Educația tinerilor, intimidarea – p. Teologos

Urmăriți un material despre o mare problemă în rândurile tinerilor și nu numai: intimidarea (bullying) văzut în contextul educației.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O întrebare contemporană

Mult prea mulți oameni mă întreabă ce să facă cu copiii lor pentru că aceștia astăzi navighează în mijlocul a foarte multe ispite, mai ales în sistemul de învățământ. Războiul ideologic este feroce și comportamentul se schimbă într-o manieră foarte periculoasă și asta nu numai frontal, ci de multe ori și în moduri care par nevinovate la prima vedere.

Un caz

Îmi amintesc acum de un tânăr care îl caută pe Dumnezeu și care s-a familiarizat cu părinții din Schitul nostru. La o priveghere, după ce am intrat în Kyriakon și m-am dus la strana mea, l-am văzut pe acesta șezând acolo și spunând glume către părinți, era ironic referitor la niște pelerini – tată și fiu – care erau foarte înalți. M-am întristat foarte tare și asta nu pentru faptul că stătea în strana mea – nici vorbă! – oricum a eliberat-o în scurt timp după aceea – ci pentru faptul că arăta că nu avea capacitatea de iubire, de înțelegere necesară pentru cineva care, dincolo de faptul că posibil să fi experiat ironii și de la alții în viață, are de suferit din cauza asta. Nu știu dacă știți oamenii foarte înalți au destule probleme din cauza asta – începând de la probleme cu coloana vertebrală și terminând cu problemele vieții de zi cu zi legate de transport, haine, încălțăminte, obiecte de folosință curentă și altele asemenea. Pentru că toate astea sunt proiectate pentru cineva mai mic ca dimensiuni, pentru un om normal.

Ce înseamnă educația în familie. Numărul copiilor și maturizarea

Această lipsă de compasiune provine de obicei din faptul că tânărul respectiv nu s-a cizelat într-un loc cu mulți oameni, adică fie într-o obște monahală, fie într-o familie.  Familia este esențială ca formatoare a copiilor și din cauza asta este foarte indicat ca să fie mulți copii. Dacă este singur la părinți, atunci are probleme cu singurătatea și egoismul pentru că dragostea părinților cade în mod natural asupra sa. Dacă sunt doi copii, lucrurile sunt mult mai bune pentru că au amândoi conștiința concretă a faptului că e și celălalt și totul trebuie împărțit. De asemenea, este esențial și faptul că dispare singurătatea adică pot să relaționeze între ei.

Dezavantajul este că apare rivalitatea. De la 3 în sus, lucrurile sunt mult mai bune, pentru că cel mare începe dimpreună cu mijlociul să aibă grijă de cel mic. Părinții trebuie să-i responsabilizeze să se ajute între ei și să aibă fiecare ceva de făcut – ceva mic pentru că principala lor activitate este învățatul – și astfel copiii se maturizează simultan cu degrevarea părinților de anumite sarcini. Adică per total o sa fie foarte bine – copiii se maturizează și părinții o să fie mai liniștiți.

Natura comunitară a omului și iubirea

Omul este o existență comunitară fără însă a dispărea persoana într-o masă amorfă. Acest echilibru între persoană și comunitate o poate realiza doar iubirea lui Dumnezeu. De fapt, unitatea deplină între persoanele distincte este starea raiului. Vedeți că Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei Persoane. Aceste trei Persoane sunt una într-alta cum sunt trei sunete sau trei raze de lumină congruente una într-alta – formează un singur fasciol sau un singur sunet și totuși sunt trei. La fel și noi am fost făcuți un singur om continuu, un Adam global în multe persoane, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Deci noi trebuia să ne cunoaștem gândurile, să ne partajăm sentimentele, trăirile, emoțiile.

Fericirea raiului

Aceasta este de fapt fericirea raiului: să vezi frumusețea celuilalt în tine, fără barierele impuse de cuvinte. Din păcate această unitate deplină s-a destrămat prin căderea lui Adam. Adam a căzut și s-a spart în indivizii constituenți și astăzi păcatul, ura, egoismul ne separă. Suntem separați de Dumnezeu, suntem separați între noi și suntem separați, îmbucățiți în noi înșine și asta, de fapt, constituie chinul nostru. Lipsa noastră de înțelegere. Nepăsarea față de ceilalți. Singurătatea. Dorința de unire, însă fără a ști cum. Noi dorim să ne unim, dar nu știm cum și asta constituie chinul nostru.

