteva luni, o jumătate de an, vezi că te înțelegi, vă placeți, vă iubiți, de ce mai amâni să treacă ani, ce să mai probezi? Cere-o în căsătorie și du-te înainte cu nădejdea la Dumnezeu și o să vezi că reușești! Ți-ai făcut familie, vin copiii, dar să fiți responsabili și unul și altul și să mențineți căldura familiei, dragostea între voi permanent, să nu o lăsați să se răcească! Și atunci, chiar dacă sunt greutăți, boli… viața devine frumoasă când te implici în ea din plin și unul și altul! Și te lupți și dedici timp copiilor ca să-i crești cum trebuie. De asta m-am bucurat mult de întâlnirea cu părintele. Era cu cele două fete… de nici nu le mai recunoșteam. Am și zis: ”Cum, măi, tu ești Maria, fetița aia de trei ani care acum termină medicina?”.
Două – trei zile frumoase petrecute la Sihăstria
Da, deci copii minunați! Mă bucur când întâlnesc așa familii, unele cunoscute, altele poate necunoscute, care se luptă, care nu cedează repede când nu mai pot, se luptă să meargă înainte, să descopere lucruri noi și să găsească căi de rezolvare în orice situație pentru că Dumnezeu ne ajută, dar vreau să vadă că dăm și noi din mâini, dragilor! Da, așa a fost la Sihăstria, două-trei zile frumoase, cu hramul, cu întâlnirea cu diferiți părinți… A fost Preasfințitul Veniamin care a slujit la hram, după aia cu ceilalți părinți am stat de vorbă, am mai schimbat așa, păreri, sfaturi unul cu altul, am întâlnit atâta lume care a venit la mine încât, la un moment-dat, am fugit la altar la sfârșitul slujbei ca să mă împărtășesc, că nu mai scăpam! Toată lumea voia să ajungă la mine un pic, dar sunt om, obosesc și de aceea am fugit.
Liturghia s-a făcut afară, dar în biserică, la altar, am stat un pic liniștit. Mă împărtășisem, era și Preasfințitul acolo și părintele Ciprian Grădinaru, am mai schimbat o vorbă și când s-a încheiat, am ieșit. A doua zi s-a făcut pomenirea morților, a ctitorilor, toate astea pe larg, a fost o slujbă mai lungă și la cimitir. În curând știm că părinții Cleopa și Paisie Olaru o să fie trecuți în calendar în rândul sfinților, începând de la anul. Da! Vedem că Dumnezeu dă sfinți tot timpul și alții, și alții… Acum sunt un rând de sfinți, dar țara noastră o dat permanent oameni buni, oameni sfinți și Dumnezeu așa le rânduiește, prin biserică, prin mărturiile oamenilor, la timpul cuvenit să fie trecuți în calendar. Sunt atâția oameni care s-au nevoit, care au suferit, care s-au dus la Dumnezeu în starea asta de nevoință, de sfințenie, aproape de Dumnezeu!
Să nu uităm să dam zilnic slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului!
Da, dragilor! Și să nu uităm în fiecare zi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate, pentru tot ce ne dă, că Dumnezeu e bun, e milostiv și e dragoste! Și să știți că dacă ne-ar lua după faptele noastre, ne-ar șterge de pe pământ! Dar nu, El merge cu îngăduința și cu dragostea! Și o avem pe Maica Domnului ca mijlocitoare care permanent ne mângâie, ne ia în brațe și mijlocește pentru noi! Să știți că Dumnezeu mai ține lumea în mare parte pentru rugăciunile Maicii Sale, ale Maicii Domnului, care-i mama noastră, a tuturor. Mare putere are ea cu mijlocirile Ei! De asta, să nu fie zi în care să nu-I cerem ajutorul și în care să nu-I mulțumim Maicii Domnului! Adică, s-O chemăm cât mai aproape de noi, astfel încât să aibă și Ea, cum se zice, îndrăznire cât mai multă la Mântuitorul!
Numai așa poate să-I spună: ”Doamne, uite toată lumea asta mă roagă și insistă la mine! Te rog, fă ceva, ajută-i, miluiește-i!”. Adică, are și Ea altă îndrăzneală pentru că așa Îi dăm motive. Da, dragilor?! Mă opresc aici! Să încercăm să fim mai buni unii cu alții, cu mai multă dragoste, cu mai multă îngăduință și mai aproape de Dumnezeu! Să vorbim cu Dumnezeu mai des, cu Maica Domnului, cu Sfinții, să le cerem ajutorul! Da, dragilor? Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții! Doamne ajută!
Hai, să întorc un pic ca să vedeți și frumusețile care se văd de aici, lacul care se vede. Nu vă spun unde-i, care o să priceapă, o să priceapă, da? Și chiar se vede o biserică frumoasă acolo, nu-s sigur dacă e biserica Sfântul Andrei… Nu, e catedrala acolo, da! Dincoace cred că este o biserică… Cam atât!
Să ne ajute Bunul Dumnezeu și Maica Domnului!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