Tendințele naturale ale copilului

Copilul când se naște este evident fără păcate personale. Deci evident că este unit mult mai strâns cu oamenii – în principal cu părinții și în principal cu mama lui și va căuta raiul – va căuta iubirea și unitatea. Această unitate după chipul lui Dumnezeu ce era în Adam înainte de cădere, nu a dispărut complet, ci doar s-a rarefiat foarte mult – însă ea mai există. Dacă persoana este curată de păcate pe cât posibil atunci această unitate apare. Asta se vede la Sfinți – de exemplu cunosc un caz în care era un stareț cu obștea sa și la un moment dat, starețul începe să plângă. Ucenicii îl întreabă „Gheronda, ce s-a întâmplat?” și atunci starețul le spune că un suflet apropiat lor suferă și are nevoie de ajutor și atunci toți frații s-au pus să se roage pentru sufletul respectiv.

Nașterea copilului

Să știți însă că acest lucru este valabil și pentru copiii mici pentru că orice copil a fost creat pentru Sfințenie. Să nu uităm că nu e nici virilitatea bărbatului și nici fertilitatea femeii, ci Domnul Dumnezeu din cer este Cel care dă copiii să se nască. Sunt 5 persoane care își dau acordul pentru aducerea în existență a unei noi persoane: tata, mama și cele 3 Persoane ale Sfintei Treimi. Vedeți că mai multe sunt Persoanele Dumnezeirii decât cele ale omenirii. la Dumnezeu sunt 3, la oameni sunt 2.

Din cauza asta părinții trebuie să fie foarte atenți cum se comportă și ce gânduri au, și în perioada sarcinii precum și după, pentru că noul venit pe lume este creat pentru Sfințenie, pentru a ajunge ca Dumnezeu. Mama, mai ales, trebuie să se roage, să spună Rugăciunea lui Iisus, să psalmodieze, să se spovedească și să se împărtășească. Desigur că asta este valabil toată viața, însă mai ales până când copilul face doi ani lucrurile sunt foarte sensibile.

Ce distruge copilul – împlinirea tuturor voilor

Dacă părinții sunt atenți atunci, mai departe nu vor avea probleme cu el toată viața. Trebuie să existe foarte multă unitate și iubire – starea de rai – însă mare atenție că această iubire nu înseamnă împlinirea tuturor voilor copilului pentru că asta este distrugător pentru fiul lui Adam. Iubirea înseamnă siguranță și jertfa timpului, a atenției – totdeauna însă făcute cu discernământ. Asta se manifestă și pe plan trupesc – de exemplu copilul trebuie să fie mângâiat, inclusiv atunci când este în pântecele mamei – însă mai ales se manifestă pe plan duhovnicesc, adică părinții trebuie să se roage, să aibă un program duhovnicesc și să-i vorbească duhovnicește copilului cu pilde din Viețile Sfinților, din cărți duhovnicești și din Scriptură.

Educația duhovnicească

Să nu evităm să le vorbim despre viața veșnică la care se ajunge prin moarte și judecată pentru că acestea sunt singurele lucruri sigure din viața noastră și acesta constituie de fapt scopul nostru pentru care trebuie să ne pregătim. Să nu uităm că misiunea noastră este să ne pregătim pentru veșnicie și să-i pregătim pentru veșnicie pe cei pe care îi avem în grijă. Evident că toate acestea vor fi simplificate și aduse la puterea lui de înțelegere. Să nu uităm că mai ales cei mici au nevoie de exemple ca de aer și din cauza asta să avem grijă ce modele de comportament scrijelim în inima lor când sunt lăstare mici pentru că aceste comportamente vor crește în timp așa cum crește numele scrijelit pe un copac foarte tânăr în clipa în care acesta crește și devine arbore.Deci eu dacă scrijelesc brăduțul ăsta de lângă mine, atunci când o să fie mare scrijelitura respectivă o să fie foarte mare.

Părinții trebuie să fie foarte răspunzători pentru că ei sunt exemplele și ghizii pe calea veșniciei care să dea bunul Dumnezeu să fie calea Raiului și nu calea Iadului. Din cauza asta să facă tot posibilul pentru unitatea în familie și nu pentru impunerea voii proprii în toate, fapt care duce la certuri.

Comportamentul părinților în familie

Să nu uităm că bărbatul este complementar cu femeia și din cauza asta fiecare trebuie să facă ascultare de celălalt în lucruri diferite. Femeia este mângâietoare, gospodină și frumusețea familiei pe când bărbatul este mai rațional, protector și conducător în probleme mai complexe.

Unitatea se bazează pe iubire și din cauza aceasta copilul trebuie să învețe să aibă relații corecte cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși. Cu Dumnezeu este esențial pentru că Dumnezeu este singura sursă primară de iubire din univers. Persoanele sunt surse secundare, care reflectă această iubire pe care o primesc de la Dumnezeu și cu sine însuși ca să poată să mențină această iubire. 

Despre relații

Familia

Întâi de toate să fim în relații bune cu cei pe care îi validează Dumnezeu în fața noastră. Aceștia se împart în mai multe categorii: pe plan duhovnicesc este vorba întâi de toate de duhovnic și de părinții duhovnicești recunoscuți ca atare de către Biserică; pe plan social este vorba până la majorat de părinți iar după aceea trebuie să apară partenerul de viață care va avea precedență în fața părinților pentru că altfel se ajunge la divorț. Aici este foarte importantă prezența unui sfătuitor neutru acceptat de ambii soți care de regulă este duhovnicul. Din cauza asta ar fi foarte bine ca cei doi să aibă același duhovnic. Familia este esențială pentru că în familie copilul trebuie să învețe existența plenară care îi este oferită de complementaritatea dintre bărbat și femeie, dintre tată și mamă. Dacă nu există această experiență globală, copilul va avea de suferit. Impunerea unor alte modele de familie care nu sunt formate dintr-un bărbat și o femeie, este satanică și nu rezolvă problemele – din contră: le agravează, după cum am văzut în istorie.

Profesia

De asemenea, în afara familiei, pe plan profesional avem șeful ierarhic precum și de specialiștii în domeniul respectiv de care să ascultăm. Omul trebuie să se învețe cu ascultarea de către cei care sunt validați de Dumnezeu în domeniile validate de Dumnezeu fără ca să încurce lucrurile pentru că așa va ajunge cine trebuie să fie, ala scopul său, la perfecțiune. Dacă omul se încrâncenează, rămâne în întunericul propriului egoism.

Prietenii

Dacă e vorba de prieteni, trebuie să alegem persoanele care sunt curățite cel puțin parțial de noroiul patimilor astfel încât lumina iubirii lui Dumnezeu să intre în inima lor și să fie după aceea redirecționată către noi prin diamantul inimii lor.

Persoana este o taină însă lucrurile care o definesc sunt conștiința existenței sale, conștiința existenței celorlalți și capacitatea de iubire ca și posibilitate de relaționare cu ceilalți. Dacă omul nu are relații corecte cu Dumnezeu și prin Acesta cu ceilalți sufletul său face foamea pentru că sufletul se hrănește cu harul lui Dumnezeu care are ca expresie plenară în cotidian, iubirea.

Cum se manifestă iubirea

Aici trebuie să precizăm că iubirea față de copii și, de fapt, față de oricine nu înseamnă împlinirea fără discernământ a voii celorlalți. Să nu uităm că trebuie să-i învățăm pe copii să iubească cât mai mult prin exemplul nostru personal pentru că așa vine învierea și nu să se obișnuiască să fie idolatrizați pentru că așa vine nesiguranța și chinul atunci când nu o vor mai avea.

Familia trebuie să fie avanpremiera raiului în care toți se iubesc responsabil, fiecare având datoria sa de a-i iubi și a-i ajuta pe toți ceilalți. Una este că trebuie să-i ascultăm pe ceilalți ce au de spus, că trebuie să le fim alături și alta este să le facem voile. Este esențial să-i ascultăm cu interes pe ceilalți să vedem ce au de spus. Asta îi ajută enorm pe ceilalți ca să se descarce și pe noi ca să-i înțelegem.

Abordarea problemelor

După aceea trebuie să le fim alături: adică vom fi împreună încercând să rezolvăm problema și nu unul împotriva celuilalt fiecare cu problemele lui. Să fim noi doi împotriva problemei. Problema e problema. Problema nu e celălalt. Să nu deschidem gura când suntem mânioși pentru că atunci cuvintele noastre sunt un produs al urii, al despărțirii de el în inima noastră și îl vom răni pe celălalt.

Pe copii nu trebuie să-i certăm ci să-i sfătuim. Dacă vrem să facă ceva, trebuie să le dăm noi un exemplu bun, apoi să ne ridicăm mâinile la rugăciune. Rugăciunea părinților pentru copii este foarte, foarte puternică pentru că aceștia acționează ca cei care au conlucrat și conlucrează cu Dumnezeu pentru sfințirea și îndumnezeirea unui suflet adus de curând în existență. Din cauza asta este mult mai bine de multe ori să vorbim cu Dumnezeu despre copiii noștri decât cu copiii noștri despre Dumnezeu. 

Unitatea în Adam

Să nu uităm că suntem toți un Adam, toți un trup care se numește Biserica, dacă este să-l citez pe Sf. Ap Pavel, asta chiar dacă nu ne mai cunoaștem gândurile și nu ne mai partajăm trăirile. Chiar dacă acest trup este spart, el mai există totuși într-o formă mai rarefiată, cam cum este năvodul. Oamenii sunt nodurile iar relațiile interumane sunt ațele care leagă nodurile. În clipa în care un nod se ridică prin energia necreată a lui Dumnezeu, atunci și nodurile adicente sunt ridicate, dacă ațele sunt destul de puternice. Cu cât nodul este mai sus și mai influent cu atât trage după sine mai multe noduri. Un Sfânt mare poate să tragă după sine un întreg neam. Este ca și curbarea continuumului spațiu-timp în jurul unei stele.

Desigur că și reversul medaliei este valabil: dacă un nod greu cade atunci forța sa de atracție spre întuneric poate să tragă pe mulți în groapa existențială în care el însuși a căzut. Este ca și deformarea ce are loc în jurul unei găuri negre, nu mai e lumină. Dacă suntem trași către lumină atunci să întărim frânghiile cu care suntem legați de cei care au curajul să urce muntele luminii iar dacă simțim că suntem trași spre întuneric de exemplele negative, să avem curajul să tăiem legăturile toxice care duc în străfundul materiei în robia cărniii, a puterii deșarte, carnale, și a banilor. Exemplele de pe internet sunt în cele mai mare parte negative pentru că lumea în cel rău zace. Să nu ne luăm după exemplele de pe internet.

Îndemnuri pentru conduita în relații

Să apreciem foarte mult clipa în care celălalt se deschide în fața noastră, mai ales dacă avem o relație pe verticală adică dacă noi suntem ascendenți. Sau chiar dacă avem o relație oblică sau chiar orizontală adică cu frații noștri. E vorba de iubire care crește între noi. Indiferent dacă e vorba de copilul nostru, de subalternul nostru, de ucenicul nostru sau chiar de fratele nostru. Foarte important este să ne menținem iubirea, fraților.

Atitudinea față de copii

De exemplu dacă ne cere ceva să-l ascultăm, atunci trebuie să îl ascultăm cu față lină și, în funcție de caz, să-l servim, iar dacă este copil care trebuie să învețe atunci putem să-i spunem „în mod normal nu ți-aș fi dat, sau nu te-aș fi lăsat – însă pentru că mi-ai cerut, te las, îți dau”. Dacă nu trebuie să-i dăm, spunem „Iartă-mă însă acum nu se poate – însă apreciez foarte mult că mi-ai spus”. 

Este foarte bine ca tinerii până la majorat să spună totul acasă și să fie premiați cu o vorbă bună pentru asta, orice ar zice, pentru că este o formă de eroism. De exemplu, spune acasă că i s-a oferit droguri la școală. Atunci părintele primul lucru trebuie să spună că „Apreciez foarte mult că mi-ai spus!” după care va fi agresiv împotriva problemei și cu iubire de partea copilului pentru că problema e problema și nu copilul său.

Să avem grijă să nu ne închidem unii față de alții. În cazurile în care se închide și nu cere voie, nu spune ce face sau ce se întâmplă, este bine, până la o anumită vârstă chiar să fie dojenit puțin: „De ce nu mi-ai spus?” „Știi că dacă mi-ai fi spus, ți-aș fi dat / te-aș fi ajutat / te-aș fi lăsat?”. Este foarte important ca să se știe importanța ascultării pentru că dacă aceasta nu există diavolul va exploata cumplit lipsa de experiență a celui tânăr care crede că are toată lumea la picioare. Dincolo de asta, apare pericolul mândriei care îndurizează inima și astfel tânărul se va chinui și îi va chinui și pe cei din jurul lui.

Un moment delicat: adolescența. Experiența de viață

În adolescență tinerii trec printr-o perioadă de adânci transformări, învață foarte multe și din această cauză ei cred că le știu pe toate pentru că uită că lucrurile pe care le învață sunt impresionante relativ la ce au știut ei până acum și nu la ce știu ceilalți mai în vârstă decât ei.

Tinerii pot crede că farurile lor bat foarte tare, însă farurile bat doar la 5 minute de mers cu mașina, loc unde bătrânii au fost în urmă cu zeci de ani. Tinerii trebuie să știe că valoarea ireductibilă a bătrânilor este experiența lor de viață. Faptul că nu mai sunt la curent cu ultimele trenduri din modă, muzică sau tehnologie nu înseamnă mare lucru pentru că marile probleme de la primul Adam până la ultimul sunt problemele de comportament, problemele de păcat, de pălmuire a dragostei și aici în general bătrânii sunt mult mai experimentați.

Puterea exemplului

Pentru că cei tineri caută cu nesaț experiență și ghidaj, este crucial să aibă exemplele corecte și luminarea necesară pentru a găsi Raiul. Din păcate astăzi părinții nu mai sunt exemple și nu mai dau timp copiilor pentru simplu fapt că îi trădează pe copii ecranelor și societății, crezând că astfel rezolvă problema și atunci și copiii îi trădează și ei pentru că părinții nu și-au arătat dragostea prin jertfirea timpului și astfel se destramă focarul de iubire care era familia. Devin străini și singuri printre cei care erau cu ei.

Îndeplinirea tuturor voilor copiilor îi distruge pe aceștia. Efecte concrete

Ceea ce este tragic este faptul că nu de puține ori părinții le fac toate voile copiilor crezând că astfel le fac bine. Binele se face prin ridicarea copilului din adicții și deviații, prin îmbogățirea lui în experiența duhovnicească prin exemplul personal și nu prin mâncare, haine și bani, chiar dacă și acestea sunt necesare până la un punct. Fraților, pentru a ne mântui trebuie să ne tăiem voia păcătoasă, nu să ne-o împlinim. Nu în trup, ci în duh. Acolo trebuie să ne ducem.Dacă nu ne taie voia părinții când suntem mici sau partenerul de viață când suntem mari – fie că e soție sau stareț – atunci cine o să ne-o taie? Să nu uităm că noi nu suntem niște stomacuri ambulante. Noi suntem niște suflete întâi de toate. Și din cauza asta trebuie cizelat omul în duh, crescut în duh, nu în trup.

Astfel tinerii lăsați liberi în larg se îneacă în oceanul informațional al electronicii și pentru ei cerul devine ca ecranul unui televizor lăsat deschis după terminarea programului. Tinerii devin NE-ciopliți pentru că cioplitorii au trădat și astfel din arborii ce trebuiau să devină, devin tufe, tufe de Veneția.

Devin foarte brutali, cu o gândire foarte rapidă, scurtă, superficială și masiv paralelă – un întreg haos în capul lor și toate acestea din cauza ecranelor. Au un deficit de atenție foarte pronunțat și o lipsă acută de sens în viață și deci de motivație pentru că numai iubirea perfectă a lui Dumnezeu și posibilitatea ajungerii ca Dumnezeu poate să-l motiveze cu adevărat pe om. Orice alt scop este minor și nu împlinește persoana pentru că persoana a fost creată pentru îndumnezeire și deci dacă omul nu navighează către Dumnezeu, navighează haotic, în derivă ca un vas fantomă.

Lipsa exemplelor bune și a iubirii

Ceea este cel mai grav este faptul că datorită faptului că tinerii sunt închiși în închisorile concentrice ale grijilor, ecranelor și ale gândurilor lor, nu mai ajung la persoane ca să se hrănească cu iubirea necesară pentru a-și continua urcușul către Sursa iubirii perfecte. Gravitatea crește și mai mult în clipa în care realizăm faptul că astăzi tinerii nu au exemple duhovnicești din familia și neamul lor ci exemple trupești din internetul străin. Familia îi iubește în timp ce internetul nu-i iubește, ci încearcă să-i exploateze și orice sursă neiubitoare, exploatatoare este de evitat chiar dacă este, să zicem, corectă politic și științific. Astfel tinerii eșuează în viață și cred că totul se reduce la trup. Fraților, grija de trup nu trebuie făcută spre pofte, griji, ci doar pentru a avea trupul liniștit capabil să-i ofere sufletului toată puterea de a avansa spre perfecțiune.

Legat de perfecțiunea prost înțeleasă, în clipa în care tinerii se compară cu cei mai mari influenceri de pe planetă aceștia se descurajează, își distrug zelul și capacitatea de iubire și sunt apatici în cotidian pentru că zic că niciodată nu o să ajungă la viața fericită a influencerilor respectivi, neștiind că aceasta este doar o himeră.

De asemenea, sunt apatici pentru că intensitatea pușeului de dopamină în virtual este mult mai mare decât în real pentru că Dumnezeu respectă absolut libertatea noastră pentru că suntem fii lui preaiubiți, în timp ce internetul nu respectă pentru că dorește să ne transforme în sclavi ideologici. Asistăm astăzi la o eră de neosclavagism în care sclavul nu numai că nu dorește să se răscoale împotriva tiranilor săi, ci se bucură și caută cu nesaț conținutul care îl înglodează și mai tare în robie. Asta este ingineria socială, fraților și e o mare problemă că sunt permise ecranele la școală, cu toate că încep să se ia măsuri în acest sens.

Despre plăcerea materială și consecințele sale

Plăcerea trupească, materială îl îndepărtează pe om de Dumnezeu cel iubitor și duhovnicesc. Pentru că materia are în sine principiul excluziunii – adică ce-i al meu nu e al tău și ce este al tău nu-i al meu – iubirea de materie este pricina urii, a despărțirii, a războiului. Pentru că astăzi suntem o societate foarte iubitoare de plăcere și de materie, suntem o societate a războiului. Vedeți că avem foarte multă agresivitate, intimidare, bullying online însă și în viața reală, inclusiv la școală. Lucrurile se pot agrava pentru că se pot escalada, pot să aibă un efect de cascadă.

Pentru a evita asta, întâi de toate trebuie să ne rugăm să ne păzească și să ne ajute Dumnezeu. Nu glumesc. Dacă copiii se roagă, asta o să le dea copiilor harul, energia necreată, iubirea necesară pentru a rezista agresivității și pentru a nu escalada. Concret, este foarte indicat să fim smeriți și să nu atragem atenția – adică să nu fim nici mândri și nici speriați sau vulnerabili.  Asta numai cu har se poate, fraților.

Bullying-ul și înfruntarea lui

Să-i tratăm pe toți cu noblețea smereniei și cu respect fără să apărem ca țintă. Da, știu că unora chiar le place să fie în centrul atenției, mai ales în cazul fetelor, însă trebuie să ia seama la ce se expun. Trebuie să avem mare grijă să nu hrănim și să nu răspundem la provocări și aici ajută mult sfatul unui adult duhovnicesc de încredere – al unui profesor sau/și al părintelui. Dacă se întâmplă, să avem grijă să nu fim singuri în fața unei astfel de situații, nici din punct de vedere fizic, adică să fim totdeauna lângă cineva care să-l oprească pe agresor și nici din punct de vedere emoțional. Să fim deschiși față de Dumnezeu și față de persoanele iubitoare și experimentate și să avem smerenia să cerem ajutor.

Pentru că bullying-ul este o formă de ură este absolut necesar să avem o infuzie de iubire și atunci vom ști să înfruntăm situația cu smerenie și cumpătare. 

Vom ști să nu reacționăm și să ne depărtăm cu noblețe și iubire față de atacator pentru că acestea îl vor face să se descumpănească. Dacă ne rugăm pentru el, pentru toxicitatea de care suferă, atunci Dumnezeu ne va valida. Să nu uităm că cei agresivi sunt astfel pentru că au una sau mai multe răni mari. A fost otrăvit și are înăuntrul lui toxicitate, otravă.

Sufletul traumatizat și înțelegerea acestuia

Dacă un om este sănătos atunci este liniștit. Dacă un om are o rană și cineva îi atinge rana, începe să urle. Cu atât mai mult este rănit cineva care urlă fără ca cineva să-i facă ceva. De obicei este vorba de răni din medii distorsionate, păcătoase care chinuie sufletul celui rănit care rănește mai departe ca reverberații ale iadului interior.

Trebuie să ne rugăm cu compătimire pentru un astfel de suflet și să facem disocierea între faptă și făptaș, între păcat și păcătos. Atunci nu vom mai acționa necontrolat ci vom judeca la rece și nu vom da curs dorințelor lor de a ne lăsa intimidați. Ignorarea și depărtarea ajută sau, în alte cazuri, o privire matură, uneori chiar plictisită sau chiar un răspuns cu o undă de umor, fără a-l agresa pe atacator poate să ajute. Adică să spunem „Iartă-mă, însă devine cam plicticos. Am putea să ne oprim? Te rog, iartă-mă!”.

De asemenea, este foarte bine ca atacatorul să știe că nu este bine ce face. Aici trebuie atenție de la caz la caz. Uneori merge și să-i spunem direct, fără să devenim și noi agresivi, pentru că omul e rănit, ca o fiară săracul, însă aproape totdeauna este bine să ne consultăm cu cineva. Desigur că cine poate, are har mult ar fi foarte bine să-l ajute pe cel care este agresiv să se lepede de acest comportament prin spovedanie, răbdare, iubire și prin suport duhovnicesc.

Țin minte acum că Sf. Siluan care era responsabil peste muncitori și un muncitor i-a spus „Câine!” la care Sf. Siluan i-a replicat cu blândețe și dragoste „Tot timpul să-mi spui așa!”. Muncitorul respectiv s-a cucerit tot și de atunci îl avea la mare respect pe sfântul.

Agresivitatea din grupurile sociale

Pentru că, însă, astăzi în general nu există măsura duhovnicească corespunzătoare, se ajunge la agresivitatea ce domnește în tărâmul confuziei, confuzie care se răsfrânge și asupra părinților care nu mai știu la ce școală să-și dea copiii. Evident că la o școală cât mai bună însă să nu uităm că o școală cât mai bună este școala care are profesorii și elevii cât mai buni și aici nu mă refer atât la capacitatea intelectuală cât la caractere. Din păcate, însă, de multe ori, în lipsa unei vieți duhovnicești în familie, în clipa în care există o anumită inteligență, apare și mândria și atunci atmosfera devine foarte toxică în grup.

De asemenea, o altă problemă este faptul că în clasă pot să apară copii cu nevoi speciale – de exemplu autism. În mod normal aceștia ar trebui să fie la o școală specială, însă, din păcate, astăzi nu se prea mai întâmplă acest lucru și atunci acești copii pot, fără voia lor, să genereze probleme serioase întregii clase. Dincolo de asta, constatăm cu regret că anumiți profesori, doborâți greutatea profesoratului din ziua de astăzi sau de greutatea patimilor proprii – Dumnezeu știe pe fiecare – , nu mai au puterea iubitoare necesară pentru a oferi un învățământ de calitate. Chiar îi rog din toată inima pe profesori: nu uitați să iubiți! Să aveți curajul să iubiți!

Învățământul și familia

Învățământul de astăzi este o problemă de securitate națională, o problemă de securizare a viitorului neamului și a fiecăruia în parte. Trebuie început însă de la familii pentru că familia este principala instituție de învățământ.

Din cauza multor probleme, a apărut învățatul acasă – homeschooling-ul – însă aici principala problemă este că unul dintre părinți trebuie să se sacrifice și este foarte greu să țină pasul și să ofere un învățământ de calitate. Se pune o presiune pe sistemul lui nervos și, dincolo de asta, copilul este privat de tovărășia prietenilor săi, este ținut într-un glob de sticlă, lucru care poate să aibă urmări nefaste, dacă nu are frați.

O soluție bună ar fi învățământul privat, de calitate, în jurul Bisericii pentru că Biserica este spital pentru păcătoși și astfel există o posibilitate mai mare să găsim suflete mai vindecate decât în alte părți. Nu mă refer aici neapărat la seminare teologice și facultăți de teologie ci la crearea unui învățământ creștin mai curățit de patimi și ideologii distorsionate pentru că este în joc viitorul copiilor noștri. Înțelegeți? Să fim treji și să avem responsabilitatea!

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum! Sper să fi învățat ceva!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!